COLOANA VERTEBRALA

Studiul pieselor osoase

Coloana vertebrala are pozitie mediana, este posterioara si este formata din suprapunerea a 33-34 piese
osoase numite vertebre.
Vertebrele cervicale sunt 7 si impreuna formeaza coloana cervicala. Se noteaza cu indicativul C de la 1 la
7.
Vertebrele toracale corespund toracelui, sunt 12, formeaza impreuna coloana toarcala. Se notaza cu T de
la 1 la 12.
Vertebrele lombare sunt 5, se noteaza cu L de la 1 la 5.
Vertebrele cervicale, tracale si lombare sunt piese osoase mobile, independente, si datorita acestui fapt se
numesc vertebre adevarate.
Vertebrele sacrate (sacrale) sunt 5.
Vertebrele coccigiene sunt 4-5. Ele se sudeaza formand osul sacru si respectiv coccigele. Fiind sudate
intre ele se mai numesc vertebre false.
Vertebrele adevarate au anumite caractere generale, regionale si speciale. Ele sunt constituite pe un
anumit tipar, dar prezinta si elemente si diferentieri functionale care constituie caracterele regionale.
Caracterele generale ale vertebrelor adevarate.
Vertebrele adevarate au 2 parti: o parte anterioara reprezentand un segment de cilindru plin numit corpul
vertebrei si alta posterioara numita arcul vertebrei. Arcul este legat de corpul vertebrei prin 2 punti
numite pediculi. Arcul, corpul si pediculii delimiteaza gaura vertebrala.
Corpul vertebrei este portiunea voluminoasa, prezinta 2 fete una superioara si una inferioara si o
circumferinta. Circumferinta are o portiune anterioara ce se intinde intre cei 2 pediculi ai arcului vertebral
si o portiune posterioara care priveste spre gaura vertebrala si formeaza peretele anterior al canalului
vertebral.
Arcul vertebral formeaza peretele posterior al gaurii vertebrale si este compus din:
- 2 lame vertebrale intre pediculi si procesul spinos. Fiecare lama vertebrala are o fata anterioara spre
gaura vertebrei, o fata posterioara acoperita de muschi, o margine inferioara si una superioara, o
extremitate mediala care se uneste cu cea opusa si o extremitate laterala care se intinde pana la pediculi,
procesul transvers si procesele articulare.
- procesul spinos pleaca de la locul de unire al celor 2 lame verticale, se prelungeste inapoi. Are o baza si
un varf, 2 fete laterale, o margine superioara si una inferioara.
- procesul transvers (transversal) este reprezentat de 2 proieminente, cate una de fiecare parte, care pleaca
de pe peretele lateral al arcului vertebrei. Fiecare prezinta o baza, un varf, o fata anterioara, o fata
posterioara, o margine superioara si una inferioara.
- procesele articulare sunt in numar de 4, 2 superioare si 2 inferioare si se articuleaza cu procesele
corespunzatoare ale vertebrelor supra si subiacente.
Pediculii vertebrali sunt 2 punti care unesc arcul cu corpul vertebral. Fiecare pedicul are o margine
inferioara mai scobita si o margine inferioara mai putin scobita. Intre marginile pediculilor a 2 vertebre
consecutive se formeaza gaura de conjugare (gaura intervertebrala) prin care ies nervii spinali.
Gaura vertebrala este formata inainte de corpul vertebrei, inapoi de arcul vertebral, pe laturi de pediculii
vertebrali. Din suprapunerea gaurilor vertebrale si a restului elementelor din arcul vertebral ia nastere
canalul vertebral.
Caractere regionale ale vertebrelor adevarate
Vertebrele cervicale
Corpul este mic, alungit transversal.
Procesul spinos este scurt si are varful bifid.
Procesele transverse au cateva particularitati: baza este strabatuta de gaura travsversala prin care trece
artera si vena vertebrale; varful este impartit intr-un tubercul anterior (care este un rest (rudiment) de
coasta) si un tubercul posterior (este procesul transvers propriu-zis); pe partea superioara a procesului
transvers se afla santul nervului spinal.
Procesele articulare sunt orientate aproape orizontal.
Vertebrele toracice
Corpul vertebrelor este usor alungit antero-posterior. Prezinta 2 scobituri superioare si 2 inferioare, cate
una de fiecare parte a corpului. Intre cele 2 scobituri se formeaza un unghi diedru in care patrunde coasta.
Procesul spinos este prismatic triunghiular, orientat oblic inapoi si in jos.
Procesele transverse au pe fata anterioara o fateta transverso-costala pentru articularea cu tuberculul
coastei corespunzatoare.
Procesele articulare sunt vertebrele dispunse in plan frontal.
Vertebrele lombare.
Corpul are dimensiuni mari, diametrul transversal este mai mare decat cel antero-posterior.
Procesul spinos este dreptunghiular, bine dezvoltat, orizontal, orientat dinainte inapoi.
Procesele costiforme sunt rudimente de coaste. Sunt mari, turtite dinainte inapoi.
Procesele transverse sunt proieminente mici pe fata posterioara a proceselor costiforme, langa radacina
proceselor costiforme si se mai numesc procese accesorii.
Procesele articulare au directie verticala si sunt dispuse sagital. Fatetele superioare ale proceselor
superioare sunt orientate medial, se prezinta asemeni unui cilindru gol. Fatetele articulare ale porceselor
inferioare privesc lateral si se prezinta ca un cilindru gol.
Caractere speciale ale unor vertebre
Atlasul
Este prima certebra cervicala. Nu are corp. Este formata din 2 mase laterale, unite printr-un arc anterior si
unul porsterior, delimitand gaura vertebrala. De la nivelul maselor laterale pleaca procesele transverse.
Masele laterale prezinta mai multe repere:
- cavitatea articulara superioara pentru articulatia cu condilul occipitalului;
- fata inferioara articulara cu procesul articular superior al axisului;
- fata mediala pe care se insera ligamentul transvers. Ligamentul imparte gaura vertebrala a atlasului intr-
un segment anterior in care patrunde dintele axisului mai mic si un segment posterior mai mare,
adevarata gaura vertebrala, pe unde trece maduva spinarii cu invelisurile ei;
- fata laterala de unde pleaca procesele transverse.
Arcul anterior prezinta pe fata sa anterioara un tubercul anterior, iar pe fata posterioara o fateta articulara.
Fateta este destinata articulatiei cu dintele axisului.
Arcul posterior prezinat pe fata posterioara un tubercul posterior si santul pentru artera vertebrala.
Axisul
Este vertebra a doua cervicala.
Corpul s-a modificat avand pe fata superioara o proieminenta verticala numita dinte sau odontoida.
Dintele prezinta o fateta articulara anterioara corespunzatoare fatetei de pe arcul anterior al atlasului si o
fateta articulara posterioara care vine in contact cu ligamentul transvers.
A sasea vertebra cervicala prezinta tuberculul anterior al procesului tansvers mai proieminent. Acesta
se numeste tubercul caroitidian (datorita raportului cu artera carotida).
Vertebra porieminenta este vertebra cervicala a 7-a. Are un proces spinos mai lung palpabil sub piele.
Vertebra toracica a 11- a are o singura scobitura la nivelul corpului destinata capului costal.
Vertebra toracia a 12-a are si ea o singura scobitura pe corp destinata capului costal corespunzator si nu
prezinta fetisoara transversa costala la nivelul procesului transvers, pentru ca, coasta a 12-a nu se
articuleaza la acest nivel.
Vertebrele false
Osul sacru – este un os median, nepereche, care continua coloana lombara. Este oblic de sus in jos si
dinainte inapoi, formand cu ultima vertebra lombara un unghi numit promontoriu.
Fata sa concava este orientata inainte, baza osului orientata in sus.
Osul prezinta o fata anterioara (peliviana), o fata dorsala, 2 fete laterale, o baza si un varf.
Fata pelviana este concava, priveste inainte si in jos spre pelvis. Pe linia mediana a fetei pelviene prezinta
o coloana osoasa aparuta prin sudarea celor 5 corpuri vertebrale. Prezinta 4 linii transverse care indica
locul de unire a celor 5 vertebre. La extremitatea fiecarei linii transverse exista cate o gaura sacrata
pelviana prin care trec ramurile ventrale ale nervilor spinali sacrali. Pe colonele osoase dintre gaurile
sacrate pelviene se insera muschiul piriform.
Fata dorsala este convexa, priveste inapoi si in sus. Pe linia mediana prezinta creasta sacrata mediana
aparuta prin unirea proceselor spinoase. Sub creasta sacrata mediana se gaseste un orificiu in V cu varful
in sus care se numeste hiatul sacrat (orificiul canalului sacrat), delimitat de 2 creste mici numite coarnele
sacrate. De o parte si de alta a crestei sacrate mediane exista cate o creasta sacrata intermediara
corespunzatoare unirii proceselor articulare ale vertebrelor sacrate. In afara acestor creste exista 4 gauri
sacrate dorsale pe unde trec ramurile dorsale ale nervilor sacrati. In afara gaurilor sacrate se gaseste de
fiecare parte creasta sacrata laterala care corespunde unirii proceselor transverse ale vertebrelor sacrate.
Fetele laterale sunt 2 si prezinta urmatoarele repere: fata auriculara care se articuleaza cu osul coxal si o
suprafata rugoasa, posterior de prima, numita tuberozitatea sacrata pe care se insera ligamente sacro-
iliace.
Baza prezinta o suprafata ovalara mediana (este de fapt suprafata superioara a primei vertebre sacrate). In
spatele acestei suprafete se gaseste orificiul superior al canalului sacrat, lateral se gaseste o suprafata
triunghiulara numita aripioara sacrului si mai prezinta 2 procese articulare destinate articularii cu
procesele inferioare ale ultimei vertebre lombare.
Varful are o fateta eliptica de articulare cu coccigele.
Canalul sacrat strabate osul sacru in continuarea canalului vertebral. De fiecare parte a sa prezinta cate 4
canale bifurcate pentru terminatii nervoase.
Coccigele se afla in continuarea sacrului. Ia nastere prin unirea a 4-5 piese osoase numite vertebre
coccigiene atrofiate. Este un os median, nepereche, cu 2 fete, o baza, un varf si 2 margini.
Fata concava se orienteaza anterior si baza superior.
Fata anterioara este concava, fata dorsala este convexa. Cele 2 fete prezinta 3-4 linii transversale rezultate
din sudarea vertebrelor coccigiene.
Baza are o fetisoara eliptica pentru articularea cu varful sacrului. In spatele fatetei articulare pleaca in sus
2 proieminente numite coarnele coccigelui, care se articuleaza cu coarnele sacrate delimitand astfel hiatul
sacrat.
Varful se termina cu un mic tubercul.
Marginile sunt oblice convergente spre varf.
Toracele osos.
Toracele este o cavitate formata posterior de coloana toracala, anterior de stern, cele 2 piese fiind legate
prin coaste. In torace se gasesc organe importante, vitale: inima, plamanii, vasele mari.
Sternul este un os median, nepereche, in partea anterioara a toracelui, lung si turtit, compus din 3 piese:
una superioara numita manubriu, una mujlocie numita corp si una inferioara numita proces sau apendice
xifoidian.
Sternul este obilc de sus in jos si dinapoi inainte. Prezinta o fata anterioara, una posterioara, 2 margini
laterale, o baza si un varf.
Fata anterioara este convexa. La unirea dintre manubriu si corp formeaza o proieminenta numita unghiul
sternal care se poate palpa sub piele. Unghiul sternal corespunde coastei a 2-a, care se articuleaza cu
sternul prin cartilajul costal la nivelul acestui unghi. Mai jos, fata anterioara prezinta 3-4 linii
transversale, aparute prin unirea pieselor osoase numite sternebre.
Fata posterioara este concava. Prezinta aceleasi linii transversale ca si pe fata anterioara.
Marginile laterale prezinta fiecare cate 7 scobituri costale pentru capetele primelor 7 cartilaje costale.
Baza prezinta pe linia mediana scobitura jugulara, care reprezinta limita dintre gat si torace. Pe laturile
scobiturii jugulare se gaseste cate o scobitura claviculara pentru articulare sternului cu clavicula.
Varful este format de porcesul xifoidian. Este cartilaginos, osificandu-se la varste inaintate.
Coastele.
Sunt arcuri desprinse de la nivelul coloanei vertebrale toracice, care se intredreapta spre stern. Se numesc
de sus in jos cu cifre romane. Dupa raportul lor cu sternul exista 2 categorii: adevarate si false.
Coastele adevarate ajung pana la stern (primele 7 perechi).
Coastele false nu ajung la stern, ultimele 5 perechi, dintre care primele 3 (a VIII-a, a IX- a si a X-a) desi
nu ajung la stern se articuleaza prin extremitatile lor anterioare cu cartilajele costale aflate deasupra.
Coastele a XI-a si a XII-a, numite si coaste flotante, au extremitatea anterioara nerticulata.
Fiecare coasta are 2 parti: coasta osoasa si cartilajul coastei.
Coasta osoasa. Sunt oase lungi, arcuate, pereche, lungimea creste in jos, de la I la VII, apoi descreste.
Formeaza o curba cu concavitatea mediala. Dupa ce pleaca de la nivelul coloanei toracice se indreapta
lateral si inapoi, dupa care cotesc brusc si formeaza unghiul costal. De la acest unghi se orienteaza
inainte, medial si in jos, iar in ultima portiune se indreapta medial.
La nivelul coastelor se descriu 3 curburi:
- curbura fetelor;
- curbura marginilor;
- curbura axului.
Curbura fetelor determina concavitatea mediala si convexitatea laterala.
Curbura marginilor determina coborarea extremitatii anterioare fata de cea posterioara. Datorita acestui
fapt coastele sunt oblice dinapoi inainte si de sus in jos.
Curbura axului determina torsiunea coastei. In partea posterioara fata mediala priveste in sus, aproape de
extremitatea anterioara priveste in jos.
Coastele prezinta un corp si 2 extremitati.
Corpul are o fata laterala convexa, o fata mediala concava, o margine superioara si o margine inferioara.
Marginea inferioara prezinta santul costal prin care trece manunchiul vasculo-nervos intercoastal.
Extremitatea superioara este scobita, aici patrunde cartilajul costal.
Extremitatea inferioara prezinta 3 elemente:
- capul care se articuleaza cu fatetele articulare de la corpurile verticale;
- gatul (colul), este o portiune mai ingusta intre cap si tubercul;
- tuberculul care se articuleaza cu procesul transvers al vertebrei corespunzatoare.

Caractere speciale ale unor coaste.

Coasta I, este mai scurta si are directie orizontala. Prezinta o fata superioara, una inferioara, o margine
mediala si una laterala. Marginea mediala delimiteaza orificiul superior al toracelui si intra in raport
direct cu varful plamanului. Pe fata superioara a coastei I se gaseste tuberozitatea de insertie pentru
scalenul superior. Aceasta tuberozitate separa santul venei subclaviculare, aflat inainte, de santul arterei
subcalviculare, aflat inapoia lui.
Coasta a XII-a nu are tuberozitatea la extremitatea ei posterioara, deoarece nu se articuleaza cu procesul
transvers al vertebrei T12.
Cartilajul costal continua coasta osoasa. Primele 7 cartilaje unesc primele 7 perechi de coaste adevarate
cu sternul. Urmatoarele 3 cartilaje continua coastele false, se unesc cu cartilajul supraiacent, iar ultimele
2 perechi raman in musculatura peretelui abdominal.