OASELE MEMBRULUI INFERIOR

Se impart in 2 grupe : centura si membrul liber.

Centura membrului inferior este formata din 2 oase coxale.
Oasele membrului liber sunt situate la nivelul celor 3 segmente ale membrului inferior, distingem: la
coapsa femurul si patela (rotula), la gamba tibia si fibula (peroneul), la picior tarsul, metatarsul si oasele
degetelor.
Oasele coxale se unesc inainte intre ele si inapoi cu sacrul si coccigele si dau nastere in totalitate
peretelui osos al pelvisului.

Osul coxal
Coxalul este un os plan, voluminos, neregulat, torsionat ca o elice. Este format din 3 piese distincte:
ilion, ischion si pube care se sudeaza in perioada si dupa pubertate.
Ilionul formeaza portiunea superioara a osului si reprezinta peste jumatate din el. Prezinta un corp care
participa la formarea acetabulului si o portiune superioara turtita numita aripa osului iliac.
Ischionul reprezinta partea posteriora si inferioara a osului, are un corp si o ramura. Corpul participa la
formarea acetabulului, partea postero – inferioara a acestei cavitati, se continua cu ramura care este
orientata inainte. La limita dintre corp si ramura se afla tuberozitatea ischiadica.
Pubele reprezinta partea anterioara si inferioara a osului. Are un corp si 2 ramuri. Corpul participa la
formarea acetabulului, se uneste cu ilionul. La locul de unire exista eminenta iliopectinee. De la corp
pleaca ramura superioara care formeaza un unghi ascutit numit unghiul pubelui, si se continua cu ramura
descrescatoare sau inferioara, care se uneste cu ramura ischionului formand ramura ischiopubiana.
Considerat in totalitatea sa coxalul are 2 fete, 4 margini si 4 unghiuri.
Fata laterala prezinta in zona mijlocie o cavitate numita acetabul, la formarea caruia contribuie prin
corpul lor toate cele 3 oase constitutive ale coxalului. Sub acetabul exista un orificiu mare, numit gaura
obturata sau gaura obturatorie, la formarea ei contribuind ischionul si pubele. Deasupra gaurii obturate se
afla fata gluteala a aripii osului iliac.
Acetabulul (cavitatea cotiloida sau cotiloidiana) este o cavitate profunda, emisferica, care formeaza
articulatia cu femurul. Circumferinta acetabulului este proieminenta, ascutita si se numeste spranceana
cotiloidiana sau acetabulara. Spranceana acetabulara este intrerupta de 3 incizuri. Cea mai profunda este
incizura acetabulului situata in partea inferioara, la unirea dintre ischion si pube. Incizura acetabulului
este transformata intr-un canal datorita ligamentului transvers al acetabulului. Suprafata interioara a
acetabulului prezinta 2 elemente importante: suprafata semilunara care este articulara si fosa acetabulului
care este nearticulara, patrulatera si este incadrata de suprafata semilunara.
Gaura obturatorie este delimitata de o margine ascutita care in zona superioara se transforma intr-un sant
numit santul obturator si este acoperit de membrana obturatoare, santul devenind canal.
Suprafata gluteala a osului iliac este usor concava in portiunea mijlocie si este strabatuta de 3 linii:
- linia gluteala anterioara pleaca de la marginea posterioara a osului la nivelul marii scobituri
ischiadice, merge in sus si inainte si se termina pe marginea superioara aproape de spina iliaca
antero-superioara;
- linia gluteala posterioara pleaca de la marea scobitura ischiadica, merge in sus aproape vertical si se
termina pe marginea superioara la unirea a doi treimea anterioara cu treimea posterioara a marginii;
- linia gluteala inferioara pleaca de la marea scobitura ischiadica catre marginea inferioara a osului.
Cele 3 linii determina 4 campuri: un camp posterior mic pe care se insera muschiul fesier (gluteu) mare;
un camp situat anterior pe care se insera muschiul gluteu (fesier) mijlociu; al 3-lea camp anterior pe care
se insera muschiul gluteu (fesier) mic; al 4-lea camp situat sub linia gluteala inferioara pe care se insera
muschiul drept femural.
Fata mediala este strabatuta de linia arcuata, care se indreapta oblic de sus in jos si dinainte inapoi.
Aceasta linie imparte fata mediala in 2 portiuni: superior exista o suprafata concava numita fosa iliaca pe
care se insera muschiul iliac, iar sub linia arcuata exista suprafata sacropelviana care la randul ei este
alcatuita din 2 parti: tuberozitatea iliaca, este o suprafata rugoasa care da insertie ligamentului sacro-iliac
si fata auriculara care se articuleaza cu fata corespunzatoare de pe osul sacru formand articulatia sacro-
iliaca.
Marginea anterioara a osului coxal este formata dintr-o portiune verticala care apartine osului ilion si
una orizontala care apartine osului pubis (pube), intre cele 2 portiuni formandu-se un unghi obtuz.
Aceasta margine prezinta urmatoarele repere:
1. spina iliaca antero-superioara la unirea marginii anterioare cu marginea superioara. Pe ea se insera
muschiul croitor, muschiul tensor al fasciei lata si ligamentul inghinal;
2. o mica scobitura prin care trece nervul cutanat femural lateral (femurocutanat);
3. spina iliaca antero-inferioara pe care se insera muschiul drept femural;
4. o alta scobitura prin care trece muchiul iliopsoas;
5. de la acest nivel marginea isi schimba directia. Urmeaza o proieminenta rotunjita numita eminenta
iliopubiana;
6. mai jos suprafata pectinee corespunde muschiului pectineu. Anterior prezinta creasta obturatoare iar
posterior creasta pectinee. Creasta pectinee continua de fapt linia arcuata;
7. la varful suprafetei pectinee se afla tuberculul pubian pe care se insera ligamentul inghinal;
8. medial de tubercul este creasta pubelui, o linie groasa, rotunjita pe care se insera muschiul piramidal
si muschiul drept abdominal.
Marginea posterioara este formata din ilion si ischion; prezinta:
1. spina iliaca postero-superioara la unirea marginii posterioare cu marginea superioara;
2. spina iliaca postero-inferioara, intre cele 2 exista o scobitura. Pe cele 2 spine se insera ligamentele
articulatiei sacroiliace;
3. marea scobitura (incizura) ischiadica prin care trec numerose formatiuni: muschiul piriform, nervul
ischiadic (sciatic), nervul gluteu superior, nervul gluteu inferior, vasele rusinoase interne;
4. sub incizura ischiadica se afla spina ischiadica pe care se insera muschiul gemen superior;
5. mai jos se afla mica scobitura ischiadica pe unde trece muschiul obturator intern, vasele si nervii
rusinosi interni;
6. tuberozitatea ischiadica care este o proieminenta mare, voluminoasa, pe care se insera mai multi
muschi si care ofera suportul in pozitia asezat.
Marginea superioara (creasta iliaca) se intinde de la spina iliaca antero-superioara pana la spina iliaca
postero-inferioara. Apartine in totalitate osului iliac. Marginea superioara este cea mai groasa dintre
margini. Formeaza un S culcat si da insertie mai multor muschi: oblici extern, oblic intern, transvers,
patratul lombelor, gluteul mare, gluteul mijlociu si iliac.
Marginea inferioara este de la tuberozitatea ischiadica la unghiul pubelui. Este formata prin unirea
ramurii ischionului cu ramura inferioara a pubelui, numindu-se ramura ischio-pubiana. Sub unghiul
pubian, marginea prezinta o fata pubiana ovala, care serveste la articularea cu osul coxal opus formand
simfiza pubiana. Marginea inferioara da insertie unor muschi: adductorul mare si adductorul scurt.
Unghiurile
- unghiul antero-superior este reprezentat de spina iliaca antero-superioara;
- unghiul postero-superior este reprezentata de spina iliaca postero-superioara;
- unghiul antero-inferior este reprezentat de unghiul pubelui;
- unghiul postero-inferior reprezentat de tuberozitatea ischiadica.

Scheletul membrului inferior liber

Scheletul coapsei
Este format din femur si patela.
Femurul
Este un os lung (cel mai lung os al corpului). Este os pereche si formeaza singur scheletul coapsei. Este
orientat de sus in jos si din lateral catre medial. In mod normal in ortostatism cu plantele in contact cu
marginea interna, cele 2 oase femurale trebuie sa se atinga prin epifizele lor distale. Prezinta un corp si 2
epifize.
Corpul femurului.
Este usor concav posterior, are forma prismatic triunghiulara, deci are 3 fete si 3 margini.
Fata anterioara este convexa, neteda si este acoperita de muschiul vast intermediar, parte din
cvadriceps.
Fata laterala da insertie muchiului vast intermediar.
Fata mediala nu prezinta repere anatomice.
Marginile mediala si laterala sunt putin proieminente.
Marginea posterioara este rugoasa, proieminenta si se numeste linia aspra. Prezinta o margine laterala si
una mediala. Pe acestea se insera mai multi muschi: vastul lateral si vastul medial din muschiul
cvadriceps, adductorii mari lung si scurt, si bicepsul femural. Superior linia aspra se bifurca, ramura
laterala este numita tuberozitatea gluteala si da insertie muschiului gluteal mare. Aceasta ramura se
termina langa trohanterul mare transformandu-se intr-un tubercul. Ramura mediala se continua cu linia
intertrohanterica si da insertie muschiului vast medial. Ramura mijlocie da insertie muschiului pectineu.
Inferior linia aspra se bifurca delimitand o suprafata triunghiulara numita fata poplitee.
Epifiza superioara.
Prezinta urmatoarele repere: capul, colul si 2 tuberozitati (marele si micul trohanter). Este legata de
diafiza prin colul chirurgical.
Capul este articular si reprezinta 2/3 dintr-o sfera. Ca reper prezinta foseta capului unde se insera
ligamentul capului femural.
Colul este o coloana osoasa puternica care uneste capul cu restul epifizei. Are directie oblica de sus in
jos si medial lateral, formand cu diafiza un unghi numit unghi de inclinatie care masoara in medie 125-
130°. Axul colului formeaza cu axul transversal al extremitatii inferioare un alt unghi numit unghi de
declinatie, axul transversal trecand prin condilii femurali si corespunde planului frontal si fata de care
colul este oblic inainte si medial. In mod normal aceste 2 axe determina unghiul de declinatie care are in
medie 10-12°. Modificarea acestor unghiuri de inclinati si declinatie, determina modificari in atitudinea
intregului membru inferior. Daca unghiul de inclinatie creste membrul inferior este orientat in adbductie
numita Coxa valga. Micsorarea unghiului de inclinatie determina adductia membrului inferior numita
Coxa vara. Marirea unghiului de declinatie aduce membrul inferior in rotatie mediala iar micsorarea
unghiului, uneori pana la 0, duce membrul inferior in rotatie laterala.
Colul prezinta 2 fete anterioara si posterioara. Fata anterioara este limitata lateral de linia
intertrohanterica. Fata posterioara este limitata lateral de creasta intertrohanterica.
Trohanterul mare.
Are forma patrulatera. Pe fata sa mediala gasim fosa trohanterica pe care se insera muschiul obturator
extern. Trohanterul mare da insertie unor muschi numiti pelvii-trohanterieni, pentru ca leaga pelvisul cu
femurul (fesierul mic, piramidalul si altii).
Trohanterul mic.
Se afla in partea postero-inferioara a colului. Pe el se insera muschiul iliopsoas.
Trohanterul mare si trohanterul mic sunt uniti prin linia intertrohanterica anterior si creasta
intertrohanterica mai pronuntata posterior. Pe creasta intertrohanterica se insera muschiul patrat femural.
Epifiza inferioara.
Este voluminoasa cu diametrul transversal mai mare decat cel anteroposterior. Are 2 proieminente
articulare mari, numite condili. Cei 2 condili converg anterior spre o suprafata articulara numita fata
patelara, in timp ce posterior ei diverg fiind separati de o fosa adanca numita fosa intercondiliana.
Fata patelara are forma de trohlee cu un sant anteroposterior si 2 margini.
Condilii sunt dispusi unul medial si altul lateral. Condilul medial este mai ingust, dar coboara mai mult
decat cel lateral ca urmare axul longitudinal al femurului face cu axul longitudinal al gambei (al tibiei)
un unghi obtuz lat de 170-175 numit Valg fiziologic.
Fiecare condil prezinta 3 fete: articulara, intercondiliana si cutanata.
Fetele articulare continua inapoi marginile fetei patelare si formeaza o curba spiroida antero-posterioara
cu raza descrescatoare, maxima anterior 40-43mm, si minima posterior 15-16mm.
Fetele intercondiliene se privesc intre ele si formeaza fosa intercondilana. Pe aceste fete se insera
ligamentele incrucisate ale genunchiului.
Fetele cutanate prezinta cate o proieminenta numita epicondil: epicondilul medial si epicondilul lateral
pe care se insera ligamentele colaterale ale genunchiului. Deasupra si posterior de epicondilul medial se
gaseste tuberculul adductorului pe care se insera muschiul adductor mare. Langa acest tubercul se insera
capul medial al muschiului gastrocnemiam. Fata cutanata a condilului lateral da insertie capului lateral al
muschiului gastrocnemian si muschiului popliteu.

Patela (rotula)
Este un os scurt, turtit, pereche si se afla in tendonul muschiului cvadriceps femural.
Prezinta o baza, un varf, 2 fete si 2 margini.
Fata anterioara este convexa si rugoasa.
Fata posterioara (articulara) participa la articularea cu fata patelara a femurului. Prezinta o creasta
verticala si 2 margini.
Baza priveste in sus, varful priveste in jos.
Marginile sunt mediala si laterala.

Oasele gambei
Sunt reprezentate, similar antebratului, de 2 oase unite prin epifizele lor si separate la nivelul diafizelor
printr-un spatiu interosos. Osul medial (tibia) este cel mai voluminos si puternic si el suporta greutatea
corpului, este singurul care se articuleaza cu femurul. Osul lateral este mai subtire si se numeste fibula
sau peroneu.

Tibia
Este un os lung pereche, are directie verticala, prezinta un corp si 2 epifize.
Corpul prezinta 2 curburi una superioara convexa medial, alta inferioara concava lateral, dandu-i
aspectul literei “S”. Este prismatic triunghiulara, prezinta 3 fete si 3 margini.
Fata mediala este plana si neteda, nu este acoperita de muschi, se palpeaza sub piele. In partea ei
superioara se insera o formatiune fibroasa numita Pes anserinus (laba de gasca).
Fata laterala este evidentiata doar in partea superioara. In portiunea superioara prezinta un sant in care se
insera muschiul tibial anterior.
Fata posterioara prezinta superior o linie oblica, orientata in jos si medial numita linia solearului pentru
insertia muschiului solear. Deasupra liniei se insera muschiul politeu, sub linie se insera muschii flexor
lung al degetelor si tibialul posterior.
Marginea anterioara este ascutita numita si creasta tibiei. Are forma literei “S”, fiind palpabila sub piele.
In sus se bifurca delimitand tuberozitatea tibiei de la nivelul epifizei superioare. In jos se termina pe
maleola mediala a osului.
Marginea mediala este pronuntata inferior.
Marginea interososoasa (laterala) da insertie membranei interosoase si se bifurca spre epifiza inferioara
delimitand incizura fibulara pentru insertia cu fibula.
Epifiza superioara a tibiei.
Este voluminoasa alungita transversal. Este formata din 2 condili: medial si lateral. Cei 2 condili prezinta
o fata superioara comuna si o circumferinta.
Fata superioara se numeste paltou tibial. La nivelul fetei superioare descriem:
- fata articulara superioara este formata din 2 suprafete care corespund condililor femurali, suprafata
mediala este ovala si mai adanca, suprafata laterala este mai larga transversal.
- eminenta intercondiliana (spina tibiei) este un masiv osos care separa cele 2 suprafete articulare. Este
formata din 2 tubercului medial si lateral intre care exista o incizura. Anterior si posterior de eminenta
sunt 2 suprafete articulare denumite arii intercondiliare anterioara si posterioara. Pe cea anterioara se
insera ligamentul incrucisat anterior, iar pe cea posterioara ligamentul incrucisat posterior al articulatiei
genunchiului.
Circumferinta are o inaltime de apoximativ 2 cm, este intrerupta posterior de aria intercondiliana
posterioara. Pe partea laterala exista o fateta articulara pentru capul fibulei (peroneului). Pe portiunea
anterioara exista o suprafata triunghiulara care este delimitata de bifurcatia marginii anterioare a diafizei.
In aceasta suprafata triunghiulara se afla tuberozitatea tibiei pe care se insera ligamentul patelar.
Epifiza inferioara a tibiei.
Este putin dezvoltata, are forma neregulata, cuboidala si prezinta urmatoarele elemente:
- o fata superioara care se confunda cu corpul;
- o fata inferioara articulara. Pe fata inferioara se gaseste o creasta antero-posterioara care o imparte in 2
fatete. Creasta si cele 2 fatete corespund trohleei osului talus (astragal) cu care se articuleaza. Fata
anterioara pe care aluneca tendoanele muschilor extensori. Fata posterioara pe care aluneca tendonul
muschiului flexor lung al halucelui. O fata laterala pe care se gaseste scobitura fibulara prin care se
articuleaza cu fibula. O fata mediala care se prelungeste cu o proieminenta osoasa numita maleola
mediala (tibiala). Maleola prezinta o fata articulara pentru talus, posterior prezinta santul maleolar prin
care trec tendoanele muschiului flexor lung al degetelor si tibial posterior.

FIBULA (peroneul)
Este un os lung, torsinat in axul sau. Este os pereche. Prezinta un corp si 2 epifize.
Corpul.
Este prismatic triunghiular, prezinta 3 fete: laterala, mediala si posterioara. Pe fata mediala exista
o creasta longitudinala numita creasta mediala si prezinta 3 margini anterioara, posterioara si mediala,
marginea mediala fiind pronuntata mijlociu. Pe aceasta membrana se insera membrana interosoasa si de
aceea se mai numeste margine interosoasa.
Epifiza superioara.
Este reprezentata de capul fibulei. Este palpabil sub piele. Prezinta o fateta articulara pentru tibie. Capul
se prelungeste in sus cu un varf pe care se insera tendonul muschiului biceps femural. Capul este legat
de corp printr-un col inconjurat lateral de nervul peronier comun.
Epifiza inferioara.
Este pronuntata, turtita dinspre lateral spre medial si ne numeste maleola laterala (peroniera), coboara
mai mult decat maleola tibiala si prezinta ca repere:
- o baza care se confunda cu osul;
- un varf;
- o fata laterala subcutanata;
- o fata mediala. Pe fata mediala gasim o fateta articulara pentru tibie si talus, o excavatie profunda
numita fosa maleolei laterale si un sant posterior pentru tendoanele muschilor peronieri.

Oasele piciorului

Sunt in numar de 26, organizate in 3 grupe: tars, metatars si oasele degetelor.

Tarsul
Este format din 7 oase dispuse in 2 randuri, unul posterior format din 2 oase suprapuse talus sus si
calcaneu jos, si unul anterior format din 5 oase: navicular, cuboidal si 3 oase cuneiforme. Oasele tarsului
pot fi grupate antero-posterior in 2 randuri: unul medial format din talus, navicular si cele 3 oase
cuneiforme, si unul lateral format din calcaneu si cuboid.

Osul talus (astragal)

Formeaza varful masivului tarsian. Este interpus intre oasele gambei, calcaneu si navicular. Prezinta un
corp, un cap si un col care uneste primele 2 portiuni. Cu toate ca portiunile talusului sunt bine
individualizate in intregime este considerat un os cuboid si se descriu 6 fete. Corpul formeaza cu colul 2
unghiuri: un unghi de declinatie (este deschis medial avand in medie 158°), si unul de inclinatie (este
deschis in jos si are in medie 115°). Cele 2 unghiuri se modifica influentand arhitectura piciorului.
Fetele talusului sunt: superioara, inferioara, laterala, mediala, anterioara si posterioara.
Fata superioara este in cea mai mare articulara. Prezinta trohleea talusului, medial de aceasta, feteta
maleolara mediala si lateral, fateta maleolara laterala. Trohleea talusului prezinta un sant antero-posterior
delimitat de 2 proieminente si 2 margini. Marginea laterala este mai inalta si mai pronuntata. Fateta
maleolara mediala are forma unei virgule, iar fateta meleolara laterala are forma triunghiulara. Mai
exista si o proieminenta osoasa numita proces lateral ala talusului si care se afla pe fata laterala a osului.
Fata superioara a talusului se articuleaza cu oasele gambei respectiv cu scoaba gambiera care este
formata din fata articulara inferioara a epifizei distale a tibiei, maleola mediala si maleola laterala.
Fata inferioara a talusului prezinta 3 fete pentru calcaneu: anterioara, mijlocie si poaterioara. Intre fetele
calcaneene mijlocie si cea laterala se gaseste un sant numit santul talusului.
Fata laterala prezinta un proces lateral al talusului in relatie fateta maleolara laterala a osului. Anterior si
posterior de procesul lateral suprafata santului este neregulata dand insertie ligamentelor.
Fata mediala este neregulata dand insertie ligamentelor.
Fata anterioara prezinta capul talusului, o proieminenta rotunjita care la randul ei prezinta fateta
articulara naviculara. Se continua cu fata calcaneana anterioara de pe partea anterioara a osului.
Fata posterioara prezinta un proces posterior, strabatut de un sant limitat de 2 tuberculi: lateral si medial.
Prin acest sant trece tendonul muschiului flexor lung al halucelui.
Calcaneul
Este osul cel mai voluminos. Are forma prismatica, fiind turtit transversal si alungit anteroposterior. Are
6 fete.
Fata superioara prezinta dinspre anterior catre posterior urmatoarele repere: fata talara anterioara, fata
talara mijlocie si santul calcaneului care corespunde santului talusului. Prin suprapunere cele 2 santuri
formeaza un canal numit Sinus tarsi.
Fata talara posterioara in continuare posterior, fata superioara a calcaneului vine in contact cu o masa
adiposa aflata inaintea tendonului lui Achile. Cele 3 fete articulare talare corespund fetelor calcaneene de
pe fata inferioara a talusului.
Fata inferioara este neregulata si prezinta 3 proieminente: proieminenta anterioara da insertie
ligamentului plantar lung, cele 2 proieminente posterioare (mediala si laterala) se prelungesc pe fata
posterioara a osului formand tuberozitatea calcaneului.
Fata laterala prezinta o proieminenta numita trohleea peroniera (fibulara) care separa 2 santuri superior si
inferior prin care trec tendoanele muschilor peronieri.
Fata mediala prezinta santul calcaneului prin care trec spre planta, tendoane, vase si nervi. Santul
calcaneului este limitat posterior de tuberozitatea calcaneului, iar anterior de o proieminenta numita
Sustentaculum tali. Pe aceasta proieminenta se sprijina talusul. Fata superioara a proieminentei prezinta
o fateta talara mijlocie care corespunde fatetei talare mijlocii a calcaneului, iar pe fata inferioara
Sustentaculum tali prezinta un sant prin care aluneca tendoanele muschiului flexor lung al halucelui. Mai
prezinta fateta articulara cuboida (fata anterioara) concava in jos si convexa transversal.
Fata posterioara corespunde calcaiului, iar jumatatea inferioara a fetei da insertie tendonului lui Achile.

Osul navicular
Este scurt, turtit antero-posterior. Se afla pe partea mediala a piciorului intre osul talusului, cuboid si cele
3 cuneiforme. Prezinta urmatoarele elemente:
- fata posterioara, concava se articuleaza cu capul osului talus;
- fata anterioara prezinta 3 fete articulare pentru oasele cuneiforme;
- fata dorsala corespunde dosului piciorului;
- fata plantara corespunde plantei;
- fata mediala prezinta tuberculul navicularului;
- fata laterala corespunde osului cuboid.

Cuboidul
Este un os scurt de forma neregulata, cuboidala. Este asezat pe fata laterala a piciorului. Prezinta 6 fete:
- fata superioara face parte din dosul piciorului;
- fata inferioara prezinta tuberozitatea cuboidului, inaintea tuberozitatii gasindu-se un sant transformat
printr-un ligament in canal, prin care trece tendonul muschiului peronier lung;
- fata posterioara se articuleaza cu calcaneul;
- fata anterioara prezinta o creasta verticala care delimiteaza 2 fatete de articulare cu metatarsienele IV si
V;
- fata mediala prezinta o fateta articulara pentru cuneiformul lateral;
- fata laterala se afla pe marginea laterala a piciorului si este mai ingusta.

Cuneiformele
Sunt 3 oase prismatic triunghiulare, care participa la formarea boltii transversale a piciorului.
Cuneiformul medial are baza situata plantar si marginea mai ascutita la nivelul dosului piciorului.
Cuneiformul intermediar are baza spre dosul piciorului si varful plantar.
Cuneiformul lateral are baza spre dosul piciorului si varful corespunde plantei.

Metatarsul
Este format din 5 oase metatarsiene, numerotate de la medial catre lateral, de la I la V.
Caractere generale
Sunt oase lungi, pereche. Prezinta un corp, o baza si un cap.
Corpul este prismatic triunghilar, avand 3 fete dorsala, laterala si mediala. Fata dorsala formeaza dosul
piciorului, celelalte 2 delimiteaza spatiile interosoase. Baza, numita extremitate posterioara, se
articuleaza cu oasele tarsului si cu metatarsienele invecinate. Capul (extremitatea anterioara) este turtit
transversal si se articuleaza cu falanga proximala I.
Caractere proprii
Metatarsianul I este cel mai scurt si cel mai gros. La nivelul bazei gasim o tuberozitate. Metatarsianul II
este cel mai lung. Metatarsianul V prezinta la baza o tuberozitate palpabila.

Oasele degetelor (falangele)

Degetele sunt in numar de 5, numerotate de la I la V, dinspre medial catre lateral. Degetul I se numeste
haluce, degetul V este degetul mic.
Falangele sunt in numar de 14, fiecare deget avand cate 3 falange, halucele avand doar 2. Dupa falangele
de la mana, cele de la picior sunt simetrice si mai scurte. Falanga proximala este turtita. Falanga mijlocie
fiind formata aproape numai din baza si cap. Falanga distala are forma de potcoava.

Scheletul piciorului in totalitate

La om piciorul a capatat caractere foarte importante datorita sprijinului in cursul ortostatismului si mai
ales datorita rulajului talpii in timpul mersului.
Piciorul uman este adaptat bipediei si indeplineste 2 functii majore: de sustinere a corpului (statiune) si
de miscare (locomotie). Adaptarea la aceste functii se realizeaza printr-o bolta plantara caracteristica.
Bolta plantara are 3 stalpi de sprijin: tuberozitatea calcaneului posterior, capetele metatarsienelor I, II, si
III antero-medial si capetele metatarsienelor IV si V, antero-lateral. Cei trei stalpi sunt uniti prin 2 arcuri
longitudinale: arcul lateral format din calcaneu, cuboid si metatarsienele IV si V, si arcul medial format
din calcaneu, talus, navicular, cele 3 cuneiforme si metatarsienele I,II si III. Calcaneul reprezinta deci
stalpul posterior comun pentru cele 2 arcuri, in timp ce anterior cele 2 arcuri diverg catre ceilalti 2 stalpi.
Arcul longitudinal medial este mai inalt si in mod normal nu intra in contact cu suprafata de sprijin a
plantei. Este considerat arcul de miscare.
Arcul longitudinal lateral este mai coborat, atinge suprafata de sprijin si este considerat arcul de sprijin.
Cele 2 arcuri longitudinale sunt unite prin arcuri transversale mai inalte posterior si mai turtite anterior.
Din imbinarea oaselor tarsului se formeaza bolta plantara. In general fetele dorsale ale oaselor tarsului
sunt mai largi decat fetele plantare.
Trohleea talusului are o structura cu orientare verticala in acelasi sens cu structura oaselor gambei.
Aceasta structura respecta proiectia vectorului de forta reprezentat de greutatea corpului. Structural
trabeculele din structura oaselor se orienteaza pe directia zonelor de sprijin. Exista 2 directii principale: o
directie postero-inferioara spre calcaneu si o directie antero-inferioara spre navicular, cuneiformul
medial si metatarsianul I, urmarind de fapt proiectia spre cei 3 stalpi ai boltii plantare. Bolta plantara este
mentinuta de ligamente, muschi si tendoane care-i mentin elasticitatea.