IMPORTANŢA TEHNOLOGIEI ÎN EDUCAŢIA ONLINE

Prof. Livia Danila

Scoala Gimnaziala nr.56 –Bucuresti

În contextul şcolii moderne, profesorul este nevoit să-şi pună întrebări pentru a construi
strategii flexibile de adaptare la schimbările spectaculoase petrecute, într-un ritm alert, atât pe plan
intern, cât şi pe plan extern. A construi învăţarea înseamnă a antrena, deopotrivă elementele
cognitive interne, cât şi elementele contextuale, imaginaţia, motivaţia, afectivitatea.
Scopul integrării tehnologiei în instruire determină metodele şi tehnicile de lucru la clasă.
Învăţământul modern aduce în centrul atenţiei elevul, cu particularităţile, trebuinţele şi
interesele sale. O asemenea abordare aduce schimbări de fond în predarea disciplinelor şcolare.
Folosirea internetului, a resurselor on-line, a bibliotecilor virtuale, a comunicării on-line,
poate reprezenta şi orientarea procesului de instruire către interesele elevilor (predare centrată pe
elevi). Cea mai importantă schimbare socială din ultimii ani a fost apariţia tehnologiei informatice
şi de comunicare digitală: efecte vizuale, animaţie, comunicare interactivă, simulări, jocuri pe
calculator, realitate virtuală.
Toate aceste tehnologii, în special, simulările, ne permit să învăţăm nu citind sau ascultând,
dar văzând şi făcând.
Elevii de astăzi, înainte de a merge la şcoală, au ajuns să interacţioneze profund cu
tehnologia, iar acest lucru a schimbat modul în care comunică, adună informaţii şi chiar gândesc.
Tehnologiile multimedia (MM) îi oferă utilizatorului diferite combinaţii, imagine, sunet,
voce, animaţie, video, pe când, tehnologiile hipermedia (HM) combină multimedia cu hipertextul,
facilitând navigarea fără obstacole între diferite tipuri de date: texte, sunete, imagini fixe, imagini
animate.
Alături de produse software educaţionale şi cărţi electronice, în procesul instrctiv educativ
un aport informaţional important îl au aplicaţiile multimedia educative precum enciclopediile,
dicţionarele multimedia sau diversele tipuri de atlase. Cadrele didactice trebuie să aibă capacitatea
de a identifica atât situaţiile pedagogice cât şi soluţiile informatice adecvate, cu efecte benefice
pentru educaţie şi formare.
În acest fel se construieşte profilul unui elev autonom în decizii, interesat în cariera sa socio-
profesională.
Dezvoltarea internetului a permis introducerea învăţământului la distanţă, acest lucru face ca
elevii şi studenţii să înveţe după nişte conţinuturi puse de către furnizorul de educaţie pe diverse
platforme educaţionale. Evaluările se fac on-line, iar rezultatele acestor evaluări sunt afişate tot on-
line aproape instantaneu. Elevii şi profesorii se întâlnesc faţă în faţă de foarte puţine ori. De obicei,
această formă de instruire este oferită persoanelor care sunt angajate în câmpul muncii.
În privinţa impactului asupra elevilor aceştia sunt atraşi de lecţie datorită animaţiilor şi
conţinutului multimedia, iar exemplele din viaţa reală şi simulările virtuale le captează atenţia şi îi
ajută să reţină mai uşor informaţiile din materia şcolară. Profesorii pot folosi calculatorul pentru a-şi
pregăti lecţia, ca suport în predarea şi în evaluarea elevilor.
În ceea ce priveşte utilizarea softurilor educaţionale se observă o bună asimilare a acestora
în procesele de învăţare atât în mediul universitar, cât şi în cel preuniversitar, unde s-au
implementat softuri educaţionale pentru dezvoltarea anumitor abilităţi, dar şi utilizarea diferitelor
platforme educaţionale unde tinerii elevi sau studenţi pot accesa suportul de curs sau de laborator în
format electronic, toate acestea ducând în mod direct la un mai bun transfer educaţional.
Oportunităţile oferite educaţiei de către noile tehnologii sunt imense, prin intermediul unui
calculator conectat la internet şi a unui browser instalat, elevul are posibilitatea de a-şi completa
cunoştinţele accesând diverse baze de date, luând legătura cu orice furnizor de educaţie, indiferent
de ţara unde s-ar afla.
Profesorii sunt invitaţi să realizeze o aplicaţie din perspectiva elevului ca şi când ar fi elevi
în propria clasă. Se va realiza o aplicaţie - o publicaţie, o prezentare, un wiki sau un blog ca parte a
proiectelor realizate la clasă de elevi. Aplicaţia ar trebui să demonstreze aşteptările cu privire la
modul în care elevii ar trebui să atingă acele obiective operaţionale care sunt vizate prin proiect.
Această aplicaţie ar trebui să corespundă aşteptărilor cu privire la conţinut şi la tehnica de
redactare. Opţiunile sunt diverse în modul de realizare:
a) Realizarea unui wiki bazată pe web, orientată spre text cu posibile hiperlink-uri şi
imagini; posibilitatea existenţei unor pagini secundare şi categorii; editarea istoriei disponibile;
publicarea de informaţii curente sau cercetare pentru public din afara sălii de clasă; comunicarea cu
un public internaţional; activităţi scriitoreşti în colaborare cu alţi elevi şi/sau experţi; contibuţia la
cercetarea problemelor din lumea reală şi rezolvarea problemelor; partajarea sau reflectarea asupra
învăţării sau procesului.
Cadrele didactice care au folosit materiale educaţionale în format electronic în procesul de
predare au observat cu siguranţă că lecţia devine interactivă şi mult mai atractivă. Cercetarea a
evidenţiat faptul că prin folosirea calculatorului la clasă pot fi diminuate anumite probleme
identificate in sistemul tradiţional de abordare a lecţiei, cum ar fi interesul scăzut al elevilor şi
caracterul prea teoretic al informaţiilor. Astfel, se realizează trecerea de la învăţarea perceptivă,
relativ pasivă, la învăţarea activă, al cărui randament este considerat mai mare.
De aceea, este foarte important ca fiecare cadru didactic să stăpânească cunoştinţe în
domeniul IT şi să le utilizeze eficient în demersul didactic. Indiferent de specialitatea lor în cadrul
procesului de învăţământ, de poziţia lor, profesorii trebuie să înţeleagă că acest instrument,
clculatorul, va transforma tehnologiile didactice mai mult chiar decât a făcut-o apariţia tiparului.
Computerul aduce în şcoală calitatea sa de mijloc de învăţământ interactiv, pe care nu o aveau
celelalte mijloace didactice.
Astfel se pot realiza trei direcţii principale ale modernizării învăţământului: conţinut, metodă
şi mijloace. Se realizează, practic, individualizarea învăţării, creşte randamentul însuşirii conştiente
a cunoştinţelor prin aprecierea imdiată a răspunsurilor elevilor, obligă la cunoaşterea integrală de
către fiecare elev în parte a întregului material predat şi adigură munca activă şi progresivă a
elevilor.
Merită studiat şi aprofundat impactul sistemului de învăţământ cu mediul informatizat
contemporan. Din acest punct de vedere, trebuie puse în evidenţă cel puţin două aspecte legate de
necesitatea studierii în şcoală a înformaticii, pe de o parte, şi de utilizarea calculatorului, ca mijloc
didactic, pe de altă parte.
În acest context, profesorii nu mai reprezintă sursa-cheie de informaţie şi de transmitere a
cunoştinţelor, ci colaboratori ai elevilor, iar elevii nu mai sunt receptori pasivi de informaţie, ci se
implică activ în propria lor educaţie.

Bibliografie:
1. Cucoş C.,”Pedagogie”, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
2. Ciurea Laurenţia, “Aplicarea noului curriculum pentru educaţie – o provocare?”, Editura
Diana, 2009;
3. Stoica Ana, “Creativitatea elevilor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003.