Curs 1.

Conceptul de management

Cursul 1. Conceptul de management

Cuprins
1.1. Necesitatea conducerii stiintifice .......................................................................................... 1
1.2. Conceptul de management.................................................................................................... 2
1.3. Definitia managementului .................................................................................................... 5
1.4 Subiectul și obiectul managementului ................................................................................. 7
1.5. Conţinutul managementului ................................................................................................. 9
1.6. Principii generale ale managementului ..................................................................... 9
1.7. Procesele de mincă vis-a-vis de management ......................................................... 10
1.8. Functiile managementului........................................................................................... 11
1. FUNCTIA DE PREVIZIUNE ................................................................................................ 13
2. FUNCTIA DE ORGANIZARE .............................................................................................. 14
3. FUNCTIA DE COORDONARE ............................................................................................. 14
4. FUNCTIA DE ANTRENARE................................................................................................ 15
5. FUNCTIA DE EVALUARE-CONTROL ............................................................................... 15

1.1. Necesitatea conducerii stiintifice

Unirea eforturilor pentru atingerea obiectivelor comune si individuale reprezinta unul
din factorii obiectivi care explica aparitia colectivelor, al intreprinderilor (organizatiilor) si,
implicit, al conducerii – ca functie speciala in mecanismul de functionare a acestora.
Conducerea a aparut odata cu munca in colectiv si este un proces ce evolueaza paralel
cu adancirea diviziunii muncii.
Specializarea, consecinta a cresterii complexitatii productiei, atrage dupa sine nevoia
unui “aparat” de conducere menit sa indeplineasca un dublu rol. Pe de o parte, trebuie sa asigure
ritmicitate si uniformitate in activitatea tuturor verigilor (compartimentelor) componente ale
intreprinderii si, pe de alta parte, sa ghideze (orienteze) intreaga activitate spre un tel comun.
Nu este mai putin adevarat ca interesul pentru stiinta conducerii depinde de gradul de
dezvoltare al societatii.
Analiza si studiul stiintei conducerii, a teoriilor elaborate, in principal, in SUA, Franta,
Marea Britanie, Germania etc. ne releva o serie de concluzii utile oferindu-ne, in acelasi timp, un
bogat arsenal de metode, metodologii, tehnici etc. elaborate, practicate si “testate” in tarile de
origina, de catre “manageri” de mare succes.
Rapiditatea schimbarilor (tehnologice, organizatorice, economice, sociale, politice etc.)
este poate una din cele mai caracteristice trasaturi ale acestui inceput de mileniu. In aceste
conditii adaptarea “din mers” este vitala iar eforturile ce se fac pentru aceasta sunt cel mai adesea
de ordin intelectual.
Mutatiile, din toate domeniile, presupun si inlocuirea vechilor metode de conducere.
Inlocuirea cu metode stiintifice a intuitiei si a empirismului a devenit o necesitate de care

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 1 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

depinde, in final, eficienta muncii de conducere si, implicit, a intregii munci prestate intr-o
organizatie.
Conducerea stiintifica, se bazeaza pe metode si tehnici stiintifice de culegere si
prelucrare a informatiilor si de analiza a realitatilor economice si sociale.
In contextul conducerii stiintifice intuitia, bunul simt, experienta de viata - “metodele”
de baza ale conducerii nestiintifice - vor capata o noua valoare in masura in care vor fi utilizate
in concordanta si in completarea mijloacelor stiintifice

1.2. Conceptul de management

Este unanim acceptata afirmatia:
conducerea stiintifica este principala cale de ridicare pe o treapta superioara a
eficientei muncii si aceasta datorita obiectivului ei major: valorificarea integrala a resurselor
de care dispune intreprinderea.
Sau, altfel spus: de succesul unei organizatii, dar si de esecul ei, poate fi “acuzat” in
primul rand managementul
Managementul are multiple dimensiuni si, prin urmare, multe acceptiuni – care se
completeaza reciproc. Iata cateva dintre ele care caracterizeaza: MANAGEMENTUL.
• Managementul este o arta. Rezultatele extrem de diferite obtinute de conducatori
care au la dispozitie metode, instrumente, principii etc. identice, precum si resurse similare sunt
argumentele principale ale acestui punct de vedere. Pentru a obtine rezultate bune, spun
sustinatorii acestui punct de vedere, nu este suficient sa-ti insusesti stiinta conducerii, trebuie sa
ai si talent.
• Managementul este o stiinta. Respectiv un corp sistematizat de legi, principii, teorii,
instrumente si cerinte ce trebuie sa fie respectate in procesul conducerii efective a activitatii
intreprinderilor, organizatiilor etc. care au sau nu drept obiectiv final profitul.
• Managementul este o categorie sociala. Managementul poate fi privit si drept un
grup de oameni (cadre de conducere, manageri) a caror caracteristici de comportament si stil de
viata sunt similare, atat in timpul serviciului cat si in afara lui.
• Managementul este o profesie, o meserie. Aceasta dimensiune are, la randul ei, mai
multe aspecte. Este o profesie, o meserie, similara cu toate celelalte, care presupune un cod etic,
obiective si practici de comportament prestabilite, pentru a caror aplicare trebuie accumulate
cunostinte si indemanari in perioada de pregatire pentru profesia de conducator. Din aceasta
apreciere decurge un alt aspect, cel putin tot atat de important: daca managementul este o
meserie atunci este absolut sigur ca pentru a o practica trebuie sa urmezi o “scoala” al carui
obiectiv este pregatirea cursantilor in vederea practicarii meseriei de cadru de conducere (nu pe
aceea de economist, inginer, medic, jurist etc). Consecintele acestei constatari sunt evidente si
dramatice. In acelasi timp, pentru a fi cadru de conducere de nivel superior intr-o organizatie, un
economist sau un inginer trebuie sa urmeze o scoala de profil. De exemplu, studiile de tip
masterat au exact acest rol, si anume acela de a pregati cadre de conducere, pornind de la o
pregatire superioara de baza (medic, jurist etc.).
• Managementul este un proces. Dimensiune, foarte populara de altfel, potrivit careia
un grup de oameni (cadrele de conducere) directioneaza actiunile colaboratorilor lor (a tuturor
celorlalti angajati din intreprinderea respectiva) in vederea atingerii unor obiective comune. In
acest scop procesul presupune parcurgerea unei serii coordonate de actiuni, pasi etc.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 2 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

Nu am trecut in revista toate partile, dar pentru a intregii imaginea noastra despre
management sa trecem in revista parerilor unora din cei mai importanti specialisti – creatori de
scoala despre rolul si esenta conducerii.
 Mary Parker Follett, afirma in anii ’20 – ‘30 ca esenta actului de conducere o reprezinta
coordonarea colaboratorilor si a activitatilor desfasurate de acestia.
 Frederick W. Taylor, aprecia ca un manager trebuie sa fie capabil sa creeze si sa aplice
metode stiinteifice de conducere.
 Henry Fayol spunea ca un cadru de conducere trebuie sa puna in aplicare functiile
(atributele) managementului.
 Frank Gilberth, spunea ca rolul esential al cadrelor de conducere este acela de a
descoperi, prin studii si analize, “cel mai bun mod, fel” de a face ceva, de a-si face
meseria.
 Oliver Sheldon, aprecia ca managerul are rolul de a determina cel mai bun echilibru intre
problemele productiei si umanizarea acesteia.
 Douglas Mc.Gregor, modul concret de a conduce al managerilor depinde, intr-o mare
masura, de presupunerile intime ale acestora cu privire la natura fundamentala a
oamenilor, de filozofia lor de viata, recomandand o atentie deosebita laturii umane a
conducerii.
 Leonard Sayles, este de parere ca, dat fiind faptul ca managerii traiesc intr-o lume aflata
in mare parte dincolo de controlul si planificarea lor, trebuie sa fie capabili sa accepte si
sa ia decizii in conditii de incertitudine.
 Chester I. Barnard, spune ca un conducator are rolul principal de a stabili un climat
propice cooperarii intre oamenii din intreprindere, intre diferitele grupuri din care este
formata organizatia.
 Ralph C. Davis, un conducator trebuie sa-si orienteze intreaga activitate in scopul creeri
si oferirii, catre beneficiari, a unui serviciu de calitate.
 Rensis Likert, afirma ca un manager trebuie sa desfasoare o astfel de activitate, in
special din punct de vedere uman, incat sa-si determine colaboratorii sa-l ajute in
actiunile de control.
 Peter Drucker, apreciaza ca un cadru de conducere trebuie sa ia decizii cu privire la
obiectivele organizatiei tinand seama de faptul ca ele se cristalizeaza in arii care afecteaza
supravietuirea si prosperitatea acesteia
Conducerea trebuie inteleasa si definita evidentiindu-se toate laturile muncii, respective
economica, psihologica, tehnica etc., la fel de importante si pe care conducerea trebuie sa le
foloseasca integrandu-le intr-un tot unitar, armonios, care sa permita atingerea, in conditii
optime, a obiectivelor fixate pentru o perioada data.
Sistematizând toate opiniile teoretice despre management, tragem concluzia că
managementul ştiinţific poate fi determinat ca un sistem de măsuri, de metode prin care se
realizează scopurile firmei. De aici rezultă că managementul ştiinţific are la baza sa următoarea
tehnologie:
1. Adoptarea deciziilor - procesul, prin care este relevată în mod conştient o anumita cale de
acţiune, din mai multe variante, în scopul obţinerii rezultatului dorit;
2. Planificarea - procesul prin care se prevede evoluţia viitoare a acţiunii prin examinarea
diferitelor variante;

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 3 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

3. Organizarea - procesul prin care se determină structura şi repartizarea funcţiilor;

4. încadrarea personalului - procesul prin care conducerea selectează, pregăteşte, promovează
subordonaţii;
5. Comunicarea - procesul de determinare a performanţelor curente comparativ cu standardele
preconizate;
6. Dirijarea - procesul prin care informaţiile sunt transmise persoanelor interesate din punct de
vedere al obţinerii rezultatului dorit;
7. Conducerea - procesul prin care activitatea subordonaţilor este îndreptată spre scopuri comune.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 4 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

1.3. Definitia managementului

In literature de specialitate exista o serie de definitii ale managementului, nominalizam
doar unele din ele:
1. “A prevedea si a planifica, a organiza, a conduce, a coordona si a controla”.
2. “Asumarea raspunderii pentru deciderea, planificarea si reglementarea activitatii unor
oameni lucrand pentru un scop comun, astfel incat rezultatul corect sa fie eficient si economic”.
3. “Lucrul cu indivizi sau grupuri pentru indeplinirea unor obiective organizationale”.
4. “Dirijarea aspectelor tehnologice, comerciale si umane ale unei situatii, in scopul
obtinerii unui progres”.
5. “Organizarea sistematica a resurselor economice”.
6. “A da socoteala unei autoritati superioare pentru o munca facuta de altii”.
7. “Atingerea unor obiective prin intermediul altor oameni”.
8. “Procesul de coordonare a resurselor (materiale, umane, financiare si informationale)
unei organizatii pentru atingerea scopurilor acesteia”.
9. “Procesul prin care un grup cooperativ orienteaza actiunile catre scopuri comune”
10. “O stiinta si o arta legate de utilizarea eficienta, sistematica a tuturor resurselor si
beneficiilor”.
11. “Management-ul constituie o stiinta, adica un ansamblu organizat si coerent de
cunostinte – concepte, principii, metode si tehnici – prin care se explica, in mod sistematic,
fenomenele si procesele ce se produc in conducerea organizatiilor”.
12. “Management-ul reprezinta, de asemenea, o arta care reflecta latura sa pragmatica si
care consta in maiestria manager-ului de a aplica la realitatile diferitelor situatii, cu rezultate
bune, in conditii de eficienta, cunostiintele stiintifice”.
13. “Management-ul constituie si o stare de spirit specifica, reflectata de un anumit fel
de a vedea, a dori, a cauta si a accepta progresul”.
14. “Procesul de coordonare a resurselor umane, informationale, fizice si financiare in
vederea realizarii scopurilor organizatiei”.
15. “Procesul de obtinere si combinare a resurselor umane, financiare si fizice in
vederea indeplinirii scopului primar al organizatiei – obtinerea de produse si servicii dorite de un
anumit segment al societatii”.
16. “Stiinta tehnicilor de conducere si gestiune a intreprinderii”.
17. “ O stare de spirit, un mod de a privi si aborda problemele, o modalitate concreta de
a dirija activitatea societatii spre un scop bine conturat, respectiv catre eficienta maxima a
oricarei actiuni”.
Recunoscand caracterul ipotetic al oricarei definitii, mai ales pentru un fenomen atat de
complex cum este managementul, sa analizam cateva definitii importante, mai ales prin
reflectiile pe care ni le prilejuiesc.
Managementul este:
“stiinta si arta de a folosi mijloacele materiale si de a indruma oameni cu functii si
specializari diferite (dar care coopereaza inauntrul intreprinderii) pentru a atinge un
obiectiv comun”.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 5 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

Definitia evidentiaza, in parte, caracterul eterogen al activitatii de conducere si justifica,

in consecinta, aptitudinile diferite (tehnice, de conceptie si creativitate, umane) pe care trebuie sa
le aiba un manager.
Managementul este:
“realizarea, cu ajutorul comunicarii, a unui proces de influentare intrepersonala
exercitat intr-o situatie anumita si indreptat spre atingerea sau indeplinirea unor
obiective”.
Analiza acestei definitii ne conduce la urmatoarele concluzii foarte interesante:
1. Conducerea nu poate exista fara un proces eficient de comunicare prin intermediul
caruia conducatorul isi poate influenta colaboratorii, in vederea modificarii comportamentului
lor profesional.
2. Conducerea se exercita intr-o situatie concreta care presupune existenta a mai
multor factori reali fiecare dintre ei influentand intr-un mod specific relatiile interpersonale din
acel moment dat. In randul factorilor includem: celelalte persoane implicate in procesul de
munca, intreprinderea, scopurile ei si ale compartimentelor implicate etc.
3. Conducerea este indreptata spre atingerea unui obiectiv (sau mai multe). In acest
spirit, conducatorul influenteaza oamenii convingandui sa actioneze pentru indeplinirea lor.
Obiectivele intreprinderii sau ale unui compartiment, au in vedere pe langa cele ale patronatului
si/sau managementului si dorintele colaboratorilor.
Managementul este:
“studierea procesului de management in vederea sistematizarii si generalizarii
unor concepte, legi, principii, reguli, a conceperii de noi sisteme, metode si tehnici care sa
contribuie la cresterea eficientei activitatilor desfasurate pentru realizarea unor obiective”
Managementul este procesul de atingere a obiectivelor organizationale prin angajarea si
implicarea celor patru functii principale: planificarea, organizarea, leadingul (antrenarea si
motivarea) si controlul. Această definitie recunoaste că managementul este o activitate continuă,
impune atingerea obiectivelor esentiale (vitale) si implică cunoasterea si intelegerea modului
cum trebuie executate si implementate cele patru functii majore ale sale.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 6 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

1.4 Subiectul și obiectul managementului

Managerul • subiectul
managementului

• obiect al
Compania managementului

Figura 1. Subiectul și obiectul managementului

Managerul – subiect al managementului

Într-o firmă managerul este persoana responsabilă de performanţa muncii unuia sau a
mai multor indivizi care utilizează resurse materiale (ca de exemplu: tehnologie, materii prime,
facilităţi şi bani) pentru a produce bunuri şi servicii. Rolul managerului este de a ajuta firma să
atingă un înalt nivel de performanţă, prin utilizarea resurselor umane şi materiale, deci de a face
să meargă bine lucrurile prin intermediul altor oameni. Managerii sunt necesari firmelor de
orice tip sau mărime. Şcoli, spitale, agenţii guvernamentale, mici afaceri de vânzare cu
amănuntul, mari corporaţii şi hoteluri au manageri care au aceeaşi ţintă generală: îmbunătăţirea
performanţei firmei.
Firmele sunt importante pentru societate iar managerii sunt importanţi pentru că ei
sesizează dacă instituţiile noastre sociale ne servesc bine sau dacă ne irosesc talentele şi
resursele.
Diferenţele dintre managerii tineri, energici şi predecesorii săi impun câteva
caracteristici – de exemplu, flexibilitate şi disponibilitate pentru schimbarea profesiei – care nu
erau obişnuite cu câţiva ani înainte. Noii manageri sunt strălucitori, de diferite etnii şi foarte
harnici, nu sunt împotriva riscurilor şi nici prea răbdători, ei vor să-şi controleze propriul
destin, fără prea mare grijă pentru securitatea serviciului lor.
Puşi faţă în faţă cu obiectivul major al îmbunătăţirii productivităţii, noii manageri
înţeleg că sunt necesare abordări noi. Fiind încurajaţi de către specialişti şi experţi, ei folosesc
mai multe piste inteligente decât bugete de mâna întăi.
Tot mai multe firme îndepărtează managerii care nu pot depăşi limita inferioară, pentru
că managementul înseamnă deja valoare adăugată.
Auzind despre unele însuşiri ce se cer managerilor de astăzi, probabil că v-aţi pus
întrebarea: la ce se rezumă aceste cerinţe? În ciuda lipsei lor de experienţă, noii veniţi în
dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 7 din 16
 Curs 1. Conceptul de management

management sunt adesea capabili să vadă cu mai multă uşurinţă ingredientele succesului. Iată
câteva dintre acestea, oferite de către N.B. Atwater Jr. de la corporaţia General Mills, în timpul
unei conferinţe la Universitatea Stanford:
 Inteligenţă: „Nu trebuie să fiţi un geniu, dar... problemele cu care ne confruntăm sunt
îngrozitor de complexe şi este o mobilizare serioasă a capacităţii intelectuale pentru a le analiza
eficient”.
 Capacitatea de decizie: „Există oameni care văd multe feţe ale unei probleme şi nu
reuşesc niciodată să ajungă la o concluzie. Trebuie să ştiţi ce fel de factori să luaţi în
considerare, când să vă opriţi şi când să luaţi o decizie”.
 Abilitatea de a stăpâni discuţiile contradictorii: „... capacitatea de a aduce elemente
utile într-o discuţie purtată chiar în cadrul unor circumstanţe dificile...persoana care fuge de
dialogul constructiv şi care nu acceptă critica personală, simţindu-se jignită, nu va fi niciodată
un bun manager”.
 Capacitatea intelectuală şi gândire conceptuală: „Puteţi să analizaţi o situaţie
complexă şi să adoptaţi decizia corectă ? Dvs. trebuie să fiţi capabil să dezvoltaţi şi să vedeţi
clar un singur mare tablou construit dintr-o serie întreagă de fapte ambigue şi divergente”.
 O toleranţă mare pentru stres : „Ziua trece aproape în întregime cu confruntări legate
de dificultăţi şi contradicţii...”
 Un înalt nivel energetic şi o bună condiţie fizică.”...sunt, de asemenea, esenţiale
pentru reuşita managerială”.
Compania /Firma – obiect al managementului
Definită formal, firma este o organizaţie, deci o colectivitate de oameni care muncesc
împreună potrivit unei diviziuni a muncii pentru a realiza un obiectiv comun.
Între posibilităţile marilor firme, micilor firme, firmelor internaţionale şi ale firmelor
nonprofitabile există diferenţe, dar fiecare dintre acestea reprezintă locuri de muncă pentru
manageri.
Firmele mari.Urmărind profitul, acestea includ concerne de fabricaţie a unor bunuri de
consum şi firme de servicii ca: bănci, hoteluri şi reţele de restaurante, linii aeriene, companii de
închiriat maşini, asigurări ş.a. Luaţi individual sau în grup, aceşti giganţi ai lumii afacerilor pot
juca un rol important în societate numai dacă managementul acestora este de calitate.
Firmele mici. Acetea funcţionează în cele mai multe domenii de producţie şi de servicii
şi ca şi marile afaceri, stau la baza economiei. Ele includ proprietăţi exclusive, asociaţii
comerciale, activităţi ale specialiştilor individuali, diverse operaţii part-time şi corporaţii..
Firme internaţionale. Multe firme mari şi mici funcţionează la scară mondială, făcând
afaceri în mai multe ţări. Pentru micile afaceri, diversitatea activităţilor de import-export
furnizează posibilităţi comerciale atractive.
Firme nonfrofitabile. Spitalele, şcolile universităţile, muzeele şi centrele civile sunt
firme care nu aduc profit. Împreună cu agenţiile guvernamentale la nivel local sau naţional ele
includ foarte diversificatul şi imporatantul sector public al economiei. O firmă nonprofitabilă
este scutită de impozit de către reglementările guvernamentale. Dar, deşi aceste firme nu
urmăresc obţinerea unui profit, cum fac partenerii lor comerciali, nu înseamnă că ele nu au
aceleaşi probleme manageriale în efortul pe care îl fac pentru a aservi societatea. Ofirmă are un
scop comun tuturor angajaţilor, o diviziune a muncii şi o ierarhie a autorităţii caracteristice în
care activează managerii.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 8 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

1.5. Conţinutul managementului

Deşi este greu de definit conţinutul managementului se poate spune că el vizează toate
laturile activităţii umane, iar urmărirea realizării scopului firmei, diviziunea raţională a muncii
şi gestiunea ierarhiei autorităţii rămân domeniile de bază ale activităţii manageriale.
Scopul unei firme este productivitatea unui bun sau prestarea unui serviciu care
satisface nevoile clienţilor săi.
Diviziunea muncii reprezintă procesul de separare al unei activităţi în componente
distincte şi de repartizare a acestora ca sarcini pentru a fi realizate de către indivizi şi/sau
grupuri de specialişti. Rezultatul final al activităţii depuse de fiecare participant pentru
îndeplinirea sarcinilor conform diviziunii muncii va fi atingerea/realizarea scopului firmei.
Ierarhia autorităţii. Coordonarea componentelor activităţii definite prin diviziunea
muncii din cadrul unei firme se realizează de către manageri prin autoritatea formală a acestora.
Autoritatea reprezintă dreptul managerului de a repartiza sarcini şi de a dirija activitatea altor
persoane în vederea prestării unei munci relevante pentru scopul firmei. Când un manager
utilizează autoritatea, în relaţiile lui cu subordonaţii apare responsabilitatea ce reprezintă o
replică dată autorităţii şi este cerinţa ca subordonaţii să răspundă în faţa managerului de
îndeplinirea sarcinilor.

1.6. Principii generale ale managementului

La baza conceperii si exercitarii managementului organizatiilor se afla un ansamblu de
principii care exprima nivelul de dezvoltare al stiintei managementului, ele alcatuind un sistem
pe baza caruia se concepe si modeleaza managementul organizatiilor si comportamentul
managerilor.

principiul cresterii eficientei

principiul gestiunii economice

principiul unitatii conducerii si raspunderii

principiul competentei profesionale si motivarii salariatilor

principiul flexibilitatii

Figura 2. Principiile generale ale managementului

Dintre aceste principii, cele mai importante sunt:

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 9 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

1. principiul cresterii eficientei, conform caruia orice sistem de management urmareste

obtinerea unor efecte maxime cu cheltuieli cat mai reduse;
2. principiul gestiunii economice, pe baza caruia, in esenta, managementul trebuie sa
urmareasca utilizarea judicioasa a factorilor de productie, administrarea rationala a
resurselor proprii, atrase si imprumutate si desfasurarea unei activitati care sa asigure
recuperarea capitalului si obtinerea de profit;
3. principiul unitatii conducerii si raspunderii, conform caruia intregul sistem de management
trebuie astfel conceput incat fiecare manager sa aiba stabilite precis atributiile,
responsabilitatile si sfera de actiune;
4. principiul competentei profesionale si motivarii salariatilor – conform caruia este necesar ca
pe fiecare treapta ierarhica sa se gaseasca cele mai competente persoane si fiecare salariat sa
fie motivat corespunzator;
5. principiul flexibilitatii, conform caruia sistemul de management trebuie sa se caracterizeze
prin suplete, fapt ce i-ar permite adaptarea continua la schimbarile ce au loc la nivelul
organizatiei sau mediului extern.
Managementul ca stiinta si practica este sensibil la schimbarile care au loc in societate,
el adaptandu-se permanent unor particularitati determinate de traditii, cultura nationala,
obiceiuri, dar si de tipul si specificul organizatiei in care se aplica.

1.7. Procesele de mincă vis-a-vis de management

Procesele de munca ce se desfasoara in orice sistem uman se pot diviza in doua
categorii principale: procese de executie si procese de management.

Procese de
execuție

Procese de
management

Figura 3. Procesele de mincă vis-a-vis de management

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 10 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

Procesele de executie se caracterizeaza prin faptul ca forta de munca actioneaza asupra

obiectelor muncii, fie direct, fie indirect, cu ajutorul mijloacelor de munca, asigurand un
ansamblu de produse si servicii corespunzatoare obiectivelor organizationale.
Procesele de management, spre deosebire de procesele de executie, se caracterizeaza
prin faptul ca o parte din forta de munca (managerii) actioneaza asupra celeilalte parti, pentru a
realiza o eficienta cat mai ridicata a activitatii organizationale.

Figura 4. Relația dintre procesele de management și nivelul ierarhic

Procesul tipic de management poate cuprinde trei faze principale:

1) faza previzionala – axata pe anticiparea de modalitati, metode, solutii etc.
organizatorice, motivationale si de evaluare superioare in acord cu evolutia organizatiei
respective. Managementul de tip previzional se concentreaza asupra stabilirii de obiective si
presupune luarea deciziilor strategice.
2) faza operationala – caracterizata prin preponderenta organizarii, coordonarii si
antrenarii personalului in realizarea optima a obiectivelor organizationale. Managementul
operativ are caracter efectoriu si presupune implementarea unor decizii curente, in principal
referitoare la procesul de productie.
3) faza de masurare si interpretare a rezultatelor – se realizeaza prin exercitarea
functiei de evaluare/control, in functie de obiectivele si criteriile stabilite in prima faza. Acestei
faze ii corespunde managementul postoperativ (caracter constatativ) prin care se incheie un ciclu
managerial si se pregatesc conditiile pentru urmatorul.

1.8. Functiile managementului

Realizarea procesului de conducere presupune îndeplinirea unor acţiuni specifice care
pot fi grupate în câteva funcţii obligatorii pentru conducător, indiferent de nivelul de conducere.
Primul, care a precizat funcţiile managementului, a fost Henri Fayol (1916). Conform
concepţiilor sale, funcţiile managementului sunt următoarele:

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 11 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

 prevederea şi planificarea (examinarea viitorului şi elaborarea planurilor de

acţiune);
 organizarea (întocmirea structurilor organizatorice);
 conducerea (menţinerea la un nivel ridicat a activităţii şi performanţelor
subordonaţilor);
 coordonarea (corelarea, echilibrarea, unificarea şi armonizarea tuturor
activităţilor şi eforturilor);
 controlul (supravegherea, îndrumarea în vederea respectării normelor, regulilor
şi standardelor fixate).
Pe parcursul anilor mulţi autori au preluat şi dezvoltat mai departe aceste 5 funcţii
stabilite de H. Fayol. Ca exemplu: americanul Louis A. Allen (1958) face un şir de precizări şi
lărgiri de conţinut a fiecărei funcţii:
funcţia de planificare (implică planificarea duratelor, obiectivelor, politicilor,
programelor, orarelor de muncă, procedurilor, bugetelor);
funcţia de organizare (are în vedere gruparea activităţilor de muncă, definirea şi
delegarea împuternicirilor, stabilirea relaţiilor de conducere);
funcţia de coordonare ( include echilibrarea oamenilor şi structurilor, a timpului de
execuţie, integrarea intereselor);
funcţia de motivare (vizează o multitudine de acţiuni cum ar fi: selecţia, angajarea,
comunicarea, dirijarea, participarea, consilierea, antrenarea, învăţarea, compensarea,
concedierea);
funcţia de control (se centrează pe stabilirea standardelor de performanţă, evaluarea
rezultatelor obţinute, măsurarea progreselor realizate în muncă, generarea unor acţiuni de
corijare).
În cele mai multe lucrări dedicate managementului aceste funcţii se regăsesc, chiar dacă
uşor diferă ca denumire sau număr. Aceste funcţii reies şi din definiţia managementului dată de
către Daft, 1994: “Managementul este atingerea scopurilor organizaţiei într-o manieră eficientă
şi efectivă prin planificarea, organizarea, conducerea şi controlul resurselor”.
Indiferent de specificul activităţii managerilor şi nivelul lor ierarhic, funcţiile
managementului se îndeplinesc în fiecare organizaţie.

Prima incercare de a diviza procesul de management in functii apartine

francezului HENRI FAYOL care, analizand functia “administrativa”, identifica cinci
elemente ale acesteia: previziunea, organizarea, comanda, conducerea si controlul. Aceasta
conceptie a fost dezvoltata ulterior de alti specialisti ai domeniului, opinia generala fiind aceea ca
procesul de management presupune urmatoarele functii: functia de previziune; functia de
organizare; functia de coordonare; functia de antrenare; functia de evaluare-control.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 12 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

1. funcția de previziune

2. funcția de organizare

3. funcția de coordonare

4. funcția de antrenare

5. funcția de evaluare - control

Figura 5. Funcțiile managementului

1. FUNCTIA DE PREVIZIUNE
Functia de previziune – consta in ansamblul proceselor de munca prin intermediul
carora se stabilesc obiectivele organizatiei și componentelor sale, resursele si mijloacele
necesare realizarii lor (Nicolescu, O.,).
Previziunea permite oferirea de raspunsuri la urmatoarele intrebari: ce trebuie si ce
poate fi realizat in cadrul organizatiei? In ce conditii si cu ce resurse?
Aceasta functie se bazeaza pe analiza urmatoarelor elemente: rezultatele activitatii
anterioare; situatia actuala; resursele disponibile; scopurile propuse.
Previziunea se realizeaza prin intermediul diagnozei, prognozei, planificarii si
programarii activitatii.
§ Diagnoza se refera la ansamblul operatiilor de analizare a organizatiei (date
statistice, evidente contabile, rezultate inregistrate), oferindu-se informatii cu privire la starea
acesteia la un moment dat.
§ Prognoza reprezinta un instrument de cunoastere/investigare cu ajutorul caruia se
analizeaza tendintele de evolutie (pe minim 10 ani) a unor procese economice, tehnice etc.
Prognozele permit stabilirea obiectivelor pe termen lung si adoptarea deciziilor strategice.
§ Planificarea presupune adaptarea activitatii curente a organizatiei la tendinta
acesteia de evolutie si la schimbarile economico-sociale, in ansamblu. Planul este rezultatul
planificarii, el referindu-se la perioade cuprinse, de regula, intre 5 ani si o luna, avand un grad de
detaliere invers proportional cu orizontul de timp la care se refera.
§ Programarea cuprinde elaborarea de programe in care se descriu succesiunea
actiunilor si relatiile dintre ele. Programele se refera la un orizont redus de timp (decada,
saptamana, schimb, ora), sunt foarte detaliate si au un grad de certitudine ridicat.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 13 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

2. FUNCTIA DE ORGANIZARE
Functia de organizare desemneaza ansamblul proceselor de management prin
intermediul carora se stabilesc și delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala,
componentele acestora (operatii, miscari, timpi de lucru, sarcini), precum și gruparea acestora
pe posturi, formații de muncă, compartimente și atribuirea lor personalului corespunzător
anumitor criterii manageriale, economice, tehnice și sociale, în vederea realizării în cât mai
bune condiții a obiectivelor previzionate (Nocolescu O).
Prin realizarea acestei functii se raspunde la urmatoarele intrebari: cine si cum
contribuie la realizarea obiectivelor organizationale.
Realizarea functiei de organizare implica utilizarea urmatoarelor concepte: autoritate,
responsabilitate, raspundere, delegare si centralizare/ descentralizare.
Autoritatea - se refera la dreptul si abilitatea managerului de a influenta oamenii pe
care ii are in subordine, in virtutea pozitiei pe care acesta o ocupa (Cornescu, V., 1994).
Autoritatea porneste de la putere, dar nu se identifica cu aceasta; ea cuprinde dreptul de
comanda, adica dreptul de a decide, de a da ordine si de a controla indeplinirea acestora.
In functie de modul in care se manifesta in organizatie si de sursele pe care se
sprijina, Weber a identificat trei tipuri de autoritate:
§ autoritatea traditionala – care se bazeaza pe pozitia sociala, de clasa a indivizilor;
§ autoritatea charismatica – se bazeaza pe calitatile personale ale individului, pe
credinta ca managerul poseda calitati deosebite;
§ autoritatea rational-legala – se bazeaza pe pozitia ocupata de fiecare individ in
organizatie, corespunzator competentei profesionale si a muncii depuse.
Responsabilitatea – se refera la obligatia membrilor unei organizatii de a realiza in cea
mai buna maniera sarcina/sarcinile repartizate. Conceptul de responsabilitate este strans legat de
cel de autoritate. Astfel, in momentul in care unei persoane i se delega o anumita autoritate,
acesta trebuie sa-si asume si responsabilitatea aferenta acesteia.
Raspunderea – implica obligatia unei persoane de a da socoteala pentru indeplinirea/
neindeplinirea unei sarcini.
Delegarea – consta in trecerea temporara a autoritatii formale unei alte persoane. Ea
presupune atribuirea de catre manager a unora dintre sarcinile sale unui/unor subordonati,
inclusiv autoritatea si responsabilitatea necesare pentru indeplinirea acestora.
Centralizarea/descentralizarea – sunt doua procese cu semnificatie opusa care pun in
evidenta gradul de delegare a autoritatii intr-o organizatie.
In mod concret, organizarea implica:
§ determinarea activitatilor necesare indeplinirii obiectivelor stabilite;
§ gruparea activitatilor intr-o anumita structura logica;
§ repartizarea grupurilor de activitati pe functii, compartimente, oameni.

3. FUNCTIA DE COORDONARE
Functia de membrilor organizatiei si cele ale subsistemelor sale, conform previziunii si
organizarii stabilite anterior (O. coordonare – consta in ansamblul proceselor de munca prin
care se armonizeaza deciziile si actiunile Nicolescu).

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 14 din 16

 Curs 1. Conceptul de management

Pentru asigurarea unei coordonari eficace este necesara existenta unei comunicari
adecvate la toate nivelurile organizationale. Se cunosc doua forme de coordonare: bilaterala si
multilaterala.
1. Coordonarea bilaterala are loc intre un manager si un subordonat, iar
2. coordonarea multilaterala presupune comunicarea concomitenta dintre un
manager si mai multi subordonati.

4. FUNCTIA DE ANTRENARE
Functia de antrenare – se refera la ansamblul proceselor de munca prin care se
determină personalul organizației să contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor
previzionate, pe baza luarii in considerare a factorilor care îi motivează (O. Nocolescu ).
In cadrul acestei functii se pot delimita doua momente: comanda si motivarea.
Prin comanda, managerii exercita influenta directa asupra subordonatilor, in virtutea
autoritatii cu care au fost investiti, antrenandu-i in realizarea sarcinilor si obligatiilor ce le revin.
Realizarea antrenarii prin intermediul comenzii presupune:
§ formularea unor dispozitii simple, clare si directe care nu trebuie sa depaseasca
competenta subordonatilor sau capacitatea lor de intelegere;
§ educarea permanenta a subordonatilor in spiritul indeplinirii cu constiinciozitate a
sarcinilor primite;
§ promovarea unei discipline reale de munca;
§ imbinarea corecta a sistemului de motivare cu cel al raspunderii in indeplinirea
sarcinilor.
Cel ce-al doilea moment al antrenarii este motivarea, aceasta reprezentand modalitatea
prin care se coreleaza satisfacerea necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea
obiectivelor propuse.
Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii personalului sa
intruneasca simultan mai multe caracteristici:
§ sa fie complex, in sensul utilizarii combinate atat a stimulentelor materiale, cat si a
celor morale, pe baza luarii in considerare a tuturor factorilor implicati;
§ sa fie diferentiat, respectiv motivarea trebuie sa tina cont de caracteristicile
individuale si ale grupului de munca, astfel incat sa se obtina maximum de implicarea in
stabilirea si realizarea obiectivelor organizatiei;
§ sa fie gradual, adica sa satisfaca succesiv necesitatile personalului in stransa legatura
cu contributia fiecaruia la realizarea obiectivelor.

5. FUNCTIA DE EVALUARE-CONTROL
Functia de evaluare-control – se refera la ansamblul proceselor prin care performantele
organizatiei, subsistemelor si componentelor acesteia sunt măsurate și comparate cu obiectivele
si standardele stabilite initial, in vederea eliminarii deficientelor constatate si a integrarii
abaterilor pozitive (O. Nocolescu).
Aceasta functie raspunde la intrebarea “cu ce rezultate s-a finalizat munca
depusa?” Literatura de specialitate mentioneaza patru faze ale procesului de evaluare-control:
§ masurarea realizarilor;
§ compararea realizarilor cu obiectivele si standardele stabilite initial, evidentiind
abaterile care au avut loc;
dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 15 din 16
 Curs 1. Conceptul de management

§ determinarea cauzelor care au determinat abaterile;

§ efectuarea corecturilor care se impun, daca este posibil cu actiune asupra cauzelor.
Functia de evaluare-control trebuie sa se bazeze pe analiza relatiilor cauza-efect (feed-
back) si sa aiba intr-o cat mai mare masura un caracter preventiv, de preintampinare a
deficientelor (feed-forward).
Conceput astfel, procesul de evaluare-control ofera managerului posibilitatea de a
interveni prompt, inainte ca factorii perturbatori sa actioneze.
In functie de sfera de cuprindere si modalitatea de realizare, controlul este de doua
tipuri:
a) control participativ – deriva din caracterul participativ al conducerii moderne a
organizatiei; este realizat de organele participante la procesul conducerii si vizeaza problemele
mari ale activitatii organizatiei/firmei;
b) control ierarhic-specializat, realizat prin forme distincte de control in interiorul
organizatiei, fiecare dintre ele acoperind anumite domenii. Aceste forme specializate sunt:
§ controlul ierarhic, exercitat de sus in jos, din treapta in treapta, prin implicarea
managementului operativ;
§ controlul financiar - vizeaza modul in care sunt utilizate mijloacele materiale si
financiare ale organizatiei, cum este realizata gestiunea acestora, daca se respecta disciplina
financiara etc.;
§ controlul bugetar este o forma de control managerial care vizeaza bugetele, acestea
reprezentand declaratii de rezultate anticipate, atat in termeni financiari, cat si nefinanciari (ex.
bugetul de venituri si cheltuieli, bugetul de timp, bugetul de materiale etc.);
§ controlul tehnic vizeaza latura tehnica si tehnologica a firmei si are drept obiectiv
asigurarea calitatii produselor si serviciilor.

Functiile managementul nu trebuie privite ca entitati distincte, intre ele existand

interconditionari reciproce, fapt ce acrediteaza ideea ca nici una dintre functiile managementului
nu trebuie neglijata si ca realizarea acestora vizeaza ansamblul procesului de management.
La nivelul firmei, procesul de management variaza pe mai multe coordonate, deosebit
de importanta fiind variatia amplorii procesului de management pe verticala sistemului
managerial.

dr., lect. univ. Timuș Ana Pagina 16 din 16