Mama, de Petre Ghelmez

Ea este unica pentru ca ne-a dat viata. Viata se da o singura data si este singurul bun care nu
are asemanare pe pamant si nici in univers. Ceilalti, in jurul nostru, ne pot darui dragostea lor,
gandurile lor, gandurile lor de lumina si adevar, ne pot aduce la picioare soarele si luna de pe
cer.


Dar mama ne-a facut sa existam!
Ne-a facut sa fim!

Noi suntem parte din ea si ea este parte din noi. Poate sa-si uite lumina raza din care s-a
nascut? Poate picatura sarata, smulsa din apa marii, sa uite marea? Bucuriile, durerile,
speranta si inaltarile au pentru noi sensuri complicate si nestatornice. Pentru Mama ele au un
singur sens: catre noi. Ea se bucura pentru noi, sufera pentru noi, spera pentru noi si i se umple
sufletul de vuietul zborului inaltarilor noastre.

Exista vreun om pe pamant care sa fi dat mai mult si sa fi primit mai putin decat Mama?

In adapostul grijilor ei s-a zidit linistea noastra. Bratul ei ne-a fost acoperamant si aparator de
primejdii. Cantecul ei ne-a facut somnul lin si adanc. Cu vorbele ei am inceput sa dam numele
lucrurilor si fiintelor, zidind lumea din nou. Ea s-a bucurat cand am facut primii pasi si tot ea s-a
intristat cand ne-am ranit genunchii sau fruntea pe scara muntelui de lumina pe care am pornit
sa urcam la inceputul inceputului.

A sarutat rana si rana s-a vindecat. Cine, in afara de Mama, mai poate saruta o rana si rana sa
se vindece?

A plans ea ca sa nu plangem noi.

A rabdat ea, ca sa nu rabdam noi.

Pentru toate acestea si pentru atatea altele, o sa platim cu un singur cuvant: Mama. Cine
altcineva, in aceasta lume, poate darui totul in schimbul unui singur cuvant?

Drumurile noastre in lume pot fi lungi si intortocheate... dar drumul acesta are mereu un inceput.
Iar inceputul acesta este in bratele Mamei.

Stiu! In padurea de minuni a lumii ramanem datori tuturor cu un gand, cu o tresarire de suflet,
cu o privire infiorata de dragoste si de bucurie: spicului ca ne-a hranit; vantului ca ne-a
cantat; frunzei ca ne-a umbrit; prietenului ca ne-a insotit...

Mamei ii ramanem datori pentru totul!

Cum sa-i multumim acestei fiinte care nu asteapta multumiri? Cum sa rasplatim aceasta fiinta
care nu asteapta rasplata? Cum sa-i intoarcem jertfa si dragostea, cand jertfa si dragostea sunt
singurele lucruri care nu se pot intoarce?

Ingaduie-mi sa-ti sarut dreapta si fruntea. Mama a mea si mama a tuturor fiilor si fiicelor lumii!
Sarutul meu arata cat sunt de sarac in fata bogatiilor jertfelor tale. Dar numai tu pe aceasta
lume poti darui o viata pentru un singur sarut de recunostinta!