Eu consider ca afirmatia lui Vasile Bancila este complet adevarata deoarece intr-o civilizatie

ca a noastra apar tot mai multe curente noi.

Pe de o parte avem unul dintre cele mai importante lucruri si anume cultura care pe zi ce trece
dispare din viata noastra. Odata cu mass-media a aparut si televizorul. La TV apar tot mai
multe canale si consider ca este bine pentru ca avem posibilitatea de a fi selectivi, sa ne uitam
la ceea ce credem de cuviinta. Din pacate printre aceste posturi au aparut si canalele dedicate
manelelor. Cu toate ca acestea fac parte dintr-o ramura care ar trebui sa reprezinte muzica,
majoritatea sunt dovezi clare de incultura. Nu pot sa uit faptul ca acum cateva saptamani am
citit intr-o publicatie de specialitate ca “Taraf TV”, postul pe care apar manelistii cunoaste cea
mai mare ascensiune din audiovizual.

Pe de alta parte, si eu am lasat cartile sau teatrul pentru internet. In zilele noastre numarul de
abonati la internet creste iar problema este ca internetul este folosit la multe lucruri care ne
adancesc gaura numita incultura.

In concluzie, trenul numit trebuie corelat cu trenul numit civilizatie, astfel incat civilizatia sa
creasca odata cu cultura si datorita ei.

În opinia mea, cultura se constituie într-o parte integrantă a matricei definitorii a fiinţei
umane. Ceea ce deosebeşte însă oamenii este atitudinea lor faţă de fenomenul cultural, în
căutarea propriei personalităţi.
În primul rând, civilizaţia şi cultura s-au dezvoltat concomitent, una fiindu-i indispensabilă
celelilalte. De cele mai multe ori, totuşi, ni se poate părea ca ele merg pe drumuri separate, cã
nu ar converge spre acelaşi punct. În realitate însă, în timp ce civilizaţia este mai degrabă
instanţa exterioară în care toţi oamenii trăiesc şi îşi exersează capacităţile, cultura este lumea
interioară a individului, esenţa sa intelectuală şi puntea de legãtură cu civilizaţia. Deşi, la
modul general, cultura nu este (sau nu ar trebui să fie) apanajul unei elite, acestea există, sub
forma academiilor naţionale. Ele sunt considerate etaloane ale culturii şi puncte de reper ale
civilizaţiei, semn că şi la nivel colectiv cultura are acelaşi rol binefăcător ca la nivel
individual.
În al doilea rând, falia dintre civilizaţie şi cultură pe care o sesizează Vasile Băncilă este mult
mai evidentă în societatea noastră. Cel puţin în ultimele două secole, mediul românesc a fost
şi este supus unui proces de „ardere a etapelor”, de importare a unor forme fără fond. Într-un
astfel de climat cultural, atenţia acordată culturii alunecă spre latura prozaică a lumii,
restrângând-o spre cercurile elitiste.
În concluzie, civilizaţia şi cultura sunt indisolubil legate, iar dezvoltarea uneia nu merită să se
facă în detrimentul celeilalte.

Cultura reprezinta baza societatii actuale,care de-a lungul timpului a suferitschimbari majore,aceasta
ind esenta principala ce poate modela masapopulara,in formarea personalitatii omului
simplu.Primul argument este acela ca prin cultura,omul a putut invata artafrumosului,a
descoperit noi cai de a-i da frumosului diferite conotatii,l-a facutsa se arme ,din toate unghiurile
posibile,a facut ca exteriorul sa sedeneasca prin interior,si astfel sa le desparta.Al doilea
argument este acela ca prin cultura putem medita catre ceea ceeste inserat in scoarta
creierului,toata radacinile ce se despart sa contina oimensa incarcatura,o comoara ce nu trebuie lasata
pe mana altora,ci caretrebuie folosita in scopuri nobile,ca sa indeparteze tirania altor mostenitori
aipamantului.Ultimul argumen teste acela ca personalitatea omului,infuentata de
cultura,poate,ori sa inforeasca,ori sa fie doborata si infuentata negativ din alte parti,ducand la
o adevarata rascoala a mintii si a sufetului. In concluzie, cultura reprezinta o portita de scapara,din
mainile barbarilor,mintea si sufetul fiind libere si lasate sa domine dupa propriile principii.

Cultura reprezinta insumarea tuturor valorilor, credintelor dintr-o societate, “singura

sursa certa a unei bucurii permanente”, precum spunea Noica, o adevarata forma de
maturitate a fiintei umane. Consider ca rolul culturii in lumea contemporana este de
instanta eliberatoare si consolatoare a omului, prin formele sub care se manifesta ,dar
si prin continut. 

In primul rand, cultura este un teritoriu in care te poti refugia oricand, constituind o
forma ideala de evadare din rutina. De exemplu, prin literatura, forma a literaturii,
putem accede la lumea fenomenala, detasandu-ne de realitate si luand o pauza de la
activitatile solicitante. 

In al doilea rand, cultura este unul dintre elementele-cheie care ne ajuta sa fim umani,
capacitatile noastre intelectuale si artistice reprezentand o mare parte din ceea ce ne
face sa fim asa. De exemplu, privind o opera de arta sau participand la un cenaclu
literar, latura noastra emotionala poate fi usor atinsa , prin privirea operei respective sa
discutia despre ea. 

In concluzie, cultura este un pilon important al societatii, reusind cu usurinta sa

supravietuiasca intr-o lume ce tinde spre tehnologizare.