Intubarea endotraheală

Intubarea endotraheală reprezintă o metodă invazivă ce se aplică în

situații de urgență majoră persoanelor ce sunt inconștiente și care nu
sunt capabile să respire spontan, fără ajutor din exterior. Persoanele ce
au nevoie de această intubare suferă adesea de insuficiență respiratorie.
(1)

Intubarea endotraheală are principalul rol de a menține căile aeriene

deschise și de a furniza oxigen către plămâni, prin intermediul unui tub
de plastic flexibil. (1)

Există doi căi de intubare, precum:

• Intubarea endotraheală prin inserție orală: tubul este plasat prin
intermediul cavității bucale pentru a ajunge la trahee
• Intubarea endotraheală prin inserție nazală: tubul este plasat
prin intermediul foselor nazale pentru a ajunge la nivel de trahee
(1)

Importanța traheei
Traheea reprezintă o structură asemănătoare unui tub formată din țesut
elastic fibros și cartilaginos, ce se află la nivelul gâtului și se întinde până
la nivelul toracelui anterior (pieptului). (1, 2)

Pornind de la cavitatea bucală (gură), se găsesc următoarele structuri în

ordine, precum:
• Faringe
• Laringe
• Trahee
• Bronhii principale, stângă și dreaptă
 • Bronhii lobare
• Bronhiole segmentare
• Bronhiole lobulare
• Bronhiole terminale (2)

Bronhiile se divid la nivelul fiecărui plămân. (2)

Având în vedere localizarea acesteia, nu se poate respira fără o trahee.

Astfel, rolul său în transportul aerului oxigenat la plămâni este esențial.
(1, 2)

Alte rolului ale traheei sunt:

• Apărarea organismului împotriva bolilor: funcție de barieră prin
intermediul mucusului ce oprește bacteriile și virusurile să
ajungă la plămâni
• Reglează temperatura aerului care intră și iese din plămâni
• În sezonul rece ajută la încălzirea aerului înainte de a ajunge la
plămâni
• În sezonul cald, traheea are rolul de a răci aerul pe care îl
respirăm prin procesul de evaporare (2)

De ce este necesar ca o persoană să fie intubată?

Intubația endotraheală se realizează atunci când căile respiratorii sunt
obstruate (blocate), oprind astfel transportul de aer către plămâni, lucru
ce poate conduce consecutiv la deces. (2, 3)

Printre afecțiunile ce pot necesita intubare endotraheală se numără:

• Stop cardiac
• Insuficiență respiratorie
• Apnee: oprirea temporară a respirației
• Leziuni sau traumatisme suferite la nivel de gât, abdomen sau
torace (piept) care obstruează căile respiratorii
• Pierderea conștienței
• Nivel scăzut de conștiență ce împiedică persoana în cauză să
respire spontan
• Risc de aspirație: semnificând riscul de a respira sânge,
alimente sau lichid de vărsătură, ajungând astfel în plămân (2,
3)

Alte beneficii ale intubației endotraheale sunt:

 • Necesitatea de a fi sedat pentru o perioadă de timp pentru a
permite organismului să se recupereze după o traumă sau
boală
• Orice dificultate severă de a respira (1, 3)

Există anumite cazuri selecționate în care intubarea endotraheală este

contraindicată, lucru decis de către medicul specialist, de obicei, în caz
de:
• Traume severe suferite
• Obstrucție severă a căilor respiratorii ce nu permite inserția în
siguranță a tubului (3)

În aceste cazuri, se recomandă traheostoma pentru a elibera căile

respiratorii și pentru a permite respirația. Traheostoma este o intervenție
chirurgicală rapidă, realizată direct printr-un orificiu la nivelul traheei
pentru a permite respirația. (3)

Cum se realizează intubația endotraheală?

Intubația endotraheală se realizează în spital, în prezența unor cadre
medicale specializate, adesea cu anestezie. Odată ce pacientul este
sedat, medicul va înclina capul pe spate și poate vizualiza interiorul
laringelui și a corzilor vocale cu ajutorul unui laringoscop, deoarece este
extrem de important să nu fie lezate corzile vocale în momentul
introducerii tubului. (1, 3)

Odată introdus tubul la nivelul traheei, medicul poate ausculta prin

intermediul stetoscopului pentru a se asigura că tubul este inserat potrivit
și că pacientul poate respira. (1, 3)

Poate o persoană să vorbească sau să mănânce atunci când este

intubată?
O persoană nu poate vorbi atunci când este intubată, din mai multe
motive:
• Tubul trece pe la nivelul laringelui unde sunt localizate corzile
vocale
• O persoană ce necesită intubare are deseori nivelul de
conștiență foarte scăzut (1, 3)

O persoană intubată nu poate nici să mănânce sau bea, dar acest deficit
este asigurat cu ajutorul medicilor, prin nutriție parenterală, însemnând
nutriție de fluide pe cale venoasă. (3)
Care este diferența dintre a fi intubat și a fi pe un ventilator?
Intubarea reprezintă un proces de introducere a unui tub în căile
respiratorii, acesta fiind conectat la un dispozitiv pentru a furniza aer în
plămâni. Ventilația, fie non-invazivă sau invazivă, constă deseori într-o
mască facială sau canule nazale ce suplimentează plămânii cu oxigen.
(3)

Care sunt riscurile intubării?

Orice procedură medicală poate avea minime riscuri, despre care este
important să știm câteva lucruri. Deși intubația este o manevră destul de
sigură, riscurile la care se expune un pacient pot fi următoarele:
• Aspirația: fiind intubată, o persoană poate aspira vărsături,
sânge sau alte fluide ce pot ajunge în plămân
• Intubația endobronșică: tubul poate să nu coboare din prima
încercare la nivelul traheei, ajungând într-una dintre cele două
bronhii ce conectează traheea de plămâni
• Intubația esofagiană: tubul se inseră la nivel de esofag
• Eșecul securizării căilor respiratorii: respirația nu poate fi reluată
• Infecții: se pot dezvolta infecții în urma intubării, cel mai frecvent
ale sinusurilor
• Leziuni: intubarea poate conduce la leziuni la nivelul cavității
orale, dinților, a corzilor vocale sau chiar a căilor respiratorii prin
introducerea incorectă
• Probleme post-anestezie
• Pneumotorax de tensiune: aerul este prins la nivelul cavității
toracice cu riscul de colaba plămânii (1, 3)

Riscuri în urma anesteziei

Persoanele sănătoase, fără alte patologii asociate, de regulă nu suferă
de pe urma anesteziei. Însă există acest risc în funcție de anumite
antecedente, precum:
• diabet zaharat
• istoric de convulsii
• antecedente familiale de reacții adverse la anestezie
• apnee obstructivă de somn
• obezitate
• fumatul
• vârsta, de obicei cea înaintată (1)

La ce să vă așteptați după intubația endotraheală?

Poate exista un ușor disconfort după îndepărtarea tubului, precum o
ușoară durere în gât sau unele dificultăți la înghițire, dar acestea nu sunt
de durată și ar trebui să se amelioreze repede. (1)

Apelați la medicul care v-a tratat dacă apar simptome persistente,

precum:
• dureri în piept
• dificultate la înghițire
• dificultate de vorbire
• dureri de gât
• dificultăți de respirație
• umflarea feței (1)

Prezența acestor simptome poate indica prezența unei alte complicații

sau boli. (3)

Concluzii
Intubarea endotraheală reprezintă o metodă invazivă care, de regulă,
se aplică doar în cazuri selecționate, adesea după traumatisme grave
sau boli care nu mai permit pacientului să respire singur.

Această manevră nu necesită pregătire, deoarece se realizează prin

intermediul anesteziei și a unui miorelaxant cu scopul de a relaxa
musculatura, pentru a nu cauza astfel injurii în momentul inserției
tubului.

Este o procedură sigură care se aplică în foarte multe cazuri de

insuficiență respiratorie și nu lasă, de obicei, simptome sau complicații
pe termen lung care să afecteze viața pacientului.