“Mama este inceputul tuturor inceputurilor.

” Grigore Vieru

Mama este ființa, care ți-a dat viață, care te iubește cel mai mult, este tulpina din care te
dezvolți, pasărea de la care înveți zborul.
“In momentul in care un copil s-a născut, s-a născut și mama.Ea nu a existat
înainte.Femeia existase , dar nu și mama. O mama este ceva absolut nou.”- Rajneesh
Insăși viața depinde de voința unei singure femei: mama. Datorită ei deschidem ochii spre
lume și soare. Ea este asociată cu căldura și siguranța. Mama este cea care ne face oameni,
așezând temelia caracterului nostru, făcându-ne oameni din lacrimi și speranțe.
Înainte de toate, voi încerca să exprim ce înseamnă pentru mine mama: înseamnă - dragoste,
iubire necondiționată, sacrificiu, ajutor, prietenie, călăuză, sfetnic, sfătuitor, altruism, corectitudine,
sinceritate, sprijin.
Mama pentru mine este steaua care va veghea mereu pe cer pentru a-mi da putere și
speranță în viitor, este raza de soare, ce răsare zilnic pe aleea vieții, presărată uneori cu petale de
necazuri, dar pe care mama le înlătură cu căldura și optimismul ei.Mama mea este ceea ce unii o
numesc perfecțiune, mama mea este ceea ce unii îi zic dreptate, mama mea este ceea ce unii ii zic
bunătate.Mama mea este ceea ce am mai sfânt și mai scump pe aceasta lume, ea este icoana vieții
mele și îngerul meu păzitor.
Mama este începutul tuturor începuturilor, profesorul profesorilor şi cartea cărţilor. Ea e
locul de unde am plecat, primul meu „acasă”, primii mei paşi în viaţă. Dacă plâng, plânge şi ea,
dacă râd, râde şi ea. Mama este izvor de răbdare şi bunătate.
Mama este acea fântână care mă răcoreşte când îmi este sete, mama e acel vânt care îmi
mângâie obrajii în zilele toride de vară, mama e acel foc care mă încălzeşte atunci când îmi este
frig, mama e acea sclipire care îmi luminează cele mai întunecate nopţi, mama e îngerul care îmi
alungă visele triste, mama e braţul în care îmi găsesc alinarea, mama e soarele de la care primesc
lumina, mama e cerul pe bolta căruia îşi scaldă păsările zborul, mama e bucuria de a trăi, mama e
tot ce a putut lăsa Dumnezeu mai pur şi mai sfânt pe pământ.
“Dumnezeu nu a putut fi pretutindeni, asa ca a creat mamele!” proverb evreiesc
Ființa cea mai dragă mie... mama. Când aud cuvântul mama spus de fiecare dată cu
aceeași gingașie, gândul îmi tresare, fața mi se lumineaza, sufletu-mi se umple de bucurie.
O persoană măruntă,cu glas plin de smirnă, privirea blândă, părul argintiu ... Mama...
Ne-a dat viată, ne-a vegheat somnul, ne-a protejat la pieptu-i cald cu răbdare si blindețe,
ne-a învațat binele si cum să ne ferim de rău. Ne-a pregătit pentru greutăți cum a știut mai bine,
încât să nu ni se pară foarte grea viața, prietena mea cea mai bună, ma iubeste necondiționat, imi
e aproape si la bine si la rău ,o carte deschisă, mereu la dispoziția noastră, plină de ințelepciune,
pregătită să ne-aline oful, sa ne-nvețe bucuria.
Câte lucruri am putut să învăț de la mama! Că omul, mai presus de toate, trebuie sa fie
cinstit, cumsecade, cu bun simț. Am învățat că bogăția unui om se află-n suflet, nu altundeva! Cu
ajutorul ei am descoperit câteva din tainele lumii: taina scrisului, cititului, croșetatului, unele din
tainele gospodăriei; să gătești e o arta, să ai grijă de animale e o arta, chiar și să lucrezi pământul
e o arta... Cine m-ar fi putut învăța mai bine aceste lucruri, dacă nu mama? Cine altcineva ar fi
făcut-o mai bine decît ea? Anume mama m-a învățat și arta de a fi mamă.Și vreau să cred că mi-a
reușit să preiau această artă de la mama mea, să fiu și eu la rându-mi o mamă bună, iubitoare.
Dar după atâta trudă și străduință, ce a obținut mama? Cu ce s-a ales din toate acestea?
Cu niște copii harnici, educați, onești, care o respectă și o iubesc... chiar ea ne-a spus-o, și
ne-a mai spus ca noi pentru ea suntem cea mai mare alinare, cea mai mare bogăție .
Acum când trec anii și mama mea este bunică și străbunică, mă bucur , că Dumnezeu a avut grijă
să-i răsplătească bunătatea și dăruirea, s-o facă fericită și împlinită alături de noi.Nu-mi rămâne
decât să mă rog lui Dumnezeu să-i trimită multă sănătate și mulți ani pentru a o avea printre
noi,ca un sprijin, ca o bucurie, ca o nădejde, pentru că atâta timp cât există mama, ne simțim și
noi copii, indiferent de ce vârstă avem, și știm că cineva ne iubește, ne așteaptă și se gândește la
noi.Avem posibilitatea să revenim la casa părintească, de unde cândva ne-am luat zborul.Aceasta
ne dă aripi și putere.Mama ştie şi simte totul.
“Nimic nu se compară cu-mbrățișarea unei mame.” Adabella Radici
Ce făptură minunată e mama !Cred că nimic şi nimeni nu ne poate despărţi. Nici timpul, nici
distanţa, nici chiar moartea…