Mama e începutul tuturor începuturilor, e izvorul vieții, de la ea

pornește viața și-n brațele ei renaște Speranța.

Atunci când ridicăm spre cer primul strigăt de viața, mama e la
căpătâiul nostru și ne surâde cald. Atunci când febra ne arde
greu sau când poznele cu urmări dureroase ne țin pironiți în
pat, mama e acolo, cu buzele-i calde pe fruntea noastră.

Și ne-ntrebăm, atunci: Oare mai există în această lume un

cineva care să ne iubească mai mult?

Există doar două ființe divine în această lume, care ne iubesc

mai presus decât orice, Mama și Dumnezeu.

fetita_1Noi suntem lumina ochilor mamei, pe genele ei atârnă

nopți nedormite, în care ne-a vegheat somnul, luptând cu
coșmarurile asemeni unui erou, ca nu cumva unul dintre ele să
ne zbuciume visele senine. Nopți, în care ne-a așteptat la
fereastră cu lampa aprinsă să ne întoarcem acasă, să vadă că
suntem bine și să ne spună: Noapte bună! Sărutându-ne pe
frunte.