Sunteți pe pagina 1din 3

Măsurare şi Evaluare Curs 9

D.P.D.V., Static - Coloana Vertebrală Umană, beneficiază de prezenţa curburilor. Rolul lor curburilor
vertebrale este multiplu dar din multitudinea de roluri, două dintre ele sunt cele mai importante.
1. Prezenţa curburilor atenuarea şocurile verticale şi asigură o rezistenţă mai mare la presiunile verticale;
2. Favorizează menţinerea echilibrului coloanei pe bazin.
Datorită acestui fapt este foarte mult uşurată sarcina centurilor musculare. În cazul în care ar fi fost rectiline,
efortul pe care ar trebui să-l facă musculatura centurilor ar fi fost mai mare.
Curburile vertebrale sunt menţinute de:
- Tonicitatea Musculară,
- De Componenţa Disco-ligamentară prin elasticitatea ei
- Şi de Îmbinarea Pieselor Osoase.
Îmbinarea Pieselor Osoase - Reprezintă o adaptare, iar asupra acestui aspect nu putem lucra. Elasticitatea lig
şi discurilor, de asemenea, prezintă o adaptare. Singurul element asupra căruia putem acţiona asupra coloanei
este tonicitatea musculaturii. Tonicitatea musculaturii ce vizează coloana vertebrală, depinde poziţia !!!
Echilibrul Intrinsec.
În mod normal, linia de proiecţie a centului de greutate trebuie să fie coliniară cu o line care pe profil să treacă
prin următoarele puncte:
- La nivelul Tragusului (la niv pavilionului urechii)
- Partea anterioară a umărului
- Uşor posterior de capetele femurale
- Mijlocul feţei externe a marelui trohanter
- Anterior de axul transvers al genunchiului
- Posterior de axul transvers Tibio-Tarsian.
Toate aceste puncte se văd, dacă subiectul este privit din profil şi aceste puncte trebuie să se găsească pe aceiaşi
linie. În cazul în care unul dintre puncte nu se aliniază cu restul punctelor, însemnă că se produce un
dezechilibru la nivelul curburilor/există o deficienţă sau o deposturare.
Notă: Curburile care au convexitatea înainte şi concavitatea înapoi să numesc Lordoze. Curburile care au
convexitatea înapoi şi concavitatea înainte se numesc Cifoze. Zonele extreme Cervicală şi Lombară sunt
Lordoze şi zona toracală este Cifoză.
Curburile colonei fac ca, proiecţiile diferitelor segmente să nu se afle pe linia centrului de gravitate şi în aceste
condiţii apar solicitări rotaţionale care au tendinţa să accentueze curburile şi trebuiesc neutralizate.
De ex:
Proiecţia centrului de greutate a coloanei dorsale este anterioară, datorită acestui fapt, avem tendinţa de a venii
în faţă. La această tendinţă de prăbuşire înainte se opun:
- Lig Longitudinal Posterior
- Lig InterSpinoase
- Lig Galbene
La Coloană Cervicală şi Lombară care sunt lordoze, situaţia este inversă, tendinţa de cădere este pe spate şi
acestei tendinţe se opune Lig Longitudinal Anterior.
În general forţelor rotaţionale li se opun ligamentele care lucrează permanent sub tensiune.
Şi în al doilea rând, discurile intervertebrale care lucrează sub presiune.
Echilibrul care se stabileşte între ligamente şi discuri care sunt supuse practic la forţe contrare, se numeşte
ECHILIBRUL INTRINSEC şi a fost descris pt prima dată de Stainler şi reprezintă raportul dintre:
- Rezistenţa elastică la tensiune a ligamentelor, supra, la rezistenţă elastică sub presiune a discurilor.
Existenţa acestui echilibrul intrinsec face, ca, coloana, în condiţiile în care este extrasă din organism integral
(este lipsită total de muşchi, îşi menţine poziţia.
Echilibrul Extinsec
Îl dă tonicitatea grupelor musculare, Corsetul Muscular!
Tipurile De Ţinută
Aceste tipuri de ţinută sunt fiziologice, sunt normale şi au fost descoperite de Stafel şi după Stafel, există 5
tipuri fundamentale de ţinută:
1. Spatele normal în care curburile sunt conservate;
2. Spatele rotund în care scade lordoza lombară;
3. Spatele plat în care scade şi cifoza şi lordozele;
4. Concav Plat / Spate Lordotic în care este exagerată lordoza lombară şi parţial compensator se şterge cifoza
toracală;
5. Spatele concav rotund creşte amplitudinea atât a lordozei cât şi a cifozei.
Devierile de la aceste tipuri de ţinuturi fiziologice reprezintă afecţiuni.
Foarte important în evaluarea statică şi dinamică a coloanei este suportul pelvin. Appleton, a dovedit faptul că
postura vertebrală depinde de suportul pelvin. Pentru conservarea curburilor normale, suportul pelvin să fie
neutru, suportul pelvin să realizeze unghiul normal la niv promotorului. În condiţiile în care suportul pelvin
este proiectat înainte / anteversie, creşte / accentuează curburile. Dimpotrivă dacă suportul pelvin este proiectat
posterior / tendinţa de verticalizare / retroversia sacrului, curburile au tendinţa să se şteargă.
Biomecanica Coloanei Vertebrale
Mişcările col vert sunt complexe şi ele reprezintă cumularea deplasărilor uşoare limitate ale corpurilor
vertebrale în principal la nivelul discurilor dar şi la nivelul celorlalte articulaţii. De regulă, mişcările se
realizează pe nucleul pulpos, care joacă rol de rulment, care este elastic, care face posibile mişcările la nivelul
segmentelor intervertebrale şi care are capacitatea de a absorbii înlăturând presiunile excesive sau şocurile.
26.20 – 37
Hernie de disc sub ligamentară – Fragmentul discului părăseşte cavitatea articulară şi rupe lig longitudinal,
existând situaţia în care întâlneşte rădăcina nervului radian, fapt ce duce la dureri şi complicaţii.
Discul este un organ unitar, nucleul este rulmentul iar inelul este configurat să reziste la forţele de
compresiunea şi decompresiune
În condiţiile flexiei forţate, compresia la niv DIV se face anterior, atunci discul are tendinţa să se deplaseze şi
nucleul este delăsat posterior. În extensia forţată, tendinţa este inversă.
Flexia Ventrală
Se realizează atât la niv colo cât şi la niv C-F. Amplitudinea mişcării de flexie se poate măsura în primul rând
prin ceea ce noi numim INDICELE DEGETE-SOL. Indicele trebuie să fie 0 (să se poată atinge solul cu vârful
mediusului) 40.10 Peroanele ce pot pune şi palmele pe sol, acestea au hiper laxitate (este o exagerare care
este indusă de o laxitate exagerată a structurilor colagenice).
Cu cât acest indice este mai mare (distanţa de la sol la vârful mediusului) însemna că flexia este mai puţin
amplă, fapt ce denotă că există un proces patologic care împiedică flexia. Indice degete-sol (IDS) poate fi
exprimat în cm (în cazul în care facem măsurători) sau poate fi raportat la diverse nivele la membrului inferior.
De ex: IDS la niv gleznelor, genunchilor, sau la nivelul jumătăţii gambei.
Un alt indicator am amplitudinii de flexie este indicele SCHOBER, este un indice care se obţine astfel:
În primul rând cu subiectul în poziţie neutră, se determină punctul de intersecţie între orizontală care uneşte
spinele iliace postero superioare cu linia mediană a corpului (linia apofizelor spinoase). 44.00
Întâi se determină proiecţia apofizei spinoase a vertebrei sacrate I la intersecţia spinei postero superioare cu
linia apofizelor spinoase. De la acest niv se măsoară ascendent 10 cm şi se notează celălalt punct. După care,
subiectul este invitat să facă flexie ventrală maximă şi se măsoară distanţa obţinută între cele 2 puncte. În mod
normal, distanţa între cele 2 puncte trebuie să crească cu cel puţin 5 cm. Acest indice, evocă amplitudinea
flexiei în col lombară.
Indicele OTT 49
Se reperează şi se însemnează Apofiza spinoasă a vertebrei Cervicala a VII a. De la acest nivel se măsoară
descendent (caudal) 30 cm, şi se reperează cel de al doilea nivel. Apoi, se invită subiectul să facă flexie ventrală
maximă. În mod normal, distanţa dintre cele două puncte trebuie să crească cu cel puţin 8 cm.
Acest indice OTT, indică amplitudinea flexiei vertebrale la nivelul coloanei dorsale (toracale).
Dacă subiectul are o afecţiune la nivelul coloanei dorsale, flexia este mică. Spondilita (boală inflamatorie
cronică) este cea ce face să scadă indicii de flexie a coloanei.
Amplitudinea ce mai mare pt flexia ventrală se înregistrează la niv lordozelor, în principal la col lombară şi în
al doilea rând la col cervicală. Coloana dorsală participă cel mai puţin la flexie !
Amplitudinea maximă pt flexia ventrală, se realizează la niv ultimelor două vertebre toracale şi toate vertebrele
lombare (acolo este cea mai mare amplitudine) !
Dacă urmărim arcul vertebral realizat de întreaga col în flexie, acest arc este compus în 3 segmente:
1. Segmentul Cervical are rază mai mică
2. Cel Dorsal are o rază mai mare
3. Lombar are o rază mai mică.
Pt a evalua amplitudinea de mişcare pt toată coloana, se urmăreşte Linia Axisului/Linia Odontoidei, şi se
urmăreşte unghiul pe care acest ax îl face cu verticală, şi constatăm că acest unghi este de la 140-160.
Mişcări de flexie i se opun:
1. Lig longitudinal posterior
2. Lig Galbene
3. Lig Inter spinoase
4. Lig Supra spinos
5. Muşchii Spatelui
Toate aceste structuri prin întindere, se opun mişcări de flexie exagerată şi frânează flexia!
Dacă subiectul face flexia din ortostatism:
Mişcarea este iniţiată de muşchii peretelui abdominal (Dreptul Abdominal) şi cei doi oblicii, ulterior participă
şi Psoas iliacul, şi ea este finalizată de Muşchii sub Hioidieni şi SCMT.
Odată iniţiată flexia, muşchii extensori gradează flexia trunchiului învingând gravitaţia. Dacă extensorii nu ar
exista, ne-am prăbuşii anterior.
Extensia
Din ortostatism este realizată de muşchii şanţurilor vertebrale, ei iniţiază mişcarea şi o controlează pt tot
parcursul.Tendinţa de cădere în spate este controlată prin contracţia grupului anterior.
Dacă subiectul este în decubit ventral - Grupul extensor realizează şi susţine mişcarea.
Mişcării de extensie se opun:
- Lig Longitudinal Anterior
- Contactul Apofizelor Articulare
- Contactul Apofizelor Spinoase
Înclinaţia Laterală
Pt coloana vertebrală luată global, are o amplitudine de circa 16,6. Maximul de amplitudine se înregistrează
la niv col dorsale unde există şi un grad de răsucire atunci când se produce înclinarea mai amplă.
Muşchii care realizează înclinaţia:
1. Pătratul Lombar
2. Psoasul de o singură parte
3. Intertransversalii
4. Dreptul Lateral al Capului
Toţi acestui muşchi în contracţie unilaterală şi realizează o flexiune laterală pură.
A doua grupă care participă este Grupul flexor contractat unilateral.
A treia grupă intervine şi Transverso-Spinosul din cadrul muşchii lor paravertebrali (muşchii şanţurilor
vertebrali).
Mişcarea de Rotaţie
Amplitudinea maximă a rotaţiei este în coloana cervicală ajungând până la 75.
În coloana Dorsală - Amplitudinea de rotaţie este mică şi nu se produce decât în condiţii de inflexiune laterală.
În coloana Lombară - Rotaţia este posibilă doar din extensie şi numai la niv segmentului Dorso-Lombar.
Muşchii care realizează rotaţia:
1. Oblicii Abdominali;
2. Inter Costalii - Care acţionează folosind coastele drept pârghii.
Răsucirea de aceeaşi parte o realizează:
1. Marele Dorsal;
2. Spleniusul;
3. Lungul Gâtului;
4. Oblicul Mic Abdominal în contracţia unilaterală.
Răsucirea de partea opusă o realizează:
1. Spino-transversul
2. Oblicul mare în contracţie unilaterală

Biomecanica art atlanto-axoidiene