Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor care intra in componenta organismului.

Sistemul osos reprezinta partea pasiva a sistemului locomotor care realizeaza miscarea.Oasele legate intre
ele prin articulatii formeaza scheletul.In functie de regiunile corpului scheletul se clasifica in: scheletul
capului, trunchiului si membrelor.

1.Scheletul capului
Este format din 22 de oase si cuprinde: neurocraniul si viscerocraniul.
a) Neurocraniul (cutia craniana)
Este formata din 8 oase late care adapostesc encefalul, din care:
-4 sunt neperechi: osul frontal (al fruntii), oasele etmoid si sfenoid asezate la baza cutiei craniene, osul
occipital (al cefei)
-2 perechi: oasele temporale (al tamplelor) si oasele parietale (al boltii craniene)
b) Viscerocraniul
Este format din 14 oase, din care:
-2 neperechi: osul vomer, osul maxilarului inferior (mandibula)
-6 perechi: oasele maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare

2.Scheletul trunchiului
Cuprinde: coloana vertebrala, coastele si sternul.Sternul, coastele si regiunea toracala a coloanei vertebrale
formeaza cutia toracica (cusca).
a) Coloana vertebrala
Este formata din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale.
Cuprinde 5 regiuni: cervicala (formata din 7 vertebre), toracala (formata din 12 vertebre), lombara (formata
din 5 vertebre), sacrala (formata din 5 vertebre), coccigiana (formata din 4-5 vertebre reduse).
Prezinta 4 curburi fiziologice:
-lordoza cervicala si lordoza lombara, cu convexitatea dispusa posterior
-cifoza toracala si cifoza sacrala, cu concavitatea dispusa posterior
b) Coastele
Sunt in numar de 12 perechi.Sunt oase lungi si se impart in:
-coaste adevarate (primele 7 perechi, de la I la VII) care se articuleaza direct cu sternul prin cartilajele costale
proprii
-coaste false (urmatoarele 3 perechi, de la VIII la X) care se articuleaza indirect cu sternul prin cartilajele celei
de a 7 a coaste
-coaste flotante (ultimele 2 perechi) de la XI la XII, care nu se articuleaza cu sternul
c) Sternul
Este osul pieptului, os lat alcatuit din: corp, manubriu si apendice xifoid.Se articuleaza cu claviculele si
primele 7 perechi de coaste.
3.Scheletul membrelor
Este format din scheletul centurilor si scheletul membrelor propiu-zise.
a) Scheletul membrelor superioare
Centura scapulara
Leaga oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului.Este formata din omoplat (scapula) si clavicula.
Scheletul membrului liber propiu zis
-scheletul bratului (humerus)
-scheletul antebratului (radius si cubitus)
-scheletul mainii (8 carpiene, 5 metacarpiene si 14 falange)
b) Scheletul membrelor inferioare
Centura pelviana
Leaga scheletul membrului inferior de cel al trunchiului.Este formata din 2 oase coxale, care impreuna cu
osul sacrum si coccisul formeaza bazinul.
Scheletul membrului liber propiu-zis
-scheletul coapsei (femur)
-scheletul gambei, peroneul (tibie si fibula)
-scheletul piciorului (7 tarsiene, 5 metatarsiene si 14 falange)
-rotula (patela), osul genunchiului

Rolul sistemului osos

Sistemul osos indeplineste functii importante pentru viata organismului.

 Asigura statiunea bipeda a omului

 Dau forma caracteristica corpului
 Reprezinta locuri de insertie pentru muschi
 Formeaza cavitati de protectie: cutia craniana (adaposteste encefalul), canalul vertebral
(adaposteste maduva spinarii), cutia toracica (adaposteste inima, plamanii si vasele de sange
importante), bazinul (adaposteste organe ale sistemelor digestiv, excretor si reproducator)
 Constituie depozit de saruri minerale
 Prin maduva rosie contribuie la formarea elementelor figurate ale sangelui
 Oasele reprezinta parghiile cu rol in miscare
Cresterea in lungime si grosime a oaselor
In viata intrauterina (pana in luna a II a) scheletul embrionului este abia schitat si este format din tesut
conjunctiv de consistenta membranoasa sau cartilaginoasa.
Dupa aceasta data si dupa nastere acest tesut sufera procese de osificare (osteogeneza) care consta in
inlocuirea tesutului vechi conjunctiv cu tesut osos nou.
Osificarea de membrana (osteogeneza de membrana) consta in inlocuirea tesutului conjunctiv fibros cu
tesut osos
Osificarea endocondrala (osteogeneza endocondrala) consta in inlocuirea tesutului cartilaginos cu tesut
osos
Cresterea oaselor depinde de o serie de factori endocrini (hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali), vitamine
(A,C,D) si de o alimentatie bogata in calciu si fosfor.Oasele cresc atat in lungime cat si in grosime.
1.Cresterea in lungime
Este mai evidenta la oasele lungi (de exemplu. femur, tibie, radius...etc).Se realizeaza cu ajutorul cartilajelor
de crestere care asigura formarea de tesut osos nou spre diafiza prin osificarea endocondrala.
2.Cresterea in grosime
Caracterizeaza toate formele de oase.Se realizeaza prin activitatea periostului care asigura formarea de tesut
osos nou de la exteriorul catre interiorul osului prin osificare de membrana.
Notiuni elementare de igiena si patologie
1.Deformarile osoase
Sunt cauzate de:
-suprasolicitari in timpul unor activitati
-incaltaminte stramta
-statul indelungat in picioare
-tinuta incorecta a corpului timp indelungat
a) Cifoza
Este caracterizata prin accentuarea curburii toracale a coloanei vertebrale (cocoasa).Cauza este tinuta
incorecta a corpului timp indelungat.Este mai des intalnita la ceasornicari, cizmari, ciclisti, persoane care
muncesc stand in pozitie aplecata.
b) Scolioza
Consta in devierea laterala a coloanei vertebrale, rezultatul fiind o asimetrie a trunchiului, caracterizat prin
ridicarea unui umar si coborarea celuilalt.Cauza este pozitia incorecta a corpului.
c) Lordoza
Este caracterizata prin accentuarea concavitatii curburii lombare a coloanei vertebrale.
d) Piciorul plat
Apare in timpul cresterii oaselor deoarece nu se formeaza bolta piciorului, contactul piciorului se face pe
toata talpa.
Cauzele sunt statul in picioare timp indelungat si folosirea unei incaltaminte necorespunzatoare.
2.Fracturile
Fracturile consta in ruperea sau fisurarea oaselor si pot fi inchise sau deschise.In cazul fracturilor inchise
pielea ramane intacta; in cazul fracturilor deschise sunt afectati muschii si pielea iar capetele osului ies la
exterior.Cauzele sunt politraumatisme si accidente.Se manifesta prin dureri, echimoze (vanatai), deformarea
si scurtarea regiunii.
3.Entorsele
Se caracterizeaza prin intinderea sau ruperea ligamentelor dintr-o articulatie.Sunt cauzate de miscari bruste,
necontrolate si traumatisme.Se manifesta prin dureri locale, echimoze si umflaturi ale articulatiei.
4.Luxatiile
Se caracterizeaza prin dislocari ale elementelor componente ale unei articulatii, in special a suprafetelor
osoase articulare.
Luxatiile pot fi:
-luxatii traumatice, datorate unui traumatism (de exemplu. caderea pe cot poate produce luxatia umarului)
-luxatii patologice, datorate unor infectii
-luxatii congenitale, indivizii se nasc cu ele
Prevenire:
Regim alimentar bogat in vitamine si saruri minerale
Exercitii fizice
Respectarea regulilor de protectie a muncii si de circulatie.

Sistemul Osos

Osteogeneza + cresterea oaselor

-dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de osteogeneza, care = transformarea tesutului
cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului in scheletul osos al adultului
Dupa originea lor, oasele se pot imparti in:
- oase de membrana → dezvoltate prin osificare desmala (endoonjunctiva)
- oase de cartilaj → dezvoltate prin osificare encondrala
Osificarea desmala  -  de membrana → da nastere oaselor boltii cutiei craniene, partial claviculelor +
mandibulei
→ aceasta osificare realizeaza si cresterea in  grosime  a oaselor lungi pe seama periostului
Osificarea encondrala  – de cartilaj  → da nastere oaselor membrelor, oaselor scurte + oaselor bazei
craniului
→ de asemenea, prin acest tip de osificare se realizeaza cresterea in  lungime  a osului la nivelul cartilajului
de crestere, cartilajul diafizo-epifizar
-in modelul cartilagios al unui os lung apar centre de osificare - mai intai in diafiza, ulterior in epifize →
aceste centre = puncte de osificare primitiva (primara)
- osificarea epifizelor incepe mai tarziu, dupa ce ele au ajuns aproape de dimensiunile definitive
- raman cartilaginoase, pana in jurul varstei de 20 de ani, doar cartilajele de conjugare diafizo-epifizare sau
de crestere → celulele acestor cartilaje prolifereaza numai spre diafiza → realizand cresterea in  lungime a
osului
-cresterea in  grosime = realizata de zona interna, osteogena, a periostului
-dupa ce procesul de crestere a incetat, epifizele  raman acoperite cu un strat subtire de cartilaj
hialin = cartilaj articular
-in jurul varstei de 20-25 de ani, cartilajele de crestere = inlocuite de tesut osos, iar epifizele se sudeaza la
diafize

Scheletul = totalitatea oaselor asezate in pozitie anatomica

Dupa forma lor, oasele se clasifica in:
• oase lungi - predomina lungimea: humerus, radius, ulna, femur, tibie, fibula
• oase late - predomina latimea + inaltimea: parietal, frontal, occipital, stern, scapula, coxal
• oase scurte - cele 3 dimensiuni sunt aproximativ egale: carpiene, tarsiene
• oase sesamoide – ex. rotula - care se gasesc in grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului femural)
• oase alungite - cum ar fi coastele + clavicula la care predomina lungimea, dar care NU prezinta diafiza +
epifize, asa cum au oasele lungi

Scheletul capului
→ este alcatuit din:
Neurocraniul → care adaposteste encefalul → este alcatuit din:
→ 2 oase pereche - temporale + parietale
→ 4 oase nepereche - frontal, etmoid, sfenoid + occipital
Viscerocraniul → unde se afla atat segmentele periferice ale organelor de simt, cat si primele segmente ale
aparatelor respirator + digestiv → este format din:
→ 6 oase perechi - maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice + cornetele nazale inferioare
→ 2 oase nepereche - vomerul + mandibula

Scheletul trunchiului
-este format din: coloana vertebrala + stern + coaste + bazin
Bazinul = alcatuit din osul sacru + cele 2 oase coxale
Coloana vertebrala = scheletul axial, situata in partea mediana + posterioara a corpului → are un triplu rol:
1- ax de sustinere a corpului
2- protejarea maduvei spinarii
3- executarea diferitelor miscari ale trunchiului + capului
- cuprinde 5 regiuni: cervicala, toracala (dorsala), lombara, sacrala + coccigiana
Vertebra tip prezinta:
- anterior: corpul vertebral
- posterior: arcul vertebral → care este legat de corpul vertebral prin 2 pediculi vertebrali → acestia din
urma, prin suprapunere, delimiteaza orificiile intervertebrale (de conjugare) prin care ies nn. spinali
- intre corpul vertebral, pediculii vertebrali si arcul vertebral se afla orificiul vertebral, care, prin
suprapunere, formeaza canalul vertebral → ce adaposteste maduva
Osul sacru → provine din sudarea celor 5 vertebre sacrale = os median, nepereche, de forma
triunghiulara, cu baza in sus
→ fetele laterale ale sacrului prezinta o suprafata de articulare pentru osul coxal
→ varful sacrului, indreptat in jos ↓, se uneste cu baza coccisului
Coccigele → rezulta din fuzionarea celor 4-5 vertebre coccigiene
Coloana vertebrala prezinta curburi atat in plan sagital, cat si in plan frontal
→ curburile din plan sagital sunt:
- lordoze → cand au concavitatea posterior (regiunile cervicala + lombara)
- cifoze → cand concavitatea priveste anterior (regiunile toracala + sacrala)
- curburile in plan frontal = scolioze → si pot fi cu convexitatea la stanga sau la dreapta

Scheletul toracelui - toracele osos este format:

- anterior - de stern & posterior - de coloana vertebrala & lateral - de coaste
Sternul = os lat, situat anterior, pe linia mediana a toracelui
→ este format din manubriu, corp + apendicele xifoid (care ramane cartilaginos pana in jurul varstei de 40 de
ani)
Coastele = arcuri osteocartilaginoase, situate in partea laterala a toracelui, intinse de la coloana vertebrala
toracala → pana la stern - 12 perechi → fiind formate:
- posterior → dintr-un arc osos care se articuleaza cu vertebrele toracale
- anterior → din cartilajul costal
- perechi 1 - 7 = coaste adevarate, cartilajul lor articulandu-se cu sternul
-perechile 8 - 10 = coaste false, deoarece se articuleaza cu sternul prin intermediul cartilajului coastei 7
-perechile 11 -12 = coaste flotante (libere) → nu au cartilaj si nu ajung la stern
Posterior, scheletul toracelui este format de catre cele 12 vertebre toracale

Scheletul membrelor
Scheletul membrelor superioare = format din:
1-scheletul centurii scapulare
Centura scapulara → leaga membrul superior de torace → este formata din:
Clavicula = un os lung de forma literei "S" culcata, care se articuleaza:
- lateral cu scapula
- medial cu manubriul sternal
Scapula (omoplat) = un os lat, de forma triunghiulara, asezat cu baza in sus → se articuleaza:
- lateral cu humerusul
2- scheletul membrului superior liber
Scheletul bratului = alcatuit din osul humerus
Scheletul antebratului = alcatuit din 2 oase lungi: radiusul + ulna
Scheletul mainii = format din 8 oase carpiene, 5 metacarpiene + 14 falange (pentru degetul I = police -
exista numai 2 falange)
Scheletul membrelor inferioare = format din:
1- Centura pelvina → leaga membrul inferior de scheletul trunchiului, formata din oasele coxale & se
articuleaza:
- anterior intre ele, formand simfiza pubiana
- posterior, cu sacrul, formand bazinul = pelvisul osos
- osul coxal provine din sudarea a 3 oase: ilion, ischion + pubis → aceasta sudare se datoreaza adaptarii la
statiunea bipeda, membrele inferioare fiind diferentiate in vederea functiei de preluare a greutatii corpului +
locomotie
2- Scheletul membrului inferior propriu-zis
Scheletul coapsei = format din femur, cel mai lung os din corp
Scheletul gambei = alcatuit din 2 oase: tibia (asezata medial + mai voluminoasa) & fibula (lateral)
-rotula = un os triunghiular, cu baza in sus, situat in tendonul m. cvadriceps → fata sa posterioara se
articuleaza cu epifiza distala a femurului
Scheletul piciorului = format din 7 oase tarsiene, 5 oase metatarsiene + 14 falange (numai 2 pentru degetul I
- haluce)
Oasele indeplinesc mai multe roluri functionale:
1. Rol de parghii ale aparatului locomotor → asupra lor actioneaza muschii, asigurand sustinerea
corpului + locomotia → se constituie, astfel, parghii de cele 3 ordine:
I - articulatia craniului cu coloana vertebrala
II - articulatia dintre oasele gambei si picior
III- articulatia dintre osul bratului si cele ale antebratului
2. Rol de protectie a unor organe vitale:
• cutia craniana - pentru encefal
• canalul rahidian - pentru maduva spinarii
• cutia toracica - pentru inima + plamani
• bazinul osos - pentru organele pelvine
3. Rol antitoxic → oasele retin numeroase substante toxice (Hg, Pb, F) patrunse accidental in organism + le
elibereaza treptat, fiind apoi eliminate renal → in felul acesta, concentratia sangvina a toxicului nu creste
prea mult + sunt prevenite efectele nocive asupra altor organe
4. Rol de sediu principal al organelor hematopoietice
- la copii - toate oasele + la adult - oasele late → contin maduva rosie, hematogena
- la adult - maduva din canalul central al diafizei oaselor lungi este galbena (tesut adipos cu rol de rezerva)
- la varstnici - este cenusie, nefunctionala
5. Rol in metabolismul calciului, fosforului + electrolitilor → oasele = principalul rezervor de substante
minerale al organismului
Compozitia chimica a oaselor - osul contine 20% apa + 80% reziduu uscat → este alcatuit dintr-o matrice
organica solida, care este foarte mult intarita de depozitele de saruri de calciu
Matricea organica a osului = alcatuita 90-95 % din fibre de colagen, iar restul este un mediu
omogen = substanta fundamentala, impreuna constituind oseina
→ fibrele de colagen se extind in I rand de-a lungul liniilor de forta de tensiune + dau osului marea sa
rezistenta la tensiune
Sarurile minerale → reprezentate in special de fosfatul de calciu → iar cea mai importanta substanta
cristalina = hidroxiapatita
-la nivelul oaselor au loc procese metabolice similare celorlalte organe → o particularitate metabolica
= marea afinitate a substantei fundamentale fata de sarurile minerale

Articulatiile = organe de legatura intre oase, fiind sediul miscarilor

-dupa gradul de mobilitate, articulatiile se impart in:
Sinartrozele = articulatii fixe, imobile → nu poseda cavitatea articulara → in acest tip de articulatii se executa
miscari f. reduse => dupa tipul tesutului care se interpune intre cele 2 oase care se articuleaza, distingem:
- sindesmoze  -  se interpune tesut fibros (suturile craniene)
- sincondroze  -  se interpune tesut cartilaginos (simfizele)
- sinostoze  -  se interpune tesut osos (sindesmozele + sincondrozele osificate  cu varsta)
Diartrozele = articulatii care poseda un grad variabil de mobilitate si se impart in:
- amfiartroze = articulatii semimobile → au suprafete articulare plane sau usor concave (articulatiile dintre
corpurile vertebrale, care se fac prin interpunerea discurilor intervertebrale)
- artrodii = articulatii mobile → sunt articulatii sinoviale, cu o mare mobilitate → la nivelul unei articulatii
mobile, miscarile depind de forma suprafetelor articulare → ele se pot realiza in jurul a 1-2-3 axe
-artrodiile prezinta mai multe elemente structurale:
• suprafete articulare
• capsula articulara
• membrana sinoviala
• cavitatea articulara  ligamente articulare