MINISTERUL EDUCAŢIEI

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „VASILE ALECSANDRI” – FOCȘANI

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR PROFESIONALE

ASISTENT MEDICAL GENERALIST

COORDONATORI:
Dr: Neagu Codruţa
PIP: Mihalache Gabriela

ABSOLVENT(Ă): BANU ANA-MARIA

FOCȘANI
2023
MINISTERUL EDUCAŢIEI
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „VASILE ALECSANDRI” - FOCȘANI

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DISCOPATIE LOMBARĂ

FOCȘANI
2023
 MOTTO

“Doar acela care nu cunoaște în ce fel este angrenată coloana în jocul static și dinamic al
forțelor organismului uman, va putea integra corect întreaga importantă a acestui organ
central, în gândirea sa diagnostică și terapeutică.”
ARGUMENT

Una din problemele de sănătate actuale sunt afecţiunile degenerative 
ale coloanei vertebrale din cauza extinderii lor in toate clasele sociale afectâ
nd persoane active,apte de muncă,modificănd calitatea vieţii. Bolile reumati
smale prezintă un impact socioeconomic major asupra individului, familiei ş
i resurselor medicale, cu repercursiuni asupra funcţiilor fizice şi psihice,
precum şi tendinţa crescută de recurenţă.

Artroza constituie principala cauză de limitare a activităţii cotidieneşi de ha
ndicap fizic,enerând un impact major pentru indivizi, servicii de sănătate şi s
ocietate.

Prin lucrarea de faţă îmi propun să evidenţiez particularitaţile clinice 
ale discopatiei lombare, în special beneficiile tratamentului recuperator în af
ecţiunile reumatismale degenerative ale coloanei vertebrale lombare precum 
şi importanţa activităţii asistentului medical în ingrijirea acordată pacienţilor 
cu discopatii lombare. Lucrarea de faţă este structurată in 5 capitole. Este im
portant de menţionat că diagnosticul precoce şi conduita terapeutică adecvat
ă
discopatiei lombare,incluzând aici atât îngrijirile cât si tratamentul efectuat d
e asistentul medical, favorizează recuperarea pacientului şi reintegrarea in ac
tivităţile cotidiene diminuând riscurile de handicap fizic. În acest context asi
stentul medical trebuie să fie bine pregătit profesional,să dea dovada de bun
e calităţi morale şi fizice pentru ca intervenţiile acordate pacienţilor cu disco
patie lombară să fie eficiente într-un timp cât mai scurt.
CUPRINS

Partea I

Capitolul I

Noţiuni de anatonie şi fiziologie a coloanei vertebrale

1.1 Formarea şi dezvoltarea Sistemului Osos

Organele sitemului locomotor sunt reprezentate de oase, articulații, mușchii

scheletici si anexele lor conjunctive. Sunt organe MEZODERMALE. Procesul de
formare și transformare a scheletului conjunctiv fibros și cartilaginos al embrionului
și fătului în scheletul osos al adultului poartă numele de OSTEOGENEZĂ. Aceasta
începe în saptamana4 a vieții embrionare. În dezvoltarea sistemului osos se disting
doup faze: Faza 1: formeaza țesutul osos prin înlocuirea țestului conjunctiv sau
cartilaginos și se constituie osul primar. Faza 2: au loc procese de remaniere și
distrugere, de modelare a țesutului osos constituindu-se osul secundar concomitânt
cu creșterea lui în lungime și grosime.
Osteogeneza este un proces atât de distrugere cât și de construcție. Faza în care
predomină fenomenele de construcție, de transformare a membranelor conjunctive și
a cartilajului hialin în țesut osos se numește osificare primară, în urma căreia ia
naștere osul brut, incomplet diferențiat, numit os primar.
Coloana vertebrală îşi are originea în celulele peretelui ventro-medial al
somitelor care îşi pierd aranjamentul lor regulat şi formează o masă difuză numită
sclerotom, care migrează şi înconjoară tubul neural. Această teacă mezenchimatoasă
este divizată transversal prin septuri intersegmentare.
Coastele apar ca prelungiri ale arcurilor vertebrale trimise între miotoame.

1.2 Noţiuni de anatomie a coloanei vertebrale

Coloana vertebrală (șira spinării)

Coloana vertebrală reprezintă scheletul axial al trunchiului și este localizată posterior
și median.
Ea îndeplinește triplu rol:
-Ax de susținere a corpului;
-Protejează măduva spinării;
-Executarea diverselor mișcări ale trunchiului și capului.
În alcatuirea acesteia intră 33-34 de vertebre.. În funcție de regiunea în care sunt
localizate, aceste vertebre sunt:
 - vertebrele cervicale sunt în număr de șapte
- vertebrele toracice sunt în număr de doisprezece
- vertebrele lombare sunt în număr de cinci
- vertebrele sacrale sunt în număr cinci
- vertebrele coccigiene sunt patru-cinci
Pentru a denumi vertebrele, se folosește inițiala zonei respective („c ”pt cervicala, „ t
”pentru toracală, „l” pentru lombară, „s” pentru sacrală) și se numeroteaza în funcție
de poziția acestora pe coloana vertebrală. („L1” prima vertebră a coloanei lombare,
„C4” a patra vertebră cervicală).
Coloana vertebrală, descendent, se extinde de la baza craniului, are lungimea circa
63-73 cm, conține 26 de oase (vertebre) care se împart în:
-7 vertebre cervicale (în zona gâtului);
-12 vertebre toracice (în zona toracelui);
-5 vertebre lombare (în zona lombară);
-osul sacru (rezultă prin unirea a 5 vertebre sacrale);
-coccisul (rezultă prin unirea a 4 vertebre coccigiene)
Vertebrele din porțiunea superioară sacrului sunt separate între ele prin discuri
intervertebrale alcătuite din cartilaj fibros, care prezintă central un nucleu mai
moale. Rolul discurilor intervertebrale este de a absorbi șocurile și de a oferi
flexibilitate coloanei vertebrale. În cazul în care se aplică o presiune excesivă,
aceasta poate duce la bombarea către exterior a discului și în felul acesta determină
afecțiunea denumită hernie de disc. Astfel, prin bombarea discului se comprimă
măduva spinării sau un nerv spinal determinând instalarea unei dureri intense și unei
senzații de amorțeală.
Privită din lateral, în regiunile cervicală și lombară, coloana vertebrală este curbată
anterior și în regiunile toracală și sacrală, este curbată posterior. Rolul lor este de a
întări și de a crește flexibilitatea coloanei vertebrale. Sunt alcătuite din: corp, arc,
gaură vertebrală.
a) Corpul este cilindric și este localizat în partea anterioară a vertebrei. I se descriu o
față superioară și una inferioară.
b) Arcul vertebrei: este localizat în partea postero-lateralăa vertebrei și este alcătuit
din pedicul, incizura superioarăși inferioară, ambele delimitând gaura intervertebrală,
proces transvers, proces articular superior și inferior, lama arcului vertebral, proces
spinos.
c) Gaura vertebrală: prin suprapunerea tuturor găurilor vertebrale ia naștere canalul
vertebral, în interiorul caruia se află măduva spinării. Gaura vertebrală este delimitată
de corpul și arcul vertebral.

Vertebrele prezintă anumite particularități structuraleînfuncție de regiunea în care

se află:
1. Vertebrele cervicale au corpul vertebral de dimensiuni reduse (cele mai reduse
comparativ cu celelalte segmente vertebrale).
- gaura vertebrală are formă triunghiulară
- procesul articular are fețe articulare plane
- procesul spinos este scurt și bituberculat
- procesul transvers: are la bază gaură transversală , prezintă tubercul anterior și
posterior șișantul nervului spinal.
2. Vertebrele toracice au corpul vertebral mai mare decât cel al vertebrelor cervicale
și mai mic decât al vertebrelor lombare.
- gaura vertebrală are formă cilindrică
- procesul spinos este lung, unic
- procesul transversprezintafoveacostalistransversalis care se articulează cu
tuberculul costal.

3. Vertebrele lombare au corpul vertebral cel mai voluminos, cu aspect de bob de

fasole, având concavitateacătre posterior
- gaura vertebrală are formă triunghiulară
- procesul articular are fețele articulare cilindrice, concave superior și convexe
inferior
- procesul accesor, este redus ca dimensiune, anterior de acesta se localizează
procesul costal care este mare șireprezintă fostele coaste lombare.

Figura 1.2. Imaginea din stânga - vedere anterioară a coloanei vertebrale (se remarcă
dispunerea vertebrelor). Imaginea din dreapta - vedere laterală, stânga în care se remarcă
curburile coloanei vertebrale.
Forma vertebrelor în funcție de regiune

Vertebra tip prezintă în partea sa anterioară, corpul vertebral, iar

posterior, arcul vertebral, care e legat de corpul vertebral prin doi pediculi. Aceștia
delimitează orificiile intervertebrale, prin care ies nervii spinali.
Între corpul vertebral, pediculi și arcul vertebral, se află orificiul vertebral, care prin
suprapunere formează canalul vertebral care adapostește măduva spinării.

Regiunea Lombară a coloanei vertebrale:

Osul sacru provine din sudarea celor 5 vertebre sacrale. Vârful sacrului, îndreptat în
jos, se unește cu baza coccisului. Fețele laterale prezintă o suprafață de articulare
pentru osul coxal.
Lombară– porțiunea inferioară a spatelui, compusă din 5 vertebre, oferă suport
pentru aproximativ întreaga dumneavoastră greutate corporală.
Vertebrele lombare au corpul vertebral cel mai voluminos, cu aspect de bob de
fasole, având concavitatea către posterior - gaura vertebrală are forma triunghiulară -
procesul articular are fețele articulare cilindrice, concave superior și convexe inferior
,
procesul accesor, este redus ca dimensiune, anterior de acesta se localizeazaprocesul
costal care este mare și reprezintă fostele coaste lombare.
Fig. 2.2 Regiunea lombară

1.3 Noţiuni de fiziologie a coloanei vertebrale

- Coloana vertebrala are rol însusținerea capului, trunchiului și a membrelor

superioare
- protecțiamăduveispinării - situatăîn canalul vertebral, format prin unirea găurilor
vertebrale
- transmiterea greutății trunchiului la pelvis și membrele inferioare (de aceea
dimensiunea vertebrelor crește spre inferior)

Capitolul II
Afecţiunea discopatie lombară

2.1 Istoricul bolii.

Majoritatea sciatalgiilor au origine vertebrală în zona lombară, degenerarea discului

vertebral fiind cauza cea mai frecventă. Aceasta părere s-a impus încetul cu încetul,
nefiind usor acceptată de la începutul descoperirii acestei afecţiuni.
În anul 1929 dr. Şchmorlşi colegilor săi le revine meritul de a atrage atenţia asupra
rolului discului intervertebral în diverse afecţiuniradiculo-medulare.
La început se credea că diagnosticul clinic nu este posibil (în afara cazurilor cu
calcefieri sau osificări vizibile pe radiografia fără substanţă de contrast), iar ulterior
dr. Glorieux în anii 1930 a susţinut că simptomatologia clinică şi radiologică este
eficientă pentru stabilirea diagnosticului înainte de eventuale intervenţii chirurgicale.
Uneori aspectul radiologic este definitiv pentru stabilirea diagnosticului.
Fizicianul german Conrad Rontgen a descoperit întâmplător razele x în anul 1985.
Razele x sunt radiaţii electromagnetice penetrante care ajută la expunerea pe un
panou fluorescent a sistemului osos astfel a fost o descoperire importantă şi în lumea
medicală ajutând astfel şi diagnosticarea corectă a discopatiilor lombare.
Antiinflamatoarele şiantialgicele precum aspirina şiparacetamolul au fost descoperite
în jurul anilor 1890 1900 şi au ajutat destul de mult până în ziua de astăzi pentru
tratamentul simptomatic al discopatiilor lombare.
Tratamentele cu infiltraţii au început în anii 1900 pentru discopatiile lombare datorită
experimentelor renumitului cercetător Nikolai Tesla în anul 1896 a tehnicilor
specifice acestor infiltraţiişi tratamente.

2.2 Definiţie

Discopatia lombară vertebrală este o suferinţă cronică adesea

progresivă degenerativă afectând discurile intervertebraleşiarticulaţiile sale.
Discopatia lombară se caracterizează prin durere localizată în
regiunea lombară
Durerea lombară musculo-vertebrală sau durerea mecanică rezultă
din tensiunea muşchilorparavertebralişi a ligamentelor cât şi din
iritaţiafaţetelor articulare. Este cea mai obişnuită formă de durere de spate.
Exclude cauze anatomice identificabile : hernie de disc, tumori , etc.

2.3 Etiologie.
Modificările degenerative ale coloanei vertebrale însoţite de durere
sunt una din cele mai comune boli ale civilizaţiei moderne.
Degenerarea poate fi rezultatul procesului natural de îmbătrânire, al
injuriei discului intervertebral sau a altor factori.
Atunci când hidrofilia (aviditatea de retinere a apei) nucleului pulpos
scade, se reduce forţa explozivă şi se instalează degenerescenţadiscală.
Presiunea din interiorul nucleului pulpos creşte în acelaşi timp cu
încărcarea.
„Rezultatul degenerării coloanei este durerea cronică de spate care apare la
toate grupele de varstăşiocupaţionale”
Regiunea lombară şi mai ales ultimele două discuri lombare
reprezintă sediul durerii din următoarele cauze:
• factori predispozanţi: a) anomalii congenitale,
b) constituţia individului,
c) insuficienta tesutuluiconjuctiv de susţinere.
• factori favorizanţi: a) puncţia lombară,
b) sarcina şinaşterea (sarcina produce accentuarea lordozei lombare, cu
micşorareaspaţiilor vertebrale lombare în partea posterioară)
c) poziţii vicioase care ţin de ocupaţia individului.
• factori determinanţi sunt traumatisme care joacă un rol important în
debutul bolii.
Vârsta îndeosebi afectat este cuprinsă între 30 şi 45 de ani.
În funcţie de profesie afecţiunea apare la cei care depun eforturi fizice mari,
muncitori manuali, meseriaşi.
„Traumatismul poate fi puternic şi aplicat direct pe coloana
vertebrală (cădere, săritură, ridicarea unei greutăţi mari, eforturi în timpul
naşterii) sau poate fi slab şi repetat.Traumatismele mici şi repetate asupra
coloanei vertebrale produc procese degenerative indirecte, posttraumatice
ale discului”
Durerea lombară inferioară de cauză mecanică, generată de suferinţa
atât a ţesuturilor moi lombare, cât şi a structurilor vertebrale (disc, ligamente
intracanaliculare, articulaţii vertebrale posterioare, pediculi vertebrali )
afectate printr-un proces degenerativ.

2.4 Fiziopatologie.

Între aceste vertebre ale coloanei lombare există biște discuri elastice formate la
rândul lor din numeroase discuri adunate de colagen care conferă elasticitate sporită.
Aceste discuri au și rol de amortizare al acestor vertebre în timpul mișcării umane.
Discopatia înseamnă tocmai erodarea acestor discuri de colagen intervertebrale.
Patologia este cu atât mai complexă cu cât prin interiorul coloanei vertebrale
(porțiunea osoasă) traversează mănunchiul de nervi și de filete nervoase ce înseamnă
măduva spinării.
Măduva spinării are filetele nervoase atât ascendente cât și descendente care
înseamnă comunicarea nervoasă a tuturor informațiilor dinspre sistemul nervos
central (encefal) către restul organismului și invers de la toate organele de simț
dinspre toate celulele descendente ale organismului și prin măduva spinării ce
traversează coloana vertebrală osoasă.
Dacă aceste discuri intervertebrale se erodează, se va produce o comprimare a
vertebrelor din regiunea lombară și astfel se va capsa/comprima nervul respectiv care
va duce la o serie de patologii care pornesc de la : durere și se răsfrâng la
incompetența de a merge sau dificultate în deplasare dar poate merge și până la
pareze și paralizii.
În cazul persoanelor de vârstă a copilariei sau un adult tânăr, discurile
intervertebrale au o consistența hidrică foarte mare de peste 75% fapt care da o
elasticitate mult mai mare, iar odată cu creșterea în vârstă conținutul procentual
hidric al întregului organism scade, fapt pentru care și probabilitatea de producere a
discopatiei crește odată cu înaintarea în vârstă.
Mecanismele discopatiei pot fi generate prin aceste erodări ale discurilor de colagen
intervertebrale, dar mai există și un al doilea mecanism dat de o hernie de disc în
antecedente.
Un alt mecanism de producere al discopatiei lombare face referire la sistemul
muscular. Mușchii mențin în toată perioada lor un tonus muscular, adică o minimă
contracție care ne asigură nouă poziți verticală sau orizontală chiar și atunci cand nu
intreprindem o activitate fizică, acest tonus ne confera nouă postura.
În condiții de repaus prelungit de absența unei activități fizice minimale, acest tonus
începe să scadă, astfel că odată ce tonusul nu vine ca un plus de ajutor pentru
menținerea coloanei vertebrale în poziție și postură fiziologică, este posibil să apară
discopatia lombară sau patologia vertebrelor lombare.

2.5 Tablou clinic.

La un individ tânăr, în plină sănătate, după un traumatism al coloanei

vertebrale, apare imediat sau la scurt interval (între câteva ore sau zile), un
lumbago acut cu contractura musculară paravertebrală, variabil ca
intensitate, ca o durere surdă până la imobilizare absolută la pat ăn cazuri
grave.
Durerea cedează la repaus, calmante, căldură şiinfiltraţii locale cu
novocaină . Când intervine un nou factor mecanic sau congestiv, lombalgia
se poate repeta, la intervale de luni sau ani, cu intensitate şi durată din ce în
ce mai mari. De obicei după al doilea, al treilea sau al patrulea puseu se
adaugă şi o sciatică ce poate însoţii toate crizele în acelaşi membru, bilateral
sau alternativ.
După mai multe crize, în perioada de aşa zisă acalmie, persistă o jenă
lombară şi chiar o durere în membrul inferior.
Sciatalgia iradiază în funcţie de rădăcina comprimată, este
exacerbată de tuse, strănut, scremut iar pacienţii adoptă poziţiiantalgice :
camptocormică, flectează genunchiul şi îl sprijină pe o pernă, scolioză,
cifoză.
Clinic sciatica însoţită de paralizii din cursul degenerării discale
evoluează cu dureri localizate lombar care iradiază în membrul inferior şi
parestezii.
Semnul Froment pune în evidenţă paralizia nervului sciatic popliteu
extern;
 Semnul constă din a observa jocul tendionelor de la gâtul piciorului,
când bolnavul stă într-un picior, celălalt membru executând mişcări
pendulare.
Când ortostaţiunea se face pe membrul bolnav şi există o paralizie a
nervului peronier, tendoanelor gambierului anterior, ale lungului peronier
lateral şi ale extensorilor degetelor nu ies in evidenţă.
Simptomatologia se poate completa cu paralizia nervului sciatic
popliteu intern şi în acest caz mişcările de flexie a piciorului şi degetelor
sunt abolite sau limitate, reflexul ahilian abolit, iar tulburările de
sensibilitate localizate pe faţa posterioară a gambei şi în regiunea plantară
Acest tablou clinic care survine adesea după un efort evoluează cu
dureri accentuate, lombalgie, sciatalgie, ceea ce-l deosebeste de alte
afecţiuni cu etiologie diferită.
„Anamneza asigură practic diagnosticul, confirmat ulterior de
examenul clinic: durere lombară veche, evoluând în crize din ce în ce mai
lungi şi la intervale tot mai mici. Sciatica apare ca o agravare a stării
pacientului, fie fără o cauză evidentă, fie favorizată de un efort chiar modest
(râs, tuse, defecaţie, strănut). Se constituie faza de lombo-sciatică”
Durerea radiculară este impulsivă, fiind agravată de: eforturi fizice,
contractura abdominală, eforturile provocate de tuse,
compresiuneajugularelor (semnul Naffziger), flexia capului (semnul Neri),
manevrele de extensie a sciaticului (semnul Lassegue). Durerea diminuă în
repaus.
Fiind de origine mecanică, durerea este frecvent însoţită, de la
declanşare, de parestezii în acelaşidermatomşisenzaţie de “picior rece “.
,,Anamneza precizează absenţa sau prezenţa tulburărilor genito-
sfincteriene (golirea vezicii, defecaţia, potenţa). Istoricul bolii confirmă în
80% din cazuri etiologia discală a sciaticii radiculare”

2.7 Diagnostic.
Radiografia de coloana lombara este în sine cel mai elocvent tip de diagnostic, și
analiza de certitudine pentru discopatia lombară.
În cadrul semnelor poate fi menționată și anamneza. Aceasta înseamnă că în cadrul
unei anamneze de rutină, medicul va nota dacă au existat în antecedente hernie de
disc la diferite nivele, fapt care îl poate orienta pentru investigații suplimentare și
astfel poate diagnostica mai ușor discopatia lombară (dacă aceasta există).
Durerea care va fi identificată de pacient este similară, sau descrisă de individ, ca
o arsură ori un impuls electric (o străfulgerare) la nivelul coloanei lombare sau la
nivelul membrului inferior. Această durere poate fi însoțită de o senzație de
furnicături a membrului inferior care poate merge până la nivelul degetelor
piciorului. Dureri care se pot accentua în condițiile unei deplasări pe jos prelungite,
sau în condițiile în care pacientul stă o perioadă mai îndelungată în picioare.
Totuși cele mai elocvente analize pentru diagnosticarea acestei discopatii lombare
rămân radiografia de coloana lombară, sau de tehnica imagistică mai bună care
înseamnă CT-ul sau RMN-ul.
a) Diagnosticul pozitiv se pune pe baza datelor culese din anamneza
(eforturi fizice) a evoluţiei în doua etape (lumbago, apoi sciatica) apoi în
crize, şi pe baza modificărilor durerilor în raport cu poziţia corpului.
Diagnosticul de localizare se pune pe baza semnelor clinice
obiective, a examenelor complementare, radiografia coloanei vertebrale,
E.M.G. etc.;
,,Unele examene speciale cum ar fi discografie, mielografie,
examenul L.C.R. vor fi rezervate acelor cazuri care prezintă aspecte
particulare.”

2.8 Diagnostic diferențial.

b) Diagnosticul diferenţial în funcţie de datele clinice şi radiologice

se vor elimina : dureri localizate în membrul inferior date de o
pseudosciatică.
Putem descoperi foarte mult afecţiuni care se pot diferenţia cum ar
fi:
- tumori ale spaţiuluiepidural (angioame, sarcoame şilipoame
cancere primitive sau secundare );
- varicele venelor epidurale (dau uneori simptome de lombosciatică);
- epidurita spinală cronică cu dureri lombosciatice continue;
- granuloamelespaţiuluiepidural (tuberculoză, bruceloză ) etiologie
infecţioasă;
- arahnoiditele simple dar fără contractură musculară;
- hematomielia apare dupa traumatism vertebral iar în L.C.R. se
poate găsi sânge;
- scleroza în plăci are şi alte semne neurologice, nistagmus, abolirea
reflexelor abdominale, sindromul cerebelos ;
 - tabesul dorsal dă dureri fulgerante
- periradiculita cronică sau fibroza tecii radiculare nu dă simptome de
compresiune.

2.9 Evoluţieşi prognostic.

Evoluţiaşi prognosticul bolii sunt benigne; cu toate acestea

simptomele necesită măsuri terapeutice care să contribuie la ameliorarea
stării bolnavului şi la preîntâmpinarea complexării lui sub raport psihic.
Evoluţiadiscopatiilor lombare este lentă, leziunile degenerative ale coloanei
vertebrale accentuându-se cu vârsta .
Prognosticul este în general favorabil.
Aprecierea prognosticului se mai poate face dupa scala Prolo:
- 1 incapacitate totală ( înrăutăţire ),
- 2 durere de spate uşoară / moderată şi / sau durere în picior
(neschimbată ), - 3 durere redusă, capabil de a efectua toate activităţile
exceptând sportul
- 4 durere de spate sau / şi în picior episodică ( ameliorat )
- 5 nici o durere, capabil de a efectua toate activităţile anterioare
(vindecat )

2.10 Tratament.

a) Tratamentul profilactic poate consta în combaterea factorilor de

risc,
controlul posturii ortstatice, evitarea eforturilor fizice exagerate,
evitarea expunerii la frig şi umezeala un timp îndelungat, evitarea
obezităţiişi sedentarismului deoarece suprasolicită coloana vertebrală şi
profilaxia secundară a recidivelor.
b) Tratamentul igieno-dietetic se combină cu tratamentul
medicamentos astfel pacientul va avea un regim alimentar hipo-sodat şi
hipo-lipidic datorită medicaţiei cu antiinflamatoare şi antialgice plus
evitarea supraalimentaţiei şi evitarea obezităţii.
 c) Tratamentul medicamentos‚ constă în administrarea de
antiinflamatoare nesteroidiene, decontracturante musculare, analgezice
indicate în tratamentul simptomatic al afecţiunilor reumatice inflamatorii
degenerative şi metabolice”
d) Tratamentul fizical-kinetic se aplică treptat în funcţie de
mobilitatea fiecărui individ. Se pregatescexeciţii de gimnastică medicală,
mişcăriposturale, mişcări active şi pasive, exerciţii de respiraţie, masaj
pentru calmarea şi relaxarea musculaturii şi pentru combaterea tulburărilor
circulatorii periferice.
Pacientul va continua acest tratament şi la domiciliu având un
program individualizat şi în raport cu starea sa generală şiposibilităţile de
execuţie
e) Tratament balneo-climateric este recomandat pentru
ameliorarea afecţiunilor degenerative reumatismale. „În cazurile în care
căldura (perna electrică, băi de lumină, băi calde) influenţează în bine
durerile, se pot face 12 şedinţe de raze ultrascurte sau 6 şedinţe de
radioterapie în doza antiinflamatorie (o şedinţă la 2 zile ; la femei sub 45 de
ani nu se face radioterapie ), diatermie, ionizări cu histamina
ultrasonoterapieradiculară”
f) Tratamentul chirurgical este indicat atunci când suferinţa îl
transformâ pe bolnav într-un invalid.

2.11 Complicaţii.

Complicaţiilediscopatiilor lombare pot fi sindroamele de

compresiune medulară, care se traduc la nivelul membrului inferior printr-o
diminuare a sensibilităţii profunde iar la nivelul membrului superior printr-
un tablou amiotrofic sau senzitivo-motor.
„Probleme apar numai în formele cu deficit neuromotor accentuat şi
incapacitate temporară de muncă crescută şi variază de la caz la caz.”

2.12 Prevenţie.
Evitati sa va aplecati. Indoiti genunchii tinand in acelasi timp spatele drept
si apoi folositi musculatura puternica a picioarelor pentru a sustine obiectul
greu pe care doriti sa ilridicati. Mentineti o greutate corporala optima.
Particularităţi în îngrijirile acordate de asistentul medical pacientului cu
discopatie lombară.
Asistentul medical se implică activ în îngrijirile pacienţilor cu discopatie
lombară, de la internare până la externare şi se asigură să aplice intervenţiile cu rol
propriu şi delegat în tratarea pacientului.
a) Intervenţiile proprii sunt concretizate de :
Elaborarea planului de îngrijire şi identificarea problemelor de dependenţă a
pacientului.
Enumerarea obiectivelor şi a intervenţiilor necesare:
Educarea pacientului privind un mod de viaţă sănătos , pentru a preveni complicaţiile
bolii, asigurarea unui microclimat corespunzător şi igiena apoi o şedere odihnitoare
pe timpul spitalizării.
Un regim igieno-dietetic în funcţie şi de medicaţia prescrisă de medic.
Supravegherea generală a pacientului şi mobilizarea activă şi pasivă a pacientului
pentru a prevenii apariţia complicaţiilor invalidante.
Este foarte important ca asistentul medical să asigure îngrijirile de bază a
pacientului imobilizat la pat dar şi pacienţilor cu mobilitate scăzută .
Pentru recuperarea eficientă şi cât mai rapidă a pacientului, asistentul medical se
implică foarte mult şi în educarea pacientului pentru a aborda un stil de viaţă sănătos
şi de aşi menţine starea de sănătate, să asigure măsuri de profilaxie primară şi
secundară .
Dacă pacientul a înţeles măsurile pe care trebuie să le execute şi după ce a
fost externat atunci prognosticul bolii este favorabil şi asistentul medical şi-a
îndeplinit cu succes unul din obiectivele propuse pentru tratarea pacientului.
Asistentul medical are în vedere mai multe obiective dar unul dintre cele mai promte
trebuie să fie ameliorarea durerii pacientului deoarece prima problemă de dependenţă
este durerea în aceste afecţiuni.
La fel de importantă poate fi şi mobilitatea perturbată pe care o prezintă
pacientul astfel asistentul medical va asigura un grad de autonomie maxim prin
diminuarea durerii şi executarea de exerciţii corespunzătoare afecţiunii .
Asistentul medical pune în aplicare planul de îngrijiri specific bolii şi este
atent la intervenţiile delegate şi participă la efectuarea examenului clinic de către
medic pentru certitudinea datelor din planul de îngrijire .
Asistentul medical va oferi şi un suport psihologic crescut şi încredere în
echipa medicală acestor pacienţi deoarece un anumit grad de imobilizare chiar şi
provizoriu al pacientului poate avea efecte negative pe plan psiho-emotional şi
social.
b) Intervenţiile delegate constau în participarea la examenul clinic efectuat de
către medic, recoltarea de probe de laborator, participarea la examenul radiologic,
administrarea medicamentelor şi pregatirea preoperatorie şi îngrijirile postoperatorii
unde este cazul.
Astfel îngrijirea şi intervenţiile specifice afecţiunilor degenerative la nivelul
coloanei vertebrale lombare se pot descrie ca tehnici de îngrijire uzuale dar au
anumite particularităţi în practică care includ anumite tehnici de masaj şi kineto-
terapie care se întâlnesc mai rar în alte secţii.
 Astfel de pacienţi sunt familiarizaţi cu diferite secţii de fizioterapie,
reumatologie, ortopedie, neurologie, neurochirurgie, medicină internă deoarece sunt
numeroşi factorii care influenţează durerea lombo-sacrală.
În funcţie de starea pacientului asistentul medical va administra medicaţie antialgică
şi antiinflamatorie nesteroidiană sub diferite forme ( injectabile / tablete ) dar şi un
regim alimentar hipolipidic şi hiposodat plus un microclimat corespunzător pentru ca
schimbările bruşte şi mai ales scăzute de temperatură şi umiditate crescută pot afecta
starea de bine a pacientului.
De obicei pacienţii sunt adulţi şi care au fost afectaţi din cauze traumatice sau
au avut o evoluţie lentă a bolii deoarece au neglijat primele simptome şi astfel s-au
agravat în timp şi ajung în stări destul de avansate iar îngrijirile acordate de catre
asistentul medical devin mai complexe.
Asistentul medical va cunoaşte investigaţiile paraclinice specifice cum ar fi
explorarea radiologică a coloanei vertebrale lombare, recoltarea de probe biologice
pentru determinarea valorilor patologice ale bolii.
Efectuarea intervenţiilor specifice corecte de către asistentul medical pacientului cu
discopatie lombară, intervine în tratarea bolii şi previne complicaţiile neurologice şi
motorii care au nevoie de obicei intervenţii chirurgicale asfel timpul de vindecare a
pacientului se prelungeşte foarte mult şi tratamentul devine invaziv şi dureros.

Asistentul medical se asigură că şi pacientul a înţeles mecanismul afecţiunii

sale şi că se va comforma regulilor de profilaxie secundară şi de continuare a
tratamentului la domiciliu şi a recomandărilor de externare.
Asistentul medical va lămurii pacientul la externare asupra următoarelor
aspecte :
-să nu ridice greutăţi de jos decât în poziţia cu genunchii îndoiţi şi coloana neflectată
(cât mai dreaptâ);
-să evite pe cât posibil transportul greutăţilor în spate, care măresc solicitarea
discurilor intervertebrale;
-să practice în fiecare zi gimnastică medicală de 10-15 minute dimineaţa şi la
sfârşitul programului;
-să evite creşterea ponderală, respectând dieta conform sezonului şi efortului fizic pe
care-l practică;
-să se adreseze medicului la primele semne dureroase localizate în regiunea lombară;
Dacă a aparut după un efort criza acută de lombosciatică să solicite şi să
consulte imediat medicul.
Până la sosirea medicului să respecte repausul absolut la pat.

Administrarea antialgicelor şi antiinflamatoarelor nesteroidiene pe cale orală

Medicamentul este prescris de către medic în foaia de observaţie, în rubrica specială
(pentru pacientul internat).
Pentru această tehnică pregătesc materialele necesare : linguriţă, pahar, apă / ceai,
medicamentul respectiv sub forma de tabletă în ambalajul propiu nesigilat.
Verific doza, integritatea, valabilitatea medicamentului şi incompatibilităţile
posibile cu alte medicamente.
 Respect orarul de administrare dar şi programul de somn fiziologic al
pacientului.
Administrarea o aplic la patul bolnavului..înaintea administrării explic
pacientului scopul şi efectele medicaţiei dar şi eventualele efecte secundare.
Pregătesc pacientul în poziţie şezândă după care mă spăl pe mâini cu apă şi
săpun pentru a manipula materialele necesare administrării.
Aşez tableta pe limba pacientului şi se înghite ca atare cu apă sau ceai.
După ce pacientul a confirmat că a înghiţit tableta fără probleme îl repoziţionez
în pat.
Execut din nou spălatul pe măini, reorganizez locul de muncă şi intrumentele
folosite le spăl şi le dezinfectez.
Administrarea medicamentului o notez în foaia de observaţie.cu data şi ora exactă.
Exemple de medicamente :
- antialgice : algocalmin, tramadol,. aspirina şi paracetamol fiind antiinflamatoare
nesteroidiene având acţiune algică mai mare.
- antiinflamatoare nesteroidiene :diclofenac, ibuprofen, ketoprofen, nurofen.
Investigaţia radiologică a sistemului osteoarticular la nivelul coloanei
vertebrale lombare.
Examenul radiologic se efectuează prin radiografie simplă (faţă, profil şi incidenţa
3/4) şi este efectuat la indicaţia medicului pentru a asigura un diagnostic de
confirmare a bolii prin evidenţierea unor modificări anatomo-funcţionale a colonei
vertebrale lombare.
Înainte de a transporta pacientul la serviciul radiologic îl anunţ şi îi explic
necesitatea tehnicii dar şi condiţiile în care se desfăşoară (examinarea în obscuritate
şi cu ajutorul unor aparate speciale).
Completez biletul de trimitere pentru examenul radiologic cu datele personale
şi de spitalizare.
Explic pacientului că trebuie să dezbrac complet regiunea toracică şi abdominală ce
urmează a fi examinată şi trebuie îndepărtate toate obiectele radioopace (nasturi,
mărgele, medalioane, etc.).
Dacă există pansament îl voi îndepărta.
Ajut pacientul să urce pe masa de examinare şi să păstreze poziţia indicată de
medicul radiolog după care mă protejez faţă de sursa de raze Roentgen cu şorţ şi
mănuşi speciale.
După efectuarea examenului radiologic ajut pacientul să se ridice de pe masa de
examinare şi să se îmbrace.
Transport pacientul de la serviciul radiologic la patul său. Examenul radiologic
efectuat îl notez în foaia de observaţie a pacientului împreună cu data respectivă.
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE

PACIENT CU DISCOPATIE LOMBARĂ

NUME: I
PRENUME: M
SEX: F
DATA NAŞTERII: 20.07.1975
RELIGIA : CREȘTN-ORTODOX
ADRESA : BACĂU , STR. FLORILOR NR. 6
TELEFONUL:0723654787
DATA INTERNĂRII: 09.05.2023
CRITERIU INTERNARE: REUMATISM
DIAGNOSTICUL DE TRIMITERE: DISCOPATIE LOMBARĂ
ANAMNEZA – GENERALITĂŢI: DURERI ÎN ZONA LOMBARĂ , JENĂ LA APLECARE ,
SENZAŢIE DE ARSURĂ
INTERVIU LA INTERNARE
Data : 09.05.2023 Ora: 18:30

Motivele internării: pacienta acuză dureri în zona lombară , senzație de înțepenire , ușoară
arsură.

Simptomele bolii: Durere profundă în partea de jos a spatelui , intensificându-se în timpul

mișcării

Așteptările pacientului (durata spitalizării, prognostic): Pacienta nu dorește multe zile de

spitalizare , el crede că primind tratamentul potrivit afecțiunii în 3-4 zile se poate externa

Internări anterioare și motivul: Nu au existat internării

ANTECEDENTE
Antecedente personale fiziologice la femei:
Menarha: vârsta de 11 ani
Periodicitatea ciclului, durata şi cantitatea:ciclu regulat ,durata 4 zile , 2-3 linguri
Data ultimei menstruații:12.06-15-06
Numărul sarcinilor și evoluția:2 sarcini fără riscuri și duse până la termen
Numărul naşterilor: 2
Avorturi spontane, terapeutice (pentru ce afecțiuni) sau provocate: nu prezintă
Antecedente personale patologice și chirurgicale: operație apendicită
Medicație actuală: seleniu și euthyrox
Alergii: nu prezintă
Antecedente heredocolaterale: nu prezintă

CONDIŢII DE VIAŢĂ
Comportamente (fumat, alcool, droguri…) pacienta nu are niciun tabuu

CONDIŢII DE MUNCĂ:
Ocupaţia: lucrător comercial
Locul de muncă: Carrefour

DIAGNOSTICUL LA INTERNARE: DISCOPATIA LOMBARĂ

ISTORICUL BOLII:
Simptomele au început să apară în luna Februarie, durerea ușor suportabilă , dar sa intensificat
în următoarele luni

EXAMENUL CLINIC GENERAL

EXAMEN OBIECTIV
Starea generală: bună
Talie:66cm
Greutate: 68 kilograme
Starea de nutriţie: ponderată
 Starea de conştienţă: normală
Facies:
Tegumente: integre
Mucoase:
Fanere:
Sistem muscular: slab
Sistem osteo-articular:
APARAT RESPIRATOR: Pacienta prezintă tahipnee , având 26 respirații pe minut

APARAT CARDIOVASCULAR: pacienta are hipertensiune, iar valorile obținute sunt 140/90

APARAT DIGESTIV: alimentație nealterată

APARAT UROGENITAL: nu prezintă niciun simptom

SISTEM NERVOS, ENDOCRIN, ORGANE DE SIMŢ: nu prezintă niciun simptom

NEVOI FUNDAMENTALEAFECTATE/ PROBLEME DE DEPENDENŢĂ

PROPRII OBIECTIVE INTERVENȚII EVALUARE

AUTONOME DELEGATE

Durere Pacientul să Mobilizez pasiv Administrez În decurs de 48h pacientul

prezinte o pacienta , asigur tromadol , 2 prezintă dureri diminuate
diminuare a poziție comodă și capsule/zi în intesitate.
durerii în corespunzătoare Recoltez probele de
decurs a 48h. pentru a prevenii laborator
durerea. menționate în tabel.
Mobilitatea perturbată Pacientul să Învăț pacienta să Particip la După 48h pacienta
prezinte o execute mișcări efectuarea execută mișcări posturale
mobilitate posturale(ortostatism examenului clinic cu ajutor și gimnastică
mai bună în cu spatele la perete, de medic, medicală recomandată de
decurs de 48h mers cu capul ridicat evidențierea către kinetoterapeut.
și retropulsia semnului Lassague
umerilor), transport +30* bilateral .
pacienta la
kinetoterapeut și
asist la efectuarea
exercitiilor de
gimnastică, aduc
pacienta să execute
exercitiile la
domiciliu.