Leziunile și afecțiunile toracelui

 Contuzia cutiei toracice, compresia

 Fractura coastelor, sternului
 Pneumotorax, hemotorax (drenarea tip Bulan)
 Abces. Gangrena pulmonară. Piotorax
 Pleurita purulentă
 Mastita acută
1. Contuzia cutiei toracice
Cauze. Contuzia cutiei toracice este provocată de un traumatism direct și este însoțită de leziunea
țesuturilor moi.
Clinic. Apar dureri locale care se accelerează în timpul respirației profunde, rămânerea în urmă a jumătății
toracice lezate în timpul actului respirator. În zona lezată apare uneori un hematom.
Tratamentul. Repaus. În primele ore local se aplică punga cu gheață sau apă rece. Peste 1-2 săptpmâni se
prescrie fizioproceduri calde (raze ultraviolete).
2. Compresia cutiei toracice
Cauze. Compresia cutiei toracice (asfixie traumatică) se produce din cauza compresiunii cutiei toracice
între 2 obiecte. Uneori poate fi asociată cu fractura coastelor, sternului, claviculei.
Clinic. Apar hemoragii punctiforme (peteșii) pe pielea fieții capului, gâtului, pe mucoasa gurii și
conjunctivă. Partea superioară a trunchiului este edemațiată și cianotică. Din cauza hemoragiei în retina
ochiului și în urechea medie apare pierderea temporară a văzului și auzului. Hemoragia la nivelul coardelor
vocale provoacă afonie.
Tatamentul. Repaus la pat; se administrează substanțe cardiace și analeptice respiratorii; inhalații cu
oxigen.
3. Fracturile coastelor
Cauze. Fracturile coastelor apar în urma traumatismului direct sau compresiunii cutiei toracice.
Clasificare. Se disting crăpături, fracturi subperiostale și fracturi complecte ale unei sau mai multor coaste
cu sau fără deplasare. Fracturi izolate sau asociate cu leziuni pleurale și pulmonare.
Clinic.

 În fracturi unice (izolate) – se constată dureri locale acute care se intensifică la inspirație, tuse sau
deplasarea corpului. La palpare se determină durere locală, iar în fracturile cu dislocare – proieminențele
costale deformate.
 În fracturi costale multiple clinica se agravează, bolnavul se poate afla în stare de șoc.
 În leziunile țesutului pulmonar se asociază tabloul clinic al emfizemului subcutanat – hemoptizie,
respirația devine dificilă, acrocianoză (învinețirea buzelor, vârfului nasului, urechile, degetele),
tahicardie.

 Hemotoraxul se manifestă la percepția prin depistarea nivelului orizontal de lichid, iar prezența aerului
(pneumotorax) – prin colabarea plămânului, determinarea unui sunet înalt la percuție și neperceperea
respirației pulmonare la auscultație.
Diagnostic. Examenul radiologic, cu toate că fractura coastei se depistează clinic.
 Tratament. În zona de fractură se administrează 5-10 ml de novocaină 2%. În fracturile multiple în zona
lor se administrează sol. Novocaină 0,5% și din aceeași parte se aplică blocajul novocainie vagosimpă.
Pentru a obține anestezie mai profundă se recomandă să se administreze în zona de fractură 5-10 ml sol.
Novocaină 2%. Peste 10 minute fără a scoate acul se administrează suplimentar câte 5 ml sol. de dicaină de
0,04%.

Pentru profilaxia pneumoniei bolnavul trebuie să facă exerciții și gimnastică respiratorie. Se prescriu
antibiotice și sulfanilamide. În caz de fracturi costale nu se recomandă bandajarea cutiei toracice.
4. Fractura claviculei
Cauze. Fractura claviculei - apare în urma loviturii directe sau al căderii pe mâna întinsă, pe cot, pe fața
laterală a brațului. La copii mai des fracturi subperiostale fără deplasare pronunțată. La adulți fracturi
transversale oblice și eschiloase (cu mai multe fragmente)
Clinic. Durere și deformația în formă de trepte în zona de fractură. Zona supraumerală se scurtează în
comparație cu cea sănătoasă. Bolnavul susține membrul superior al părții lezate.
Diagnosticul. Radiologic.

Tratament. La acordarea primului ajutor se aplică pansamentul Dezo sau bandajul triunghiular al
membrului. Tratamentul constă în administrarea Novocainei sau blocajului. Apoi se desfac maximal
brațele și se aplică pe umere de inele de tifon care se leagă într-un tub de cauciuc (metoda Delbe). În loc de
inele se pot aplica pe umeri pansamentul în formă de 8. Consolidarea se produce peste 3-4 săptămâni.
Dacă repoziția fragmentelor osoase prin metode indirecte nu reușește, se recurge la tratamentul chirurgical.
Operația constă în unirea fragmentelor osoase cu ajutorul unui fir de lavsan sau a unei sârme de bronz,
aluminiu sau a unei tije de oțel inoxidabil trecute prin ambele extremități ale claviculei.
5. Pneumotoraxul
Cauze. Pneumotoraxul se formează în urma pătrunderii aerului în cavitatea pleurală prin orificiul rănii
peretelui toracic sau prin plămânul lezat. După pătrunderea aerului se produce compresiunea (colabarea)
plămânului. Cu cât s-a acumulat mai mult aer în cavitatea pleurală cu atât mai mult colabează plămânul.
Clasificare. Poate fi de 3 tipuri: închis, deschis, și cu supapă.

- pneumotorax închis - aerul pătrunde în cavitatea pleurală, nu comunică cu exteriorul, pentru că canalul
rănii din peretele toracic sau plămân s-a închis.

- pneumotorax deschis - canalul rănii este larg deschis, și aerul pătruns în cavitatea pleurală comunică cu
exteriorul.

- pneumotorax cu supapă (sufocant) - din cauza formării canalului rănii, aerul pătrunde liber în cavitatea
pleurală dar nu mai poate ieși înapoi, din care cauză cu fiecare inspirație, în cavitatea pleurală se
acumulează mai mult aer, se produce colabarea pronunțată a plămânului, și deplasarea organelor
mediastinale în partea sănătoasă.
În unele cazuri, în special în cel cu supapă, aerul începe să pătrundă în țesutul celular subcutanat, ceea ce
duce la dezvoltarea emfizemului subcutanat.
Clinic. Apare o senzație de apăsare în piept, dispnee, cianoză, lipsa sau slăbirea pronunțată a respirației și a
vibrațiilor vocale de partea lezată a cutiei toracice. Stările cele mai grave se dezvoltă la pacienții cu forma
deschisă sau cu supapă.
 Tratamentul. Primul ajutor acordat bolnavilor cu pneumotorax (sau răni penetrante ale cutiei toracice) este
faptul că el trebuie închis pentru a nu trece în forma deschisă sau cu supapă. Pentru aceasta, se aplică în
zona rănii un pansament aseptic ermetic în care scop se folosește leucoplastul aplicat pe rană sau
învelitoare cauciucată de la pachetul individual
- substanțe analgetice
- toaleta chirurgicală primară a rănii cu suturarea ei ermetică strat cu strat și evacuarea aerului și sângelui
din cavitatea pleurală.
În pneumotoraxul cu supapă se practică puncții pleurale frecvente cu aspirarea aerului sau se aplică drenaj
subacvatic tip Biulau.
6. Hemotoraxul
De cele mai multe ori sângele se scurge în cavitatea pleurală din vasele plămânului rănit sau uneori din
vasele lezate ale peretelui toracic. Cantitatea de sânge acumulată poate fi de la 1,5 - 5l. La asocierea
infecției se dezvoltă empiemul pleural.
Clinic. Apar semne de hemoragie internă, paloarea tegumentelor, scăderea TA. Se mai asociază dispnee și
respirație anevoioasă. La percuție se constată matitatea în zona sângelui revărsat.
Tratamentul. Se face hemostază prin metoda conservatoare sau chirurgicală, și se evacuează sângele din
cavitatea pleurală.
7. Abcesul pulmonar
Abcesul pulmonar este dezintegrarea purulentă a țesutului pulmonar.
Etiologie. O hemoragie în țesutul pulmonar provocată de o traumă, corpi străini în căile respiratorii,
pneumonie supurativă - pătrunderea infecției pe cale metastatică dintr-o colecție purulentă localizată în altă
parte.
Clasificarea. - unice - multiple

Clinic. Indispoziție generală și frison. Apoi apare tusea. Temperatura se considerabil și apar dureri în
jumătatea respectivă a cutiei toracice. La spargerea spontană a abcesului în bronhie se excretă în cantitate
abundentă conținut purulent.

- la percuție - matitate, iar după deschiderea colecției purulente, suflu timpanic.

- la auscultație - raluri umede.
Diagnosticul. În sânge - apare leucocitoză și devierea formulei spre stânga. Rx - în stadiul începător
- opacitate omogenă fără contururi precise, iar după spargerea abcesului în bronhie - se formează o cavitate
cu nivel lichidian orizontal.
Evoluția. După deschiderea colecției purulente, procesul poate evolua cronic.
Tratamentul. În stadiul acut de boală se recomandă tratament conservator:

- antibioticoterapia generală și administrarea antibioticelor în arborele bronșic. Antibioticele trebuie

asociate cu sulfanilamide.
- în intoxicații pronunțate se face terapia de dezintoxicare: sol Glucoză 5%, sol NaCl 0,9% - câte 3000-
5000 ml.
 - alimentație bogată în calorii.
- dacă abcesul este drenat se creează condiții pentru evacuarea liberă a conținutului. În acest scop se
creează/ de aplică drenajul postural. În cazurile cele mai grave în vena subclavă se introduce o sondă pe loc
și prin ea se administrează doze mari de antibiotice.
În formele cronice se recomandă tratament chirurgical: lobutomie sau pulmonectomie.
8. Pleurizia seroasă (piotorax)
Pleurizia seroasă (piotorax) – acumularea de lichid între cele două foițe pleurale.
Cauze. Procesele inflamatoare din plămâni sau alte organe învecinate. În funcție de caracterul florei
microbiene care a provocat pleurizia se disting: - pleurizie specifică

- pleurizie nespecifică
- pleurizie tuberculoasă
- pleurizie stafilococică, streptococică etc.
Clinic. Dureri în jumătatea respectivă a cutiei toracice. Respirația devine superficială și frecventă. Crește
temperatura. Cutia toracică din partea afecțiunii întârzie în actul de respirație. La percuție – matitate.
Limita superioară a lichidului descrie o curbă cu convexitate superioară. Lichidul deplasează mediastinul
în partea opusă și ca urmare în partea sănătoasă a cutiei toracice lângă coloana vertebrală, jos se determină
o matitate în formă de triunghi cu vârful în sus.
Diagnostic. Rx.
Tratament. Puncția cavității pleurale cu aspirația lichidului și administrarea antibioticelor în cavitatea
pleurală. Tratamentul bolii de bază e obligator.
9. Pleurizia purulentă (empiemul pleural)
Pleurizia purulentă (empiemul pleural) poate să apară pe fonul pleuriziei seroase sau primar după
deschiderea abcesului primar în cavitatea pleurală. Empiemul pleural se poate dezvolta și în urma unei răni
penetrante a cutiei toracice cu pătrunderea infecției. Conținutul purulent poate cuprinde toată cavitatea
pleurală (empiem total) sau să se limiteze la o porțiune (empiem limitat).
Clinic. Afecțiunea decurge grav pe fonul unei intoxicații manifeste cu creșterea temperaturii 39-40
C. Pe partea bolnavă obrazul se înroșește, spațiile intercostale se măresc. La palpare se constată senzație
dureroasă. Pătrunderea aerului în cavitatea pleurală se manifestă prin apariția nivelului orizontal al
lichidului.
Diagnostic. Rx, clinic.
Tratament. Dacă prin aplicarea puncțiilor nu se obțin rezultate pozitive, se face drenajul cavității pleurale.
10. Mastita acută
Mastita acută – inflamația glandei mamare. Mai frecvent mastita apare la primipare.
Cauze. Fisurile mamelonului prin care pătrunde infecția.
Clinic. Depinde de stadiul bolii:

 Stadiul seros – glanda mamară este mărită, tumifiată dureroasă, creșterea temperaturiii 39 C.
 Stadiul inflamator – în glanda mamară se formează unul sau mai multe infiltrate dureroase fără
 contururi precise. Pielea de deasupra se înroșește, durerea devine pronunțată, temperatura crește la
40 C, leucocitoză 10 mii – 12 mii.
 Stadiul supurativ – se caracterizează prin dezvoltarea tabloului clinic; în zona de infiltrație apare
fluctuiența.
 Stadiul flegmonos – procesul se răspândește în toată glanda mamară, se dezvoltă starea septică
(temperatură înaltă, frison, limba uscată, insomnie, cefalee, inapetență, leucocitoză până la 17 mii
– 20 mii, VSH 60-70 mm/h).
 Stadiul gangrenos – se produce ca urmare a tulburării hemodinamicii, datorită trombozei vaselor
sangvine. Glanda mamară devine moale, flască, starea este septică.
 Stadiul cronic infiltrativ – se instalează mai des în cazul unui tratament incorect. Temperatura
subfebrilă, starea generală satisfăcătoare, în glanda mamară se palpează un infiltrat de consistență
cartilaginoasă.
Profilaxia. Să se prevină staza laptelui și fisurile mamelonului (laptele trebuie să fie stors). Masaj și
irigarea cu raze ultraviolete a glandei mamare. Obligator se poartă sutienul. Mamelonul după alăptare
trebuie șters cu apă călduță sau cu sol. de acid boric.
Tratament. Se lichidează fenomenele de stază, adică laptele rămas se stoarce și pe glanda mamară se
aplică un pansament moale de susținere. Sunt indicate antibioticele și sulfanilamidele. Local se aplică
blocajul novocainic al spațiului retromamar. În forma infiltrativă tratamentul e indicat. În formele
supurative, flegmonoasă, gangrenoasă se fac incizii radiale, se evacuează conținutul purulent și țesuturi
necrozate. Tratamentul ulterior se face ca la rănile purulente. Laptele se stoarce sau îl suge copilul. În
formele infiltrative cronice se face excizia infiltratului dur în limitele țesuturilor sănătoase, cu examenul
histologic ulterior pentru excluderea tumori maligne.