Didactică

STRATEGII DE FORMARE A COMPETENŢEI DE COMUNICARE LA

ELEVII CLASELOR PRIMARE LA EDUCAȚIA DIGITALĂ ÎN CADRUL
ARIEI CURRICULARE ,,TEHNOLOGII”

Mihai PAIU,
doctor în pedagogie,
conferențiar universitar,
Universitatea de Stat a Moldovei
Rodica MURUZ,
învățătoare clasele primare,
grad didactic unu,
Liceul Teoretic ,,Dante Alighieri”,
master în managementul educațional

Abstract: The article highlights the need to train digital students in the primary
classes. It describes a pedagogical experiment focused on the formation of digital skills.
Termeni cheie: competențe digitale , curriculum pentru învățământ primar.

Progresul societăţii este condiţionat în mare măsură de „produsele” educaţiei,

de competenţele, aptitudinile umane şi profesionale ale tinerei generaţii. Acest
progres a dus și la solicitarea competențelor de comunicare la educația digitală în
cadrul ariei curriculare ,,Tehnologii” într-un context adecvat de explorare a elevilor,
de familiarizare a acestora cu modalități și procedee de utilizare a diferitelor surse
de informare și de stimulare a cunoașterii prin experiență proprie și motivare în
explorarea mediului înconjurător. Prin urmare, necesitatea utilizării tehnologiilor
informaționale și de comunicare în procesul educațional este evidentă. Formarea
competenței de comunicare este una din premisele cele mai importante pentru a
avea succes în diferite sfere ale vieții și, din acest motiv, dezvoltarea și formarea
acesteia devine un scop primordial la nivel național și internațional nu doar în
pedagogie, ci și în toate sferele vieţii sociale. Iar în cazul elevilor claselor primare în

38
cadrul ariei curriculare ,,Tehnologii” competența de comunicare digitală reprezintă
și cheia succesului. A trăi în era digitală, înseamnă a avea noi competenţe, iar micii
şcolari trebuie să valorifice potenţialul TIC-ului pentru a creşte şi a face faţă
provocărilor vieţii moderne. În acest context apare necesitatea formării şi dezvoltării
la elevi a competenţelor de comunicare digitale.
Competenţele digitale se referă la formarea abilităţilor de căutare, procesare,
analiză şi selectare, formarea gândirii logice şi critice, abilităţi dezvoltate de
comunicare. Tehnologiile informaţionale oferă un şir de strategii de realizare a
diferitor tipuri de învăţare: prin intermediul achiziţiei, discuţiei, comunicării,
investigaţiei, practicii, colaborării şi producerii, care fiind combinate duc la cel mai
bun mediu de învăţare. Învăţătorului îi revine un alt rol, cel de coordonator al
fluxului de informaţie. Prin urmare, el trebuie să cunoască şi să utilizeze
metodologia contemporană şi noile tehnologii informaţionale, pentru ca să
comunice în aceeaşi limbă cu elevul, să-l coordoneze, dirijeze şi să-l ajute corect în
ceea ce priveşte orientarea în mediul informaţional.
În acest context apare evidentă necesitatea dezvoltării sistemului educaţional
centrat pe elev, adaptat flexibil la nivelul de dezvoltare a potenţialului acestuia,
aplicând tehnologii adecvate. Imperativul calităţii în educaţie obligă la o
reconsiderare a demersului educaţional al profesorului, astfel încât strategiile
didactice elaborate să fie centrate pe învăţare şi, respectiv, pe cel care învaţă, acesta
fiind un nativ digital, produs al societăţii informaţionale.
Obiectivul educației digitale este promovarea utilizării noilor tehnologii la
ciclul primar sau dobândirea de abilități de programare, care contribuie la
diversificarea și creșterea accesului la resurse și instrumente TIC. În cadrul ariei
curriculare ,,Tehnologii” dezvoltarea competenţelor digitale se concentrează pe
programare ca fiind o competenţă digitală cheie.

39
 Mulţi dintre cercetători, dar şi practicieni (psihologi, pedagogi, medici, etc.)
recunosc faptul că competenţa de comunicare influenţează dezvoltarea intelectuală a
personalităţii.
Cercetările din ultimele decenii relevă o structură bine organizată a
fundamentelor teoretice privind competența de comunicare, iar provocările aferente
domeniului dat continuă să producă rezultate remarcabile. În cercetările recente,
definirea comunicării rămâne a fi în continuare un câmp vast de cercetare şi
dezbateri controversate pentru specialiştii din diverse domenii, menționează Abric,
J. [1, p.11], astfel îndreptăţind, în opinia lui Bougnoux D., fundamentarea ştiinţifică
a sintagmei ştiinţele comunicării [2, p. 9]. Comunicarea constituie obiectul unei
științe integrative, care-și particularizează diferența specifică prin ,,studierea
circuitelor profesionale și instituționale ale informației, fie că această informație este
destinată publicului larg, fie că este destinată publicului specializat”, subliniază
Dafinoiu J. [3, p.177]. În concepţia lui Şoiţu, L. comunicarea umană în general
înseamnă ştiinţa de a folosi mijloacele de exprimare (cuvinte, gesturi, tehnici) şi
abilitatea de a primi, descifra şi valorifica răspunsul (feedback-ul), iar emiterea
mesajului necesită voinţa şi capacitatea de a orienta mesajul spre celălalt cu
înţelegerea nevoii acestuia, cercetarea înţelegerii şi nevoia de a se face înţeles [4,
p.50].Competenţa este potenţial de acţiune al unei persoane, acţiunea de atingere a
finalităţilor propuse (realizarea scopurilor situativ-problematice, luarea deciziei,
elaborarea proiectului) mobilizând resursele însuşite în diferite situaţii. Ea este
constituită din mai multe capacități care interacționează într-o manieră integrată cu
scopul realizării unei activități cu un grad sporit de complexitate. Datorită
competențelor pe care le posedă, individul poate acționa eficient, gândi critic, alege
rapid, selecta, analiza, sintetiza informații, lua decizii etc.
Competența comunicativă este nivelul de performanță care determină eficiența
transmiterii și receptării mesajelor.

40
 X. Roegers defineşte competenţa ca „ansamblu integrat de capacităţi care
permit cunoaşterea unei situaţii şi găsirea unei soluţii mai mult sau mai puţin
pertinente. Competenţa este constituită din mai multe capacităţi care interacţionează
într-o manieră integrată cu scopul realizării unei activităţi cu un grad sporit de
complexitate. Competenţa se formează şi se evaluează la interacţiunea integralizată
a activităţilor: ,,a şti, a şti să faci, a şti să devii”[2, p. 31]. Generalizând definițiile
date a cercetătorilor în domeniul științelor educației [6, 7, 8, 9], constatăm că
noțiunea de competență presupune o serie de componente: cognitivă, operațional-
tehnologică, motivațională, etică, socială și comportamentală. Astfel, ea vizează
cunoștințe, abilități, norme, comportamente, atitudini. Posedarea competențelor este
garantul desfășurării unor acțiuni eficiente, analizei și sintezei informațiilor,
realizării unor activități complexe, etc. Pornind de la premisa că ,,omul nu poate trăi
fără comunicare, că existența lui depinde de satisfacerea trebuințelor de comunicare
și informare” se justifică necesitatea dezvoltării competenței de comunicare.
Conceptul de competenţă a fost lansat în 1982, în cadrul Conferinţei
Internaţionale asupra evaluării, de un grup de cercetători din Franţa (Centrul
CEPEC), fiind utilizat cu referire la rezultatele şcolare. În Republica Moldova
termenul a fost preluat odată cu realizarea Reformei în învăţământul preuniversitar,
cu elaborarea Curriculumului Naţional bazat pe triada: cunoştinţe,
capacităţi/competenţe şi atitudini.
Actualitatea temei este reflectată şi în articolul 26 din capitolul 3 al Codului
Educației Republicii Moldova ,,Învăţământul primar contribuie la formarea
copilului ca personalitate liberă şi creativă şi asigură dezvoltarea competenţelor
necesare continuării studiilor. În prezent, atât psihologia, cât şi pedagogia reflectă
importanța deosebită a comunicării pentru viaţa şi activitatea unei persoane.
Dicţionarul de pedagogie [5, p.245] defineşte noţiunea de competenţă „ca
capacitatea unei persoane de a corespunde cerinţelor dintr-un anumit domeniu”.

41
 Din perspectiva dezvoltării competenţei de comunicare la educația digitală la
elevii claselor primare, am propus formarea, dezvoltarea și implementarea
strategiilor didactice și produselor educaţionale digitale care vor asigura un eminent
grad de flexibilitate în corespundere cu imperativele procesului educaţional ale zilei
de azi. Integrarea strategiilor și tehnologiilor interactive la lecțiile de educație
digitală acţionează asupra vorbirii, văzului şi auzului, și au un un efect favorabil în
funcţie de acţiunile utilizatorului, controlează o pluralitate de medii de comunicare,
o varietate de mijloace de transmitere a informaţiei, în care mesajele sunt
recepţionate într-un mod mult mai eficient, decât pe cele preluate pe cale
tradiţională non digitală. Cercetarea experimentală s-a bazat pe datele investigației
teoretice, urmărindu-se particularitățile formării competenței de comunicare la
disciplina ,,Educația digitală” la elevii claselor I-a B și I-a C în număr a câte 33
elevi și elevii claselor a II-a B și a II-a C, în număr de 35 elevi fiecare și s-a realizat
pe parcursul a patru luni, a semestrului întâi, anul de studii 2018-2019.
În urma actualei investigaţii ştiinţifice şi experimentale au fost reliefate idei
generale privitoare la teoria şi strategia de implementare a competenței de
comunicare digitale la elevii claselor primare, având ca bază exemplul de studiere a
cursului integrat de educație digitală în clasa I și sistematizate tehnicile şi
metodologia de predare a obiectului;
Experimentul pedagogic a inclus două etape:
I. Etapa de constatare a cercetării s-a centrat pe două planuri de analiză, care
interacționează reciproc în evaluarea procesului de formare a competenței de
comunicare:
A. analiza curriculumului la educația digitală din perspectiva formării
competenței de comunicare (contribuția modulului pedagogic în procesul de
formare a competenței de comunicare la elevi);

42
 B. analiza atât a avantajelor utilizării TIC la formarea competenței de
comunicare a cadrelor didactice, cât și posibilitatea de evaluare a aptitudinilor
cadrelor didactice de a le implementa în practică.
II. Experimentul de control a avut ca obiectiv determinarea progreselor
înregistrate în dezvoltarea competenței de comunicare, compararea și interpretarea
rezultatelor înregistrate de eșantionul experimental și de control.
Obiectivele cercetării:
 analiza curriculumului din perspectiva asumării obiectivelor de
dezvoltare/formare a competenței de comunicare (obiectivele învățării,
aspirațiile, metodele de evaluare, bariere, evaluarea cursurilor etc.)
 evaluarea/interpretarea calității și gradului formării/dezvoltării competenței
de comunicare la elevi;
 identificarea avantajelor utilizării TIC la formarea competenței de comunicare
a cadrelor didactice.

Scopul etapei de constatare a cercetării a fost analizarea contribuției

modulului pedagogic în procesul de formare a competenței de comunicare la elevi,
diagnosticarea avantajelor utilizării TIC la formarea competenței de comunicare a
cadrelor și modalitățile de evaluare a aptitudinilor cadrelor didactice de a le
implementa în practică.
Scopul experimentului de control a fost determinarea progreselor înregistrate în
dezvoltarea competenței de comunicare, compararea, analiza și interpretarea
rezultatelor înregistrate de eșantionul experimental și de control.
Eșantionul experimental a fost constituit din 136 elevi: clasele de control - I-a
B (C1), I-a C (C2) în număr de 66 elevi și clasele experimentale - II-a B (E1), a II-a
C (E2) în număr de 70 elevi ale Liceului Teoretic ,,Dante Alighieri”.

43
 Dinamica nivelului de formare a competenţei de comunicare digitală
C1-început de semestru
C2-început de semestru
C1-sfârșit de semestru
C2-sfârșit de semestru
Nivelul la început de semestru
60
40
18 17 20 22
20 5 10 9 7 8 5 7
3
0
Nivelul jos Nivelul mediu Nivelul înalt

Diagrama 1. Dinamica nivelului de formare a competenței de comunicare digitală

Din datele prezentate în diagramă se atestă o dinamică pozitivă a nivelului de

formare a competenței de comunicare digitală la elevii ambelor clase de control pe
parcursul semestrului, nivelul înalt de formare la elevi crescând cu aproximativ 46%
ca valoare relativă și 30 elevi ca valoare absolută. La C1 nivelul înalt a fost
înregistrat la 15 elevi în plus sau 47% față de începutul semestrului, ajungând la
finele semestrului la valoarea de 20 elevi sau 62%, la C2 nivelul înalt a fost
înregistrat la 14 elevi adăugator sau 46%, atingând valoarea de 21 elevi sau 67%.
De menționat că asemenea progres al dinamicii nivelului de formare a
competenței de comunicare digitală a condus la dezvoltarea capacităţilor de utilizare
de către elevi a instrumentelor şi resurselor TIC, precum şi aplicarea acestora pentru
facilitarea formării de competente la celelalte discipline.
Pentru o imagine mai clară aferentă nivelului de formare a competenţei de
comunicare digitală la elevii din eșantionul experimental și eșantionul de control în
cadrul experimentului de control s-a efectuat o analiză a cunoștințelor acestora față
de unitățile de competențe structurate în trei activități de învățare: exerciții de

44
 recunoaștere a dispozitivelor digitale, exerciții de identificare a componentelor
dispozitivelor digitale și exerciții orale descriptive a posibilităților de utilizare a
dispozitivelor digitale.

Nivel înalt 18 20 7 11
Nivel… 12 8 16 10
Nivel jos 3 5 12 14

C1 C2 E1 E2

Diagrama 2. Raportul cantitativ a claselor de control și experimentale aferent

exercițiilor de recunoaștere a dispozitivelor digitale

Din diagrama de mai sus, putem concluziona că elevii atât din clasele de
control, cât și din cele experimentale au demonstrat un rezultat relativ bun la prima
grupă de exerciții de recunoaștere a dispozitivelor digitale, așadar circa 58 elevi din
60 sau 88% din clasele de control s-au clasat la nivelul înalt și mediu, doar 8 elevi
având nivelul jos. Ceea ce ține de clasele experimentale circa 51 elevi din 70 sau
63% s-au clasat la nivelul înalt și mediu, și 26 elevi având nivelul jos. Prin urmare,
acest rezultat denotă că elevii cunosc noțiunile generale aferente varietății
dispozitivelor digitale.

Nivel înalt 10 13 5 5
Nivel… 19 14 14 12
Nivel jos 4 6 16 18

C1 C2 E1 E2

Diagrama 3 Raportul cantitativ a claselor de control și experimentale aferent

exercițiilor de identificare a componentelor dispozitivelor digitale
45
 În cazul realizării exercițiilor de identificare a componentelor dispozitivelor
digitale au apărut deja dificultăți la identificarea acestora pentru clasele
experimentală întrucât acest tip de exerciții necesită o studiere mai aprofundată a
vocabularului aferent obiectului ,,Educația digitală”.

NIVEL ÎNALT 9 10 4 3

NIVEL MEDIU 17 14 11 11

NIVEL JOS 7 9 20 21

C1 C2 E1 E2

Diagrama 4. Raportul cantitativ a claselor de control și experimentale aferent exercițiilor

orale descriptive a posibilităților de utilizare a dispozitivelor digitale

Analizând rezultatele aferente grupei a treia de exerciții orale descriptive a

posibilităților de utilizare a dispozitivelor digitale de asemenea au fost depistate
dificultăți în realizarea acestora preponderent pentru clasele experimentale, astfel
din clasele experimentale 29 elevi din 70 sau 41% au corespuns nivelului înalt și
mediu, respectiv 22 nivelul mediu și 7 – nivelul înalt, iar din clasele de control 50
elevi din 66 sau 76% s-au clasat la nivelul înalt și mediu, respectiv 31 nivelul mediu
și 19 – nivelul înalt.
Rezultatele obținute se datorează faptului că acest tip de exerciții cereau
realizare de sine stătătoare, şi anume alcătuirea unor enunţuri, iar enunțurile elevilor
în cea mai mare parte aveau o structură primitivă. Partea comunicativă a fost
exprimată printr-un lexic sărac şi nu aveau valoare funcţională. Datele ne permit să
stabilim că în practica şcolară cotidiană acestor tipuri de exerciţii nu li se acordă
atenţia cuvenită.

46
 Analiza statistică a rezultatelor a permis efectuarea următoarei concluzii:
rapoartele cantitative colectate și analizate pe parcursul experimentului de control au
subliniat diferenţele semnificative în favoarea claselor de control, şi implicit
eficienţa strategiei de învăţare înaintate. Astfel, activitatea efectuată pe parcursul
etapei de constatare și experimentului de control a evidenţiat necesitatea educației
digitale în clasele primare.
Situându-l pe cel care învață în centrul procesului didactic, pedagogia
modernă, interactivă, se află într-o continuă căutare de soluții de proiectare
curriculară și aplicare de sisteme de formare care să facă posibilă mai multă acțiune
și interacțiune în învățare, în formarea competenței de comunicare la elevi în cadrul
lecțiilor de educație digitală.
Confucius afirma pe bună dreptate: „Aud și uit. Văd și îmi aduc aminte. Fac și
înțeleg.” [10]. În același sens, nivelul taxonomiei al sarcinilor de lucru a demonstrat
că se învăță: 10 % - din ce se citește, 20 % - din ce se aude, 30 % - din ce se aude,
50% - din ce se aude și se vede, 70% - din ce se spune și se scrie și 90% - din ce se
spune în timp ce se aplică. Prin urmare, e prea puțin să le vorbim, să arătăm elevilor
ce și cum este corect, accentul trebuie să-l punem pe aplicarea personală,
investigațiile proprii ale învățăceilor. Aici menționăm că produsele multimedia
precum: afișele, prezentările, publicațiile, blogurile, posterele sunt cele mai reușite
aplicații ce ar facilita formarea/dezvoltarea competențelor vizate.
Utilizarea constantă și eficientă a tehnologiilor în procesul de educație, oferă
elevilor posibilitatea de a dobândi abilități importante în domeniu. Cadrul didactic
este cel ce trebuie să îi ajute pe elevi să-și dezvolte aceste abilități. El este
responsabil pentru crearea unui mediu adecvat și pentru pregătirea unor activități de
învățare care să faciliteze pe elevi cu scopul de a învăța și de a comunica.
Studierea bazelor Educaţiei digitale în învăţământul primar este organizată în
formarea unui modul, care se integrează în disciplina „Educaţie tehnologică” şi care
va conduce la dezvoltarea capacităţilor de utilizare a instrumentelor şi resurselor
47
TIC, precum şi aplicarea acestora pentru facilitarea formării de competențe la
celelalte discipline; dezvoltarea orizontului de interpretare şi prezentare a
informaţiilor, de modelarea şi controlul evenimentelor, de înţelegere a implicaţiilor
TIC în societate.
În strategiile de predare-învățare la educația digitală sunt utilizate astfel de
metode și procedee ca: prelegerea, dezvoltarea gândirii critice, forumul de discuții,
lucrul pe echipe, învățare centrată pe elev, brainstormingul, problematizarea,
studiul de caz, metoda cubului, lucrul individual la calculator, colaborarea online,
etc.
În strategiile de evaluare au fost incluse astfel de metode ca: evaluarea
formativă, prin completarea fișelor de lucru la fiecare lecție; evaluarea sumativă,
prin realizarea lucrărilor de laborator; evaluarea portofoliilor digitale, autoevaluarea.
Formarea strategiilor de comunicare la elevi în cadrul lecțiilor de educație
digitală vor servi drept catalizator pentru atingerea rezultatelor și finalităților. Aș
menționa că: aplicarea strategiilor de formare a competenţei de comunicare digitală
este o componentă esenţială și actuală a procesului de predare-învăţare a educației
digitale, pornind de la termenii de comunicare şi competenţă, şi a rolului lor în
formarea personalităţii elevului claselor primare. Învăţământul din Republica
Moldova trece printr-o perioadă de mari transformări şi modernizări în contextul
erei digitale în care ne aflăm. Reformele aflate în curs de rulare, acordă un rol
semnificativ instrumentelor şi competenţelor digitale implementate în sistemul
educaţional. Analiza literaturii de specialitate, actelor normative, proiectelor
naţionale şi internaţionale au dus la formularea următoarelor concluzii:
1. S-a elaborat Curriculum Național în învățământul primar în cadrul ariei
curriculare ,,Tehnologii” la educația digitală în clasa I, aprobat la 20 iulie 2018.
2. Utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicație în învăţământul
primar este o prioritate şi o condiţie a eficientizării învăţării în vederea dezvoltării

48
competenţelor digitale la elevii claselor primare la toate disciplinele școlare,
îndeosebi, în cadrul ariei curriculare ,,Tehnologii”.
3. Fenomenul standardizării competenţelor secolului XXI în general şi a celei
digitale în particular este pe larg răspândit în întreaga lume ca un instrument de
măsurare a nivelului de formare a competenţelor. Republica Moldova s-a antrenat
în acest proces, în contextul noilor politici educaţionale.
4. Abordarea centrată pe formarea de competenţe ca direcție prioritară a
sistemului instructiv-educativ, conceptele de bază ale curriculumului pentru
învățământul primar au stabilit strategia de predare-învățare a disciplinei educația
digitală. Rolul prioritar în domeniul studierii educației digitale la etapa primară
este atribuit procesului de formare la elevii claselor primare a capacității de a
comunica.
5. O comunicare eficientă trebuie să fie învăţată, de aceea şcoala e obligată să
formeze condiţiile necesare la lecțiile de educație digitală, adică să elaboreze un
sistem didactic rezultativ pentru formarea competenţei de comunicare la elevii
claselor primare.
6. Aplicarea strategiilor de formare a competenţei de comunicare digitală este
o componentă esenţială și actuală a procesului de predare-învăţare a educației
digitale, pornind de la termenii de comunicare şi competenţă, şi a rolului lor în
formarea personalităţii elevului claselor primare.
7. Caracteristica didactică specifică a sistemului didactic de formare a
competenței de comunicare digitală constă în integrarea a două discipline – limba
română şi educația digitală. În cercetarea realizată integrarea este prezentată ca un
principiu și ca o formă de organizare a procesului de învăţământ, care în cea mai
mare măsură poate asigura formarea competenţei de comunicare necesare elevilor
claselor primare datorită faptului că poate crea condiţii reale de comunicare.
8. După cum au arătat rezultatele cercetării, o atenţie deosebită în cadrul orelor
de educație digitală trebuie acordată înţelegerii conştiente a terminologiei digitale
49
de către elevi. Acest lucru poate fi realizat prin semantizarea fiecărui cuvânt în
parte, explicarea îmbinărilor de cuvinte, propoziţiei, frazei; prin formarea unei
atmosfere adecvate. Indicele esenţial de formare a competenţei de comunicare
digitală este capacitatea de a te orienta în diferite situaţii de comunicare, de a
sistematiza conţinutul mesajului, a ajusta ideile personale şi a înţelege gândurile
interlocutorului.
9. Formarea şi evaluarea competențelor de comunicare impun crearea
condiţiilor optime pentru dezvoltarea abilităţilor digitale ale elevilor din clasele
primare care să impulsioneze cercetarea, încercarea, descoperirea, creaţia.
10. Problema formării competenţelor digitale ale învăţătorilor în cadrul
disciplinei Educația digitală din aria curriculară ,,Tehnologii” a fost soluționată
prin orientarea spre competenţele digitale ale elevilor din treapta primară de
învăţământ și disciplinele școlare specifice acesteia.
11. Aceste rezultate permit soluționarea problemei cercetării și realizarea
obiectivelor ei astfel, asigurîndu-se un impact esențial, calitativ, al tehnologiilor
informaționale în formarea cadrelor didactice din învățămîntul primar, dar și în
activitatea lor profesională ulterioară.

Drept recomandări menționăm:

 Formarea și dezvoltarea continuă a cadrelor didactice în stabilirea și

implementarea metodologiei de dezvoltare educației digitale ale elevilor;
 Utilizarea diverselor strategii de formare a competenței de comunicare
la educația digitală îmbunătățește calitativ procesul instructiv-educativ,
stimulează capacitatea de învățare în cele mai inovatoare forme.
 Implementarea proiectelor ce prevăd o nouă abordare a procesului
educational, un concept care promovează metode de instruire creative,
multidisciplinare şi valorifică la maxim tehnologiile informaționale, care sunt
bazate pe proiecte care integrează cunoştinţele şi abilităţile din diferite

50
 domenii precum ştiinţe, tehnologie, inginerie, arte şi matematică și vor
acoperi necesitatea copiilor de a deţine competențe adaptate cerinţelor curente
şi vor asigura dezvoltarea profesională continuă a cadrelor didactice.
 Implementarea proiectelor complexe, care vor oferi posibilităţi de
instruire atât elevilor, cât şi profesorilor. Și vor deveni o platformă inedită,
care va veni în ajutor pentru pedagogi în misiunea lor de a ilustra modul în
care noile tehnologii sunt puse în aplicare în şcoli, unde vor fi desfășurate
ateliere de lucru periodice, seminare, mese rotunde, traininguri şi cursuri
care vor avea un efect de transformare asupra proceselor de predare şi
învăţare.
În concluzie aș menționa că: aplicarea strategiilor de formare a competenţei de
comunicare digitală este o componentă esenţială și actuală a procesului de predare-
învăţare a educației digitale, pornind de la termenii de comunicare şi competenţă, şi a
rolului lor în formarea personalităţii elevului claselor primare. Formarea strategiilor
de comunicare la elevi în cadrul lecțiilor de educație digitală vor servi drept
catalizator pentru atingerea rezultatelor și finalităților.

BIBLIOGRAFIA

1. ABRIC, J. C. Psihologia comunicării. Iași, Ed. Polirom, 2002, 208 p.

2. ROEGERS, X. Manualul școlar și formarea competențelor în învățământ,
Didactica Pro, 2001, nr. 2(6), p. 31.
3. DAFINOIU, I. Personalitatea. Metode calitative de abordare. Iași, Ed.
Polirom, 2002, 244 p.
4. ȘOIȚU, L. GÂRLEANU, D.et. Al, Comunicare și educație. Iași, Ed. Spiru
Haret, 1996,206p.
5. CRISTEA, S. Dicționar de pedagogie. Chișinău-București, Grupul Editorial
Litera, 2000, 398 p.
6. CĂLIN M. Teoria și metateoria acțiunii educative. București: Aramis, 2003.
51
7. MITROFAN N. Aptitudinea pedagogică. București: Editura Didactică și
Pedagogică, 1998.
8. TURCU F. Curs de psihologie școlară. București, 2004
9. VOICULESCU E. Factorii subiectivi ai evaluării școlare. București: Aramis,
2001.
10. https://www.academia.edu/29306791/TIC_si_formarea_competen%C8%9Bel
or_de_%C3%AEnvatare.pdf

52