Mi-am făcut din tine anotimp

Mi-am făcut din tine

Un singur anotimp.

Doar zilele frumoase

Le lipesc pe pereţii
Sufletului alb
(ţi-ami nteşti cum era
Lipsit de culorile zâmbetului tău
Şi ale glasului ROGVAIV)

Îmi place să trăiesc

În această nesfârşită Primăvară
Ce nu are luni de zile
Nu are săptămâni
Nu are ziua de luni,
Nu are nici sâmbătă
Are o zi, care pare a fi Duminică
Dar, căreia, i-am dat numele tău...

Fiecare zi începe cu primul tău cuvânt

Pe care-l ascult,
Fiecare zi se sfârşeşte cu tăcerea ta-
Aşa cum luna răsare, în tăcere,în galbenul ei
bolnav...

Doar orele le păstrez

Să pot număra secundele-secol
care trec atunci când,
tu nu eşti cu mine...

odată, trecuseră milenii

până ţi-am auzit cuvântul
cu care înfloreşti caişii din privire...
trecuse doar o zi pământeană...