Sistemul locomotor, alaturi de sistemul nervos, organele de simt, si sistemul endocrin integreaza organismul in mediul de viata.

Are ca functie principala miscarea si este alcatuit din sistemul osos si cel muscular(coponenta pasiva respectiv componenta activa). Sistemul osos indeplineste urmatoarele functii: sustinere, protectie, locomotie, hematopoieza si depozit de substante minerale. Sistemul muscular este principalul sistem efector al organismului. Cele doua sisteme lucreaza in echipa, dupa sistemul parghiilor. Sistemul osos Este alcatuit din totalitatea oaselor legate prin articulatii. Oasele sunt piese dure, solide, rezistente si elastice, formate din tesut osos compact si spongios, avand inervatie si vascularizatie prorpii, In organism eista urmatoarele tipuri de oase: a) Oase lungi (femur, tibie, radius, ulna) b) Oase late (omoplat, stern, parietale, coxale) c) Oase scurte (vertebre, carpiene, tarsiene) d) Oase pneumatice(in jurul foselor nazale) e) Situate in grosimea unui tendon (rotula) In perioada intrauterina, scheletul este format din membrane conjuctive (scheletul craniului) si din cartilaj hialin (scheletul axial, al membrelor, al coastelor). In saptamanile 3-4 de dezvolatare embrionara apar primele procese de osificare la nivelul claviculei, procese care continua pe tot parcursul vietii intrauterine. Dupa nastere si pana in jurul varstei de 25 de ani, scheletul se dezvolta si creste in lungime si in grosime. Totalitatea proceselor de formare a tesutului osos, de osificare si de modelare functionala a osului poarta numele de osteogeneza. Osteogeneza se realizeaza in 2 etape: a) Etapa de osificare primara in care predomina procesele contructive, si care se finalizeaza cu formarea osului primar, brut, nefunctional b) Etapa de osificare secundara in care procesele constructive se desfasoara concomitent cu cele de distrugere si care se finalizeaza cu formarea osului secundar, functional. Din punct de vedere al originii exista 2 categorii de oase: a) De membrana(dezvoltate prin osificare de membrana; prin osificare desmala se formeaza oasele boltii cutiei craniene, clavicule si mandibula) b) De cartilaj (dezvoltate prin osificare de caertilaj; astfel se formeaza oasele bazei craniului, oasele membrelor si vertebrele; tot prin acest tip de osificare se realizeaza si cresterea osului in lungime) Scheletul corpului uman: Scheletul corpului uman este format din curca 208 oase si este impartit in raport cu regiunile corpului: a) Scheletul capului este format din 22 de oase si este impartit: neurocraniu(format din 8 oase: frontal, parietal, temporal, occipital, etmoid si sfenoid) si viscerocraniu (format din 14 oase, 2 nepereche(vomerul si mandibula) si 6 pereche(maxilare, paladine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornete nazale inferioare))) b) Scheletul trunchiului- este format din coloana vertebrala, stern, coaste si bazin Coloana vertebrala- are triplu rol: ax de sustinere al scheletului, protectia maduvei spinarii si participant la miscarile capului si ale trunchiului. Este alcatuita din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale: 7 cervicale, 12 toracice, 5 lombare, 5 sacrale si 4-5 cocciginene. O vertebra tip este formata din corp vertebral. Arcul se leaga de corp prin doi pediculi vertebrli care, prin suprapunere, delimiteaza orificiile intervertebrale prin care ies nervii spinali. Corpul unei vertebre se articuleaza cu corpul altei vertebre prin discul intervertebral. Arcul vertebral prezinta apofize. Totalitatea orificiilor vertebrale suprapuse formeaza canalul vertebral, care adaposteste maduva spinarii. Structura vertebrelor difera in functie de regiune si de rolul indeplinit. Coloana prezinta atat in plan sagita, cat si in plan frontal curburi fiziologice- cervicala, toracica, lombara si sacrala- al caror rol este comparabil cu cel al arcurilor de amortizare ale unei masini. Cele din plan sagital se numesc lordoze, cand au

concavitatea posterior(regiunea cervicala si lombara) si cifoze cand au concavitatea anterior(regiunile toracala si sacrala). Cele din plan frontal se numesc scolioze(au convexitatea la stanga sau la dreapta) Sternul- este un os lat, situat anterior, pe linia mediana a toracelui. Este format din : manubriu sternal, corp, apendice xifoid(cartiaginos). Se articuleaza in partea superioara cu claviculele, iar in partile laterale cu coastele. Sternul, impreuna cu coastele si cu portiunea toracica a coloanei vertebrale formeaza cutia toracica. Aceasta adaposteste viscerele toracice si are rol important in respiratie. Coastele- in numar de 12 perechi, sunt oase late, formate dintr-un arc oso si o portiune cartilaginoasa. Cele 12 perechi de coaste se impart in : adevarate (primele 7 perechi care se articuleaza direct cu sternul, prin cartilaje costale proprii), false(urmatoarele 3 perechi care se articuleaza indirect cu sternul prin intermediul coaste a -7-a (adevarata)) si flotante(ultimele 2 perechi de coaste false, care nu se articuleaza cu sternul). c) Scheletul membrelor 1. Scheletul mebrelor superioare: Format din 2 parti: centura scapulara(formata din clavicule si omoplati si leaga oasele membrelor de scheletul trunchiului; este o centura incompleta, avand doar o singura articulatie cu scheletul axial, la nivelul sternului, de ea se prind muschii care actioneaza membrele superioare) si scheletul membrului propriu zis( este format din 3 regiuni: scheletul bratului (humerus), scheletul antebratului(radius si cubistu sau ulna), si scheletul maini (carpiene, metacarpiene si falange)) 2. Scheletul membrelor inferioare: Este format din 2 parti : centura pelviana (leaga scheletul membrului inferior de cel al trunchiului. Este formata din 2 oase coxale, care articuleaza anterior(intre ele) formand simfiza pubiana, si posterior(cu osul sacrum) formand bazinul. Este o structura adaptata perfect pentru sustinere, protectie si locomotie; oasele coxale sun oase late, provenite din sudarea altor 3 oase: ilium, ischium si pubis. Ele se articuleaza cu osul sacrum si formeaza bazinul) si scheletul membrului inferior propriu zis(este format din 3 regiuni: scheletul coapsei(femur), scheletul gambei(tibia, peroneul si fibula) si scheletul piciorului (tarsiene, metatarsiene si falange)) ARTICULATIILE Reprezinta ansamblil elementelor care unesc intre ele 2 sau mai multe extremitati osoase. Dupa gradul de mobilitatea, se impart in 3 categorii: a) Sinartrozele- sunt articulatii fixe, imobile, fara cavitate articulara. Dupa tipul de tesut care se interpune intre oasele articulatiei se clasifica in: sindesmoze(articulatii in care, intre cele 2 oase exista tesut fibros; astfel de articulatii sunt suturile craniene si gonfozele(articulatiile dintilor)), sincondroze(articulatii in care intre cele 2 oase exista tesut cartilaginos; ex: simfiza pubiana), sinostoze(articulatii care se formeaza prin osificarea la adult a desmozelor si sincondrozelor). b) Amfiartrozele- sunt articulatii cu mobilitatea redusa. Intre oasele care se articuleaza se interpune o fomarmatiune fibrocartilaginoasa c) Diartrozele- sunt articulatii cu grad variabil de mobilitatea. Se clasifica in artrodii(mobile) si amfiartroze(semimobile)