Morgenstimmung - Tudor Arghezi

Tu ţi-ai strecurat cîntecul în mine

Într-o dup-amiază, cînd
Fereastra sufletului zăvorîtă bine
Se deschisese-n vînt,
Fără să ştiu că te aud cîntînd.

Cîntecul tău a umplut clădirea toată,

Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavandă sonoră. Iată,
Au sărit zăvoarele,
Şi mînăstirea mi-a rămas descuiată.

Şi poate că nu ar fi fost nimic

Dacă nu intra să sape,
Cu cîntecul, şi degetul tău cel mic,
Care pipăia mierlele pe clape –
Şi-întreaga ta făptură, aproape.

Cu tunetul se prăbuşiră şi norii

În încăperea universului închis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele...Mi-s
Şubrede bîrnele, ca foile florii.

De ce-ai cîntat? De ce te-am auzit?

Tu te-ai dumicat cu mine vaporos –
Nedespărţiţi – în bolţi.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieţi, eu veneam din morţi.

Ţii minte-ntâia ploaie? - Magda Isanos


Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea,
Cu fulgere, cu stele lungi în ea?
Arborii stăteau drept, intonând
Imnul vieţei şi-n zarea foşnind,

Verde ca un codru lichid,

S-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.

Şi noi stăteam ca pomii în picioare.

„Nimic nu moare, mi-ai şoptit, nu moare...”

Şi plantele creşteau, ne făceau semne,

Ca nişte mâini, ca umbre neîmpăcate,
Se străduiau spre viaţă să ne-ndemne
Şi iar cădeau în deznădejde toate.

CONSTANȚA BUZEA - Acolo unde cred ca esti

Acolo unde cred ca esti

Nici trenurile nu strabat
Acolo ca de sticla par
Padurile de brad brumat.

Tot mai departe simti si taci

Adaugat la rest mereu
Si nu mai pot inainta
Decat pierzandu-ma si eu.

Cum ninge, alb e orice drum

Si alb respira-ntregul timp
 Nici nu te-as recunoaste-acum
Desperecheat si fara nimb.

Mi-e mila si sa-mi amintesc

Dar nici sa uit nu ma indur
Cata parere-i in destin
Cata greseala-i imprejur.

Cu degete de frig adun

Ca sub un sal inzapezind
Sufletul nostru inca bun
Miscarea lui catre argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri

Si fi-vor brazii ingraditi
Acolo unde cred ca esti
Printre barbari meteoriti.

In fiecare an astept
Sa ninga, sa te pot vedea
Daca privesti, daca asculti
Daca mai intelegi ceva.

Miracol - Nina Cassian


Și, înfrumusețat de dragoste,
ai început sa cânți... Alături stam,
privindu-ti buzele sunătoare.
Era un cântec înflorit si pur,
sonorizând lumina din pahare,
tăind suave cercuri în văzduh
si argintându-mi rochia albastră.
Era un cântec foarte cunoscut,
dar nou născut pe buza ta amară,
încât m-a turburat nespus de mult,
si-am plâns cu fruntea îngropată-n cântec.

Poveste sentimentală NICHITA STĂNESCU

Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.

Eu stăteam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau intre noi,
înainte şi înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
şi deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de caderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte şi înapoi,
şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Poema chiuvetei MIRCEA CĂRTĂRESCU

într-o zi chiuveta căzu în dragoste

iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări

căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei
şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis. Mircea Cărtărescu

Steluţe în genele ei MIRCEA CĂRTĂRESCU

Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei.

Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
şi erau steluţe, steluţe, steluţe în genele ei.

Ningea, ningea, ningea peste Colentina

demult, demult...
da, dragii moşului, erau...
erau steluţe în genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB

ningea pe mustaţa mea şi pe gagica în roşu de alături
tramvaiele aveau ştergătoare de parbriz şi erau... hai, toţi în cor:
erau steluţe în genele ei.

Eram student, era studentă

eram eminent, era iminentă
şi erau steluţe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia înfiinţate
mergeau toate pe patru roate
şi erau steluţe în genele ei.

Ningea uşurel, cu fulgi catifelaţi peste fabrica Stela

peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzăpeziţi...
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor
aşa că nu mai ştiu ce spunea.
Ea ma ţinea de mână şi tramvaiul patru trecea
şi ningea şi erau... da... da, dragii moşului...

Eu eram copil, ea era o copilă

eu stăteam la bloc, ea stătea la vilă
şi erau steluţe în genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e în "Poeme de-amor", precum ştii

dar lăsaţi-o baltă, copii:

erau steluţe în genele ei.
CORUL: Erau steluţe, erau steluţe, erau stelu-u-uţe
În ge...eeneee...leeeee... nele eeeeeeeeei!

Aici poemul ar trebui să se încheie

dar nu înainte de-a va da o cheie
a-ntregii întâmplări:
Ea e o fata de peste blocuri şi mări
acum e măritată, gravidă, n-are nici o importanţă.
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului
Acum nu mai sunt steluţe în genele ei.
Acum nu mai e nici o steluţă în genele ei.
Aşa, ca să ştiţi, dragii moşului. Garofiţa
poezie [ ]

-------------------------
de Mircea Cărtărescu [Mircea_Cărtărescu ]

Teiul Doamnei pare zugravit in crida.

In cofetarie intra o gravida.
Astfel sta la coada intre musterii
Ca o garofita intre papadii.
Astfel intre brazii cu tupini de ceara
Lang-un sipot dulce sade-o caprioara.
Checuri cu stafide doarme in vitrine.
E frigoriferul greu de savarine.
Eu la o masuta imi consum frucola
Si citesc cum Nica pleaca la Socola,
Ca-l predau pe Creanga astazi la amiaza.
Musterii merge, coada-nainteaza
Rumeioara juna, cu burtica mare,
A ajuns in fata, chiar la vanzatoare:
- Muma-mea, duduie, astazi m-a trimis
sa imi dai pachetul ce i l-ai promis:
patru excelenturi, doua amandine
si ilone sase, glazurate bine,
cinci cutii de frisca alba ca zapada
si fursecuri unse gros cu socolada.

Vanzatoarea scoate un oftat adanc.

Pe la mese pruncii cremele-si mananc.
- Mergi si spune celei care te-a trimes
Ca I-am pus si nuga, un delicates.
Si ca totul face, socotit in lei,
Doar un fleac, o suta patruzeci si trei.
Lampile galbuie, de la Fondul Plastic
Dau cofetariei un lucit fantastic,
Iar copila noastra, gales durdulie,
Vine la masuta-mi cu o sarailie.
Coamele ii trece dincolo de sale.
Are sub bluzita doua portocale
Iar sub gene lunge, ca de hurioara,
O privire dulce, ca de surioara
Si-un obraz ca luna, pal ii scanteiaza.
Musteriii merge, coada-nainteaza

Eu imi pun sepcuta si cu forta noua

Merg sa-l iau din strada pe 109.

Suna-ma,suna-ma macar azi

de Mircea Cartarescu

sunt asa de trist,tu nu tii la mine.

stiam ca tu nu poti sa tii la mine.

…si construisem un dirijabil de catifea reiata doar pentru tine

…si cladisem un castel cu giruete de discuri cu Dylan doar pentru tine

…si pavasem autostrazi de cristal cu amprentele mele doar pentru tine

…si vanasem pauni cu alice de frezii doar pentru tine

…si incepusem sa cred ca lumea o poti tine-n palmele facute caus

…si ca poti sa bei din ea pana te saturi si ca toata noaptea apoi te vor arde pe gat
constelatiile

…si incepusem sa sper ca voi musca odata buzele existentei

…si incepusem sa sper ca voi scapa de coasa de plexiglas

acum insa e totu-n ruine:

nu te gasesc la telefon si de cinci zile nu mi-ai dat telefon!

imi luasem abonament pe toate liniile din palma ta.

facusem cabotaj secole-ntregi de-a lungul coastelor tale.

 te privisem cum iti faci in oglinda ovala genele,cromozomii.

cum rujezi norii,cum demachiezi soarele, cum dai cu oja pe turle

mâță, gandeste-te:

nu mai esti mica, da-te jos din cartierul cu strazile veștede

nu mai minti,nu te preface si nu ma-nsela.

sunt asa trist, dragostea noastra n-o sa dureze

tu nu tii la mine.

…si construisem un parc bomarzo cu monstri de sulf pentru tine

…si imi vatuisem umerii blocului ca sa par mai impozant pentru tine

…si intinsesem intre avioanele sanitare ghirlande de gura leului

…si cumparasem un firgider cu aripi de fluture tropical

…si incepusem sa cred ca pot asana timpul si ca pot umbla apoi cu cizme de
cauciuc prin albia umeda si goala unde cursese timpul si ca pot aduna pestii
fantastici care inotasera in apa timpului,pestii cu scheletul de ace de ceas,cu
urechi de fotografiim cu inima de ochi omenesti

si incepusem sa sper ca voi sparge in dinti cochilia mortii

si incepusem sa sper ca iti voi vedea pasii,ca iti voi auzi pielea

de toate s-a ales praful.

ah,suna-ma,suna-ma macar azi!

MIRCEA CĂRTĂRESCU

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.

când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,

fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste

când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte

IV CEL NAIV

16 poezii de iubire pe care mi le-aș

fi scris mie dacă aș fi fost tu

14. luni te-am iubit.

refugiat undeva, în adâncul inconștientului meu,
ai fost acolo, dragul meu atlas, sub toate treburile
unei zile de luni care nu m-au lăsat să te văd.
te-am iubit marți.
am aruncat la coș cele trei ceasuri rele,
apoi am desenat cu mintea mea zâmbete pe chipul tău
până seara când ai venit acasă
te-am iubit miercuri.
cu atâta intensitate, că bătea vântul când respiram
și ți-am scris numele (plus o inimioară) în aburul
respirației mele, pe geam
te-am iubit joi.
ziua – nemărturisit, ca o piatră
seara, ca o bucată de plastilină
în mâna-ți talentată și fină.
cum aș fi putut să nu te iubesc vineri,
cea mai frumoasă zi a săptămânii?
e ziua când, indiferent de anotimp,
în sufletul tău înfloresc salcâmii
te-am iubit și sâmbătă.
ziua întreagă, pe îndelete,
cu tot felul de beep beep beep și de țipete.
te iubesc și azi
frumos, liniștit, ca un fel de odihnă binemeritată
după o săptămână așa agitată.