Definirea conceptului de management

Etimologia conceptului de management

Management deriva de la latinescul “manus” (mana) si reprezinta ca expresie

literara “manevrarea”, “pilotare”. Cel care manevreaza respectiv piloteaza organizatia
este managerul. El este cel care participa la organizarea si realizarea actiunilor
manageriale. Asa cum subliniaza Al. Graur, de la latinescul “manus” s-a format in limba
italiana “mannegio” (prelucrare cu mana), de unde prin intermediul cuvantului francez
“manege” , a trecut in limba romana cu semnificatia de “loc unde sunt dresati caii”. Din
franceza , cuvantul a fost imprumutat de limba engleza sub forma verbului “to manage”
care inseamna a administra, a conduce. Englezii au derivat apoi “manager” si
“management”, ceea ce inseamna “conducator” si “conducere”. Rezulta deci ca verbul
englez “to manage” are aceeasi radacina ca si termenul romanesc “manej” si cel italian
“mannegio” si anume termenul latin “manus” (mana).

In limba engleza verbul “to manage”, cu substantivul derivat “management” a avut

initial sensul de a struni 333g62d caii in manej.

Termenul management nu se afirma in domeniul economic, in intelesul pe care noi

il percepem astazi nici in secolul al XVIII-lea. In 1776 Adam Smith a teoretizat in
“Bogatia natiunilor” revolutia industriala. Catre acea data termenul management
semnifica capacitatea de organizare rationala si de coordonare competenta a activitatii
grupurilor umane orientate spre atingerea unui scop. Dar, nu numai atat, notiunea de
management implica atunci si necesitatea de a testa insusirile si aptitudinile fiecaruia
pentru a ocupa locul cel mai potrivit insusirilor si pregatirii sale.

Folosit astazi in toate activitatile economice, termenul management s-a impus in

sfera acestor domenii in ultimii 60 de ani si aceasta datorita raspandirii lucrarii lui James
Burnham “The Managerial Revolution”, publicata prima oara la New York in 1941.
Autorul, in lucrarea amintita, a definit in mod categoric notiunea management si de
manager. Acesta vedea in manageri un grup de indivizi, o categorie sociala capabila sa
organizeze o intreprindere in spirit novator si expansionist.

Definirea conceptului de management

Odata cu dezvoltarea productiei de bunuri si servicii, cu aparitia unor organizatii cu

obiect distinct de activitate si cu mai multi angajati decat un singur intreprinzator
individual, in practica si in teorie au inceput sa se consacre termeni, notiuni, reguli si
chiar principii cu un grad din ce in ce mai mare de generalizare referitoare la activitati
specifice de management.

Datorita, in primul rand necesitatilor practice, un numar tot mai mare de specialisti
au inceput sa investigheze activitatile specifice de managerizare a organizatiilor.
Conceptul de management are semnificatii multiple. Esentialul in tratarea acestui
concept il constituie determinarea continutului, a elementelor si directiilor care ii

1
stabilesc continutul. Dat fiind caracterul complex al managementului, au aparut
numeroase si variate definitii ale acestuia.

In concordanta cu pragmatimul american, prin management se intelege o stare de

spirit, un mod de a privi si a aborda problemele, o modalitate concreta de a dirija intr-o
viziune dinamica indreptata spre un scop bine precizat, urmarindu-se prioritar obtinerea
unei eficiente maxime in fiecare activitate.

In multitudinea de definiri ale acestui concept se regasesc cele ce fac abordarea

acestuia ca proces in legatura cu persoanele dintr-o organizatie, ca stiinta, ca arta sau
ca disciplina stiintifica. In conceptia americana managementul inglobeaza toate functiile
de conducere dintr-o organizatie.

Managementul ca proces . In opinia lui A. Mackensie “managementul este procesul

in care managerul opereaza cu trei elemente fundamentale: idei, lucruri si oameni,
realizand obiectivul prin altii.”

Ion Petrescu (Management –1994) considera ca si in conceptia americana exista

schimbari cu privire la definirea conceptului de management. Astfel, daca pentru
americanul vechii scoli, managementul este considerat arta de a face pe altii sa
lucreze, pentru americanul modern definirea managementului este mai complexa.
Ea poate fi sintetizata in sensul ca managementul este organizarea schimbarii,
orientata spre crearea de bogatii in scopul satisfacerii mai bune a nevoilor omului.

Privind lucrurile numai din punct de vedere al persoanelor care realizeaza activitati si
procese de management, profesorii americani Ivancevich, Donelly si Gibson definesc
managementul ca fiind: ”procesul prin intermediul caruia, una sau mai multe persoane,
coordoneaza activitatile altor persoane ce obtin rezultate care nu pot fi atinse de nici o
alta persoana daca actioneaza singura (in mod individual)”.

In urma studiilor intreprinse de diversi specialisti asupra activitatilor specifice de management ce

au loc in diferite organizatii, au aparut si s-au dezvoltat elemente ce au condus la formarea
stiintei managementului.

Stiinta managementului este formata din ansamblul conceptelor, principiilor, a

metodelor si procedurilor cu un inalt grad de abstractizare si generalizare, referitoare la
activitati specifice de management.

Desigur, exista concepte si elemente stiintifice ce pot fi aplicate la orice organizatie, din
orice domeniu de activitate fara a necesita o adaptare la particularitatile organizatiei,
dupa cum exista concepte ce nu pot fi utilizate decat in unele organizatii, ce au anumite
elemente comune.

La dezvoltarea stiintei managementului si-au adus contributia un numar mare de

practicieni si teoreticieni, de specialitati diferite. Spre deosebire de stiinta

2
managementului, managementul stiintific exprima aplicarea in practica a elementelor
stiintifice atestate de stiinta managementului.

Utilizarea in practica a elementelor stiintifice trebuie sa se realizeze in functie de

particularitatile organizatiei. Adaptarea elementelor stiintifice din stiinta managementului
la particularitatile organizatiei presupune pricepere din partea managerilor, care au
posibilitatea de a-si manifesta arta in a dezvolta principiile, regulile, si metodele de
management pentru a obtine rezultate mai bune. Arta managerizarii, data de
cunostinte si experienta, dar si de anumite calitati si abilitati personale, este un proces
creator, inovator, in masura in care contribuie la descoperirea unor noi elemente
stiintifice sau stabilirea de noi valente pentru cele existente. In acest mod stiinta
managementului se imbogateste si se dezvolta prin elemente noi.

Nu toate actiunile managerilor sunt fundamentate stiintific. O mare parte din acestea au
la baza experienta proprie sau unele cunostinte transmise din generatie in generatie,
sau de la specialist la specialist, caz in care spunem ca managementul realizat este mai
mult sau mai putin empiric.

Managementul empiric se bazeaza pe supraevaluarea experientei, a intuitiei, a

spontaneitatii, pe lipsa unor criterii de evaluare stiintifica a variantelor decizionale si pe
absenta planurilor si a programelor de actiune. De cele mai multe ori astfel de actiuni
conduc la disfunctionalitati, la pierderi de resurse si la ineficienta. Intre cele doua
concepte se interpune managementul privit ca disciplina stiintifica.

Prin intermediul acestuia se pot asimila cunostinte stiintifice necesare formarii ca

manager. Obiectivele disciplinei de management sunt de insusire si intelegere a
elementelor stiintifice preluate din stiinta managementului, precum si de invatare a
modului lor de aplicare in procese de management.

Prima definire a activitatii de management a realizat-o Henry Fayol in “Administarea

industriala si generala” –1916, si care spunea: “a manageriza inseamna a prevedea, a
organiza, a comanda, a coordona si a controla”. Henry Fayol defineste managementul
prin enumerarea functiilor sale, identificate pentru prima oara de el.

Managerii trebuie sa posede cunostinte tehnice, economice, juridice si psiho-sociologie

pe care sa le imbine eficient in practica. De asemenea, managerii trebuie sa posede
cunostinte de management, sa dovedeasca simt organizatoric, sa fie receptiv fata de
creativitate, eficient si ferm. Daca in munca de executie sunt necesare doar cunostinte
profesionale din domeniul activitatii respective, in munca de conducere, pe langa
acestea, managerii trebuie sa posede cunostinte manageriale. Intr-o organizatie, cu cat
nivelul ierarhic pe care se afla un manager este mai inalt, cu atat ponderea
cunostintelor manageriale in total cunostinte, trebuie sa fie mai mare.

3
 Manageri de varf

Manageri de mijloc

Manageri de prima linie

Importanta activitatilor de management in ansamblul activitatilor unei organizatii este

deosebita. Desi acestea au o pondere mult mai redusa decat activitatile de executie,
rezultatele finale ale organizatiei depind din ce in ce mai mult de aceasta activitate.

Ceea ce studiem noi in cadrul disciplinei de management se refera la managementul

firmelor. Acesta reprezinta o componenta a stiintei managementului, de fapt cea mai
importanta, cea mai cunoscuta si cea mai dezvoltata.

In conceptia lui O. Nicolescu managementul firmelor rezida in studierea proceselor si

relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor
care le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de
conducere, de natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii.