Centrul de Excelenta in Medicina si Farmacie ,,Raisa Pacalo”

EXAMEN
ANATOMIE
1.Osteologia- generalitatii, clasificare, particularitati
de structura si functii
-GENERALITATI: Scheletul omului constituie totalitatea oaselor care in corpul uman formeaza un
suport solid ce asigura executarea unei serii de functii importante. Masa totala a oaselor constituie 1/5-
1/7 din masa corpului uman.In componenta scheletului intra peste 200 oase.
-CLASIFICARE: Deosebim urmatoarele tipuri de oase: tubulare(alcatuit din corp sau diafiza și
doua extremitați, numite epifize: proximala și distala; Distingem oase tubulare lungi (humerusul,
femurul, s.a.) și oase tubulare scurte (metacarpiene, metatarsiene, falangele degetelor), spongioase (au
o forma de cub neregulat sau de poliedru. (oasele carpiene, apofizele tarsiene), plate/late (oasele bolții
craniene, oasele bazinului, sternul, coastele), mixte(forme variate, vertebra de exemplu),
pneumatice(Din ele fac parte unele oase ale craniului: frontalul, sfenoidul, etmoidul, maxila.)
-PARTICULARITATI : Țesut osos compact - cel mai dur țesut al corpului omului. Partea de mijloc
a osului lung, numită corpul osului sau diafiză. La exterior există o membrană, numită periost, pe
seama căruia osul crește în grosime. În interiorul diafizei avem un canal care străbate diafiza în
lungimea ei, numit canal medular în care se găsește măduva hematogenă cu rol în producerea
elementelor figurate ale sângelui (eritrocite, leucocite, trombocite). De menționat faptul că la copii
toate oasele produc această măduvă și va avea o culoare roșie, la adult doar oasele late și va fi galbenă
iar la vârstnici va fi gri-cenușie și va fi nefuncțională.
Țesut osos spongios - o structură relativ ușoară, mai puțin dura și rezistentă. Extremitățile osului lung
(numit și os tubular), sunt numite epifize. Formate din 95% țesut osos spongios la interior și 5% țesut
osos compact spre exterior. Între epifiză și diafiză se află metafiza, sau cartilajul de creștere epifizo-
diafizar pe seama căruia osul lung crește în lungime. Creșterea va fi dinspre epifize spre diafiză.
Suprafața de articulare a epifizei este formată dintr-un strat subțire de țesut cartilaginos hialin.
-FUNCTII: Functii: Suport ,Locomoție ,De protecție și menținere a organelor interne ,Menținerea
echilibrului, Rezervor de substanțe anorganice, Redau forma corpului ,Constituie puncte de reper
pentru determinarea topografiei organelor interne, Reprezintă puncte de inserție a mușchilor .

2.Artrologia – generalităţi, clasificare, particularităţi

de structură şi funcţii.
GENERALITATI : - Intrunirea oaselor intr-un schelet integral, menținerea lor reciproca și
mobilitatea lor se datorește articulațiilor. Articulațiile oaselor au structura diferita și poseda
anumite caracteristici fizice, cum ar fi: tenacitate, elasticitate, mobilitate in dependența de
funcțiile executate de ele.
CLASIFICARE : 1-Sinartroze(neintrerupte) - cand intre oase persista doar un strat intermediar de
țesut conjunctiv sau cartilaj. Intre oasele joncționate nu exista fisuri sau cavitați. Dupa tipul de tesut
care uneste oasele avem SINFIBROZE- prin intermediul tesutului conjunctiv fibros dens,
SINCONDROZE- prin intermediul tesutului cartilaginos, SINOSTOZE- prin interm. Ț. Cartilaginos,
ulterior inlocuit cu ț. osos
2-Diartroze(intrerupte)- caracterizate prin prezența intre oase a unei cavitați și a unei membrane
sinoviale care tapeteaza din interior capsula articulara. In structura acestora avem elemente
principale(fetele articulare a oaselor tapetate cu cartilaj, capsula articulara si cavit. articulara cu lichid
sinovial) si auxiliare ( discuri, meniscuri si bureletele articulare)
3-Simfize sau semiarticulații- avand o fisura mica in stratul intercalar cartilaginos sau conjunctiv
dintre oasele joncționate (forma de tranziție de la sinartroze la diartroze).
Clasificarea biomecanica a articulatiilor: Uniaxiale:(art.cilindrice,trohleare si elicoidale.)
Biaxiale:(art.elipsoidale,seliforme și condilare) Pluriaxiale sau triaxilare(art.sferoide,cotilice si plane).
PARTICULARITATI : In functie de structura fetelor de articulare miscarile care sunt posibile au
axe diferite. Avem urm. axe de rotatie : axul frontal( felixia, extensia) , sagital (adducerea, abducerea)
si longitudinal(rotatie, circulara). Articulatiile difera prin nr de fete articulare si forma lor. Avem art.
simpla (2 fete), art. compusa(3+fete), art. complexa (prezenta unui disc) si art. combinata( 2 art isolate
dar coreleaza functional, EX- art temporomandibulare dreapta si stanga).
FUNCTII : Flexia, extensia, adducerea, abducerea, rotatie.

3. Oasele coloanei vertebrale - particularităţi de

structură şi funcţii.
PARTICULARITATI : Coloana vertebrala este formata din suprapunerea a 33-34 vertebre.
Conform topografiei avem:
• Vert. cervicale (7)- adevarate
• Vert. toracale (12)- adevarate
• Vert. lombare (5) -false
• Vert. Sacrale (5)- false
• Vert. Coccigiene (3-5)- false
-Sunt vert. adevarate deoarece sunt oase mobile si independente
-Sunt vert. false deoarece ele sudeaza dand nastere la 2 oase- sacrul si coccigele.

Vertebra are 2 parti – anterior(corpul vertebrei) si posterior(arcul vertebrei) Ele sunt legate intre
ele prin pediculi arcului vertebral. Unindu-se delimiteaza orificiul vertebral iar totalitatea lor-
canalul vertebral.
Sunt 7 procese- Pr. spinos, pr. transversale(2) si pr. articulare(4, 2 superioare , 2 inferioare)

FUNCTII : Rolul de protectie a maduvei , rol in sustinerea capului, trunchiului si a membrelor

superioare , transmiterea greutatii trunchiului la pelvis si membrele inferioare
4. Particularitătile morfofunctionale ale vertebrelor
false.
Vertebrele false : sacrale si coccigiene care formeaza osul sacru si osul coccigian
OSUL SACRU- o baza, un varf,
2 fete- anterioara(pelviana) si
dorsala, 2 fete laterale
OSUL COCCIGIAN- Coccisul
rezultă din sudarea celor 4-5
vertebre ale regiunii coccigiene. Ca
şi sacrul, el are două feţe (anterioară
şi posterioară), două margini
laterale, o bază şi un vârf. Baza
coccisului se articulează cu vârful
sacrului

5. Particularitătile morfologice regionale si speciale ale

vertebrelor adevărate.
1- Vertebra cervicala- corp mic, pr spinos scurt si bifurcat,pr transversale poarta orificiul
transversal(trece artera si vena vertebr), pe fata superioara a pr transv se afla santul nerv spinal.
2- Vertebra toracala- 2 foveole costale superioare si 2 inferioare, pe fata anterioara a pr
transversal se afla fosa transversocostala.
3- Vertebra lombara- corp mare, contin procese mamilare si accesorii
• Atlasul- prima vert cervicala, nu are corp avand 2 arcuri(anter si poster
• Axisul- a 2 vert cervicala, corpului ii apare un dinte
• A 6 vert cerv- are un tubercul numit tuberculul carotid aplicativa in cazul hemoragiilor
din artera carotida
 • Vertebra proeminenta (Cerv 7)- procesul spinos mai dezvoltat
• Vert toracale I, XI, XII au o singura foveola pt art cu coasta

6. Unirile coloanei vertebrale şi biomecanica lor.

UNIRILE : Corpurile vertebrelor se unesc prin intermediul unei simfize, pe care o formeaza discurile
intervertebrale, fiecare disc este alcatuit dintr-un inel fibros, ce se situeaza la periferie si dintr-un
nucleu pulpos, ce se situeaza in centrul discului. Aceasta unire a corpurilor vertebrelor este fixata de
doua ligamente lungi: ligamentul longitudinal anterior si posterior.
• Arcurile vertebrale se unesc Intre ele prin intermediul ligamentelor galbene.
• Procesele spinoase se unesc prin intermediul ligamentelor interspinale Si supraspinale
• Procesele transversale se unesc prin intermediul ligamentelor intertransversale.
• Procesele articulare se unesc prin intermediul articulațiilor zigapofiziale
• Sacrul se unește cu coccigele prin intermediul articulației sacrococcigiene
BIOMECANICA : permite mișcarea libera a trunchiului in toate direcțiile posibile, suporta greutatea
a 3 structuri, cap,trunchi,membre superioare, amortizeaza actiunea greutatilor, absorbirea lor si
reducerea riscului de rănire.

7.Coloana vertebrala in ansamblu

In medie, lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la barbat si de 63 cm la femeie, ceea ce reprezinta
aproximativ 40% din lungimea totala a corpului. Coloana vertebrala nu este rectilinie, ci prezinta niste
curburi. Curburile cu convexitatea inainte se numesc lordoze, iar cele cu convexitatea inapoi se numesc
cifoze. La coloana vertebrala aceste curburi sunt in numar de patru: lordoza cervicala ; cifoza toracala;
lordoza lombara; cifoza sacrococcigiana.
Aceasta are 3 roluri majore : 1- Rolul de protective a maduvei spinarii 2- Rolul static, sustinerea
capului, trunchiului si a membrelor superioare si transmiterea greutatii trunchiului la pelvis si
membrele inferioare si 3- rolul biomecanic – este antrenata in miscari numeroase si ample astfel corpul
are o mare mobilitate

8. Oasele cutiei toracice - particularităţi de structură şi

funcţii.
Toracele osos- cavitate formata de catre coloana toracala, coastele cu cartilajele costale si sternul.
 Structura-STERNUL os plat situat in partea anterioara a toracelui,constituit din -manubriu,-corp si
-proces xifoid. Unirea dintre manubriu si corp- unghiul sternal.Pe marg. superioara- incizura
jugulara iar lateral- incizurile claviculare. Pe partile laterale a corpului – incizuri costale.
COASTELE -12 perechi de oase plate, inguste, lungi, curbate. Coastele care se articulează direct
cu sternul se numesc „coaste adevărate”(7), în timp ce cele care nu se articulează direct sunt
denumite „coaste false”(5). „Coastele flotante” includ coastele plutitoare (unsprezece și
doisprezece) care nu sunt deloc atașate la stern, ci se termina in m. Abdomenului
COASTA- 2 parti: coasta osoasa si cartialjul costal. La o coasta avem: cap(se artic. Cu corpul
vertebrei), colul(portiune ingusta intre cap si tubercul) si tuberculul (se artic. cu pr. transversal al
vertebrei corespunzatoare) Corpul ei are 2 fete: externa, interna(langa marg inferioara se afla
santuletul costal) si 2 margini: superioara, inferioara.

9. Articulaţiile toracelui şi biomecanica lor

Articulațiile toracelui se impart in doua grupe : grupul posterior si anterior. Prin extremitațile sale
posterioare coastele se unesc cu vertebrele toracale prin intermediul articulațiilor costovertebrale și
costotransversale. Prima pereche de coaste se unește cu sternul prin intermediul unei sinhondroze, iar
celelalte șase perechi se unesc cu sternul prin intermediul articulațiilor sternocostale. Celelalte trei
perechi de coaste false VIII; IX; X se unesc una cu alta și cu coasta a VII – a prin intermediul
cartilajelor și formeaza arcul costal.
Biomecanica- efectueaza ridicarea si coborarea coastelor.

10. Cutia toracică în ansamblu.

Toracele in ansamblu reprezinta o formațiune, care consta din 12 vertebre toracale, 12 perechi de
coaste și stern, unite intre ele.. La torace deosebim :
⦁ apertura toracica superioara care este delimitata de prima vertebra toracala, prima pereche de
coaste și marginea superioara a sternului.
⦁ apertura toracica inferioara care este delimitata de corpul vertebrei XII toracale, coastele
inferioare și procesul xifoid
La copii coastele sunt puțin oblice și ca urmare diametrul transversal al toracelui este mic. La adulți, pe
masura ce se dezvolta plamanii, crește diametrul transversal. La batrani toracele devine rotund și rigid,
din cauza osificarii cartilajelor costale. Toracele la femei este mai scurt și are diametrul transversal mai
mic decat la barbați.
11. Particularităţile morfofuncţionale ale oaselor
centurii scapulare.
Centura membrului superior asigura legatura dintre oasele membrului superior liber și toracele
osos. Ea este constituitг din doua oase : • clavicula • scapula
Clavicula - este un os pereche situat la limita dintre torace și gat, fiind cuprinsa
intre manubriul sternului și acromion. Are forma literei „S”
Clavicula este un os tubular lung și de aceea prezinta:

Corp, 2 curburi (medială și laterală), 2 fețe (superioară și inferioară), 2 extremități: (sternală (orientată
medial) si acromială (orientată lateral)). Pe fata inferioara se afla tuberculul conoid si linia trapezoida-
pt insertia ligamentelor.
Scapula - sau omoplatul este un os plat. Are forma triunghiulara și este situata in partea
posterosuperioara a toracelui și se intinde intre primul spațiu intercostal și coasta VIII-a. Scapula
prezinta : 2 fețe : - dorsala,costala; 3 margini : - superioara,mediala,laterala; 3 unghiuri : -
superior,inferior si lateral. Spina scapulei imparte fața dorsala a scapulei in douг fose : ⦁fosa
supraspinoasa ⦁ fosa infraspinoasa. Aceasta se prelungeste cu acromionul, fiind o parte
articulara pt art cu clavicula. Unghiul lateral al scapulei este cel mai voluminos și se
compune din doua elemente: ⦁ cavitatea glenoidala(form. art umarului, iar la extremitati
se afla tuberculul infraglenoidian si supraglenoidian) ⦁ procesul coracoidian(pt insertia
muschilor)

12. Articulaţiile centurii scapulare şi biomecanica lor

La nivelul centurii scapulare descriem doua articulații :
⦁ articulația sternoclaviculara
⦁ articulația acromioclaviculara
Clavicula cu sternul- art sternoclaviculara, mișcarile claviculei in jurul axei sagitale (in sus și in jos);
verticale (inainte și inapoi) și rotația in jurul axei proprii.
Clavicula cu apofiza acromiala a scapulei- art acromioclaviculara, plana si putin mobile

13. Oasele braţului – particularităţi de structură şi

funcţii.
HUMERUSUL- os tubular lung, are diafiza si 2 epifize(proximala, distala). Corpul are forma triedrica
cu 3 fete : anteromediala(se afla tuberozitatea deltoidiana- insertie pt m deltoid, sub ea se afla santul
nervului radial), anterolaterala si posterioara. Epifiza se uneste cu diafiza prin colul anatomic(aici fiind
cele mai dese fracturi).
 La epifiza proximala avem : 1- capul humerusului care este separat de restu epifizei prin colul
anatomic. 2- tuberculul mare si mic pt insertia m biceps brahial. Epifiza distala contine un condil si 2
epicondili- medial si lateral. Condilul- trohlee(pt unirea cu ulna) si capitul( pt unirea cu radiusul).
Avem si 3 fose- coronoidiana(se uneste cu pr coronoidian al ulnei), radiala(se uneste cu capul
radiusului) si olecranina( patrunde olecranonul ulnei).

14. Oasele antebraţului – particularităţi de structură

şi funcţii
Antebratul este format din doua oase paralele:
-ulna situata in prelungirea degetului mic
-radiusul situat in prelungirea degetului mare

ULNA - un os tubular lung situat in partea mediala a antebrațului și este alcatuit din: - corp - doua
epifize Corpul are o formг triedrica, cu trei fețe și trei margini și servește la inserția mușchilor.
Epifiza proximala - formata din : - olecranonul si - procesul coronoidian .Intre aceste doua proeminențe
se formeaza incizura trohleara, ce se articuleaza cu trohleea humerusului. Pe procesul coronoidian se
afla incizura radiala, care se articuleaza cu capul radiusului.
Epifiza distala: - capul(se unește cu radiusul prin incizura ulnara a acestuia) - procesul stiloidian(ușor
se palpeaza sub piele).

RADIUSUL- un os tubular lung și este situat pe partea laterala a antebrațului. Contine - corp – doua
epifize: Corpul - are o formг triedrica cu 3 fețe și 3 margini, servește pentru inserția mușchilor, iar in
partea superioara a marginii mediale conține incizura ulnara a radiusului, care servește pentru
articularea cu ulna. La epifiza proximala a radiusului distingem: - capul radiusului - colul radiusului -
tuberozitatea radiusului. La epifiza distala a radiusului se afla; - incizura ulnara, ce se unește cu capul
ulnei; - procesul stiloidian, care ușor se poate inspecta și palpa.

15. Oasele mâinii propriu-zise – particularităţi de

structură şi funcţii.
Oasele mainii sunt formate din 27 oase dispuse in 3 grupe:carpiene,metacarpiene, degetelor.

OASELE CARPIENE:8 oase, dispuse in 2 randuri:proximal si distal. 1rand incepand de la police in

directia degetului mic se gases 4 oase:scafoidul,semilunarul,piramidalul si piziformul. In al 2-lea rand
se gasesc in aceeasi ordine 4 oase:trapezul, trapezoidul, capitalul si osul cu carlig.
OASELE METACARPIENE. - 5 Sunt oase tubulare scurte si prezinta un corp si 2 epifize:proximala
si distala. Proximala-se afla baza care se articuleaza cu oasele carpului si cu metacarpienii invecinati,
iar la cea distala se afla capul care se articuleaza cu falanga proximala.

OASELE DEGETELOR- 5 la numar: police, indice, mediu, inelar, mic. Falangele sunt oasele care
formeaza degetele. Fiecare mana are cate 14 falange, deoarece fiecare are 3 falange(proximala, mediala
si distala), cu exceptia policelui care are 2falange (proximala si distala).

FUNCTII- participă împreună cu mușchii la locomoție și actionează ca niște pârghii în mișcare,

articulațiile servind ca punct de sprijin pentru aceste pârghii. Oasele susțin țesuturile moi, fiind
structura de rezistență a corpului uman, conferindu-i forma specifică fiecărui individ.

16. Articulaţiile membrului superior liber şi

biomecanica lor
➢ Articulația scapulohumerală (flexie/extensie, abducție/adducție, pronație/supinație,
circumducție)
➢ Articulația cotului formată de articulațiile: humeroulnară, humeroradială și radioulnară
proximală. (flexie/extensie)
➢ Articulațiile radioulnare - proximală și distală (pronație/supinație)
➢ Articulațiile radiocarpiană (flexie/extensie, abducție/adducție)

• ARTICULATIA OASELOR MAINII :

➢ Articulația mediocarpiană (rindu proximal cu distal)
Complexul solidar al
➢ Articulațiile intercarpiene (oasele carpiene intre ele)
mainii
➢ Articulațiile carpometacarpiene (metacarpiene cu carpiene)
➢ Articulația carpometacarpiană a policelui (abducție/adducție, opoziție/repoziție)
➢ Articulațiile metacarpofalangiene
➢ Articulațiile interfalangiene (flexie/extensie)

17. Topografia membrului superior.

Oasele membrului superior se compun din:
1- Oasele centurii scapulare
2- Oasele membrului superior liber :
- brat; -antebrat; -mana propriu-zisa;
18. Particularităţile morfofuncţionale ale oaselor şi
articulaţiilor bazinului.
Structura- Osul coxal ca os integru exista doar la adulți. Pana la varsta de 14-16 ani acest os este
alcatuit din 3 oase aparte unite cu cartilaj: ilionul , ischionul, pubisul.
ILIONUL este alcatuit din doua porțiuni:
Corpul ilionului, care alcatuiește porțiunea inferioara a osului; aripa ilionului, situata in partea
superioara a osului. Aripa ilionului spre periferia sa se ingroașa și se termina cu creasta iliaca. Creasta
iliaca are in partea anterioara și posterioara niște excrescențe osoase numite spini iliaci superiori și
inferiori. In partea anterioara se afla spinul iliac anterior superior, iar mai jos e situat spinul iliac
anterior inferior. La capatul posterior al crestei se afla spinul iliac posterior superior, iar ceva mai jos de
el este situat spinul iliac posterior inferior. Pe fața externa a aripii ilionului se observa trei linii glutee,
care servesc la inserția mușchilor bazinului. Pe fața interna a aripii osului iliac se afla fosa iliaca.
Limita inferioara a fosei iliace este constituita de linia arcuata. Inceputul acestei linii este marginea
anterioara a feței auriculare. Linia arcuata continua anterior cu eminența iliopubica. Superior de fata
auriculara se afla tuberozitatea iliaca.
ISCHIONUL este alcatuit din doua porțiuni: corp, ramura Corpul ischionului formeaza cu ramura lui
un unghi și in regiunea acestui unghi osul se ingroașa formand tuberul ischionului. Superior de acest
tuber, de la marginea posterioara a corpului deviaza spinul ischiadic, care delimiteaza incizura
ischiadica mare de incizura ischiadica mica. Ramura ischionului se unește cu ramura inferioara a
pubisului, definitivand in acest mod in partea inferioara orificiul obturator.
PUBISUL este alcatuit din: corp si 2 ramuri:superioara si inferioara.
Corpul pubisului participa la formarea acetabulului și constituie porțiunea anterioara a acestuia. De la
corp se indreapta inainte ramura superioara a pubisului, care poarta pe sine eminența iliopubica, situata
pe linia de concreștere a ilionului cu pubisul.
Partea anterioara a ramurii superioare se indoaie brusc in jos și se prezinta ca ramura inferioara a
pubisului. La acest nivel de trecere a ramurii superioare in cea inferioara se afla fosa ovala a simfizei,
care servește la unirea osului pubis cu partea lui opusa. Pe ramura superioara a pubisului aproximativ la
doi centimetri distanța de capatul medial se afla tuberculul pubian, de la care deviaza lateral creasta
pubica.
Articulatiile bazinului- posterior oasele bazinului articuleaza cu osul sacru prin articulația
sacroiliaca(Este o articulație plana, deci pluriaxiala, insa datorita prezenței unor ligamente rezistente și
congruenței fețelor articulare,mișcarile in aceasta articulație sunt practic nule.) Articulația sacroiliaca
este formata din fețele auriculare articulante ale coxalului și ale sacrului. Capsula articulara este foarte
incordata și rezistenta și este fortificata de ligamente foarte puternice.), iar anterior ele formeaza
simfiza pubiana(este o articulație cartilaginoasă secundară între ramura superioară stângă și dreaptă ale
osului pubian cu oasele șoldului. Se află în fața și sub vezica urinară).
19. Bazinul în ansamblu. Dimensiunile bazinului şi
importanţa lor aplicativă.
Ambele oase coxale și osul sacru unindu-se prin articulațiile sacroiliace și simfiza pubiană formează
bazinul - pelvis. Bazinul constituie un inel osos, în interiorul căruia se află o cavitate, ce conține
viscere. Prin oasele bazinului se realizează de asemenea unirea trunchiului cu membrele inferioare
libere. Bazinul se divizează în două etaje:
- superior
- inferior
Etajul superior se numește bazinul mare, iar cel inferior - bazinul mic. Bazinul mare este delimitat de
cel mic prin linia terminală, care este formată din promontoriu, de linia arcuată a oaselor iliace, de
crestele oaselor pubiene și de marginea superioară a simfizei pubiene.
➢ Diametrele bazinului mare :
Distantia spinarum= 24-25cm
Distantia cristarum= 26-28cm
Distantia intertrohanterica= 28-30cm
➢ Diametrele bazinului mic se mai împart în :
• Diametrele intrării în micul bazin -diametru anteroposterior=11cm, diametru rect= 11,5cm,
diametru transversal= 13cm si diametru oblic= 12cm.
• Diametrele ieșirii din micul bazin : diametru anteroposterior=9-11cm ,diametru transversal=
11cm;
Dimensiunile și forma bazinului importă pentru procesul de naștere, iar pentru pronosticul
evaluării nașterii este necesar să cunoaștem dimensiunile bazinului. Deosebim diametrele
bazinului mare și diametrele bazinului mic.

20.Oasele coapsei – localizare, structură şi funcţii.

FEMURUL-Este cel mai mare și mai lung os tubular din organismul uman. La el distingem:
- corp sau diafiză
- două epifize: proximală distală
Corpul femurului are o formă cilindrică și o suprafață netedă, cu excepția marginii posterioare, care
este rugoasă și se mai numește linia aspră. La capătul inferior al femurului linia aspră se bifurcă,
delimitînd fosa poplitee.
La epifiza proximală este situat capul femurului pentru articularea cu osul coxal. Capul femurului se
unește cu corpul prin colul femurului. La limita dintre col și corp se află două trohantere: trohanterul
mare și trohanterul mic. Anterior între ambele trohantere trece linia intertrohanterică, iar posterior -
creasta intertrohanterică.
Epifiza distală este formată din doi condili medial și lateral, care anterior converg și formeaăг fața
patelară, iar posterior condilii sunt sunt separați de fosa intercondilară. Mai sus de fiecare condil se află
epicondilul medial și epicondilul lateral.

ROTULA sau patela constituie un os sesamoid care participă la formarea articulației genunchiului.
Rotula are o bază, un vîrf și două fețe anterioară și posterioară (prin care articulează cu femurul).

21. Oasele gambei – localizare, structură şi funcţii

TIBIA are un corp și două epifize.
Corpul are o formă triunghiulara- 3 fețe și 3 margini. Fața medială a corpului și marginea lui anterioară,
care este foarte ascuțită- poartă numele de creasta tibiei. Marginea anterioară superior se termină cu
tuberozitatea tibiei.
Extremitatea proximală a tibiei este constituită din doi condili, medial și lateral, superior sunt separați
unul de altul prin eminența intercondilară.
Extremitatea distală a tibiei conține maleola medială și incizura fibulară(pt unirea cu fibula)

FIBULA (peroneul)- mai subțire decat tibia, situat în partea laterală a tibiei. Prezintă un corp și două
epifize.
Corpul este prismatic triunghiular și prezintă 3 fețe și 3 margini. La epifiza proximală se află capul
fibulei, care se termină cu varful capului fibulei, care articulează cu tibia.
Inferior, capul fibulei trece în colul fibulei.
La epifiza distală distingem maleola laterală

22. Oasele piciorului - particularităţi de structură şi

funcţii.
Sunt reprezentate de 26 de oase, dispuse in trei grupe:
- oasele tarsului
- oasele metatarsului
- oasele degetelor

OASELE TARSULUI este alcătuit din 7 oase spongioase situate în două rînduri :
- rândul proximală este alcătuit din două oase mari : astragalul și calcaneul.
- rândul distală este alcătuit din celelalte 5 oase : osul navicular 3 oase cuneiforme (medial, lateral,
intermediar) și osul cuboid.

OASELE METATARSULUI
Oasele metatarsului reprezintă 5 oase tubulare scurte. Fiecare os metatarsian este constituit din :
- corp – cap - bază

OASELE DEGETELOR PICIORULUI

Degetele sunt în număr de cinci, numerotate de la I la V, de la marginea medială la cea laterală a
piciorului. Degetul I- haluce, iar degetul V- deget mic. Avem în total 14 falange: fiecare deget are trei
(proximală, medială, distală), afară de haluce, numai cu două. La fiecare falangă distingem : - corpul
falangei - capul falangei - baza falangei
Fiecare falangă distală se termină cu o tuberozitate, care servește pentru inserția unghie.

23. Articulaţiile membrului inferior şi biomecanica lor.

Articulatia coxofemurala(art.soldului)-este formata de acetabulul coxalului si de capul femurului.
Articulatie cotilica,deci pluriaxiala.(BIOMECANICA: in jurul axului frontal sunt posibile flexia și
extensia; in jurul axului sagital sunt posibile abducția și adducția, și in jurul axului vertical sunt posibile
mișcari circulare.)
Articulatia genunchiului-la formarea ei participa 3 oase:femurul,tibia si
patela.(BIOMECANICA:dupa forma fetelor articulare articulatia genunchiului este condilara
tipica,biaxilara,pot fi realizate miscari in jurul a 2 axe. Axul frontal-flexia si extensia. Axul vertical-
miscari de rotatie)
Articulațiile piciorului pot fi divizate in 4 grupe mari:
1- Articulația piciorului cu gamba - articulația talocrurala -asigura unirea piciorului cu gamba, flexie
și extensie plantara (flexia dorsala) a piciorului și in afara de aceasta, in stare de flexie plantara sunt
posibile și mici mișcari laterale.)

2- Articularea oaselor tarsului- articulațiile talonaviculara și calcaneocuboida, care in practica

chirurgicala sunt unificate sub denumirea de articulația transversala a tarsului(Sopar)
3- Articularea intre oasele tarsului si metatarsului- articulațiile tarsometatarsiene, care sunt plane și
puțin mobile.
4- Articularea oaselor degetelor piciorului- articulațiile metatarsofalangiene și interfalangiene dupa
structura și mișcarile lor corespund articulațiilor similare ale mainii.

24. Craniul – noţiuni generale, compartimente.

CRANIUL- din 23 de oase, dintre care numai mandibula și osul hioid sunt mobile, celelalte oase- fixe.
Craniul se imparte in doua compartimente. Compartimentul in care se afla encefalul se numește craniul
cerebral sau neurocraniul-8 oase. Al doilea compartiment care formeaza carcasa osoasa a feței și
inceputul sistemelor digestiv și respirator, precum și pentru organele de simț, constituie craniul facial
sau viscerocraniul- 15 oase.
25. Particularităţi de structură şi funcţii ale osului
frontal si osului parietal.
OSUL FRONTAL- os pneumatic deoarece
contine sinusul frontal , impar si participa la
formarea bazei craniului, cavitatilor nazale si a
orbitelor. Are urm. parti componente :
Squama(solzul)- 2 fete(endocraniana si
exocraniana), delimitata de portiunile orbitale prin
marginea supraorbitala, lateral terminindu-se cu
apofiza zigomatică. Mai sus de marg. supraorbitala
se afla arcul superciliar, intre ele- glabela. Superior
de arcuri se afla tuberii frontali.
Partile orbitale- participa la formarea orbitelor. In partea laterala se afla fosa glandei lacrimale ce
adaposteste glanda lacrimala.
Portiunea nazala- se afla intre portiunile orbitale, participa la formarea cavitatii nazale.

OSUL PARIETAL- os plat, par si formeaza portiunea laterosuperioara a boltii craniene.Este o lama
osoasa patrulatera concava, are 2 fete, 4 margini și 4 unghiuri. Pe fata externa se afla tuberul parietal.

26. Particularităţi de structură şi funcţii ale osului

occipital.
OSUL OCCIPITAL- os plat, impar și formează porțiunea posteroinferioara a craniului. Are
urmatoarele parti :
Portiunea bazilara- are 2 fețe(endocraniana si exocraniana). Cea exocraniana formeaza bolta
faringelui, iar cealalta unindu-se cu fata posterioara a osului sfenoid formeaza clivusul.
Partile laterale- contin condilii occipitali (servesc la unirea craniului cu coloana vertebrala). Mai sus de
ei se afla canalul hipoglos.
Squama- 2 fete, pe cea exocraniana se afla protuberanta occipitala externa de unde pleaca liniile
nucale superioara si inferioara, iar pe cealalta se afla protuberenta occipitala interna, care participa la
formarea eminentei cruciforme.
27. Particularităţi de structură şi funcţii ale osului
sfenoid.
OSUL SFENOID- os pneumatic(contine sinusul sfenoid),
impar situate la baza craniului.Este constituit din :
Corp- are 6 fete iar pe cea superioara se afla șaua turcească(
alcatuita din fosa hipofizară unde e situata hipofiza, tuberculul
ei si speteaza). Anterior de ea se afla santul prehiasmatic.
3 perechi de apofize : Aripile mici- 2 lame triunghiulare ,
participa la formarea peretelui superior al orbitei și
delimiteaza cu aripile mari fisura orbitala superioara. La baza lor se afla canalul optic, prin care trece
nervul optic.
Aripile mari- se desprind de pe fetele laterale. Baza lor e strabatuta de 3 orificii : orificiul rotund, oval
și spinos.
Procesele pterigoidiene- se desprind de pe fata inferioara si are 2 lame : laterala și medială.

28. Particularităţi de structură şi funcţii ale osului

temporal osului etmoid.
OSUL TEMPORAL- os par, pneumatic si cel mai complicat os al craniului.In masa sa se afla
organul auditiv și vestibular.Are urm. părți :
Squama- de pe fata externa se desprinde apofiza zigomtica, care impreuna cu apofiza temporala a
osului zigomatic formează arcada zigomatică.Intre cele 2 radacini se afla fosa mandibulara(pt
articularea cu mandibula)
Portiunea timpanica- contine meatul auditiv extern.
Piramida sau portiunea pietroasa- are 3 fete,3 margini, baza si varf.Pe fata posterioara- meatul auditiv
intern. De la fata inferioara porneste procesul stiloid, iar procesul mastoid se afla posterior de meatul
auditiv extern. Intre acestea se afla orificiul stilomastoidian.La nivelul piramidei se afla si canalul
carotid.In piramida se gaseste cavitatea timpanica și labirintul osos( urechea medie si interna). Aceasta
comunica cu alveolele pneumatice, nazofaringele -prin trompa auditiva.
OSUL ETMOID- os impar, complex, pneumatic, participa la form. bazei craniului, cavitatii nazale si
orbita. Este format din :
Lama cribroasa- contine un sir de orificii, forma dreptunghiulara. Intretaie lama perpendiculara in :
portiunea superioara(creasta cucosului- participa la form. fosei craniene anterioare) si cea inferioara(
coboara in cavit. nazala si impreuna cu vomerul partcipa la form. septului nazal)
Labirintele etmoidale- situate pe marginile laterale a lamei cribroase, alcatuite din celule etmoidale
formand sinusul etmoidal.De fata interna atârnă cornetul nazal superior si mediu.

29. Particularităţi de structură şi funcţii ale maxilei,

osului zigomatic, osului nazal si osului palatin.
MAXILA- os par, pneumatic. Are corp si 4 apofize.
Corpul- contine sinusul maxilar(Higmore). Are 4 fete: anterioara- delimitata de fata orbitala prin
marginea infraorbitala( se afla fosa canina si orificiul infraorbital) ,posterioara,orbitala( formeaza
peretele inferior al orbitei) și nazala( formarea peretelui lateral a cavit. nazale) .
Apofiza frontala- se uneste cu osul frontal, iar apofiza zigomatica cu osul zigomatic. Apofiza
alveolara – pe marginea inferioara -arcul alveolar –care contine alveole dentare. Apofiza palatină se
uneste cu lama orizontala a osului palatin formand palatul dur- peretele inferior al cavit nazala si
superior a cavit bucale.

OSUL ZIGOMATIC- os par, uneste craniul cerebral si facial. Are corp si 2 apofize :
Corpul- 3 fete(laterala, temporala, orbitala)
Apofiza frontala- jonctioneaza cu apofiza zigomatica a osului frontal si cu aripa mare a sfenoidului.
Apofiza temporala- participa la formarea arcadei zigomatice.

OSUL NAZAL- os par, forma unei lame patrulatere. Unindu-se ambele oase se formeaza radacina
nasului.

OSUL PALATIN- os par,participa la form. cavit nazale, bucale si a orbitei. Alcatuit din 2
lamele :orizontala( se uneste cu apofiza palatina a maxilei formand palatul dur) si perpendiculara(
participa la form peretelui lateral a cavit. nazale)
30. Particularităţi de structură şi funcţii ale
mandibulei, osului hioid, osului lacrimal si vomerul
MANDIBULA- os impar, mobil. La ea distingem corp si 2 ramuri
Corpul- forma de potcoava, la marginea inferioara formeaza baza mandibulei, iar la cea superioara-
arcul alveolar, care include alveolele dentare. Anterior, pe marg inferioara se afla protuberanta
mentala iar lateral – tubercul si orificiul mental. Pe fata interna- spina mentala și linia milohioidiana.
Ramura mandibulei- para. La locul de trecere a corpului in ramura- unghiul mandibulei. Se termina cu
2 apofize- coronoida si condilara, intre ele se afla incizura mandibulei.

OSUL HIOID- in regiunea gatului, intre mandibula si gat. Alcatuit din corp si 2 perechi de apofize(
coarnele mari si mici)

OSUL LACRIMAL- par, situat in peretele medial al orbitei. La el distingem- șant lacrimal si o
creastă lacrimală.Ia parte la formarea canalului nazolacrimal și a fosei sacului lacrimal.

VOMERUL- impar, o lamela trapezoida situata in cavit nazala care impreuna cu lamela
perpendiculara a etmoidului formeaza septul nazal.

31. Articulaţiile oaselor craniului şi biomecanica lor.

Oasele craniului sunt unite prin articulatii neintrerupte- la maturi prin suturi, iar la nou-
nascuti prin membrane interosoase, doar unirea mandibulei cu osul temporal- articulatia
temporomandibulara.La nivelul bazei craniului- legaturi cartilaginoase.
Oasele calvariei(bolta craniului)- prin suturi zimtate si squamoase. Osul temporal cu parietal-
sutura solzoasa, osul parietal cu parietal- sutura sagitala, osul frontal cu parietal- sutura
coronara, iar occipital cu parietalele- sutura lambdoidă.
ART. TEMPOROMANDIBULARA- para, complexa,combinata, forma elipsoidă. Fete de
articulare sunt formate de capul mandibulei si de fosa mandibulara cu tuberculul articular a
osului temporal.Congruenta fetelor articulare e asigurata de discul articular si sunt tapetate de
cartilaj articular.
Biomecanica : -coborarea si ridicarea mandibulei, deplasarea mandibulei inainte si inapoi(
propulsie si retropulsie) si miscarea ei in dreapta si stanga.
32. Craniul în ansamblu. Neurocraniul.
Particularităţi de structură şi funcţii ale exobazei.
Oasele craniului sunt grupate in oasele neurocraniului si viscerocraniului.
Partea superioara a craniului cerebral formeaza bolta craniana sau calvaria, iar inferioara- baza
craniului.Ambele prezinta 2 fete (interna,externa)
Bolta craniului- formata de solzul osului frontal, oasele parietale, solzul occipitalului si
temporalelor si de aripile mari ale sfenoidului. Pe fata externa, anterior- fruntea(osul
frontal).Aici sunt arcurile superciliare,intre ele- glabela. Pe fata laterala- arcada zigomatica,
delimitand fosa temporala de cea infratemporala. Pe fata interna- santuri arteriale si impresiuni
digitale, ce reprezinta amprente ale encefalului.
Baza craniului-2 fete(exocraniana-exobaza si endocraniana-endobaza).
EXOBAZA- portiunea anterioara -acoperita de oasele faciale. Portiunea posterioara- formata de fetele
externe ale occipitalului, temporalului si sfenoidului. In centrul acestei regiuni- orificiul mare occipital,
iar lateral- condilii occipitali, mai sus de ei – canalul hipoglos.Bilateral de occipital- fata inferioara a
piramidei temporalului pe care se afla orificiul extern al canalului carotid. Lateral circumscrie- orificiul
acustic extern, care duce in meatul acustic extern.

33. Craniul în ansamblu. Neurocraniul.

Particularităţi de structură şi funcţii ale endobazei.
ENDOBAZA- se imparte in 3 fose cerebrale.
Fosa craniana anterioara- formata de partile orbitale ale oaselor frontale.In centru- lama cribroasa
iar la mijlocul acesteia se inalta creasta cucosului, anterior de care se afla orificul orb.
Fosa craniana medie- formata de corpul si aripile mari ale osului sfenoid, fetele anterioare ale
piramidelor si partile squamoase ale oaselor temporale. In centru- saua turceasca cu fosa hipofizara. Pe
fata laterala a osului sfenoid- santul carotid. Intre aripile sfenoidului- fisura orbitala
superioara.Posterior de ea – orificiul rotund, oval si spinos. Pe fata anterioara a piramidei- impresiunea
trigemena, operculul cavitatii timpanice si eminenta arcuata. La marg posterioara a aripilor mari-
orificiul lacerat.
Fosa craniana posterioara- formata de osul occipital si fetele posterioare a piramidelor oaselor
temporale.In centru- orificiul occipital mare, iar anterior – clivusul -format de sfenoid și occipital.De
ambele parti ale fosei se deschide orificiul acustic intern. Unirea temporalului cu occipital- orificiul
jugular.

34. Craniul în ansamblu. Viscerocraniul.

Particularităţi de structură şi funcţii ale orbitei.
Craniul facial prezinta o serie de formatiuni – recipientele unor organe de mare importanta. Acestea
fiind : orbitele, cavitatea nazala, bucala, fosa infratemporala si pterigopalatina.
ORBITA- cavitate para delimitata de 4 pereti- superior,medial, inferior si lateral.Baza piramidei-
orientata anterior ,formand accesul in orbita. Virful piramidei- retromedial prin el trecand canalul
optic.In cavitatea orbitei- globul ocular, muschii lui, glanda lacrimala.
Peretele superior- format de partea orbitala a frontalului si aripa mica a sfenoidului.
Peretele medial- apofiza frontala a maxilei,osul lacrimal, lamella orbitala a etmoidului, corpul
sfenoidului si partea orbitala a frontalului.
Peretele inferior- fetele orbitale a maxilei si osul zigomatic si apofiza orbitala a osului palatin.
Peretele lateral- aripile mari a sfenoidului, apofiza frontala a zigomaticului si apofiza zigomatica a
frontalului.
Intre peretii lateral si superior- fisura orbitala superioara(orbita comunica cu fosa craniana medie).
Intre peretii lateral si inferior- fisura orbitala inferioara(comunicarea orbitei cu fosa pterigopalatina si
cu fosa infratemporala)

35. Craniul în ansamblu. Viscerocraniul.

Particularităţi de structură şi funcţii ale cavităţii
nazale.
CAVITATEA NAZALĂ- o pozitie centrala in craniul facial.Septul osos al nasului imparte cavitatea
nazala in 2 jumatati. Anterior se afla apertura piriforma(delimitata de incizurile nazale a maxilarelor si
marg inferioare a oaselor nazale. Prin coanele cavit nazale, aceasta comunica cu faringele.Este
delimitata de 3 pereti :
Peretele superior- format de oasele nazale, partea nazala a frontalului, de lama cribroasa a etmoidului
si de corpul sfenoidului.
Peretele inferior- apofizele palatine ale oaselor maxilare si de lamelele orizontale ale oaselor palatine.
Peretele lateral- fata nazala a corpului si apofiza frontala a maxilei, osul lacrimal, labirintul etmoid,
lamela perpendiculara a osului palatin si de apofiza pterigoida a sfenoidului.Pe peretele acestuia
proemineaza 3 cornete nazale suprapuse si 3 meaturi nazale : superior, mediu, inferior, in care se
deschid sinusurile paranazale.

36. Craniul în ansamblu. Viscerocraniul.

Particularităţi de structură şi funcţii ale palatului
osos.
PALATUL OSOS- format de apofizele palatine dreapta si stinga ale maxilei- unite prin suturi, si de
lamelele orizontale ale oaselor palatine. Anterior si lateral este delimitat de apofizele alveolare ale
maxilei, alcatuind arcul alveolar superior.Pe linia medicana a palatului osos trece sutura palatin
mediana, la capatul anterior- canalul incisiv. Este baza pt peretele superior a cavit. bucale. Pe fata
laterala a craniului se afla: fosa temporala,infratemporala si pterigopalatina. Limita dintre primele 2-
arcada zigomatica. Adincindu-se fosa infratemporala continua cu cea pterigopalatina, care comunica cu
cavitatea craniana(prin orificul rotund), cu orbita(prin fisura orbitala inferioara) si cu cavit. bucala(prin
orificiul palatin mare).

37. Muschii spatelui- clasificare, structura si functii

Spatele- toata suprafata dorsala a trunchiului.
MUSCHII SPATELUI- sunt pari și se impart in muschi superficiali si muschi profunzi.
Muschii superficiali ai spatelui :
➢ Muschiul trapez- apropie scapula de coloana vertebrala, ridica scapula, si-i imprima miscari de
rotatie
➢ Muschiul dorsal mare- adduce membrul superior la trunchi si il proneaza, extenseaza bratul
,coboara bratul ridicat
➢ Muschiul levator al scapulei- ridica scapula, deplasind-o in directia coloanei vertebrale
➢ Muschii romboizi mare si mic- deplaseaza scapula spre coloana vertebrala, deplasind-o in sus
➢ Muschiul dintat posterior superior – ridica coastele
➢ Muschiul dintat posterior inferior- coboara coastele
Muschii profunzi ai spatelui: (formeaza 3 straturi)
Stratul superficial :
➢ Muschiul spleniu al capului
➢ Muschiul spleniu al gatului Mentin coloana
➢ Muschiul erector al coloanei vertebrale vertebrala in pozitie
Stratul mediu : verticala, suport pentru
➢ Muschiul transversospinal cap, coaste, organe
Stratul profund : interne si membre
➢ Muschii interspinali
➢ Muschii intertransversali
➢ Muschii suboccipitali – (m mare drept posterior al capului, m mic posterior al capului, m oblic
superior si inferior al capului)- retroflexia si inclinarea laterala a capului.

38. Muschii toracelui- clasificare, structura si functii

MUSCHII TORACELUI- se impart in muschii ce actioneaza articulatiile centurii scapulare si
muschii proprii sau autohtoni ai toracelui.
Muschii ce actioneaza art centurii scapulare:
➢ Muschiul pectoral mare- coboara bratul si il aduce la trunchi, ridica coastele si sternul,
contribuind la dilatarea toracelui.
➢ Muschiul pectoral mic- deplaseaza scapula in anterior, ridica coastele contribuind la dilatarea
toracelui.
➢ Muschiul subclavicular- trage clavicula in jos si inainte
➢ Muschiul dintat anterior- deplaseaza scapula in sens anterolateral, iar cand e fixate ridica
coastele contribuind la dilatarea toracelui
Muschii proprii (autohtoni) ai toracelui:
➢ Muschii intercostali externi- ridica coastele
➢ Muschii intercostali interni- coboara coastele
➢ Muschii subcostali- coboara coastele
➢ Muschiul transvers al toracelui- coboara coastele, participa la actul de expiratie.

39. Diafragmul- structura si functii

DIAFRAGMUL- un sept musculotendinos mobil,muschiul respirator principal, cel mai important
organ al presei abdominale, separa cavitatea toracica de cea abdominala. Partea convexa- orientata in
cavit. toracica iar cea concava- in cavit. abdominala.Fasciculele sale musculare pornesc de la stern,
coaste si vertebrele lombare, iar spre centrul diafragmului se prelungesc formind centrul tendinos, care
in dreapta sa se afla orificiul venei cave inferioare.Are urm parti : lombara, costala si sternala. Cea
lombara este cea mai masiva – alcatuita din 2 pedunculi- drept si sting, acestia delimitind hiatul
aortal(prin care trrece aorta si ductul toracic), si hiatul esofagian.
FUNCTII- In timpul contractiei el se coboara si se aplatizeaza.Datorita acestui fapt, volumul cutiei
toracice se mareste, avand loc inspiratia. La relaxarea sa el se ridica sub forma de bolta, plamanii
colabeaza avand loc expiratia.

40. Limitele si etajele abdomenului

ABDOMENUL- parte a trunchiului, situat intre torace si bazin.
LIMITELE- Limita superioara trece pe baza apendicelui xifoid, pe arcurile costale pina la vertebra
XII toracica. In directie laterala trece pe linia axilara posterioara de la arcul costal- sus, pina la creasta
iliaca- jos. Limita inferioara e formata de portiunea anterioara a crestei iliace si de linia trasata
imaginar la nivelul pliurilor inghinale de la spina iliaca anterioara superioara spre tuberculul pubian.
➢ 2 linii orizontale separa abdomenul in 3 etaje. Linia bicostala- trece prin cartilajele coastelor X
,iar linia bispinala- intre spinele anterioare superioare ale oaselor iliace.
ETAJELE- Superior- epigastru, Mediu- mezogastru si Inferior- hipogastrul
Alte 2 linii verticale, situate de-a lungul m. drepti abdominali, divizeaza etajele in 3 regiuni :
Epigastrul : regiunile hipocondrice dreapta si stinga si regiunea epigastrica.
Mezogastrul : regiunile laterale dreapta si stinga si regiunea ombilicala.
Hipogastru- regiunile inghinale dreapta si stinga si regiunea pubica.

41. Muschii abdomenului- clasificare, structura si

functii
MUSCHII ABDOMENULUI- se impart in muschi laterali, anteriori si posteriori.
Muschii peretilor laterali :
➢ Muschiul oblic abdominal extern- coboara coastele, flecteaza coloanal vertebrala.
➢ Muschiul oblic abdominal intern- realizeaza flexia coloanei vertebrale, coboara coastele,
ridica bazinul.
➢ Muschiul transversal abdominal- micsoreaza dimensiunile cavitatii abdominale, realizeaza
tractiunea coastelor inainte spre linia mediana.

Muschii peretelui anterior:

➢ Muschiul drept abdominal- coboara cutia toracica, flecteaza coloanal vertebrala, ridica
bazinul.
➢ Muschiul piramidal- tensioneaza linia alba.
Muschii peretelui posterior:
➢ Muschiul patrat lombar- mentine pozitia verticala a coloanei vertebrale.

42. Muschii mimici- clasificare, structura si functii

MUSCHII MIMICI- conform topografiei se impart in : muschii boltii craniene, muschii din jurul
fantei palpebrale, muschii din jurul narinelor, muschii din jurul orificiului bucal si muschii
pavilionului urechii.
Muschii boltii craniene :
➢ Muschiul epcranian ( are urm parti- m. occipitofrontal, aponevroza craniana si m.
temporoparietal)- trage pielea fruntii in sus, formind riduri si ridica sprincenele – uimire.
➢ Muschiul piramidal al nasului- formeaza la radacina nasului santuri si pliuri transversale.
Muschii din jurul fantei palpebrale:
➢ Muschiul orbicular al ochiului- inchide palpebrele, deplaseaza sprincenele in jos.
➢ Muschiul sprincenos- trage pielea fruntii in jos si medial.
Muschii din jurul narinelor:
➢ Muschiul nazal- dilateaza si contracteaza narile
➢ Muschiul depresor al septului nazal- trage septul nazal in jos.
Muschii din jurul orificiului bucal :
➢ Muschiul orbicular al gurii- inchide orificiul bucal
➢ Muschiul depresor al coltului gurii- trage coltului gurii in jos si lateral
➢ Muschiul depresor al buzei inferioare- trage buza inferioara in jos
➢ Muschiul mental- trage pielea regiunii mentoniere in sus si lateral, formand pe ea gropite
➢ Muschiul buccinator- trage coltul gurii indarat
➢ Muschiul levator al buzei superioare- ridica buza superioara
➢ Muschiul zigomatic mic- ridica coltul gurii
➢ Muschiul zigomatic mare- trage coltul gurii in exterior, m. principal al râsului
➢ Muschiul levator al coltului gurii- trage coltul buzei superioare in sus si lateral
➢ Muschiul rizoriu- formeaza gropite pe obraji
Muschii pavilionului urechii:
➢ Muschiul auricular anterior
La om sunt subdezvoltati, dar actioneaza
➢ Muschiul auricular superior
asupra pavilionului urechii
➢ Muschiul auricular posterior

43. Muschii masticatori- particularitati de structura si

functii
MUSCHII MASTICATORI- au originea pe oasele craniului, inserindu-se pe mandibula
➢ Muschiul maseter-ridica mandibula
➢ Muschiul temporal- ridica mandibula
➢ Muschiul pterigoidian medial- ridica mandibula
 ➢ Muschiul pterigoidian lateral- anterorepulsarea mandibulei, retropulsarea- miscarea in directia
opusa.

44. Particularitati morfofunctionle ale muschilor

platisma si sternocleidomastoidian
MUSCHII SUPERFICIALI- muschiul pielos al gatului(platisma) si sternocleidomastoidian
➢ Muschiul pielos- muschi fin,plat , situat imediat sub piele. Ridica pielea gatului, retrage coltul
gurii in jos
➢ Muschiul sternocleidomastoidian-cel mai mare sim ai puternic din muschii gatului, situat sub
platisma, iar la intoarcerea laterala a capului se vede foarte pronuntat pe suprafata anterolaterala
a gatului. Înclina capul spre sine, intorcand fata simultan in directie opusa.

45. Muschii suprahioizi- particularitati de structura si

functii
MUSCHII SUPRAHIOIZI- situati mai sus de osul hioid, unesc osul hioid cu mandibula, cu baza
craniului, cu limba si cu faringele.
➢ Muschiul digastric-(2 ventere- posterior si anterior, unite printr-un tendon intermediar)- ridica
osul hioid, iar cand este fixat- ridica mandibula.
➢ Muschiul stilohioideu- ridica osul hioid in sus, posterior si spre sine
➢ Muschiul milohioideu- ridica osul hioid impreuna cu laringele, cand este fixat- coboara
mandibula
➢ Muschiul geniohioideu- coboara mandibula, ridica osul hioid impreuna cu laringele

46. Muschii infrahioizi- particularitati de structura si

functii
MUSCHII INFRAHIOIZI- situati mai jos de osul hioid si se insera pe acesta din partea de jos
➢ Muschiul omohioideu- (2 ventere- superior, inferior- separate de un tendon intermediar)- trage
osul hioid in jos
➢ Muschiul sternohioideu- trage osul hioid in jos
 ➢ Muschiul sternotiroideu- realizeaza tractiunea laringelui in jos
➢ Muschiul tiroideu- apropie hioidul de laringe sit rage laringele in sus

47. Muschii profunzi ai gatului- particularitati de

structura si functii
MUSCHII PROFUNZI AI GATULUI- formeaza 2 grupuri : lateral și medial(prevertebral)
Grupul lateral de muschi ai gatului :
➢ Muschiul scalen anterior
Ridica coastele I-II, asigurând
➢ Muschiul scalen mediu
➢ Muschiul scalen posterior dilatarea toracelui

Grupul medial de muschi ai gatului :

➢ Muschiul lung al gatului
➢ Muschiul lung al capului
➢ Muschiul drept anterior al capului
➢ Muschiul drept lateral al capului
Flecteaza regiunea cervicala a
coloanei vertebrale, anteflexia
capului si inclina capul lateral

48. Topografia gatului

In regiunea gatului distingem : regiunea anterioara, sternocleidomastoidiana- dreapta si stinga,
laterale- dreapta si stinga. In limitele acestora se afla niste trigoane- importante in interventiile
chirurgicale. In regiunea anterioara- trigonul carotid( delimitat posterior de- marg anterioara a m.
sternocleidomastoidian, anterior si posterior- de venterul superior al m. omohioid, iar superior- de
venterul posterior al m digastric.) Acesta contine pachetul vasculonervos al gatului(alc din artera
carotida, nervul vag si vena jugulara).
In aceasta regiune se afla si trigonul submandibular- pt glanda submandibulara

49. Muschii centurii scapulare- structura si functii

MUSCHII CENTURII SCAPULARE- inconjoara art. umarului ai avem:
➢ Muschiul deltoid- superficial, imediat sub piele- partea anterioara(acromiala)- flexia bratului,
mijlocie(acromiala)- abductia bratului si cea posterioara(scapulara)- extenseaza bratul.
➢ Muschiul supraspinos- abduce bratul
➢ Muschiul infraspinos- supinatia bratului
➢ Muschiul rotund mic- supinatia bratului
 ➢ Muschiul rotund mare- extensia,pronatia bratului
➢ Muschiul subscapular- proneaza si adduce bratul

50. Muschii bratului- clasificare, structura si functii

MUSCHII BRATULUI- se impart in 2 grupuri : anterior(flexorii) si posterior(extensorii)
Grupul anterior de muschi ai bratului :
➢ Muschiul coracobrahial- flecteaza si adduce bratul
➢ Muschiul biceps brahial- (2 capete-scurt si lung, inserindu-se printr-un tendon comun pe
tuberozitatea radiusului)- flecteaza bratul in art umarului, flecteaza antebratul in art cotului si
supinatia antebratului
➢ Muschiul brahial- flecteaza antebratul in art cotului
Grupul posterior de muschi ai bratului :
➢ Muschiul triceps brahial- (3 capete- medial, lateral si lung, continua cu un tendon plat ce se
fixeaza pe olecranonul ulneii)- extenseaza antebratul in art cotului, extensia si adductia bratului)
➢ Muschiul anconeu- extensia antebratului

51. Muschii anteriori(flexori) ai antebratului-

structura si functii
MUSCHII ANTERIORI- sunt amplasati in 4 straturi:
I strat, superficial- Muschiul brahioradial, pronatorul rotund, flexorul radial al carpului,
muschiul palmar lung, flexorul ulnar al carpului
II strat, mediu- Muschiul flexor superficial al degetelor
III strat, mediu- Flexorul profund al degetelor, flexorul lung al policelui
IV strat, profund- Muschiul pronator patrat
FUNCTII: flecteaza si proneaza antebratul si mana

52. Muschii posteriori(extensori) ai antebratului-

strctura si functii
MUSCHII POSTERIORI- se impart in stratul superficial si profund
Stratul superficial : muschiul extensor radial lung al carpului, extensor radial scurt al carpuluii,
extensor ulnar al carpului, extensor al degetelor, extensor al degetului mic
Stratul profund : muschiul supinator, abductor lung al policelui, extensor lung al policelui,
extensor scurt al policelui, extensor al indicelui
FUNCTII: extensia, supinatia antebratului si mainii, abducerea policelui

53. Muschii mainii propriu-zise- clasificare, structura

si functii
MUSCHII MAINII- se divid in 3 grupuri : grupul lateral(tenarii), grupul medial(hipotenarii) si grupul
mediu.
Grupul lateral(tenar) de muschi ai mainii :
➢ Muschiul abductor scurt al policelui- abduce policele
➢ Muschiul opozant al policelui- opozitia policelui
➢ Muschiul flexor scurt al policelui- flecteaza si adduce policele
➢ Muschiul adductor al policelui- adduce si flecteaza policele
Grupul medial(hipotenar) de muschi ai mainii :
➢ Muschiul palmar scurt- formeaza cute mici pe piele
➢ Muschiul abductor al degetului mic- abduce degetul mic
➢ Muschiul flexor scurt al degetului mic- flecteaza degetul mic

Grupul mediu de muschi ai mainii :

➢ Muschii lumbricali(4)- flecteaza falangele medii si distale ale degetelor
➢ Muschii interososi- (se divid in m. interososi palmari- adductia degetelor si dorsali- abducerea
degetelor)

54. Topografia membrului superior

In limitele membrului superior se disting santuri, fose, orificii, canale prin care trec vase sanguine si
nervi. La abductia membrului superior se evidentiaza fosa axilara,sub ea–cavitatea axilara delmitata
de:
- Anterior, constituit de m. pectorali mare si mic
- Posterior, format de m. mare dorsal,rotund mare si subscapular
- Medial- de catre m dintat anterior
- Lateral- m biceps brahial si coracobrahial

Peretele anterior este impartit in :

- Trigonul clavipectoral
- Trigonul pectoral
- Trigonul subpectoral
In peretele posterior se disting: orificiul trilater si orificiul patrulater- prin care trec vase si nervi
In regiunea cubitala anterioara- fosa cubitala(delimitata superior- m brahial,lateral- m brahioradial,
medial- pronator rotund).Sub piele in aceasta fosa sunt situate venele superficiale.
De la fosa cubitala pornesc santul lateral(radial) și santul medial(ulnar)

55. Muschii bazinului- clasificare, structura si functii

MUSCHII BAZINULUI- se divid in 2 grupuri- interni si externi.
Grupul muschilor interni ai bazinului :
➢ Muschiul iliopsoas-(consta din m psoas mare si iliac, formeaza peretele posterior a cavit.
abdominale)- flecteaza coapsa, inclina trunchiul si bazinul inainte
➢ Muschiul psoas mic- flecteaza copasa
➢ Muschiul obturator intern- (adera m. gemeni- posterior si inferior)- roteste coapsa in afara
➢ Muschiul piriform- roteste coapsa in afara
Grupul muschilor externi ai bazinului- formeaza 3 straturi :
Stratul superficial :
➢ Muschiul gluteu mare- extensia coapsei, si rotirea in afara a ei
➢ Muschiul tensor al fasciei late- tensioneaza tractul iliotibial
Stratul mediu :
➢ Muschiul gluteu mediu- abduce coapsa
➢ Muschiul patrat al femurului- roteste coapsa in afara
Stratul profund :
➢ Muschiul gluteu mic- abduce coapsa
➢ Muschiul obturator extern- roteste copasa in afara

56. Muschii anteriori si posteriori ai coapsei- structura

si functii
MUSCHII ANTERIORI AI COAPSEI :
➢ Muschiul croitor- flexia coapsei, a gambei
➢ Muschiul cuadriceps al femurului-(4 capete: m. drept al femurului, m. vast lateral, m. vast
medial și m. vast intermediar, care in treimea distala a coapsei concresc intr-un tendon comun)-
extensia gambei in art. genunchiului si flexia coapsei

MUSCHII POSTERIORI AI COAPSEI:

➢ Muschiul biceps al femurului- (2 capete- lung si scurt care la nivelul treimii inferioare a
femurului se unesc intr-un tendon plat)- extensia coapsei , flexia gambei in art. genunchiului
➢ Muschiul semitendinos- extensia coapsei , flexia gambei
➢ Muschiul semimembranos- extinde coapsa si flecteaza gamba
57. Muschii mediali ai coapsei- structura si functii
MUSCHII MEDIALI AI COAPSEI :
➢ Muschiul gratios- adduce coapsa si flecteaza gamba
➢ Muschiul pectineu- participa la abducerea si flexia coapsei
➢ Muschiul adductor lung- adductia si flexia coapsei
➢ Muschiul adductor scurt-adductia si flexia coapsei
➢ Muschiul adductor mare-adductia si extensia coapsei

58. Muschii anteriori si laterali ai gambei- structura si

functii
MUSCHII ANTERIORI AI GAMBEI:
➢ Muschiul tibial anterior- extensita si supinatia piciorului
➢ Muschiul extensor lung al degetelor- extensia piciorului si a degetelor II-V
➢ Muschiul extensor lung al halucelui- extensia halucelui si picioruluii

MUSCHII LATERALI AI GAMBEI :

➢ Muschiul peronier lung- flexia plantara a piciorului, pronatia lui
➢ Muschiul peronier scurt- flexia plantara a piciorului

59. Muschii posteriori ai gambei- structura si functii

MUSCHII POSTERIORI- 2 straturi : superficial si profund
Stratul superficial de muschi posteriori ai gambei:
➢ Muschiul triceps al gambei- (consta din m. gastrocnemian si soleu)- flexia gambei, piciorului(
flexia plantara)
- M. gastrocnemian(2 capete medial si lateral, se prelungesc intr-un tendon formand ,,Tendonul
lui Achile”)
- M. soleu- trece intr-un tendon plat participind la formarea tendonului calcanean.
➢ Muschiul plantar-(m. rudimentar)- flexia gambei, piciorului
Stratul profund de muschi posteriori ai gambei :
➢ Muschiul popliteu- flexia si rotatia gambei
➢ Muschiul flexor lung al degetelor- flexia si rotatia piciorului
➢ Muschiul flexor lung al halucelui- flexia halucelui si flexia,adducerea piciorului
➢ Muschiul tibial posterior- flexia plantara, adducerea si supinatia piciorului
60. Muschii piciorului- clasificare, structura si functii
MUSCHII PICIORULUI - se divid in muschii regiunii dorsale a piciorului si muschii plantari
Muschii regiunii dorsale a piciorului :
➢ Muschiul extensor al degetelor- extensia dorsala a degetelor
➢ Muschiul extensor scurt al halucelui- extensia halucelui
Muschii plantari se divid in gr. medial- m.halucelui, gr. lateral- m.degetului mic si gr. mediu-
regiunea plantara intermediara. In total- 14 muschi scurti
Grupul mediu :
➢ Muschiul abductor al halucelui- abduce halucele
➢ Muschiul flexor scurt al halucelui- flexia halucelui
➢ Muschiul adductor al haluceui- adduce si flecteaza halucele
Grupul lateral:
➢ Muschiul abductor a degetului mic- flexia si abducerea degetului mic
➢ Muschiul flexor scurt al degetului mic- flecteaza degetul mic
Grupul mijlociu:
➢ Muschiul flexor scurt al degetelor- flecteaza degetele II si V
➢ Muschiul patrat al plantei- flecteaza degetele
➢ Muschii lumbricali(4)- flexeaza si extenseaza degetele II, III, IV,V
➢ Muschii interososi(se divid in plantari(3)-flecteaza degetele III si V, si dorsali(4)- flecteaza
degetele II, III, IV

61. Topografia membrului inferior

Muschii, tendoanele, fasciile, si oasele formeaza relieful memb. inferior si delimiteaza diferite orificii,
canale, fose, santuri, prin care trec vase sangvine si nervi. In regiunea orificiului ischiadic mare sunt 2
fisuri- trec vase si nervi. M. piriform trecand deasupra acestui orificiu, deasupra si dedesuptul lui
ramane : orificiul suprapiriform si orificiul infrapiriform.
Canalul obturator- in limitele marginii superioare a orificiului omonim. Pe suprafata anteromediala
se descrie triunghiul femoral(delimitat superior-ligamentul inghinal, lateral- m. croitor, medial- m.
adductor lung al femurului.Posterior de lih. inghinal- lacuna musculara si cea vasculara, despartindu-
se una de alta prin arcul ileopectineu.
Canalul femural- in stare normala lipseste , dar se formeaza la prolabarea herniilor femurale.
Fosa poplitee- ocupa regiunea posterioara a genunchiului, forma de romb si contine tesut celuloadipos
si ganglioni limfatici. Unghiul superior(delimitat lateral- m. biceps al femurului, medial- m.
semimembranos), unghiul inferior se afla intre ambele capete ale m gastrocnemian.

62. Splanhnologia- generalitati, paticularitati de

structura si functii
SPLAHNOLOGIA- studiul despre viscere
GENERALITATI- Viscerele sau organele interne- is situate in cavitatile
corpului(toracica,abdominala, pelviana), precum si in regiunea capului si a gatului, participa la functiile
metabolice a organismului, asigurarea sa cu materii nutritive si evacuarea deseurilor metabolice.
Acestea se impart in grupe ce constituie sisteme sau aparate de organe.
PARTICULARITATI DE STRUCTURA- Viscerele se impart in parenchimatoase si tubulare(cave)
Organele parenchimatoase- sunt constituite din parenchim( acesta din celule specializate si stroma-
functie de suport) EX: Ficatul, pancreasul, plamanii, rinichii etc.
Organele tubulare- aspect de tub, peretele lor delimitand o cavitate. Peretii acestora sunt alc, din 4
tunici – mucoasa, baza submucoasa, tunica musculara si membrana externa(adventitie sau tunica
seroasa)
La descrierea topografiei organelor ne folosim de termeni anatomici speciali, precum :
- Scheletotopie- pozitia organului fata de schelet
- Holotopie- pozitia sa fata de alte organe
- Sintopie- organele vecine ale acestuia

63. Sistemul respirator- generalitati, compartimente,

particularitati de structura si functii
SISTEMUL RESPIRATOR- totalitatea organelor care servesc la efectuarea respiratiei pulmonre:
eliminarea bioxidului de carbon si utilizarea oxigenului.
Acesta este alcatuit din cai respiratorii(superioare -cavitatea nazala, partea nazala si partea orala a
faringelui ; inferioare- laringele, traheea, bronhiile si ramificatiile intrapulmonare ale bronhiilor, care
sunt alcatuite din tuburi, lumenul caruia se mentine datorita unui schelet osos sau cartilaginos in peretii
lor) si organe respiratorii (plamanii- aici se realizeaza schimbul de gaze dintre aer si singe prin difuzie
de gaze).
64. Nasul extern- particularitati de structura si functii
NASUL EXTERN- o proeminenta mediana, in mijlocul fetii, superior de care se afla glabella, inferior
buza superioara, bilateral- obrajii. Este un schelet osos si cartilaginous format din oasele nazale,
apofiezele frontale ale maxilei si de cateva cartilaje. Este format din:
- Radacina, situata sub glabella
- Spinarea nasului- la unirea celor 2 lame laterale
- Aripile nasului- partile inferioare ale partilor laterale
- Apexul nasului- varful nasului
Aripile nasului delimiteaza narile- porti de acces si evacuare a aerului, separate de septul nazal.
FUNCTII : Adaposteste o parte a cavitatii nazale,indeplineste functia estetica si protectia cavit. nazale.

65. Cavitatea nazala- topografie, structura si functii.

CAVITATEA NAZALA- separata de septul nazal in 2 parti simetrice, care anterior se deschide prin
nari, iar posterior prin coane.In fiecare jumatate avem vestibulul nazal si fosa nazala propriu-zisa.
Aceasta comporta glande sebacee, sudoripare si vibrise.
Cea mai mare parte- meaturile nazale(superior, mediu si inferior) cu care comunica sinusurile
paranazale. Superior de fiecare meat se afla cornetul nazal respectiv. Din interior, sunt tapetati de
tunica mucoasa( regiunea olfactiva- partile superioare si regiunea respiratorie- partile inferioare).
Mucoasa regiunii respiratorii – tapetata de epiteliu ciliat si comporta glande mucipare si seroase- pt
purificarea, umectarea si temperarea aerului inspirat.

66. Sinusurile paranazale si importanta lor aplicativa

SINUSURILE PARANAZALE- 4 perechi de compartimente pneumatice situate in jurul foselor
nazale, cu care comunica prin orificii speciale. Ele sunt captusite de o mucoasa prelungidu-se cu cu
mucoasa din cavit. nazale, marindu-se astfel suprafata de contact a aerului cu mucoasa.
IMPORTANTA- micsoreeaza greutatea scheletului capului, marind si rezistenta sa, rol de izolatori
termici. Avem urmatoarele sinusuri paranazale :
- Sinusul maxilar(Higmore) - Sinusul frontal
- Sinusul etmoidal - Sinusul sfenoidal

67. Laringele- topografie, conformatie externa

LARINGELE- organ tubular ce executa functia de respiratie, de protectie a cailor respiratorii
TOPOGRAFIE- ocupa o pozitie mediana in regiunea anterioara a gatului, formind si proeminenta
laringiana. Conform:
o Scheletotopiei- nivelul vertebrelor IV-VI sau VII cervicale.
o Holotopiei- intre osul hioid si traheea
 o Sintopie- bilateral si anterior cuprins de lobii glandei tiroide , iar posterior se afla partea
laringiana a faringelui.
CONFORMATIE EXTERNA : Contine cartilaje, unite prin articulatii si ligamente, acoperite apoi
cu muschi. Acestea se impart in pare si impare :
- Cartilajele pare- Cartilajele aritenoide, corniculate si cuneiforme
- Cartilajele impare- Epiglota, cartilajul tiroid si cricoid.
Acestea sunt unite prin articulatia cricotiroida si articulatia cricoaritenoida. Acestea se unesc cu osul
hioid si prin articulatii.
MUSCHII LARINGELUI – se impart in :
➢ Muschii dilatori ai glotei
- Muschiul cricoaritenoid posterior
➢ Constrictori ai glotei
- Muschiul cricoaritenoid lateral
- Muschiul tiroaritenoid
- Muschii aritenoizi transversal si oblic
➢ Muschii tensori ai coardelor vocale
- Muschiul cricotiroid
- Muschiul vocal

68. Cavitatea laringelui – particularitati de structura

si functii
CAVITATEA LARINGELUI- se divide in :
- Compartimentul superior(vestibulul laringian)- de la intrarea in laringe pana la pliurile
vestibulare, intre ele- fisura vestibulului
- Compartimentul mediu(interventricular)- de la pliurile vestibulare pina la coardele vocale, intre
acestea pe fiecare latura se afla un ventricul laringian. Coardele vocale delimiteaza glota sau
fisura vocala, acestea realizand fonatia si producerea sunetelor
- Compartimentul inferior – situat sub glota, iar cavitatea infraglotica, se dilata continuind in
cavitatea traheei.

69. Traheea- topografie, structura si functii

TRAHEEA- organ impar, pentru conducerea aerului.Are forma unui tub- 9-11cm, aplatisat in sens
anteroposterior si are 2 portiuni: cervicala si toracica.Conform:
o Scheletotopiei- de la nivelul vertebrei VI cervicale pina la vertebra V toracale
o Holotopiei- de la limita inferioara a laringelui pana la bronhii- bifurcatia traheei
 o Sintopiei- in portiunea cervicala are in adiacenta- glanda tiroida, posterior de ea- esofagul, iar
bilateral- fasciculi neurovasculari. In cavit. toracica, anterior- arcul aortei si timusul.Din dreapta
si stinga- pleura mediastinala dreapta si stinga.
STRUCTURA TRAHEII- 16-20 semiinele cartilaginoase, datorita carora lumenul traheei este
hiant. Scheletul traheei este format dintr-un perete membranos ce permite trecerea bolului alimentar
prin esofag. Cartilajele ei se unesc prin ligamente inelare. Peretele ei este alcatuit din tunica mucoasa(
contine epiteliu vibratilpluristratificat, care contine glande mucipare si foliculi limfatici), baza
submucoasa si din tunicile fibromiocartilaginoase si conjuctiva.

70. Bronhiile- topografie, structura si functii

BONHIILE- pare- dreapta si stinga. Conform :
o Scheletotopiei- la nivelul vertebrei V toracice
o Holotopiei- de la bifurcatia traheii pina la hilurile plamanului respectiv
o Sintopiei- superior este traheea
STRUCTURA- Bronhia principala dreapta ocupa o pozitie mai verticala, este mai scurta si mai larga
fiind defapt o prelungire a traheei, iar din aceasta cauza corpurile eterogene nimeresc in ea, iar bronhia
stanga este mai lunga si mai ingusta.
Scheletul lor – 6-8 semiinele cartilaginoase – cea drepta si 9-12 – cea stinga. Posterior acestea au un
perete membranos, din interior fiind tapetate de tunica mucoasa, iar la exterior de adventitie.
FUNCTII : Aerul, trecand prin ele, se curate de praf, se incalzeste si se umezeste. La inlaturarea
particulelor de praf contribuie si activitatea epiteliului ciliat al bronhiilor si traheii.Atunci cand patrund
particule mari de praf in bronhii - apare tusea, iar cand in nas- stranutul.

71. Plamanii- limite si structura macroscopica

PLAMANII- organele principale ale respiratiei, avand schimbul alveolar de gaze.Sunt situati in
cavitatea toracica, fiecare avand sacul sau pleural.Inferior- vin in adiacenta la diafragm, anterior, lateral
si posterior- vin in contact cu peretele toracic.

LIMITELE : Limita superioara- corespunde proiectarii apexului plamanului(este la ambii),

depaseste clavicula cu 2cm si prima coasta cu 3-4cm, posterior se proiecteaza la nivelul apofizei
spinoase a vert. VII- cervicale.

PLAMANUL DREPT :
- Limita anterioara : porneste de la apex, trece spre art. sternoclaviculara dreapta, iar apoi coboara in
jos- posterior de stern, pana la cartilajul coastei VII.
- Limita inferioara intersecteaza pe :
*Linia medioclaviculara- coasta VI
*Linia axilara anterioara- coasta VII
*Linia axilara medie- coasta VIII
*Linia axilara posterioara- coasta IX
*Linia scapulara- coasta X
*Linia paravertebrala- se termina la nivelul coastei XI
- Limita posterioara : trece de-a lungul coloanei vertebrale de la capul coastei II pana la coasta XI.

PLAMANUL STANG :
- Limita anterioara : porneste de la apex, trece spre art. sternoclaviculara sting, iar posterior de stern,
coboara la nivelul coastei IV , aici deviaza in stinga, formand incizura cardiaca si coboara vertical pin
la coasta VI.
- Limita inferioara- se afla putin mai jos decat limita inferioara a plamanului drept.
- Limita posterioara- de-a lungul coloanei vertebrale pe partea stinga.

STRUCTURA MACROSCOPICA- Au forma unui con imperfect. Plamanul drept este mai scurt si
mai lat decat stingul, acesta fiind mai ingust si mai lung, caci o parte din jumatatea stinga o ocupa
cordul. Au 3 fete : diafragmala, costala si mediala. Fata diafragmala- este baza acestuia orientata
spre diafragm, iar varful(apexul) depaseste clavicula cu 2cm. Fata costala, convexa,- adiacenta
suprafetei interne a cutiei toracice. Fata mediala – orientata medial spre organele mediastinului. Pe
aceasta fata se afla o impresiune de forma ovala- hilul plamanului, prin care intra in plaman bronhia
principala, artera pulmonara, nervi, si prin care ies venele pulmonare, vase limfatice. Aceste formatiuni
constituie radacina plamanului.

72. Ramificatiile arborelui bronsic si unitatea

morfofunctionala a plamanului.
1- Bronhii 2- ,,3 bronhii lobare(pl. 4- Bronhiole
Drept) si 2 bronhii
3- ,,10 bronhii
principale segmentare” lobulare
lobare(pl. Stang)”

5- ,,18-20 bronhiole 6- Bronhiole 7- Canale alveolare 8- Alveole

terminale” respiratorii pulmonare

Toate acestea
formeaza arborele bronhial. Bronhiolele respiratorii si canalele alveolare formeaza acinul pulmonar-
unitatea morfofunctionala a plamanului. Totalitatea acinilor(15000) formeaza arborele alveolar, care
face parte din parenchimul respiratoriu al plamanilor.
Fiecare plaman se imparte in lobi, 3 la drept(superior, mediu, inferior) si 2 la stingul(superior, inferior)
73. Pleura.Cavitatea pleurala.Limitele pleurei
PLEURA- tunica seroasa a plamanilor.Se imparte in :
- Pleura viscerala , concreste tenace cu tesutul organului si patrunde si in santurile dintre lobii
pulmonari
- Pleura parietala, concreste cu fata interna a peretelui toracic.La ea distingem : pleura costala,
mediastinala si diafragmala.
Fiecare plaman e acoperit de foita viscerala, care trece apoi in parietala. Superior, la nielul aperturii
superioare a cutiei toracice, acestea trec una in alta formand cupola pleurei.
CAVITATEA PLEURALA : - se afla intre aceste 2 pleuri.Aici se afla o cantitate mica de lichid
seros. In locurile de trecere a pleurei costale in diafragmala si mediastinala se formeaza sinusurile
pleurale- niste spatii de rezerva pt cavit. pleurale dreapta si stinga.(Sinusul costodiafragmal,
frenicomeiastinal si costomediastinal).
LIMITELE PLEUREI : Cupola pleurei, in dreapta si stinga ajunge pina la colul coastei I, anterior
se ridica cu 3-4cm mai sus de coasta I, si cu 1-2cm mai sus de clavicula.Din dreapta limita anterioara,
posterior de art sternoclaviculara coboara in jos posterior de stern pina la coasta VI, unde deviaza in
dreapta
Limita inferioara intersecteaza pe :
*Linia medioclaviculara- coasta VI
*Linia axilara anterioara- coasta VIII
*Linia axilara medie- coasta IX
*Linia axilara posterioara- coasta X
*Linia scapulara- coasta XI, si trece spre coloana vertebrala la niv coastei XII
La pleura stinga este putin mai jos decat la dreapta
Limita posterioara coboara de la cupola pleurei in jos, de-a lungul coloanei vertebrale pin la coasta
XII.

74. Mediastinul- definitie, clasificare si continut

MEDIASTINUL- un complex de organe situate in cavit. pleurale. Anterior -delimitat de stern,
posterior- portiunea toracica a col. vertebrale, bilateral- pleurile mediastinale. Se extinde de la apertura
superioara cutiei toracice pin la diafragm. Acesta se imparte in : mediastinul superior si inferior( se
imparte in anterior, mediu si posterior). In mediastinul superior- timusul, vena cava
superioara(portiunea superioara) , arcul aortei, traheea, portiunea superioara a esofagului.
In mediastinul inferior, anterior – artera , vena toracica interna, vasele parasternale. In cel inferior –
mediu- cordul cu pericardul, vasele magistrale, bronhiile. In mediastinul inferior- posterior- portiunea
toracica a aortei descendente, nervii bag, esofagul.
75. Cavitatea bucala- compartimente, limite si
structura.
CAVITATEA BUCALA- segment incipient din sist. digestiv. Este impartita de arcadele
alveolodentare in : vestibulul bucal și cavitatea bucala propriu-zisa.Accesul in cavit. bucala- orificiul
bucal. Este constiuita din 6 pereti :
- Peretele anterior, buzele – niste cute musculocutanate, formate din piele, stratul muscular-
reprezentat de m. orbicular al gurii si mucoasa.
- Doi pereti laterali, obrajii ce contin in profunzimea lor- m. buccinator.La exterior de piele, in
interior de mucoasa
- Peretele inferior, planseul diafragmului bucal- format de muschii din portiunea superioara a
gatului. Pe acest perete este situata limba, iar intre limba si planseu se afla regiunea sublinguala.
- Peretele superior, bolta palatina- formata din palatal dur si palatul moale.Palatul dur este
reprezentat de apofizele palatine ale maxilei si lamele orizontale ale oaselor palatine. Palatul
moale este constituit din tesut fibros si muschi. Portiunea anterioara e dispusa orizontal, iar cea
posterioara formeaza valul palatin, care la mijloc contine uvula. Lateral pornesc 2 arcuri:
palatoglos si palatofaringian, iar intre acestea – fosa tonsilara ocupata de amigdala palatina.
- Peretele posterior- vestibulul faringian, prin care cavitatea bucala comunica cu faringele

76. Limba- conformatie externa si structura

LIMBA- organ muscular, mobil, situate pe peretele inferior al cavitatii bucale, organ cu multiple
functii- participa la masticatie si deglutitie, articularea vorbirii.
CONFORMATIE EXTERNA : Limba este constituita din :
- Corp , varf, radacina, 2 fete (superioara si inferioara) si 2 margini laterale.Pe fata superioara se afla
santul terminal- limita dintre corp si radacina.
STRUCTURA : Tunica mucoasa a limbii inveleste muschii limbii si e de culoare roz pala.Se disting
papile valate,fungiforme, filiforme, foliate si conice. Membrana mucoasa a radacinii limbii e lipsita
de papile, fiind dotata cu numeroase proeminente ce contin foliculi limfatici, formand amigdala
linguala. Mucoasa, la trecerea ei pe planseul bucal formeaza frenulul limbii, bilateral- plica
sublinguala, in care e situata glanda omonima. Muschii limbii sunt pari si se impart in muschi
proprii(longitudinal superior, inferior, transversal si vertical) si muschi scheletici(genioglos, hioglos si
stiloglos)

77. Dintii- structura si functiile.Formele dintilor si

caracteristica lor.Eruptia dintilor
DINTII- organe dure, de culoare albicioasa, implantati in alveolele maxilarelor, drept rol- captarea,
decuparea si trituarea alimentelor, au si rol fonetic in articularea sunetelor.
STRUCTURA DINTELUI: este alcatuit din coroana, col si radacina. Coroana- cea mai masiva
portiune ce proemineaza deasupra gingiei. In alveola dentara se afla radacina dintelui, care se termina
cu un apex, in care se afla un orificiu. Colul dintelui- o ingustare a dintelui intre coroana si radacina. In
interiorul dintelui se afla cavitatea dentara , care contine pulpa dintelui. Substanta dintelui este
alcatuita din : dentina- masa de fond a dintelui, adamantina- acopera pe din afara coroana dintelui si
ciment- radacina. Deosebim dinti de lapte(deciduali ) si dinti permanenti.
FORMELE DINTILOR : Sunt 4 forme de dinti : incisivi, canini, premolari si molari.
CARACTERISTICA LOR :
- Incisivii- coroana in forma de dalta cu o singura radacina, si deosebim incisivi mediali si
laterali.
- Caninii- coroana in forma conica cu varf acuminate si cu o singura radacina lunga.
- Premolarii- coroana in forma rotunda sao ovala, prezinta 2 tuberculi, o singura radacina, care
uneori poate avea apexul bifurcat.
- Molarii- coroana in forma cuboida, prezinta de la 3-5 tuberculi. Molarii superiori au 3 radacini,
iar cei inferiori- 2. Molarul III este cel mai intarziat fiind numit molar de minte.
ERUPTIA DINTILOR : este subtierea gingiei si aparitia coroanei dintelui in cavitatea bucala.
Aceasta apare la prima jumatate de an de viata. Primii erup incisvii, apoi primii molari, caninii si
ultimii apar molarii. Eruptia dintilor definitivi incepe pe la 6-7ani. Molarii de minte erup pe la 12-
28ani. Primii erup primii molari inferiori, apoi incisivii mediali, primii molari superiori, apoi incisivii
laterali. Mai tarziu erup primii premolari, dupa ei caninii, premolarii II si molarii II.

78. Glandele salivare- clasificare, structura si functii

GLANDE SALIVARE – glande ce secreta saliva. Se disting glande salivare mici(glande
labiale, bucale, palatine si linguale) si glande salivare mari(parotida, submandibulara, sublinguala).
Glandele salivare mari- in afara limitelor cavit. bucale, dar ductul lor se deschid in ea.Dupa tipul
secretiilor eliminate avem glande seroase, mucoase si mixte.
GLANDA PAROTIDA- glanda de tip seros, cea mai mare -situata anteroinferior de pavilionul urechii,
pe fata laterala a ramurii mandibulei. Ductul parotid traverseaza m. maseter si penetreaza m.
buccinator, deschizindu-se la nivelul molaruluii II superior.
GLANDA DUBMANDIBULARA- glanda mixta, situata medial putin mai jos de corpul
mandibulei.Ductul submandibular se indreapta in sus, deschizindu-se in virful papilei sublinguale
GLANDA SUBLINGUALA- glanda mucoasa, mica, situata deasupra m. milohioidian, pe planseul
cavit. bucale, in plica sublinguala.Ductul principal se deschide la nivelul papilei sublinguale.

79. Faringele- topografie si structura

FARINGELE- un conduct musculo-membranos, unde se incruciseaza calea respiratorie cu cea
alimentara. Aceste serveste la ventilarea urechii medii, in fonatie si are rol in apararea organismului.
TOPOGRAFIE:
o Scheletotopie- de la baza craniului pina la nivelul vert VII cervicale
o Holotopiei- regiunea capului si a gatului
o Sintopiei- posterior- coloana vertebrala cu m. prevertebrali, intre acestia aflandu-se spatiul
retrofaringian, lateral- fascicule vasculo-nervoase a gatului, anterior- cavitatea nazala(sus) si
cavitatea bucala cu laringele (jos)
STRUCTURA EXTERNA : Are forma unui tub aplatisat in sens anteroposterior. La acesta distingem
peretele anterior- care aproape lipseste, caci aici sunt situate orificii : coanele, vestibulul faringian si
accesul in laringe, posterior- nu are orificii, laterali si superior(bolta faringelui).

80. Cavitatea faringelui- particularitati de structura si

functii. Deglutitia
CAVITATEA FARINGELUI- se divide in :
- Partea nazala(nazofaringele)- la nivelul coanelor
- Partea orala(orofaringele)- de la valul palatin pina la accesul in laringe, la nivelul vestibulului
faringian
- Partea laringiana(laringofaringele)- de la niv. accesului in laringe pin la trecerea sa in esofag
Pe fata interna a faringelui- se afla o acumulare de tesut limfoid- amigdala faringiana. Pe peretii
laterali, posterior de coane – orificul faringian al trompei auditive(Eustache), care uneste cavit. urechii
medii cu cavit. faringelui , contribuind la ventilarea urechii medii. Posterior de acest orificiu- amigdala
tubara, intrarea in faringe fiind incercuita de un inel de formatiuni limfoide(amigdalele palatine,
tubare, linguala si faringiana), constituind inelul limfoepitelial Pirogov- Waldeyer.

STRUCTURA INTERNA: Peretele interior al lui este format din tunica mucoasa. Spre exterior se
afla tunica musculara si adventia. Mucoasa de la nivelul nazofaringelui- tapetata cu epiteliu ciliar, iar
in celelalte portiuni- de epiteliu pavimentos pluristratificat.In mucoasa sa sunt situate glande mucoase.
Din exterior baza submucoasa si fascia faringobazilara din partea de sus sunt acoperite de muschii
faringelui, ce se impart in :
➢ Muschii constrictori :
- M. constrictor superior Din exterior- este tapetat de adventitia.
- M. constrictor mediu
- M. constrictor inferior
➢ Muschii longitudinali :
- M. stilofaringian
- M. palatofaringian Toti acestia, participa la actul de deglutitie.
DEGLUTITIA – trecerea bolului alimentar din cavitatea bucala prin faringe, esofag pina in
stomac.Are urmatoarele faze:
- Faza orala(voluntara si involuntara)
- Faza faringiana (involuntar rapid)
- Faza esofagiana(involuntar lent)
Durata deglutiei este de aproximativ 1 secunda.

81. Esofagul- topografia, structura peretelui si functia

ESOFAGUL- este un conduct musculo-membranos prin care trec alimentele din faringe in stomac. El
este un tub aplatisat anteroposterior, cu lungimea de 25-30cm
TOPOGRAFIA ESOFAGULUI- are 3 parti : cervicala, toracica, abdominala.
Conform :
o Scheletotopiei- nivelul vertebebrelor VI-VII cervicale pin la vertebra X-XII toracica
o Holotopiei- regiunea gatului- cavitatea toracica si apoi cavit. abdominala.
o Sintopiei- P. cervicala- intre trahee si col. vertebrala. P. toracica- la inceput in mediastinul
superior , iar apoi in inferior-posterior. La niv. vertebrei toracale IV-vine in tangenta cu arcul
aortei, aici intersectand si bronhia principala stinga. P. abdominala este adiacenta la lobul sting
al ficatului.
La esofag se observa 3 ingustari :
I- la nivelul vert. VI-VII cervicale, unde faringele trece in esofag
II- la nivelul vert. IV-V toracice, unde esofagul vine in contact cu bronhia stinga
III- la nivelul penetratrii esofagului prin diafragm

STRUCTURA PERETELUI :
▪ Tunica externa- adventitia(tesut conjuctiv fibros lax)
▪ Tunica musculara- alc. din 2 straturi : extern longitudinal si intern circular
▪ Baza submucoasa- formeaza pliuri longitudinale
▪ Tunica mucoasa- contine glande mucoase si ganglioni limfatici

82. Stomacul- topografia, conformatia externa si

structura peretelui.
STOMACUL- o dilatare a tubului digestiv intre esofag si duoden
TOPOGRAFIE : ¾ - se afla in hipocondriul stang, ¼ in regiunea epigastrica. Conform:
o Scheletotopiei- la nivelul vert. toracice XI pina la niv. vert XII toracale si I- lombara.
o Holotopiei – in partea superioara a cavit. abdominale sub diafragm si ficat.
o Sintopiei- anterior- vine in adiacenta cu diafragmul, in dreapta lui este ficatul, posterior-
rinichiul sting cu glanda suprarenala, pancreasul si splina.

CONFORMATIE EXTERNA : Are 2 pereti : posterior si anterior, care unindu-se formeaza curbura
mare si curbura mica. Pe curbura mica in portiunea inferioara se afla incizura unghiulara, iar in partea
superioara- orificiul cardial(locul de patrundere a esofagului in stomac) si cardia. Spre stinga de
aceasta se afla fundul(bolta) stomacului. Compartimentul mai ingust a stomacului- parte pilorica,
limita dintre stomac si duoden- pilor, locul de iesire din stomac- orificiu piloric. Partea medie a
stomacului se numeste corpul stomacului. Capacitatea medie este de 3l.
STRUCUTURA PERETELUI :
▪ Tunica externa- tunica seroasa(de peritoneu, pozitie infraperitoneala)
▪ Tunica musculara- stratul extern- longitudinal si intern- circular, care in portiunea pilorica
formeaza sfincterul piloric
▪ Tunica mucoasa- formeaz plice gastrice. La nivelul trecerii stomacului in duoden se afla valva
pilorica.Toata suprafata mucoasei stomacului comporta niste proeminente mici- arii gastrice, iar
pe suprafata lor- foveole gastrice, ce reprezinta glande gastrice ce secreta suc gastric pt tratarea
chimica a alimentelor.

83. Intestinul subtire- topografie, parti componente si

structura peretelui acestuia
INTESTINUL SUBTIRE- portiunea canalului alimentar cuprinsa intre stomac si intestinul gros, aici
avnd loc digestia intestinala.
TOPOGRAFIE :
o Scheletotopie- vertebra lombara I pin la fosa iliaca dreapta unde trece in intestinul gros
o Holotopie- incepe de la pilor, intre stomac si intestinul gros
o Sintopiei- in regiunea celiaca, inferior de stomac și colonul transvers, pina la intrarea in
cavitatea pelviana
PARTI COMPONENTE: duoden, jejun, ileon
Duodenul- portiunea incipienta a intestinului subtire,situat pe peretele posterior al cavitatii
abdominale.Incepe de la pilor, trecand in forma de potcoava in jurul capului pancreasului.Acesta are 4
parti: superioara , descendenta, orizontala, ascendenta. La trecerea duodenului in jejun se formeaza
flexura duodeno-jejunala. Nu are mezou, este situat retroperitoneal, dar ampula acestuia-
infraperitoneal.Pe fata interna a acestuia se formeaza plicile circulare, iar pe fata descendenta se afla o
plica longitudinala, care in p. superioara se afla papila duodenala mica in care se deschide ductul
accesor al pancreasului , iar in p. inferioara – papila duodenala mare , in care se deschide ductul
principal al pancreasului si ductul biliar comun.In lumenul duodenului se deschid si glande duodenale.

Jejunul si ileonul- portiunea mezenterica, deoarece avand o pozitie infraperitoneala sunt suspendate pe
un mezou prin care trec vase sangvine, limfatice si nervi. Acestea formeaza 14-16 anse intestinale.Nu
exista o limita intre acestea, insa vizualizate la microscop se observa, datorita structurii celulare
diferite.

STRUCTURA PERETELUI :
▪ Tunica seroasa este situata pe o baza subseroasa
▪ Tunica musculara- reprezentata de stratul longitudinal si circular. Interior de aceasta este situata
baza submucoasa- fiind foarte bine dezvoltata
 ▪ Tunica mucoasa- formeza plicile circulare si vilozitatile intestinale, care maresc suprafata de
absorbtie.Acestea in centrul lor au sinusul chilos, in jurul carora se afla arteriole si venule.Intre
acestea se deschid glande intestinale ce secreta suc intestinal. Mucoasa mai contine foliculi
limfatici solitari, ganglioni limfatici agregati(placile Peyer)

84. Ficatul- topografie si limite, conformatia externa

FICATUL- cel mai voluminos viscer, organ glandular si capabil de auto-regenerare. Participa la
procesele digestive (elaboreaza bila), de metabolism.
TOPOGRAFIE : - situat in hipocondriul drept, epigastru si o parte in hipocondriul sting.
- in cavitatea abdominala , in dreapta, sub diafragm

LIMITELE: Limita superioara- pe linia medioclaviculara -spatiul intercostal IV

Limita superioara spre dreapta coboara brusc pina la spatial X intercostal pe linia axilara medie.
Acestea impreuna formeaza marg. inferioara a lobului drept al ficatului. Spre stinga de spatial
intercostal IV limita superioara coboara treptat in jos, unde pe linia mediala anterioara intersecteaza
apendicile xifoid XII.

CONFORMATIA EXTERNA- Ficatul are o culoare rosie-bruna. Are 2 fete: diafragmatica-orientata

anterosuperior si viscerala- orientata posteroinferior. Pe cea diafragmatica de la diafragm vine
ligamentul falciform al ficatului, care separa in lobii drept si sting. Pe fata viscerala avem 3 santuri,
2 in plan sagital si 1 in plan frontal. Santul sagital sting delimiteaza lobulul hepatic sting de drept. In
partea sa anterioara- ligamentul rotund, iar in cea posterioara- ligamentul venos. Santul sagital drept
este mai lat, care in p. anterioara contine vezica biliara, iar in p. posterioara vena cava inferioara.
Aceste santuri unindu-se, formeaza hilul hepatic. Pe fata viscerala a lobului drept hepatic distingem
alti 2 lobi: patrat- anterior de hil si caudat- posterior de hil.

85. Structura macro- si microscopica a ficatului si

functiile lui
Din exterior, ficatul este acoperit de tunica seroasa, pozitie infraperitoneala.Sub peritoneu se afla o
tunica fibroasa.In ficat distingem 2 lobi, 5 sectoare, 8 segmente. Unitatea morfo-functionala a ficatului
o constituie lobulul hepatic. Acestia sunt alcatuiti din celule hepatice.
Intre trabecule sunt situate capilare sangvine, iar in centrul lobului se afla vena centrala. Peretii
capilarelor sunt formati din celulele Kupfer, fiind apte de acapara si digera bacteriile(fagocitoza). Intre
lobuli se afla cantitati mici de tesut conjuctiv, in care sunt situate canaliculele biliare, artere si vene,
acestea formand triada hepatica. In ficat se formeaza canalul hepatic drept, care iese din lobul drept si
canalul hepatic sting, care iese din lobul sting. In hilul ficatului formeaza ductul hepatic comun, care
conflueaza canalul cistic, formand ductul biliar comun.

FUNCTIILE: Ficatul mai este numit ,,laboratorul central al organismului”. Participa la realizarea
metabolismului proteinelor, grasimilor, glucidelor, la schimbul de apa, saruri minerale si vitamine. Are
rol in realizarea functiilor sangelui, proceselor digestive si de absorbtie, la sintetizarea si depozitarea
unor substante.

86. Vezica biliara- topografia si structura vezicii

biliare.
VEZICA BILIARA- un rezervor in care se acumuleaza bila, fiind asezata in partea anterioara a
santului longitudinal drept al ficatului. Este formata din : o portiune mai largita- fundul, segmentul de
mijloc- corpul si partea mai ingusta- colul, care continuie cu ductul cistic.Bila elaborata de ficat se
acumuleaza in vezica biliara in care se varsa prin canalul cistic din canalul hepatic comun.
STRUCTURA : Fata libera a ei- acoperita de peritoneu, care formeaza tunica seroasa a vezicii
biliare. In locurile unde tunica seroasa lipseste- este prezentata de adventitie. Tunica musculara-
formata din celule musculare netede, iar tunica mucoasa formeaza pliuri.

87. Pancreasul- topografie, conformatie externa si

structura
PANCREASUL- glanda voluminoasa cu dubla secretie- externa si interna, glanda complexa
alveolotubulara.
TOPOGRAFIE –
o Holotopie- este situat în cavitatea abdominală
o Scheletotopie- la nivelul vertebrelor I-II lombare
o Sintopie-posterior de stomac

CONFORMATIE EXTERNA : are o lungime de 14-18 cm și o lățime de 3-9 cm. Masa lui la omul
matur este de circa 80 gr. La pancreas distingem capul, corpul și coada.

• Capul pancreasului -la nivelul vertebrelor I-III lombare în ansa duodenala

• Corpul pancreasului - intersectează din dreapta spre stânga vertebra I lombară. Corpul glandei
are 3 feţe (anterioară, posterioară şi inferioară) şi 3 margini.
 • Coada pancreasului -trece in stånga şi în sus spre hilul splinei. Posterior de coada pancreasului
se află suprarenala stângă şi rinichiul stång.

STRUCTURA PANCREASULUI
In structura pancreasului se disting două părți componente. Masa principală a sa are funcție exocrină
şi este alcătuită din lobuli constituiti din acini, care secretă sucul pancreatic, pe care il varsă în duoden.
Celulele glandulare ale acinilor secretă suc pancreatic. Canaliculele excretoare, colecteaza secretul
acinilor. Confluând, canaliculele excretoare ale acinilor formează ducturile intralobulare, iar din
aceștia iau naştere ducturile interlobulare.
Ductul pancreatic principal (Wirsung) se deschide în porțiunea descendentă a duodenului împreună
cu ductul coledoc. Ductul pancreatic accesor, ia naştere din ductul pancreatic principal și se deschide
in papila duodenală mică. A doua parte a pancreasului, cu mult mai mică, are funcție endocrină. Este
for- mată dintr-o mulțime de grămăjoare celulare dispersate între lobulii pancreasului, numite insulele
Langerhans. Ele secretă doi hormoni insulina și glucagonul - cu rol în metabolismul glucidelor.

88. Intestinul gros- topografie, parti componente si

structura peretelui acestuia
INTESTINUL GROS - urmează după intestinul subțire și constituie compartimentul terminal al
sistemului digestiv. În el se definitivează procesele digestive, se mulează și se evacuă în exterior
masele fecale.
TOPOGRAFIE - are o lungime de 1.5-2.0 m. și începe cu intestinul cec, situat în fosa iliacă dreaptă şi
prevăzut cu apendicele vermicular. Este situat în cavitatea abdominală şi în cavitatea micului bazin.
Pe fața lui externă - bandeletele colonului (bandeleta mezocolică, omentală şi bandeleta) Intre acestea
există haustrele colonului, separate între ele prin nişte şanţuri.Pe fața externă a colonului de-a lungul
bandeletelor liberă şi omentală sunt situate nişte prolabări ale tunicii seroase, ce conțin țesut adipos-
apendicele epiploice.
PARTI COMPONENTE :
▪ Cecul- este situat în fosa iliacă dreaptă și constituie porţiunea inițială a intestinului gros, are o
poziție intraperitoneală. Pe fața posteromedială se intâlnesc într-un singur punct bandeletele
colonului și de la acest nivel pornește apendicele vermiform. Locul de trecere a ileonului în cec -
orificiul ileocecal,dotat cu valva ileocecală, constituită din două pliuri ale mucoasei
▪ Colonul ascendent- prelungirea cecului și e orientat în sus, situat in partea dreaptă a
abdomenului. Ajungând la fața viscerală a ficatului, el coteşte brusc, formând flexura dreaptă a
colonului(hepatica), apoi trece în colonul transvers. Colonul ascendent are o poziție
mezoperitoneală.
▪ Colonul transvers-este dispus transversal in cavitatea abdominală şi se întinde de la flexura
dreaptă a colonului până la flexura stângă a colonului, unde colonul transvers trece în cel
descendent.Are o poziție intraperitoneală.
 ▪ Colonul descendent începe de la flexura stângă(splenica) a colonului transvers, trece în jos şi
ajunge la nivelul fosei iliace stångi, unde trece în colonul sigmoid. Colonul descendent are o
poziție mezoperitoneală.
▪ Colonul sigmoid - este situat în fosa iliacă stângă şi se întinde de la nivelul crestei osului iliac
în sus până la articulația sacroiliacă, la nivelul căreia trece in rect. Are o poziție intra-
peritoneală.
▪ Rectul -partea terminală a intestinului gros. În el se acumulează, apoi se evacuează din
organism masele fecale. El este situat în cavitatea bazinului mic. Posterior de rect se află sacrul
şi coccisul. Anterior de el la bărbați se află prostata, vezica urinară, veziculele seminale și
ampulele canalelor deferente, iar la femei uterul şi vaginul.
STRUCTURA PERETELUI :
La exterior este situată tunica seroasă care este urmată de baza subseroasă. Apoi urmează tunica
musculară, a cărei strat longitudinal nu e prezent pe toată suprafața colonului, formand trei bandelete
musculare, iar stratul circular- compact. Baza submucoasă și tunica mucoasă sunt bine dezvoltate.
Mucoasa nu formează vilozități insa, pliuri semilunare care coincid limitelor dintre haustre. În tunica
mucoasă se observă numeroase glande intestinale, ganglioni limfatici solitari, iar în peretele
apendicelui vermiform se află ganglionii limfatici agregați ai apendicelui vermiform.
STRUCTURA RECTULUI :
O parte din rect, care se află în cavitatea bazinului mic, formează la nivelul sacrului o dilatare numită
ampula rectală. Partea mai îngustă a rectului, se numeşte canal anal. Membrana externă a rectului în
porțiunea ei superioară e constituită de peritoneu (tunica seroasă), care acoperă această porțiune a
rectului din toate părțile (poziție intraperitoneală). În partea medie rectul este acoperit de peritoneu
din trei părți (poziție mezoperitoneală), iar în treimea inferioară rectul nu este acoperit de peritoneu
(poziție extraperitoneală) și tunica lui externă este prezentată de adventiție.
Stratul mediu este tunica musculară, prezentă prin stratul longitudinal şi stratul circular. Stratul
muscular circular în regiunea canalului anal formează sfincterul anal. Tunica internă este mucoasa,
care conține ganglioni limfatici agregati si pliuri transversale. In ampula rectului- 2,3, iar in canalul
anal- 6-10, care largindu-se formeaza pilieri anali, iar depresiunile dintre- sinusuri anale.