Milogul din mine nu avea picioare...

Aş vrea să-mi şterg toate amintirile cu tine

Chiar daca tabla neagră va rămâne, de azi
înainte,
mult timp umedă
La orele de limbi străine ai aruncat la coş
Gramatica limbii române.
Eu atunci, sufeream.
Nu începeai niciodată ora,
Dacă nu aveai cretă colorată
Spuneai că albul din vorbele tale
Nu va face lumea să zâmbească
Iar eu să-ţi iau în braţe poveştile
Ca pe orfanii unei lumi nedrepte.

Nu ştiu dacă noaptea mă simţeai

Răstignit pe cer ţinându-mă cu o mână de lună
Iar cu cealaltă dând cu stele în visele tale
Ca într-un joc de bulgări de zăpadă...
(Prea se topeau toate când se loveau de tine)
Dimineţile mă trezeam cerşind vorbele tale
La colţul dintre strada de Ieri şi cea de Mâine
Milogul din mine nu avea picioare să ajungă la
tine
Şi cât aş fi vrut să te duc în zbor
Lângă castelul din inima mea...