Caracteristica generală
În sistemul periodic, nemetalele sînt
dispuse astfel: a) în sistemul periodic cu
perioade scurte, se găsesc în subgrupele
principale, în partea dreaptă, sus, a
diagonalei bor – astatin; b) în sistemul
periodic cu perioade lungi, se gãsesc în
dreapta, în grupele IVA, VA, VIA, VIIA,
VIIIA. Din toate elementele cunoscute
astăzi, doar 22 sînt nemetalice. Dintre ele,
16 sînt elemente active și 6 formeazã
grupul gazelor inerte Cu toate acestea,
chimia nemetalelor este mai bogată decît
cea a metalelor. Elementele nemetalice
joacã un rol însemnat în existența vieții pe
pămînt.
Obținerea nemetalelor
Nemetalele se obțin prin diferite
metode: 1. Separarea de alte substanțe din
sursele naturale, dacă nemetalul există în
stare liberă. De exemplu, separa aerului
lichefiat în oxigen, azot si gaze inerte
reziduale. 2. Reducerea din compuși, dacă
nemetalul din compus are gradul de
oxidare pozitiv. *De exemplu, reducerea
hidrogenului din apă prin electroliză: +1
–2 0 Catod (–) 2H2O + 2‡ = H2↑ + 2OH
— 3. Oxidarea din compușii în care
nemetalul are gradul de oxidare negativ.
*De exemplu, oxidarea ionilor clorură la
electroliza solutiei sau topiturii de clorură
de sodiu: Anod (+) 2Cl— – 2‡ = Cl2↑
Nemetalele se pot obține atît în industrie,
cît și în laborator.
Proprietăți chimice
În reacțiile chimice, nemetalele pot fi
atît oxidanți, cît și reducãtori, cu excepția
fluorului F2, care manifestă un caracter
puternic oxidant. Astfel, toate reacțiile
chimice cu participarea nemetalelor sînt
reacții de oxidoreducere.Nemetalele sînt
rezistente la încălzire; de aceea,
majoritatea reacțiilor cu participarea lor au
loc doar la temperaturi înalte.
Utilizarea metalelor
 Fabricarea vopselelor
 În industria textilă
 Materiale de plastic
 Fabricarea prafului de pușcă
 Tratarea cauciucului
 Producerea fabricarea acidului sulfuric
acidului clorhidric
 Fabricarea hărților.
Caracteristica generală
Din toate elementele chimice cunoscute în
prezent, mai bine de 90 sînt metale. Metalele cu
o densitate mai mare de 5 g/cm3 se numesc
metale grele; cele cu densitatea mai mică de 5
g/cm3 se numesc metale usoare. Majoritatea
metalelor sînt de culoare gri. Excepție fac
cuprul, care este rosiatic, argintul, nichelul,
cromul și mercurul, de culoare alb-gri, și aurul,
de culoare galbenă.
Obținerea metalelor
In natura, metalele se gasesc in
pamant, insa numai putine in stare
libera, adica in stare nativa.
Acestea sunt metalele cele mai
putin active: aurul, platina, argintul
si mercurul. Toate celelalte metale
se gasesc in stare combinata, sub
forma de oxizi, sulfuri, sulfati,
carbonati, cloruri, silicati etc.
Combinatiile metalelor existente in
natura mai mult sau mai putin pura
se numesc minerale.
Extragerea metalelor din
minereuri :
Extragerea unui metal dintr-un
minereu se face diferit dupa natura
chimica a combinatiei metalice.
Cand minereul este format din
carbonati, el se supune in prealabil
unei calcinari pentru indepartarea
dioxidului de carbon; metalele
raman astfel sub forma de oxizi,
 care sunt tratati mai departe ca si
minereurile de oxizi.
In principiu, procedeele de obtinere a metalelor
se incadreaza in trei metode:
1) reducerea pe cale chimica;
2) electroliza;
3) disocierea termica a unor combinatii.
Reducerea pe cale chimica:
Aceasta metoda are multiple aplicatii:
Reducerea oxizilor. Oxizii se reduc cu atat mai usor
cu cat caldurile lor de formare sunt mai mici. Drept
agenti reducatori se folosesc carbonul, hidrogenul si
unele metale.
Electroliza solutiilor apoase si a
topiturilor. Unele metale se obtin usor din
combinatiile lor prin metode electrolitice de
reducere. Electroliza se efectueaza in solutii
sau in topituri.
1) Electroliza solutiilor apoase. Metalele care
nu descompun apa se pot separa din solutii
apoase pe cale electrolitica. Aceste metale
sunt asezate dupa hidrogen in seria
potentialelor de oxidare.
2) Electroliza electrolitilor topiti. Metalele
puternic electropozitive se obtin de obicei in
tehnica productiei prin electroliza
electrolitilor topiti. In modul acesta se fabrica
aluminiul, sodiul, potasiul, calciul si, in parte,
magneziul.
Topiturile oxizilor sau halogenurilor
metalelor respective contin adaosuri care le
scad punctul de topire si le maresc
conductibilitatea fara sa fie descompuse
electrolitic in conditiile respective ale
electrolizei.
Disocierea termica a unor combinatii
Disocierea termica a unor combinatii poate
deveni o metoda de obtinere a unor elemente
daca la racire aceste elemente nu se
recombina. De multe ori, aceasta metoda
conduce la obtinere de elemente cu puritate
inalta.
1) Disocierea termica a oxizilor. Pentru ca
disocierea termica a oxizilor sa devina o
metoda de obtinere a metalelor, trebuie ca
temperatura de disociere sa fie cat mai
scazuta, respectiv caldura de formare a
oxizilor sa fie cat mai mica.
2) Disocierea termica a halogenurilor.
Halogenurile metalelor nobile cand
sunt incalzite disociaza usor in
componente. Un exemplu il reprezinta
tetraclorura de platina:
PtCl4?Pt+2Cl2. Clorul fiind un gaz, se
indeparteaza si ramane platina in stare
pura.
3) Procedeul van Arkel si de Boer
permite obtinerea unor metale in stare
foarte pura si compacta. El se bazeaza
pe faptul ca iodurile volatile ale catorva
metale disociaza termic in vid la
temperaturi inferioare punctului de
topire a metalului.
Proprietăți chimice
Metalele au caracter electropozitiv,
deoarece atomii lor au tendinta sa cedeze
electronii din straturile electronice exterioare
si astfel trec in ioni cu sarcina pozitiva. Prin
faptul ca cedeaza electroni, metalele sunt
reducatori.Prin asezarea metalelor dupa
ordinea crescanda a potentialelor de oxidare
standard, se obtine seria potentialelor
electrochimice sau seria tensiunilor metalelor.
Li Cs K Ba Ca Na Mg Al Zn Pb Cr Fe Cd Ni
Sn Pb H Cu Hg Pt Au.
Utilizarea metalelor
 În construcție
 Producerea aparatelor electrice
[Televizoarelor]
 Confecționarea cablurilor
 Fabricarea automobilelor
 Dezvoltarea utilajelor agricole
 Producerea ustensilelor.