Doua pasari ,doua destine in drama lui Ion Druta ,,Pasarile

tineretii noastre”.
Oamenii sunt pasari cu aripile crescute inlauntru .
Nu cred ca este absolute necesar sa studiezi niste lucruri care sunt evidente lumii intregi, mai
mult de atit a fi ca o pasare dar cu infatisare de om e foarte simplu important nu e sa zbori ci sa
te mentii pe aripile destinului.Cind esti tinar,incerci sa schimbi toata lumea iar cind ai
imbatrinit ,vrei sa-I schimbi pe cei tineri.Este absolute normal sa traiesti in aceeasi lume dar sa
privesti lucrurile intr-un mod mai special sau mai bine zis mai personal.Nimic nu poate fi identic
,aceasta s-a demonstrate de nenumerate ori,nu conteaza in ce credem important e faptul ca
aceste lucruri exista si noi avem posibilitatea de-a ne refugia in simbolistica si insemnatatea lor.
Este adevarat ca Ion Druta e un scriitor care prin miliardele de cuvinte a incercat sa ne aduca
intotdeauna mai aproape de natura,frumusete,adevar,fericire si libertate.Asemenea personae
sunt o raritate,zic aceasta nu pentru ca oamenii obisnuiti ,n-ar fi in stare sau nu sunt atit de
competenti, in aceea ce priveste exprimarea tuturor trairilor si emotiilor.Sunt multi cei care au
ceva a spune ,doar ca nu toti au descoperit acel izvor din care ideile se nasc fara de pacat.
In opera ,,Pasarile tineretii noastre” toate ideile elocvente fortifica ambianta unei drame cu
caracter social insa in mare parte ea poarta titlul de drama a doua personae,care au trait si
simtit,au muncit si agonisit,au suferit si s-au bucurat de multe lucruri din aceasta viata pe care
nimeni nu poate s-o inteleaga perfect.
Pot sa zic ca tinerii sunt sclavii visurilor iar batrinii devin servitorii regretelor.In tinerete
oamenii nu observa lucrurile marunte ,toti aspiram spre ceva grandiose si rasunator.Abia atunci
cind ajungem la o virsta inaintata sau simtim,ca ni se apropie sfirsitul incepem sa constientizam
unde am gresit si care de fapt era adevarata fericire.Pavel Rusu este un model de persoana ce a
inteles aceasta ,insa era déjà tirziu.Cel mai uimitor in aceasta opera este faptul ca Matusa Ruta
desi este mai in virsta decit nepotul sau va avea o viata mai lunga si mult mai fericita.Cred in
aceasta pentru ca in comparatie cu Pavel ea are mai multe amintiri si clipe frumoase petrecute
intr-o viata traita in intregime la sat.
Gindindu-ma mai aprofundat si analizind soarta acestor doua personaje principale care fac
parte din diferite categorii soiale, as putea formula urmatoarea concluzie: tineretea e timpul
minunat de-a invata intelepciune,iar batrinetea e timpul de-a o aplica in practica savurind
placerea.
Pasarile se inalta spre cer dar nu pot trai mereu printre  nori,ele se intorc in scurt timp pe
pamint.Atunci sa incercam a ne imagina pe citeva clipe ce simte si cum reactioneaza una din
miile de pasari cind se intoarce in scurt timp in cuib si observa ,ca a muncit si trait practic in
zadar, ne fiind capabila sa pastreze fericirea existentei si pentru urmasii sai.
Pavel Rusu era fascinat de ciocirlii,Matusa Ruta admira cocorii din copilarie si la un moment
dat aceste clipe firesti au devenit adevarate vise.
In final Pavel a inteles ca nu trebuie lasate visele sa piara, in cazul sau visul de-a privi cum
ciocirliile se inalta spre cer simbolizind viata omului de la sat care este legat de pamint.Atunci
cind visele mor fiinta noastra devine asemeni unei pasari cu aripile rupte care nu mai poate sa
zboare.
In aceasta scurta lucrare nu mi-am propus sa invinuiesc pe cineva de faptul ca nu a fost capabil
sa pastreze traditiile poporului din care face parte.Inteleg destul de bine ca pasarile au o viata
care ramine a fi constanta in comparatie cu evolutia si dezvoltarea umana.In ceea ce priveste
modul in care ne traim viata, nu suntem siguri nimic .pentru ca mereu mai ramine ceva de zis si
facut asa ca sa ne bucuram de haosul existentei