Scheletul este alcătuit din trei părţi: cap, trunchi, membre.

Scheletul capului este format din cutia craniană şi oasele feţei. Cutia craniană
adăposteşte creierul.

Scheletul trunchiului este format din coloana vertebrală, stern şi coaste.

Coloana verebrală este alcătuită din 33-34 vertebre. Acestea se suprapun, iar
spaţiile libere din interiorul lor formează canalul vertebral în care este
adăpostită măduva spinării. Între vertebre se găsesc discuri cartilaginoase, care
conferă coloanei vertebrale o oarecare mobilitate. Poziţia verticală pe care o are
omul determină apariţia curburilor coloanei vertebrale, cu regiunile cervicală,
dorsală, lombară, sacrală, coccigiană (coccis).

Cele 12 perechi de coaste se prind de vertrebre (în partea posterioară), iar

primele 7 se articulează, în partea anterioară, cu sternul. Coastele, sternul şi
coloana vertebrală formează cutia toracică, în care sunt adăpostite inima,
plămânii şi vase de sânge importante.

Scheletul membrelor este format din scheletul membrelor superioare şi

scheletul membrelor inferioare.

Membrul superior se leagă de trunchi prin centura superioară formată din

omoplat şi claviculă. Osul braţului se numeşte humerus, iar oasele antebraţului
se numesc radius şi ulnă. Scheletul mâinii este alcătuit din oasele încheieturii,
oasele palmei şi falangele degetelor.

Membrul inferior se leagă de trunchi prin centura inferioară, alcătuită din

oasele coxale, care în partea posterioară se sudează cu osul sacral. Împreună cu
osul sacral, alcătuit din 5 vertebre sudate, oasele coxale formează bazinul.

Cel mai lung os din corp, osul coapsei, se numeşte femur. Oasele gambei poartă
denumirea de tibie şi peroneu, iar oasele piciorului sunt: oasele gleznei, oasele
labei şi falangele degetelor.

Pe partea anterioară a articulaţiei genunchiului se găseşte rotula.

Oasele se deosebesc nu numai prin poziţia şi mărimea lor, ci şi prin formă şi

structură.
Oasele lungi, cum sunt femurul şi humerusul, au capetele bombate (epifize),
acoperite de cartilaj de articulaţie, iar partea centrală, mai lungă (diafiza),
acoperită de o membrană vascularizată, numită periost.

Oase late sunt omoplatul, sternul, oasele cutiei craniene.

Oase scurte sunt cele de la încheietura mâinii şi piciorului, cât şi vertebrele.

Oasele se leagă între ele prin articulaţii fixe (oasele cutiei craniene),
semimobile (între vertebre) şi mobile (articulaţia femurului în osul bazinului).

Articulaţiile fixe nu permit mişcarea oaselor. De exemplu, oasele cutiei

craniene au marginea alcătuită din nişte dinţişori ce se îmbină strâns între ei.

Articulaţiile semimobile se întâlnesc între corpul a două vertebre, unde se află

discul cartilaginos. Aceste discuri permit mişcări limitate ale celor două oase.

Articulaţiile mobile permit mişcări rapide şi ample. Un exemplu îl constituie

articulaţia femurului în osul bazinului, unde capătul rotunjit al unui os şi capătul
mobil al celuilalt sunt acoperite cu un cartilaj de articulaţie, iar totul este prins
într0 capsulă protectoare. În aceste articulaţii se află un lichid care permite
alunecarea oaselor unul faţă de celălalt.
 SISTEMUL OSOS

Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor care intra in componenta
organismului.
Sistemul osos reprezinta partea pasiva a sistemului locomotor care realizeaza
miscarea.Oasele legate intre ele prin articulatii formeaza scheletul.In functie de
regiunile corpului scheletul se clasifica in: scheletul capului, trunchiului si
membrelor.

1.Scheletul capului
Este format din 22 de oase si cuprinde: neurocraniul si viscerocraniul.
a) Neurocraniul (cutia craniana)
Este formata din 8 oase late care adapostesc encefalul, din care:
-4 sunt neperechi: osul frontal (al fruntii), oasele etmoid si sfenoid asezate la
baza cutiei craniene, osul occipital (al cefei)
-2 perechi: oasele temporale (al tamplelor) si oasele parietale (al boltii craniene)
b) Viscerocraniul
Este format din 14 oase, din care:
-2 neperechi: osul vomer, osul maxilarului inferior (mandibula)
-6 perechi: oasele maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele
nazale inferioare

2.Scheletul trunchiului
Cuprinde: coloana vertebrala, coastele si sternul.Sternul, coastele si regiunea
toracala a coloanei vertebrale formeaza cutia toracica (cusca).
a) Coloana vertebrala
Este formata din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale.
Cuprinde 5 regiuni: cervicala (formata din 7 vertebre), toracala (formata din 12
vertebre), lombara (formata din 5 vertebre), sacrala (formata din 5 vertebre),
coccigiana (formata din 4-5 vertebre reduse).
Prezinta 4 curburi fiziologice:
-lordoza cervicala si lordoza lombara, cu convexitatea dispusa posterior
-cifoza toracala si cifoza sacrala, cu concavitatea dispusa posterior

b) Coastele
Sunt in numar de 12 perechi.Sunt oase lungi si se impart in:
-coaste adevarate (primele 7 perechi, de la I la VII) care se articuleaza direct cu
sternul prin cartilajele costale proprii
-coaste false (urmatoarele 3 perechi, de la VIII la X) care se articuleaza indirect
cu sternul prin cartilajele celei de a 7 a coaste
-coaste flotante (ultimele 2 perechi) de la XI la XII, care nu se articuleaza cu
sternul
c) Sternul
Este osul pieptului, os lat alcatuit din: corp, manubriu si apendice xifoid.Se
articuleaza cu claviculele si primele 7 perechi de coaste.
3.Scheletul membrelor
Este format din scheletul centurilor si scheletul membrelor propiu-zise.
a) Scheletul membrelor superioare
Centura scapulara
Leaga oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului.Este formata din
omoplat (scapula) si clavicula.
Scheletul membrului liber propiu zis
-scheletul bratului (humerus)
-scheletul antebratului (radius si cubitus)
-scheletul mainii (8 carpiene, 5 metacarpiene si 14 falange)
b) Scheletul membrelor inferioare
Centura pelviana
Leaga scheletul membrului inferior de cel al trunchiului.Este formata din 2 oase
coxale, care impreuna cu osul sacrum si coccisul formeaza bazinul.
Scheletul membrului liber propiu-zis
-scheletul coapsei (femur)
-scheletul gambei, peroneul (tibie si fibula)
-scheletul piciorului (7 tarsiene, 5 metatarsiene si 14 falange)
-rotula (patela), osul genunchiului
Rolul sistemului osos
Sistemul osos indeplineste functii importante pentru viata organismului.

 Asigura statiunea bipeda a omului

 Dau forma caracteristica corpului
 Reprezinta locuri de insertie pentru muschi
 Formeaza cavitati de protectie: cutia craniana (adaposteste encefalul),
canalul vertebral (adaposteste maduva spinarii), cutia toracica
(adaposteste inima, plamanii si vasele de sange importante), bazinul
(adaposteste organe ale sistemelor digestiv, excretor si reproducator)
 Constituie depozit de saruri minerale
 Prin maduva rosie contribuie la formarea elementelor figurate ale
sangelui
 Oasele reprezinta parghiile cu rol in miscare

Cresterea in lungime si grosime a oaselor

In viata intrauterina (pana in luna a II a) scheletul embrionului este abia schitat
si este format din tesut conjunctiv de consistenta membranoasa sau
cartilaginoasa.
Dupa aceasta data si dupa nastere acest tesut sufera procese de osificare
(osteogeneza) care consta in inlocuirea tesutului vechi conjunctiv cu tesut osos
nou.
Osificarea de membrana (osteogeneza de membrana) consta in inlocuirea
tesutului conjunctiv fibros cu tesut osos
Osificarea endocondrala (osteogeneza endocondrala) consta in inlocuirea
tesutului cartilaginos cu tesut osos
Cresterea oaselor depinde de o serie de factori endocrini (hormoni hipofizari,
tiroidieni, sexuali), vitamine (A,C,D) si de o alimentatie bogata in calciu si
fosfor.Oasele cresc atat in lungime cat si in grosime.
1.Cresterea in lungime
Este mai evidenta la oasele lungi (de exemplu. femur, tibie, radius...etc).Se
realizeaza cu ajutorul cartilajelor de crestere care asigura formarea de tesut osos
nou spre diafiza prin osificarea endocondrala.
2.Cresterea in grosime
Caracterizeaza toate formele de oase.Se realizeaza prin activitatea periostului
care asigura formarea de tesut osos nou de la exteriorul catre interiorul osului
prin osificare de membrana.
Notiuni elementare de igiena si patologie
1.Deformarile osoase
Sunt cauzate de:
-suprasolicitari in timpul unor activitati
-incaltaminte stramta
-statul indelungat in picioare
-tinuta incorecta a corpului timp indelungat
a) Cifoza
Este caracterizata prin accentuarea curburii toracale a coloanei vertebrale
(cocoasa).Cauza este tinuta incorecta a corpului timp indelungat.Este mai des
intalnita la ceasornicari, cizmari, ciclisti, persoane care muncesc stand in pozitie
aplecata.
b) Scolioza
Consta in devierea laterala a coloanei vertebrale, rezultatul fiind o asimetrie a
trunchiului, caracterizat prin ridicarea unui umar si coborarea celuilalt.Cauza
este pozitia incorecta a corpului.
c) Lordoza
Este caracterizata prin accentuarea concavitatii curburii lombare a coloanei
vertebrale.
d) Piciorul plat
Apare in timpul cresterii oaselor deoarece nu se formeaza bolta piciorului,
contactul piciorului se face pe toata talpa.
Cauzele sunt statul in picioare timp indelungat si folosirea unei incaltaminte
necorespunzatoare.
2.Fracturile
Fracturile consta in ruperea sau fisurarea oaselor si pot fi inchise sau deschise.In
cazul fracturilor inchise pielea ramane intacta; in cazul fracturilor deschise sunt
afectati muschii si pielea iar capetele osului ies la exterior.Cauzele sunt
politraumatisme si accidente.Se manifesta prin dureri, echimoze (vanatai),
deformarea si scurtarea regiunii.
3.Entorsele
Se caracterizeaza prin intinderea sau ruperea ligamentelor dintr-o
articulatie.Sunt cauzate de miscari bruste, necontrolate si traumatisme.Se
manifesta prin dureri locale, echimoze si umflaturi ale articulatiei.
4.Luxatiile
Se caracterizeaza prin dislocari ale elementelor componente ale unei articulatii,
in special a suprafetelor osoase articulare.
Luxatiile pot fi:
-luxatii traumatice, datorate unui traumatism (de exemplu. caderea pe cot poate
produce luxatia umarului)
-luxatii patologice, datorate unor infectii
-luxatii congenitale, indivizii se nasc cu ele

Prevenire:
Regim alimentar bogat in vitamine si saruri minerale
Exercitii fizice
Respectarea regulilor de protectie a muncii si de circulatie.