INTERNETUL ÎN PREDAREA DISCIPLINELOR

DE SPECIALITATE – ECONOMIC

Complementarizarea educaţiei tradiţionale prin utilizarea

elearning este înscrisă de unii autori într-o tendinţă naturală a
evoluţiei şi organizării lumii reale – tendinţa de virtualizare.
„Realitatea virtuală are ca specificitate nu simpla reproducere a unor
modele reale, ci deschiderea unui evantai de potenţialităţi prin
depăşirea proprietăţilor lucrurilor reale” (C. Cucoş, 2006). Astfel,
sarcina educaţiei şi formării bazate pe noile tehnologii ale
informaţiei şi comunicării nu este de a demonstra că are rezultate
imediate într-o întrecere cu alte tipuri de sisteme educaţionale, ci de
a substitui o parte din structurile actuale cu un nou, probabil
superior, spectru de performanţe, în întâmpinarea schimbărilor
inerente care au loc în cultură şi civilizaţie.
Instruirea asistată de calculator constituie în primul rând un
răspuns social la cererea crescândă de educaţie, la nevoia de
diversificare şi sofisticare a ofertelor şi instituţiilor de formare, pe
multiple planuri: actorii implicaţi (formatori competenţi, comunităţi
mixte de învăţare etc.), conţinuturile vehiculate (suporturi şi
materiale didactice diverse, multitudinea de elemente didactice
dezvoltate doar pe suport electronic, programe modulare, o varietate
de conţinuturi adiacente, complementare, alternative, discipline noi),
proceduri de evaluare, activităţi extraşcolare (resurse online,
activităţi colaborative la distanţă, participarea în comunităţi online
de practică sau în campusuri școlare virtuale etc.).
Instruirea asistată de calculator completează activităţile
didactice convenţionale, aducând plus valoare la nivelul facilitării
înţelegerii conţinuturilor de către elevi, al creşterii motivaţiei pentru
învăţare, al atractivităţii materiei şcolare, la nivelul integrării cu
activităţi educaţionale nonformale, precum şi în ce priveşte
proiectarea şi desfăşurarea lecţiilor de către profesor: favorizarea
activităţilor de instruire diferenţiată, o coordonare mai bună a
activităţii didactice, activităţi colaborative, creative, centrate pe
învăţare.
Mai toate studiile indică însă necesitatea formării adecvate a
profesorilor înainte de a fi puşi în situaţia de a folosi TIC în
activităţile cu elevii, indiferent de nivelul de utilizare a computerului
pe care l-ar putea avea. “Detaşarea de maniera clasică de predare
prin aportul plurivalent al folosirii resurselor electronice ridică
probleme pedagogice cadrelor didactice, uneori mai puţin pregătite
pentru o astfel de schimbare în propriul stil de predare.” (Toma,
2009.)
Beneficiile pentru cadrele didactice. La nivelul cadrelor
didactice: TIC permite/ favorizează: (1) o regândire/ reconsiderare a
procesului de interacţiune profesor-elev; (2) o viziune nouă asupra
evaluării progresului elevilor; (3) extinderea posibilităţilor de
perfecţionare profesională. (Noveanu, 2004).
Internetul este resursă şi în acelaşi timp un excepţional suport
în activităţile de predare şi învăţare, pentru că are o mare capacitate
de a oferi oricărui elev sau profesor, din orice instituţie şcolară, o
serie de beneficii: acces la informaţii din toate domeniile de
cunoaştere şi activitate; posibilităţi de documentare, de obţinere de
informaţii specifice şi actuale; exersarea capacităţilor de regăsire,
selecţie, procesare şi prelucrare a informaţiei; multiplicare a
ocaziilor de manifestare a imaginaţiei, a creativităţii, a anticipării
rezolutive; mediu de comunicare (sincron şi asincron) chiar şi în
afara programului şcolar; ocazii de exersare a competenţelor
comunicative în scris; exersarea unor modalităţi alternative de
expresie culturală, artistică, ştiinţifică, prin includerea de imagini,
icon-uri, filme, sunet; spaţiu pentru activităţi de învăţare în
cooperare şi de creare colaborativă a unor produse inovative; acces
la forme de instruire la distanţă de tip formal şi nonformal: platforme
de elearning, medii virtuale de instruire, aplicaţii educaţionale
online, campusuri virtuale, cursuri online în format text sau video,
tutoriale etc.; mediu de contact cu lumea reală – colegi, prieteni,
comunitate (ştiinţifică, culturală, socială, politică).
Atât educaţia în manieră tradiţională, cât şi instruirea asistată
de calculator oferă unele oportunităţi specifice, care nu pot fi
transferate. Extensiile proprii utilizării mediului tehnologic pentru
instruire, încă insuficient explorate şi valorificate, se referă la: (a)
orientarea spre cel care învaţă, prin personalizarea parcursului de
formare (compunerea diferită a obiectelor educaţionale sau a
modulelor de studiu, în funcţie de cerinţele şi posibilităţile fiecărui
elev etc); (b) resurse distribuite, prin integrarea bibliotecilor
electronice şi materialelor multimedia, prin antrenarea specialiştilor
în discuţiile elevilor, (c) fluiditatea rolurilor, prin balansul continuu
al rolului educat-educator în grupul de învăţare („symmetric
knowledge advancement” – M. Scardamalia, 1995), prin integrarea
lucrului în grup cu studiul individual (C. Cucoş, 2006), prin
restructurarea continuă a echipelor de învăţare în funcţie de centrul
de interes cognitiv sau pe criterii de eficienţă în sarcină.
Printre limitele programelor de elearning, literatura de
specialitate relevă: dificultăţi în crearea unui mediu propice învăţării
din perspectivă socio-culturală, construirea unui climat „cald”
(Marshall McLuhan), apropiat; timpul îndelungat necesar uneori
pentru acomodarea cu caracteristicile tehnice şi de aranjament vizual
ale respectivului mediu de învăţare sau soft educaţional; timpul
îndelungat necesar pentru formarea abilităţilor şi competenţelor
necesare cadrelor didactice şi/sau personalului de suport; distragerea
frecventă a atenţiei celor care învaţă de la obiectivele învăţării la
tehnologie la facilităţile puse la dispoziţie pentru comunicare;
inconsecvenţa elevilor în parcurgerea etapelor secvenţei de formare.
Aceste limite se pot depăşi prin acordarea unei atenţii sporite etapei
de proiectare a parcursului de instruire asistată de calculator sau a
softului educaţional, prin dezvoltarea de competenţe ale cadrelor
didactice referitoare la selecţia adecvată a suportului digital necesar
pentru anumite unităţi de învăţare şi relevant pentru atingerea
obiectivelor de învăţare.
În această perspectivă, sunt utile caracteristicile unui program
de instruire asistată de calculator enumerate de R.C. Clark şi R.
Mayer (2003): include conţinut relevant pentru obiectivele învăţării;
face apel la diverse metode de instruire, precum exemplificarea şi
activităţile practice, pentru a susţine învăţarea; utilizează elemente
multimedia – text, imagini, animaţie, fişiere audio, filme – ca suport
pentru accesibilizarea conţinutului şi pentru diversificarea metodelor
de instruire; construieşte cunoaştere şi dezvoltă competenţe în relaţie
directă cu obiectivele individuale ale celui care învaţă, constituind o
soluţie pentru parcursuri de învăţare personalizate.
Astfel, e-ul din elearning denotă doar mediul prin care se
realizează instruirea; conţinuturile sunt digitalizate - devin eContent
- pentru a putea fi păstrate şi distribuite în format electronic, iar
interacţiunile între actorii sistemului de instruire se pot realiza
mediat, prin intermediul noilor tehnologii. Accentul rămâne pe
aspectele pedagogice, iar rolul cadrului didactic este esenţial pentru
buna desfăşurare a instruirii cu suport tehnologic.
Atât practica, cât şi demersurile teoretice în domeniul instruirii
asistate de calculator sunt departe de a fi clarificat problemele
conturate de această formă de predare-învăţare-evaluare mereu în
expansiune. În orice caz, în ultimele două decade, noile tehnologii
ale informaţiei şi comunicării au sprijinit instituţiile educaţionale în
centrarea pe scopul esenţial al instruirii şi pe aspectele pedagogice.
Modulele de specialitate sunt bazate pe utilizarea
calculatorului: de la tehnoredactare la utilizarea operatorilor de
calcul, la web disign, comunicare , planificare și brainstorming,
chestionare, cât și programe specializate de gestiune și evidență
contabilă. Implementarea acestor activități de învățare în derularea
lecțiilor depinde de resursele materiale deținute de unitatea școlară și
în același timp de resursa umană ce le poate utiliza sau nu. Accesul
la platformele online de înregsitrare, de calcul, de informare,
platforme bancare este condiționat de conexiunea la internet.

Bibliografie:
Făt, Silvia & Adrian Labăr. Eficienţa utilizării noilor
tehnologii în educaţie. EduTIC 2009. Raport de cercetare evaluativă.
Bucureşti: Centrul pentru Inovare în Educaţie, 2009.
Istrate, O. Educaţia la distanţă. Proiectarea materialelor.
Botoşani: Agata, 2000.
Noveanu, Eugen (coord.) Impactul formativ al utilizării AeL
în educaţie. Bucureşti: Centrul pentru Inovare în Educaţie, 2004.
Online:
www.tehne.ro/resurse/TEHNE_Impact_formativ_AEL_2005.pdf
Potolea, D. & E. Noveanu (coord.) Simona Velea, Petre
Botnariuc, Cornelia Novak, Olimpius Istrate. Informatizarea
sistemului de învăţământ: Programul S.E.I. Raport de cercetare
evaluativă. Bucureşti: Universitatea din Bucureşti, Facultatea de
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, 2008.
Vlada, Marin. Utilizarea Tehnologiilor eLearning: cele mai
importante 10 initiative si proiecte din Romania. In:
Elearning.Romania. Bucureşti: TEHNE- Centrul pentru Inovare în
Educaţie. (Online: http://www.elearning.ro), 2009