Introducere

În domeniul educației, în ultimii zece ani, utilizarea Internetului a cunoscut o dezvoltare

fenomenală, o serie de factori influențând adoptarea tehnologiilor web și multimedia în
programele de învățământ. Astăzi profesorii care integrează tehnologia IT în procesul de
educaţie ajută elevii să-si dezvolte competenţele de gândire si învăţare, iar într-o clasă în care
sunt folosite o varietate de strategii de instruire, elevii sunt profund implicaţi, se simt provocaţi si
învaţă mai bine. Profesorii unor astfel de clase conștientizează avantajele utilizării acestor
strategii pentru a-i face pe elevi să devină responsabili de propriul proces de învăţare.

I. Eficienţa integrării tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale (TIC),

în procesul instructiv-educativ

Integrarea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale (TIC), în procesul de predare-

învăţareevaluare, a devenit, în ultimele două decenii, o prioritate a politicilor educaţionale pe
toate meridianele lumii, întrucât se deschid noi orizonturi pentru practica educaţiei: facilitarea
proceselor de prezentare a informaţiei, de procesare a acesteia de către student, de construire a
cunoaşterii şi de implementare în practică.
În acest context, conceptul sistemul de învăţământ amplifică rolul de promotor al
tehnologiilor informaţionale, pentru a le face accesibile întregii activităţi. Actualmente, asistăm
la o schimbare de proporţii la nivelul tehnologiilor de comunicaţie ale sistemelor de calcul şi
informaţionale. Potenţialul acestora este capabil să revoluţioneze întregul sistem social, tehnic,
economic şi educaţional. În decursul timpului, s-a încercat definirea noţiunilor care alcătuiesc
acest concept, termenul tehnologie, fiind ansamblul metodelor, proceselor, operaţiilor asupra
materiilor prime, materialelor şi datelor pentru realizarea unui anumit produs industrial sau
comercial. Tehnologiile informaţionale au suscitat imaginaţia şi interesul majorităţii
cercetătorilor si oamenilor de ştiinţă.
Noţiunea de tehnologie informaţională evoluează rapid şi integrează sensuri din ce în
ce mai complexe. Tehnologiile informaţionale se pot defini ca fiind ansamblul de metode ale
proceselor de producere şi ale resurselor tehnice, unite într-un lanţ tehnologic, care asigură
acumularea, păstrarea, transmiterea şi afişarea informaţiei, cu scopul diminuării dificultăţii

1
procesului de utilizare a resurselor informaţionale şi pentru mărirea operativităţii şi securităţii
lor.
În cazul sistemului de învăţământ, aplicarea conceptului de tehnologie informaţională
este impetuos necesară, implică și atrage după sine o serie de schimbări, tradiţionalul rămânând
notabil, dar de domeniul pionieratului. Scopul introducerii competenţelor TIC îl constituie
îmbunătăţirea şi chiar restructurarea modului de predare-învăţare-evaluare, prin adaptarea lui la
fiecare disciplină şi cerinţele societăţii informatizate, care necesită utilizarea, perfecţionarea şi
adaptarea continuă la conceptele din sfera TIC şi care răspund, totodată, necesităţii dezvoltării
profesionale.
În această lume, în care singurul aspect nemodificat este schimbarea, învăţământul
trebuie să se integreze şi să îşi adapteze ofertele pentru a veni în sprijinul noii generaţii,
actualizându-şi permanent finalităţile şi resursele, astfel încât să răspundă noilor provocări şi, în
acelaşi timp, să le ofere subiecţilor educaţiei deprinderi şi instrumente de muncă eficiente. Dacă
schimbările în ceea ce priveşte planurile de învăţământ, curriculumul, formele de organizare şi
toate celelalte aspecte, ce ţin de resursele materiale, sunt relativ uşor de implementat şi e
controlat, asimilarea cunoştinţelor de către studenţi este un proces mai dificil şi de durată (aici
intervin mentalităţile, deprinderile de muncă, rezistenţa în faţa schimbării şi alţi factori care pot
frâna acest demers).
Pornind de la afirmaţia autorilor Masalagiu C. şi Asiminoaei I., conform cărora:
„Societatea viitorului este societatea informaţională (Information Society), care va apărea
datorită vastei răspândiri a noilor tehnologii privind informaţia şi comunicarea”, considerăm că
profesorii (în orice domeniu) trebuie să vizeze adaptarea la un astfel de mediu, care presupune o
capacitate bine consolidată de operare eficientă cu computerul personal, aparate audio-video, cu
diverse coduri şi informaţii vizuale, auditive, conceptuale etc. În situaţia creată de implementarea
tehnologiilor informaţionale, cadrele didactice vor fi nevoite să-şi adapteze atitudinea,
mentalitatea, dar și să se preocupe continuu de problema autoinstruirii, a formării continue,
autodepășirii chiar, pentru a fi în pas cu prezentul.
TIC vine în sprijinul profesorului pentru a proiecta şi realiza un astfel de demers,
facilitând înţelegerea noţiunilor printr-o varietate de metode definite de interactivitate,
participare, cooperare, comunicare. Gradul de asimilare şi înţelegere a noţiunilor este superior
celui dintr-un demers pedagogic clasic, studentul fiind inclus într-un proces, în care acesta învaţă

2
să înveţe, accentul fiind plasat pe dezvoltarea gândirii critice. Drept reper şi rezultat al acestui
compartiment este creditarea disciplinelor de studii cu o anumită sumă de baluri pe semestre, an
şi perioadă de studii. Creditul reprezintă o unitate convenţională utilizată pentru a calcula
volumul de muncă realizat de student într-o perioadă de timp determinată pentru a obţine
anumite finalităţi şi competenţe şi reprezintă un instrument de asigurare a calităţii instruirii. În
volumul de muncă al studentului, se includ atât orele de contact direct cu profesorul, cât şi orele
de lucru independent. Schimbarea în structura învăţământului va antrena şi schimbarea rolului
profesorului. În plus, prin tehnologiile de reţea devine accesibilă utilizarea informaţiilor
educaţionale şi programelor de instruire, prin intermediul cărora creşte volumul de cunoştinţe al
cadrelor didactice şi abilităţile lor privind utilizarea computerelor.

II. Analiza SWOT

O analiză SWOT în ceea ce privește influența mijloacelor TIC și a tehnologiilor

multimedia în procesul educativ, poate fi reprezentată astfel:
PUNCTELE TARI

 prin utilizarea TIC și a tehnologiilor multimedia se dobândește o eficientizare a

procesului educațional;
 aproape toate unitățile de învățământ posedă laboratoare de informatică, sau cel puțin un
calculator la dispoziția cadrelor didactice;
 programele de formare continuă a cadrelor didactice includ folosirea echipamentelor noi,
a calculatoarelor, familiarizarea cu platformele educaționale (AEL, Moodle), fapt care
duce la modernizarea modului de lucru al profesorilor;
 lărgirea orizontului cunoașterii, elevul nu se mai limitează la cunoștințele pe care i le
transmite cadrul didactic; elevul are posibilitatea de a găsi argumente pentru a-și susține
propriile idei, păreri, opinii;
 cunoașterea, aprofundarea, asimilarea unui bagaj vast de cunoștințe într-o perioada mult
mai scurtă, decât prin modalități care nu includ folosirea mijloacelor TIC.

3
PUNCTELE SLABE

 majoritatea cadrelor didactice şi manageriale din sistem nu au abilităţi suficiente de

utilizare a resurselor TIC în educaţie;
 lipsa motivaţiei profesorilor pentru utilizarea TIC la orele de curs;
 teama de nou care poate produce refuzul cadrelor didactice de a-și înlocui propriile
metode conservatoare cu cele moderne, facilitate de mijloacele TIC;
 imposibilitatea desfășurării în cele mai bune condiții a lecțiilor din diferite cauze (lipsa
temporară a energiei electrice, lipsa sau insuficiența mijloacelor tehnice de instruire, etc.)
– necesitatea aprofundării unor noțiuni teoretice pentru a putea folosi corect mijloacele
TIC și tehnologiile multimedia;
 necesitatea aprofundării unor noțiuni teoretice pentru a putea folosi corect mijloacele TIC
și tehnologiile multimedia.


OPORTUNITĂŢI

 sporeşte ponderea utilizatorilor tineri de Internet, ceea ce promite o nouă generaţie

iniţiată în utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii. Un impact favorabil,
în acest sens, îl au centrele de instruire on-line, publicarea cărţilor digitale, apariția
tabletelor;
 colaborarea cu alte unități școlare din țară sau chiar din alte țări; realizarea unor
parteneriate interșcolare;
 posibilitatea efectuării procesului de predare-învățare între mai multe persoane din locații
diferite (prin intermediul Skype);
 efectuarea unor cursuri on-line, pregătirea elevului, viitor adult, pentru a deveni un
individ care să se poată integra cu ușurință în societate (obținerea unor burse școlare în
urma efectuării unor examene on-line, efectuarea unor cursuri de formare profesională,
de formare continuă a cadrelor didactice și nu numai);
 utilizarea computerului, a Internetului și a noilor tehnologii utilizate;
 posibilitatea învățării redactării unor texte nonfuncționale prin completarea unor
formulare găsite on-line (CV european);
 TIC sporește libertatea de a fi informat.

4
AMENINŢĂRI

 persistă încă mari discrepanţe între mediul urban şi rural, precum şi între diferite categorii
sociale. Prin urmare nu există acces la tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii
pentru toată populaţia ţării în egală măsură (mai ales școlile din mediul rural);
 preţul acestor tehnologii este destul de ridicat în comparaţie cu salariile din economia
naţională, ceea ce determină efectuarea de reparații a mijloacelor TIC în baza unor costuri
ridicate, ceea ce împiedică cumpărarea mijloacelor noi de informare;
 lipsa unui calculator pe care să îl poată folosi acasă (atât elevul cât și cadrul didactic), sau
lipsa conexiunii la Internet;
 cadrele didactice de vârsta a doua și a treia sunt prea puțin informate în domeniul
respectiv, nu conştientizează încă numeroasele avantaje pe care le oferă libertatea de a-și
alege informația dorită; ajută și la dezvoltarea creativității, imaginației, inteligenței; încă
de mici copiii înlocuiesc hârtia și creioanele colorate cu anumite programe care le permit
același lucru (de ex. Paint);
 deseori fondurile alocate achiziționării de echipament și soft educațional necesare
sistemului educațional sunt insuficiente;
 dacă este folosită prea des aceeași metodă, plictiseala, neînțelegerea noțiunilor, va
îngreuna procesului de predare-învățare;
 obținerea unor rezultate mai slabe la evaluare, datorită incapacității elevilor de a folosi
corespunzător mijloacele TIC;
 diminuarea capacității de exprimare orală.

5
 Bibliografie

1. Ionescu, M., Bocos, M. (2017) Tratat de didactică modernă, Ediția a II-a revizuită,
București: Editura Paralela 45.
2. Pânișoară, I-O. Ceobanu, C. Cucoș, C. Istrate, O. (2020). Educația digitală, Iași: Editura
Polirom.
3. https://edict.ro/integrarea-tehnologiilor-multimedia-in-procesul-instructiv-educativ/