Bilete 13-18

Biletu 1
1)Palparea cutiei toracice.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti mecanismul si cauzele cutiei

toracice rigide la palpare
Palparea
Palparea completează datele obţinute prin inspecţie aducând informaţii care elucidează mai
uşor diagnosticul.
Ea vizează palparea: peretelui toracic, palparea vârfurilor şi bazelor plămânului, palparea
plămânului adică a freamătului pectoral.
a.Palparea toracelui se face cu pacientul în poziţie şezândă, prin aplicarea feţei palmare
pe torace (cu degetele lipite), pe toate feţele, succesiv şi simetric. Rezultatul palpării va da date
despre:
- conformaţia toracelui cu bombări, dilatări, retracţii
- starea tegumentelor: temperatură, troficitate, umiditate, edeme, lipoame, tumori etc.
- starea musculaturii şi a integrităţii sistemului osteo-articular toracic
- prezenţa durerii la palparea spaţiilor intercostale (nevralgii), a articulaţiilor condro-

sternale (S. Tietze),
- prezenţa frecăturii pleurale care apare în condiţiile prezenţei între cele 2 foiţe pleurale
a unui esxudat fibrinos; senzaţia tactilă este cea dată de frecarea unei bucăţi de mătase sau a
unei meşe între degete şi are următoarele caractere: apare în ambii timpi ai respiraţiei şi se
accentuează la la apăsarea cu stetoscopul sau la amplificarea inspirului, dispare în apnee,
dispare la apariţia colecţiei pleurale. Ea poate reapare la resorbţia colecţiei.
b. Palparea mişcărilor respiratorii începe cu palaprea vârfurilor, prin aplicarea mâinilor

examinatorului în fosele supraclaviculare rugând pacientul să inspire profund. Apoi palmele
coboară la ambele baze, pacientul trebuind să inspire profund. În acest mod avem date despre
amplitudinea, simetria şi frecvenţa mişcărilor respiratorii.
Reducerea ampliaţiilor la vârf apare unilateral, în tumori sau procese TBC de vârf sau
bilateral în emfizemul pulmonar.
Ampliaţiile apar reduse la baze:
- bilateral, simetric, în emfizemul pulmonar difuz

- unilateral în: - obstrucţia bronşiei principale;
- procese parietale imobilizante (paralizia muşchilor respiratori,
nevralgie);
- procese pleurale: pneumotorax, colecţie lichidiană, pahipleurită

bazală, tumoră pleurală mare, etc.
- procese parenchimatoase: tumoră sau pneumonie masivă bazală
c. Palparea freamătului pectoral se realizează prin aplicarea succesivă a palmei pe

toracele bolnavului, simetric, bilateral, în timp ce pacientul spune cu aceeaşi voce, clar, bine
articulat „33”. Datorită faptului că sunetul se transmite de la corzile vocale prin căile aeriene,
prin parenchimul pulmonar (care este ca o cutie de rezonanţă) până la peretele toracic,
examinatorul va simţi o senzaţie tactilă care se numeşte freamăt pectoral sau vibraţie vocală.
Trebuie ţinut cont de faptul că în mod fiziologic aceste vibraţii pot suferi modificări care ţin de:
peretele toracic (la cei slabi se percep accentuate); la femei, mai slab; depinde de vocea
pacientului; se percep mai slab la nivelul omoplaţilor, etc.
1. Accentuarea freamătului pectoral apare în:

- procese de condensare cu bronşie liberă: pneumonie, bronhopneumonie,
infarct pulmonar, tumoră pulmonară, etc.
- procese cavitare cu bronşie liberă: caverne TBC, abces pulmonar sau chist
hidatic golite (cavitatea trebuie să aibe diametru minim de 6 cm., pereţi elastici
şi să fie situată la mai puţin de 6 cm de perete);
- zonele de supleanţă ale plămânului din vecinătatea unui proces patologic întins,
care prezintă o hiperventilaţie compensatorie: pleurezii sau pneumonii masive.
2. Diminuarea freamătului pectoral apare în:
- procese de condensare masivă, care comprimă incomplet bronşia principală
- scăderea elasticităţii parenchimului pulmonar din emfizemul pulmonar
- interpunerea de aer sau lichid în cantitate mică la nivelul pleurei
3. Abolirea freamătului pectoral apare în:
- afecţiuni ale laringelui cu afonie
- obstruare completă a bronşiei, intrinsec sau extrinsec prin compresiune, corp
străini, neoplasm bronşic, adenopatii sau tumori compresive
- prezenţa de aer sau lichid pleural în cantitate mare (pneumotorax, pleurezii
masive)
Palparea toracelui are ca scop a identifica :
 Elasticitatea cutiei toracice.

 Zonele dureroase
 Simetria mişcărilor respiratorii.
 Freamătul vocal
 Zgomotul frotaţiilor pleurale
Mecanismul si cauzele cutiei toracice rigide la palpare
 Pleurezie exudativa, tumori pleurale - regiunea afectata

 Virsta, emfizem pulmonar, hidrotorax - generalizat
2)Auscultatia cordului.Raportarea rezltatelor obtinute.Numiti

mecanismul si cauzele diminuarii Zg1 in regiunea de auscultatie a
valvelor mitrala si tricuspida.
1. sp.i/c V din stânga la socul apexian
2. sp. i/c la marginea dreaptă a sternului
3. sp.i/c la marginea stângă a sternului
4. procesul xifoid a sternului
5. punctul Botkin –sp.i/c III-IV la marginea stânga a sternului
Zgomotul 1 (Z1)
 zgomot intens, de tonalitate joasa, prelungit (0,10-0,14 sec.); intensitatea maxima in focarele mitralei si
tricuspidei
 creat de componenta valvulară+musculară+vasculară+atrială+sangvină
 accentuarea
 la tineri - tahicardie paroxistica supraventriculara
 stenoza mitrala - situatii cu PR scurt ( mai mic de 0,12 sec.)
 sindromul hiperkinetic
 aritmia extrasistolica
 ritm nodal mediu
 hipertrofia ventriculara stanga
 blocul atrio-ventricular de gradul III (intarire intermitenta a zgomotului I ): zgomotul de tun
 Diminuarea(inchiderea incompleta a valvelor atrio-ventriculare)
 cardita reumatismala
 insuficienta mitrala
 blocul atrioventricular de gr.I
 Dedublarea (inchiderea nesumultana a valvelor)
 Expir
 Bloc a pedicolelor fascicolului His
Zgomotul 2 (Z2)
 format aproape exclusiv dintr-un grup vibratoriu amplu, generat de inchiderea sigmoidelor aortice si
pulmonare, cu durata de 0,05 – 0,09 sec.
 intre Z1-Z2 este mica pauza (mica tacere) corespunzand sistolei mecanice, iar intre Z2- Z1 este marea
tacere (diastola)
 creat de componenta valvulară +vasculară
 accentuarea
 componenta aortica (A2) -hipertensivi
 componenta pulmonara (P2)-hipertensiunea
 stenoza orificiala aortica/pulmonara
 insuficienta aortica
 Stenoza mitrală
 Hipertensiune pulmonara
Zgomotul 3 (Z3)
 corespunde umplerii ventriculare rapide ; tonalitate redusa, se percepe la 0,12-0,16 sec.dupa Z2.; da
senzatie palpatorie
Zgomotul 4 (Z4)
 fiziologic in copilarie
 zgomot de origine atriala; situat la 0,12 sec. inaintea Z1
Zgomote cardiace supraadaugate
1. Clacmente sistolice :
i) apar la debutul ejectiei ventriculare, prin distensia brusca si punerea in vibratie a sigmoidelor aortei si
pulmonarei, sau a peretelui arterial aortic si pulmonar
ii) clacmentul protosistolic pulmonar perceptibil in sp.II-III ic. stang parasternal, scade pana la disparitie in
inspir
iii) clacmentul protosistolic aortic, audibil in sp.II i.c. parasternal drept si sp.III i.c. stang parasternal; certifica
sediul valvular al stenozei si absenta calcificarilor
iv) clacmentul mezosistolic (IA severe)
v) clacmentul mezotelesistolic (prolapsul de valva mitrala)
2. Clacmente diastolice:
a) sunt zgomote de intensitate mare, cu frecventa inalta, dau senzatia ca se produc sub ureche
b) clacmentul protodiastolic (pericardita constrictiva)
c) clacmentul de deschidere a mitralei (CDM)- in stenoza mitrala, DSV, PCA, mixom/tromb de AS, vegetatii
endocardice, insufic. mitrala cu regurgitare importanta
d) clacmentul de deschidere a tricuspidei (CDT) – stenoza T., insufic. T severa
2. Zgomotul de galop
3. Frecatura pericardica
a) - zgomot discontinuu, cu trei componente :
•componenta sistolica
•componenta protodiastolica
•componenta telediastolica
b) are particularitati ascultatorii - apare in :
•pericardita, infarct miocardic anterior
•uremie, stari de deshidratare a organismului, stari hiperosmolare
•consecutiv pierderilor hidroelectrolitice masive, diareei, varsaturilor, poliurie necompensata terapeutic
2. Sufluri organo-functionale
- mecanism functional de producere, in prezenta unei cardiopatii severe, ce modifica
volumul cavitatilor si debitele transorificiale, valvele fiind normale
 insuficienta mitrala functionala (in HVS)
 insuficienta tricuspidiana functionala (in dilatarea si hipertrofiaVD)
 insuficienta aortica organo-functionala (dilatarea importanta a aortei ascendente, cu
valve normale)
 insuficienta pulmonara organo-functionala (suflul Graham-Steel)- in stenoza mitrala
cu hipertensiune pulmonara
 stenoza aortica organo-functionala asociata insuficientei aortice pure - volum sistolic↑
3. Suflurile functionale propriu-zise
- apar in conditii de hiperkinezie circulatorie, in absenta modificarilor patologice
valvulare, subvalvulare, vasculare sau ale muschiului cardiac
-anemie, hipertiroidie
- sdr. hiperkinetic betaadrenergic
- boala beri-beri (carenta de vit.B1)
- fistule arteriovenoase, boala Paget (osteita deformanta hipertrofica)
4. Suflurile anodine
- apar la persoane sanatoase, fara nici un substrat patologic
sufluri de ejectie la pulmonara (torace plat/pectus excavatus, carinatus)
sufluri endapexiene
sufluri merosistolice: variaza cu pozitia si fazele respiratiei, rezultat negativ la explorari
5. Suflurile organice
a) Suflurile sistolice
b) Sufluri diastolice
2. Frotaţia pericardiacă : fenomen acustic aspru căutat auscultativ în zona matității absolute a cordului, pe
marginea stângă a sternului în spațiile intercostale III-IV,
3. Suflul cardio-pulmonar...(datorat de fiecare sistolă ventriculară asupra porțiunii de țesut pulmonar
extracardiac, ceea ce ușurează intrarea aerului în această zonă , suflul producându-se ca urmare
3)Percutia ficatului.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti

mecanismul si cauzele maririi dimensiunilor ficatului
 Momentul I-determinăm limita superioară a ficatului pe linia medioclaviculară dreaptă.
Degetul plesimetru îl aplicăm paralel cu limita superioară a ficatului care trebuie să determinăm la nivelul
spaţiului intercostal II.
Percuţia se efectuiază de sus în jos, de la sunetul clar la cel mat pe linia medioclaviculară dreaptă.
Pentru determinarea limitei matităţii relative a ficatului (adică acea parte a ficatului , care e acoperită de
plămîn) se aplică lovituri percutoare de forţă medie şi la nivelul apariţiei sunetului surzit se marchează pe
marginea superioară a degetului (acesta e punctul - 1).
 Momentul II-determinăm limita inferioară pe linia medioclaviculară dreaptă.
Degetul - plesimetru se aplică paralel limitei inferioare a ficatului la nivelul ombelicului.
Percuţia se efectuiază de jos în sus cu lovituri uşoare (din cauza, că la percuţia cavităţii abdominale în
prezenţa organelor cavitare survin condiţii de rezonanţă şi se recomandă aplicarea percuţiei încete).
Locul apariţiei sunetului mat se marchează pe marginea inferioară a degetului (acesta e punctul -2).
 Momentul al III-lea-determinarea limitei superioare a ficatului pe linia mediană anterioară.
Determinarea percutoare a acestei limite e imposibilă, fiindcă aici fica-tul se mărgineşte direct cu cordul,
care, ca şi, ficatul, prezintă un sunet percutor mat, deaceea limita e determinată convenţional, reeşind din
faptul, că conturul superior al matităţii hepatice pe linia mediană anterioară se găseşte la acelaşi nivel ca şi
limita matităţii relative pe linia medioclacviculară dreaptă.
e necesar ca de la primul punct de trasat o orizontală pînă la traversarea liniei mediane anterioare.
Punctul traversării acestor linii poate fi considerat limita superioară a ficatului (acesta e punstul al 3-lea).
 Momentul al IV-lea-determinăm limita inferioară a ficatului pe linia mediană anterioară.
Percuţia se efectuiază de jos în sus pe linia mediană anterioară de la nivelul ombelicului sau ceva mai jos,
prin lovituri uşoare. În locul apariţiei sunetului mat se face o marcare pe marginea de jos a degetului (acesta
e punctul al 4-lea).
 Momentul al V-lea-determinarea limitei inferioare pe arcul costal stîng. Degetul plesimetru e aplicat
perpendicular marginii arcului costal stîng la nivelul coastei IX.
Percuţia se efectuiază drept pe marginea arcului costal stîng în direcţie spre punctul al 3-lea (spre limita
superioară a ficatului pe linia mediană anterioară).
Se aplică lovituri uşoare,
În locul apariţiei sunetului mat se marchează un semn pe marginea de jos a degetului (punctul al 5-lea).
Limita superioara
Pe linie parasternala dreapta : pe marginea superioara a coasta a V-a;
Pe linie medioclaviculara dreapta: pe coasta a VI-a;
Pe linia axilara anterioara : pe coasta a VII-a;
Limita inferioara se determina prin percutie superficiala,astfel:

Pe linia axilara anterioara dreapta: coasta X-a;
Pe linia medioclaviculara dreapta: pe marginea inferioara a arcului costal drept;
Pe linie parasternala dreapta: cu 2 cm mai jos de marginea inferioara a procesului xifoid;
Pe linia mediana anterioara: cu 4 cm mai jos de marginea inferioara a procesului xifoid
dimensiunile ficatului după Kurlov:

pe linia medioclaviculară dreapta: 9 cm.
pe linia mediană: 8 cm.
pe linia rebordului costal stâng: 7 cm.
Deplasarea in jos a limitei inferioare a ficatului:
- hepatită
- chist hidatic al ficatului
- cancerul și ciroza ficatului
Modificarile ficatului in hepatită cronic:
 suprafată netedă
 dolor
 margine rotundă/ascutită
Modificarile ficatului in ciroză:
 indolor/dolor usor
 margine ascutită
 suprafată nodulară
 consistență densă
Modificarile ficatului in steatoză:
 dolor
 neted
 densă
Modificarile ficatului in ciroză cardiacă:
 consistenta rară
 marginea rotundă
 dolor
Mecanismul si cauzele maririi dimensiunilor ficatului
 Hepatita acuta si cronica, ficat neted, consist crescuta

 Ciroza heptaica ficatul dur, nedureros, la inceput este marit
Biletu 2
1)Percutia comparativa a plamanilor.Raportarea rezultatelor

obtinute.Numiti mecanismul si cauzele obtinerii la percutie a sunetului
submat si mat
Percutia plaminilor- Este o metodă de examinare prin ciocănire: se produc sunete
auzibile,care permit aprecierea densităţii ţesutului în zona examinată .
Percuţia Comparativă - are ca scop determinarea tipului sunetului percutor de asupra
plămînilor, fiind comparate regiuni simetrice ale CT.
Sunt cunoscute urmatoarele tipuri de sunete percutorii:
Clar pulmonar - se determină de asupra ţesutului pulmonar sănătos. Este înalt, sonor, lung.
Sunet Mat Se percepe în normă de asupra ţesuturilor dense -ficat, oase, muşchi, inima. Este
un sunet surd, scurt.De asupra plămînilor Sunetul Mat se va percepe în (1) condensarea
masivă a plămînilor (pneumonie) sau (2) hidrotorax
Sunet Submat E un sunet intermediar între cel mat şi clar pulmonar. În normă se determină
de asupra inimii, acoperite de plămîni.
În patologie: (1) condensări pulmonare mai mici sau mai profunde – pneumonii, tbc, cancer;
(2) colecţii lichidiene mici si medii; (3) atelectazii.
Hipersonoritate sinonime- „sunet de cutie” , “sunet hipersonor” Este specific pentru

emfizemul pulmonar (creşte cantitatea de aer în plămîni);
Sunet timpanic În normă : de asupra organelor cavitare - stomac, intestin.
De asupra plămînilor se va depista în:
1.) prezenţa unei cavităţi dure în plămîni > 6 cm, situate superficial, 2.) pneumotorax
Sunet mat + timpanic este perceput în colecţii mixte pleurale: aer + lichid.
Astfel, sunetul percutor de asupra plămînilor permite:de a depista modificările patologice în

plămâni şi pleură, aprecierea limitelor (topografiei) plămînilor şi a mobilităţii marginii
inferioare a plămânilor.
Metodica percuţiei comparative.
1.Se începe percutarea regiunii anterioare supraclaviculare cu aplicarea degetului–plesimetru

paralel cu clavicula, pe urmă se percutează direct pe clavicule şi în continuare, deasemenea
simetric pe linia medioclaviculară, în spaţiul intercostal I,II şi III din dreapta şi stânga.
2.În părţile laterale se percutează simetric bilateral fosele axilare, spaţiile intercostale IV şi
V(la nivelul mameloanelor si mai jos).
3. Posterior se percutează începând cu regiunile suprascapulare, apoi spaţiile interscapulare,
unde plesimetrul se aplică vertical la marginea omoplaţilor, şi regiunile subscapulare –
spaţiile intercostale VIII şi IX. În fiecare punct de percutare se analizează sunetul
percutor,comparând regiuni simetrice.
Deplasarea limitelor inferioare a plămânilor în jos poate fi cauzată de: scăderea

presiunii intraabdominale cu ptoză a diafragmului şi organelor abdominale (enteroptoză).
Procese patologice ale plămânilor şi pleurei (emfizem pulmonar, astm bronşic).
Deplasarea limitelor inferioare ale plămânilor în sus:
ca rezultat a proceselor de ratatinare a ţesutului pulmonar: tuberculoza pulmonară; după

cicatrizarea abcesului pulmonar; după pleurite. acumulării de lichid în cavitatea pleurală, ce
provoacă atelectazie de compresie.
Deplasarea limitei superioare a plămânilor în jos şi micşorarea lăţimii câmpului

Krenig se întâlneşte la ratatinarea apexurilor(tuberculoza pulmonară).
Deplasarea limitei superioare în lărgirea câmpurilor Krönig se menţionează în

procesele de distenzie alveolară (emfizem pulmonar, astm bronşic).
La percuţia comparativă a plămînilor mai întăi am comparat sunetul percutor

deasupra apexurilor anterioare, pentru aceasta am așezat degetul-plesimetru paralel
și mai sus de claviculă după care am efectuat lovituri cu degetul pe clavicule,care
înlocuisc plesimetrul. La percuția plămânilor,mai jos de claviculă am așezat
degetul-plesimetru în spațiile intercostale paralel coastelor și pe porțiuni fix
simetrice ale hemitoracelor drept și stâng.Pe liniile medioclaviculareși cele aflate
medial față de ele sunetul percutor se compara numai până la nivelul coastei a
IV,mai jos în stânga se află cordul,modificând sunetul percutor.La percuția
comparativă în regiunea subaxilare am rugat bonavul să ridice mâinele și să le
plaseze la ceafă.
Apoi am trecut la percuția comparative din spate,am inceput cu regiunea
suprascapulară. Am așezat degetul-plesimetru orizontal,iar la percuția regiunii
interscapulară am așezat vertical.În acest moment am rugat bolnavul ca să
încrucișeze mâinele pe piept,deplasând omoplații lateral de la coloana vertebrală,iar
în unghiul scapulat degetul-plesimetru din noul l-am așezat pe spațiile
intercostale,paralel coastelor.Am depistat că pe regiuni simetrice ale cutiei toracice
pe feţele anterioare, laterale şi posterioare, sunetul percutor este pulmonar fără nici
o modificare patologică cum ar fi sunetul pulmonar submat, mat, timpanic sau
hipersonoritate.
Mecanismul si cauzele obtinerii la percutie a sunetului submat si mat a

plamanilor
 Submat: preponderenta zonelor aerate asupra celor neaerate: tesut adipos

in exces, edem, pneumonie incipienta, atelectazie segmentara, infarct
pulmonar
 Mat: perponderenta zonelor neaerate fata de cele aerate: condensari de
dimensiuni mari, pneumonie in faza de hepatizatie, fibrotorax, atelectazie
lobara, revarsat pleural, pleurezie, hidrotorax, pneumonie franclobara
2)Auscultatia cordului.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti

mecanismul si cauzele diminuarii Zg2 in regiunea de auscultatie a
valvelor aortica si pulmonara
10.punctul Botkin –sp.i/c III-IV la marginea stânga a sternului
Zgomotul 1 (Z1)
 zgomot intens, de tonalitate joasa, prelungit (0,10-0,14 sec.); intensitatea

maxima in focarele mitralei si tricuspidei
 accentuarea
 blocul atrio-ventricular de gradul III (intarire intermitenta a zgomotului I ):
zgomotul de tun
 Expir
Zgomotul 2 (Z2)
 format aproape exclusiv dintr-un grup vibratoriu amplu, generat de inchiderea

sigmoidelor aortice si pulmonare, cu durata de 0,05 – 0,09 sec.
 intre Z1-Z2 este mica pauza (mica tacere) corespunzand sistolei mecanice, iar
intre Z2- Z1 este marea tacere (diastola)
 accentuarea
 componenta pulmonara (P2)-hipertensiunea in art. pulmonară
Zgomotul 3 (Z3)
 corespunde umplerii ventriculare rapide ; tonalitate redusa, se percepe la 0,12-
0,16 sec.dupa Z2.; da senzatie palpatorie
Zgomotul 4 (Z4)
Pot fi grupate în:
1) clacmente şi clicuri-Reprezintă zgomotele cardiace cu durata cea mai scurtă

(0,02-0,05 sec); creează senzaţia auditivă de pocnet.
CLACMENTELE-în stenoză deschiderea rapidă a valvelor mitrale şi

tricuspide fuzionate şi indurate produce un sunet scurt de tonalitate
înaltă, perceput ca o pocnitură (clacment, OS - opening snap în
terminologia engleză).
 Clacmente sistolice :
 apar la debutul ejectiei ventriculare, prin distensia brusca si punerea
in vibratie a sigmoidelor aortei si pulmonarei, sau a peretelui arterial
aortic si pulmonar
 clacmentul protosistolic pulmonar perceptibil in sp.II-III ic. stang
parasternal, scade pana la disparitie in inspir
 clacmentul protosistolic aortic, audibil in sp.II i.c. parasternal drept si
sp.III i.c. stang parasternal; certifica sediul valvular al stenozei si
absenta calcificarilor
 clacmentul mezosistolic (IA severe)
 clacmentul mezotelesistolic (prolapsul de valva mitrala)
 Clacmente diastolice:
 sunt zgomote de intensitate mare, cu frecventa inalta, dau senzatia
ca se produc sub ureche
 clacmentul protodiastolic (pericardita constrictiva)
 clacmentul de deschidere a mitralei (CDM)- in stenoza mitrala, DSV,
PCA, mixom/tromb de AS, vegetatii endocardice, insufic. mitrala cu
regurgitare importanta
 clacmentul de deschidere a tricuspidei (CDT) – stenoza T., insufic. T
severa
CLICURILE
o Clicurile sistolice se percep ca zgomote suplimentare scurte de
tonalitate înaltă care pot fi de doua tipuri:
I) de ejecţie (apar în protosistolă);
II) mezotelesistolice (apar la mijlocul sau la sfârşitul sistolei).
o Clicul diastolic este, de regulă, provenit în pericard şi trădează existenţa
pericarditei constrictive, astfel, încât uneori este denumit "pericardton"
2) zgomote de galop-Reprezintă un ritm în trei timpi creat prin adăugarea unui

zgomot intens (Z3 sau Z4 patologic) la cele două zgomote cardiace fundamentale
Galopul atrial (presistolic) este dat de Z4 patologic , care are aceleaşi

caractere ca şi Z4 fiziologic (perceptibil foarte rar şi numai la copii): - apare
cu puţin înaintea Z1 (în presistolă); - este produs de vibraţia pereţilor
ventriculari din umplerea lor în perioada sistolei atriale;
Galopul ventricular (protodiastolic) este cauzat de apariţia Z3 patologic
(vibraţia pereţilor ventriculari în perioada umplerii rapide - peste
aproximativ 0,15 sec după componenta A2 ).
Galopul mezodiastolic (galop de sumaţie) apare la sumarea (suprapunerea)
Z3 şi Z4 . În rezultat ciclul cardiac constă din trei intervale. Pot fi două
mecanisme de sumaţie: - în tahicardia extrem de marcată diastola se
scurtează într-atât, încât Z3 şi Z4 se pot suprapune; - în blocul AV de gradul I
intervalul P-Q uneori poate fi atât de alungit, încât sistola atrială se
îndepărtează extrem de sistola ventriculară şi se suprapune pe perioada
umplerii rapide (Z4 coincide cu Z3 ).
3) sufluri cardiace-sunt fenomene acustice produse de vibraţii cu frecvenţa
variabilă, care iau naştere în inimă sau în vasele mari datorită creşterii critice a
vitezei circulaţiei într-o arie de îngustare sau de neregularitate. Ele se aud pe lângă
zgomotele cardiace fundamentale, deci sunt fenomene acustice supraadăugate.
Sufluri organo-functionale
- mecanism functional de producere, in prezenta unei cardiopatii severe, ce
modifica
 insuficienta aortica organo-functionala (dilatarea importanta a aortei
ascendente, cu
valve normale)
 insuficienta pulmonara organo-functionala (suflul Graham-Steel)- in stenoza
mitrala
 stenoza aortica organo-functionala asociata insuficientei aortice pure - volum
sistolic↑
Suflurile functionale propriu-zise
- apar in conditii de hiperkinezie circulatorie, in absenta modificarilor
patologice
Suflurile anodine
sufluri merosistolice: variaza cu pozitia si fazele respiratiei, rezultat negativ la
explorari
Suflurile organice
Frotaţia pericardiacă : fenomen acustic aspru căutat auscultativ în zona
matității absolute a cordului, pe marginea stângă a sternului în spațiile
intercostale III-IV,
Suflul cardio-pulmonar...(datorat de fiecare sistolă ventriculară asupra
porțiunii de țesut pulmonar extracardiac, ceea ce ușurează intrarea
aerului în această zonă , suflul producându-se ca urmare
4) frecături pericardice-Este zgomotul supraadăugat, care se datorează frecării

celor două foiţe pericardice (viscerală şi parietală) între ele în timpul contracţiilor
cardiace
 Frecatura pericardica
•consecutiv pierderilor hidroelectrolitice masive, diareei, varsaturilor,
poliurie necompensata terapeutic
Mecanismul si cauzele diminuarii Zg II in regiunea de auscultatie a valvelor

aortica si pulmonara
Stenoze valvulare pulmonare severe, motilitate scazuta. Presiune joasa in aorta
sau art pulmonara, stenoze aortice, pulmonare
3)Palparea superficiala a abdomenului.Raportarea rezultatelor

obtinute.numiti mecanismul si cauzele abdomenului ,,de lemn’’
Palparea superficială se face pentru aprecierea calității tegumentelor, a căldurii,
sensibilităților precum și calității țesutului celular subcutanat, mușchilor, peritoneului
parietal.
Scopul palpării superficiale este de a determina :

 Formaţiunile de dimensiuni mari
 Defansul muscular
 Hernia liniei albe abdominale
 Simptomul Blumberg
Metoda:
1) Medicul se va aşeza pe partea dreaptă a bolnavului, la un nivel cu patul.

2) Zona, unde pacientul acuză durere, va fi palpată ultima.
3) Consecutivitatea palpării superficiale (contrar acelor ciasornicului):
a) Regiunea inghinală stângă
b) Flancul stâng (regiunea Laterală stîngă)
c) Hipocondrul stâng
d) Epigastriul
e) Hipocondrul drept
f) Flancul drept
g) Regiunea inghinală dreaptă
h) Regiunea suprapubiană
i) Regiunea ombilicală
Simptomul Blumberg
Manevra Blumberg – mâna examinatorului efectueazăo presiune din ce în ce mai puternică în
profunzime,după care este ridicată brusc; în momentul ridicării se produce o durere vie
determinată de iritaţia peritoneală
Mecanismul si cauzele abdomenului “de lemn”

Inflamatie generalizata, peritonita, contractia de protectie a muschilor
Biletu 3
1)Percutia comparative a plamanilor.Raportarea rezultatelor

obtinute.Numiti mecanismului si cauzele sunetului percutor mat.
Percuţia Comparativă - are ca scop determinarea tipului sunetului percutor de asupra

Clar pulmonar - se determină de asupra ţesutului pulmonar sănătos. Este înalt, sonor, lung.
Sunet Mat Se percepe în normă de asupra ţesuturilor dense -ficat, oase, muşchi, inima. Este
un sunet surd, scurt.De asupra plămînilor Sunetul Mat se va percepe în (1) condensarea
masivă a plămînilor (pneumonie) sau (2) hidrotorax
Sunet Submat E un sunet intermediar între cel mat şi clar pulmonar. În normă se determină
de asupra inimii, acoperite de plămîni.
(2) colecţii lichidiene mici si medii; (3) atelectazii.
Hipersonoritate sinonime- „sunet de cutie” , “sunet hipersonor” Este specific pentru

emfizemul pulmonar (creşte cantitatea de aer în plămîni);
1.) prezenţa unei cavităţi dure în plămîni > 6 cm, situate superficial, 2.) pneumotorax
Astfel, sunetul percutor de asupra plămînilor permite:de a depista modificările patologice în

plămâni şi pleură, aprecierea limitelor (topografiei) plămînilor şi a mobilităţii marginii
inferioare a plămânilor.
1.Se începe percutarea regiunii anterioare supraclaviculare cu aplicarea degetului–plesimetru

2.În părţile laterale se percutează simetric bilateral fosele axilare, spaţiile intercostale IV şi
3. Posterior se percutează începând cu regiunile suprascapulare, apoi spaţiile interscapulare,

Deplasarea limitelor inferioare a plămânilor în jos poate fi cauzată de: scăderea

presiunii intraabdominale cu ptoză a diafragmului şi organelor abdominale (enteroptoză).
Procese patologice ale plămânilor şi pleurei (emfizem pulmonar, astm bronşic).
ca rezultat a proceselor de ratatinare a ţesutului pulmonar: tuberculoza pulmonară; după

cicatrizarea abcesului pulmonar; după pleurite. acumulării de lichid în cavitatea pleurală, ce
provoacă atelectazie de compresie.
Deplasarea limitei superioare a plămânilor în jos şi micşorarea lăţimii câmpului

Krenig se întâlneşte la ratatinarea apexurilor(tuberculoza pulmonară).
Deplasarea limitei superioare în lărgirea câmpurilor Krönig se menţionează în

procesele de distenzie alveolară (emfizem pulmonar, astm bronşic).
La percuţia comparativă a plămînilor mai întăi am comparat sunetul percutor

deasupra apexurilor anterioare, pentru aceasta am așezat degetul-plesimetru paralel
și mai sus de claviculă după care am efectuat lovituri cu degetul pe clavicule,care
înlocuisc plesimetrul. La percuția plămânilor,mai jos de claviculă am așezat
degetul-plesimetru în spațiile intercostale paralel coastelor și pe porțiuni fix
simetrice ale hemitoracelor drept și stâng.Pe liniile medioclaviculareși cele aflate
medial față de ele sunetul percutor se compara numai până la nivelul coastei a
IV,mai jos în stânga se află cordul,modificând sunetul percutor.La percuția
comparativă în regiunea subaxilare am rugat bonavul să ridice mâinele și să le
plaseze la ceafă.
Apoi am trecut la percuția comparative din spate,am inceput cu regiunea
suprascapulară. Am așezat degetul-plesimetru orizontal,iar la percuția regiunii
interscapulară am așezat vertical.În acest moment am rugat bolnavul ca să
încrucișeze mâinele pe piept,deplasând omoplații lateral de la coloana vertebrală,iar
în unghiul scapulat degetul-plesimetru din noul l-am așezat pe spațiile
intercostale,paralel coastelor.Am depistat că pe regiuni simetrice ale cutiei toracice
pe feţele anterioare, laterale şi posterioare, sunetul percutor este pulmonar fără nici
o modificare patologică cum ar fi sunetul pulmonar submat, mat, timpanic sau
hipersonoritate.
Mecanismul si cauzele obtinerii la percutie a sunetului submat si mat a

plamanilor
 Mat: perponderenta zonelor neaerate fata de cele aerate: condensari de

dimensiuni mari, pneumonie in faza de hepatizatie, fibrotorax, atelectazie
lobara, revarsat pleural, pleurezie, hidrotorax, pneumonie franclobara
2)Palparea regiunii cordului.Raportarea rezultastelor obtinute .Numiti

mecanismul si cauzele aparitiei pulsatiilor patologice in regiunea
cordului
la palpatia cordului se apreciaza
1)Socul apexian
1)se determina localizarea socului apexian(mina este parallel cu coastele)
normal:spatial 5 itnercostal cu 1,5-2cm medial de linia medioclaviculara
2)se caracterizeaza socul apexian(mina se afla parallel cu sternul.degetele pe
socul apexian):inaltimea localizare ,puterea ,rezistenta ,latima)
normal:localiarea in spatial 5 intercostal ,inaltimea,puterea si rezistenta
moderata,latimea pina la 2 cm
pathologic: socul apexxian deplasat spre stinga,inaltimea,puterea si rezistena
sportia,latmea mai mult de 2 cm(la hipertrofie ventriculara stinga)
2)Socul cardiac
pentru palparea;socului cardiac mina drepata este situate in
epigrastru ,degetele se afla in sptaiile 3-4 din stinga sternului
norma:scoul cardiac nu se palpeaza
pathologic:socul cardiac se palpeaza in epigastru(in caz de hipertrogie,ventrulara
dreapta)
3)freamat sistolic
este freamat care se palpeaza la aorta in spatiul 3 intercostal din dreapta
norma:freamat systolic nu este
pathologic:freamat systolic este(stenoza aortala)
4)freamat diastolic
este freamat ,care se determina la scoul apexian
norma:freamatul diastolic nu este
pathologic:freamatul diastolic se palpeaza(jn caz de stenoza mitrala)
Mecanismul si cauzele aparitiilor pulsatiilor patologice in regiunea cordului

Pulmonarei: hipertensiune pulmonare, flux pulmonar crescut, dilatare a
pulmonarei
Aorta dilatata sau anevrismala in sp II intercostal drept
Palparea ventriculului drept in epigastru in caz de hipertrofie cu dilatare
Freamatele sistolice, diastolice
3)Palparea ficatului.Raportareea rezultatelor obtinute.Numiti

mecanismul si cauzele ficatului dureros la palpare
Palparea ficatului joacă un rol major în examinarea fizică a organismului. Palparea
ficatului se face în conformitate cu regulile de alunecare palparea profundă a
Obraztsova. Medicul este pe partea dreaptă a culcat pe spate , cu mâinile întinse de-a
lungul corpului pacientului. O condiție necesară este relaxarea maximă a mușchilor
peretelui abdominal al pacientului atunci când o respirație profundă. Se recomandă să
se folosească presiunea palma mâinii stângi medic pentru mai multe excursii de ficat pe
partea din față a peretelui toracic din dreapta jos. Brațul drept palpat stă întinsă pe
peretele abdominal frontal sub marginea ficatului definită prin percuție, vârfurile
degetelor sunt aranjate de-a lungul marginii de jos intenționat cufundat adânc în
sincronism cu respirația pacientului și la următoarea inspirație profundă întâlni marginea
descendentă a ficatului, de sub care aluneca.
La palparea unui ficat, în primul rând se estimează marginea inferioară a acestuia -

forma, densitatea, prezența rugozităților, sensibilitatea. Aceste proprietăți pot fi extinse
la întreaga masă a ficatului. Edge de ficat normal cu palpare de consistență moale,
netedă, subțire, fără durere.
Decalajul marginii inferioare a ficatului se poate datora prolaps de organe fără creștere:
în acest caz , va fi omisă și limita superioară a monotonie hepatice. Valoarea mai mare
este, în mod natural, mai mare constatarea ficatului (hepatomegalie), care este
observată cel mai frecvent în insuficiența cardiacă congestivă, acută și
cronică hepatita, ciroza hepatica. De obicei, ficat congestive margine mai rotunjite și
dureroase la palpare, margine corp cirotici - inegala mai dens. Presiunea crescută
asupra ficatului provoacă umflarea congestive a venei jugulare dreapta - un semn
simplu , dar foarte important să se identifice congestie într - un cerc mare (simptom de
reflux sau reflux gepatoyugulyarny).
Trebuie remarcat faptul că , atunci când o convențional mare ascita percuție și palparea
ficatului dificil, astfel încât metoda este utilizată rulează palparea ( „sloi plutitor“
simptom), prin care este posibil pentru a obține o idee despre caracteristicile ficatului și
suprafața sa de margine.
Dinamica schimbărilor în mărimea ficatului este foarte importantă. O creștere rapidă se
observă de obicei în cazul cancerului hepatic, o scădere rapidă - cu ciroză hepatică și
hepatită acută a cursului fulminant și, de asemenea, cu tratamentul cu succes al
insuficienței cardiace congestive.
Hepatomegalia (mărirea ficatului) este un semn important al afectării hepatice (hepatită,

ciroză hepatică, precum și cancer primar sau ciroză - cancer la ficat). Alte cauze
ale hepatomegaliei sunt insuficiența cardiacă congestivă, metastazele diferitelor tumori,
policicistoza, limfoamele (în principal limfogranulomatoza ).
Cauzele hepatomegaliei
Congestie venoasă în ficat:
1. Congestivă insuficiență cardiacă.

2. Pericardită pericardită.
3. Supapa tricuspidă insuficientă.
4. Obstrucția venei hepatice (sindromul Badd-Chiari).
Infecție:
1. Hepatită virală (A, B, C, D, E) și ciroză hepatică (B, C, D).
2. Leptospiroza.
3. Abscesul abdomenului:
1. amebic;
2. piogene.
4. Alte infecții (tuberculoză, schistosomioză bruceloză, sifilis, echinococcoză,
actinomicoză, etc.).
Hepatomegalia nu este asociată cu infecția:
1. Hepatita și ciroza hepatică a etiologiei non-virale:

o alcool;
o preparate medicinale:
o toxine;
o tulburări autoimune;
o hepatită reactivă nespecifică.
2. Procese infiltrative:
o ficat gras, lipoizi (boala Gaucher);
o amiloidoza;
o gemoxromatoz;
o Boala Wilson-Konovalov;
o deficiență α1-antitripsină;
o glycogenoses;
o granulomatoza (sarcoidoza).
Obstrucția conductelor biliare:
1. Pietre.
2. Stricturile ductului biliar comun.
3. Tumorile pancreasului, ampulele din mamelonul fetusului, canalele biliare de
pancreatită.
4. Stretch de canale cu ganglioni limfatici extinse.
5. Colangita sclerozantă (primară, secundară).
Tumorile:
1. Carcinom hepatocelular, cholangiocarcinom.

2. Metastazarea tumorilor în ficat.
3. Leucemie, limfom.
Chisturi (policistoză).
În plus față de aceste motive, creșterea observată în ficat steatoza (alcoolice sau mai
origine diabetică), amiloidoză ( in special secundar) , ficat Alveococcosispentru chisturi
și abcese mari, situate în apropiere de suprafața corpului din față.
Deoarece, simultan cu hepatomegalia, există adesea o creștere a splinei

(splenomegalie), este recomandabil să se utilizeze termenul " sindrom hepatolienal ".
Mecanismul si cauzele ficatului dureros la palpare Inflamatie cu raspindire spre

capsula, staza cu extinderea capsulei
Biletul 4
1.Auscultatia plamanilor.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti mecanismul si cauzele

aparititiei respiratiei aspre.
A U S C U L T A Ț I A prezintă una din metodele clinice fizicale de examinare a bolnavului

prin ascultarea fenomenelor acustice generate de activitatea organelor interne, în special a
sistemului respirator , cardiovascular, digestiv , renal .
Metodica:
1. Stetoscopul(fonedoscopul) se aplică bilateral, pe regiuni simetrice ale cutiei toracice prin

metoda comparativă: de sus în jos , de la anterior, lateral la posterior
2. La auscultarea părților laterale ale toracelui mâinile bolnavului vor fi așezate pe capul
acesuia (sau pe șolduri), pentru a descoperi axilele;
3.La auscultarea părţii posterioare a toracelui se propune bolnavului să încline capul înainte şi
să încrucişeze mâinile înainte cu palmele pe umeri în aşa fel ca omoplaţii să se deplaseze
lateral şi să se lărgească astfel câmpul de examinare în regiunea interscapulară
4. Se auscultă minimum un ciclu respirator ( inspirul și expirul integral ) în fiecare punct de
auscultație , în cazul detalizării fenomenelor auzite se auscultă zona suspectă în decursul a cel
puţin a 2-3 cicluri respiratorii;
5. în timpul determinării tipului de respiraţie și auscultația regiunilor superioare e mai bine
dacă bolnavul respiră pe nas cu gura – închisă.
6. la auscultația regiunilor inferioare a cutiei toracice şi la prezenţa zgomotelor respiratorii
secundare e mai informativ , când bolnavul respiră cu gura deschisă, deoarece în acest timp se
măreşte ventilaţia plămânilor şi se intensifică ralurile, frotaţiile pleurale
O r d i n e a auscultaţiei plămânilor (anterior)

1. se începe auscultația anterior de la apexurile plămânilor supra - şi subclavicular, şi
continuă pe suprafaţa anterioară de sus în jos, primele 2 spații intercostale pe linia
medioclaviculară până la coasta III, care pe stânga corespunde limitei superioare a
matității cordului
Ordinea auscultaţiei plămânilor - părțile l a t e r a l e: 1 .în fosa axilară pe l.axilară medie 2.
un spaţiu i/c mai jos de fosa axilară pe l.axilară medie; 3. un spaţiu i/c mai jos de zona
precedentă;
Ordinea auscultaţiei plămânilor - p o s t e r i o r : se auscultă regiunile simetrice

suprascapulare, apoi partea superioară, medie şi inferioară a regiunii interscapulare din
ambele părţi laterale ale coloanei vertebrale. Mai apoi regiunile bilaterale subcapulare şi
paravertebrale până la limitele inferioare a plămânilor (coasta X şi XI)
La auscultaţia plămânilor se pot ausculta următoarele fenomene acustice:

1. Respiraţia fundamentală de bază (normală)
2. Zgomote respiratorii supraadăugate (suprapuse)
3. Bronhofonia.
În lipsa schimbărilor patologice în sistemul respirator se auscultă zgomote respiratorii

fiziologice:
1. Respiraţia laringotraheală (suflul glotic, suflul tubar sau bronșic fiziologic).
2. Respirația veziculară sau Murmurul vezicular (alveolar)
Caracteristica semiologică a Murmurului Vezicular

* este un sunet continuu, aspirativ, fin, moale, asemenea unui foşnet de Frunze
. * de claritate majoră se auscultă: - în regiunile anterioare subclaviculare, - în regiunile
laterale axilare , - în regiunile posterioare (bazale) subscapulare
* Comparativ mai slab se auscultă murmurul vezicular : - în regiunile apexurilor , - în
regiunile suprascapulare , deoarece în aceste regiuni parenhimul pulmonar e mai subțire
*Variațiile fiziologice ale murmurului vezicular
*Murmurul Vezicular este mai accentuat : - în dreapta , decât în stânga ,din cauza bronhiei
lobare superioare drepte , care este de calibru mai mare;-La astenici cu perete toracic
subțire;
- La persoanele ce fac în mod forțat mișcări respiratorii ample(după fugă, efort fizic)
*Murmurul Vezicular este mai diminuat : - La persoanele cu stratul adipos sau muscular
exagerat pe torace, care provoacă transmiterea mai slabă a sunetelor la suprafață; - La
bătrâni, astenici, sedentari, prin scăderea vitezei de circulație a aerului ; - Respiraţie
superficailă. Respiraţie ioga. !!! – diminuarea fiziologică a murmurului vezicular se
manifestă uniform simetric și bilateral
*Modificările patologice ale Murmurului Vezicular prin Creșterea intensității
1. Exagerarea murmurului vezicular – “respiraţie aspră”
Mecanism: micşorarea neuniformă a lumenului bronhiilor mici prin edem, spasm
(bronşiolită)
Caracteristici: este accentuat, mai aspru, cu expiraţie prelungită și aproape o egalare cu
expirul (inspir/expir 1:1).
*Modificările patologice ale Murmurului Vezicular prin Diminuarea intensității : 1.
Murmur vezicular diminuat: Bilateral
pe întreaga arie pulmonară: Mecanism: - micşorarea circulației aerului prin conductele
respiratorii : - obstacole pe căile respiratorii (corpi străini, edem glotic, crup difteric,
tumori mediastinale, etc; - criză de ast bronțic - emfizem pulmonar (scăderea compleanței
și reculului pulmonar)
Murmur vezicular diminuat: Unilateral :
Mecanism: - prin obstacole pe bronhia principală sau lobară (corp străin, tumori
endobronșice, hipersecreție abundentă de mucus - interpoziția de țesut solid, de lichid sau
aer în cantitae redusă ,; - prin limitarea mișcărilor respiratorii datorită durerilor toracale și
intra toracale( pleurite, neuralgii intercostale, fracturi costale, etc)
*Murmur vezicular abolit (tăcere respiratorie): Absența zgomotelor respiratorii pe o

regiune a toracelui apare la: - obstrucția totală bronșică intrinsecă (tumoare, dop de exudat,
corp străin) sau prin compresie externă; - interpoziția unei cantități exagerate de aer
(pneumotorax), lichid (pleurezie masivă) sau țesut conjuctiv (pahipleurită întinsă) în
cavitatea pleurală;
*Modificarea ritmului murmului vezicular – ”Respirația sacadată ” – este o respiraţie
intermitentă, cu mişcări respiratorii întrerupte, datorită unor contracţii aritmice a
muşchilor respiratori, se aseamănă cu respirația unui copil care plânge, suspină. -
respirația sacadată se întâlnește în cazurile contractării neuniforme a musculaturii
respiratorii la auscultația unui pacient într-o încăpere rece; la afectarea mușchilor
respiratorii,dar și la un bolnav febril.
- în fracturi costale, în pleurite sau la lezarea centrului respirator ( meningoencefalite,
intoxicații endo- și exogene)
Modificările raportului ” inspir : expir ” ale Murmurului Vezicular Respirația normală
veziculară cu referire la raportul inspir – expir este de 3:1 sau 4: 1. Expirul prelungit , care
se poate egala sau chear depăși durata inspirului , se poate ausculta:
- în emfizemul pulmonar, - în astmul bronșic, - în bronșiolită Varietăţi particulare ale
muemurului vezicular cu modificări de ritm și timbru Respiraţie intermitentă - (modificări
de ritm a murmurului vezicular) cu mişcări respiratorii întrerupte
* Respiraţia veziculară aspră (RA) – modificare de timbru , un murmur vezicular
accentuat cu o expiraţie prelungită. RA – indică o micşorare neuniformă a lumenului
bronhiilor mici, din cauza edemului inflamator în bronşile bronhopneumonii
- Cornajul este un zgomot inspirator șuierat, care rezultă din trecerea aerului , în inspirație,
prin căile superioare stenozate( frecvent se produce prin îngustarea glotei în spasmul sau
edemul mucoasei laringiene . cu inspirul dificil și prelungit
- Stridorul reprezintă un zgomot caracteristic, sforăit, determinat de trecerea aerului , atât
în inspir, cât și în expir, printr-o porțiune stenozată
Mecanismul si cauzele aparitiei respiratiei aspre

Micsorarea lumenului bronhiolelor si cresterea vitezei curentului de aer in bronsiolite
congestive
incipiente. Trasmiterea modificata a murmurului vezicular, congestii, infiltrate, scleroze.
2.Percutia matitatii relative a cordului.Raportarea rezultatelor obtinute .Numiti

mecanismul si cauzele deplasarii matitatii relative a cordului spre dreapta.
Matitatea relativa – defineste cordul acoperit de plaman
Limitele matității relative cardiace la copii sunt relativ mai mari ca la maturi („cord
dilatat"):
Vârsta de până la 2 ani:
dreapta: linia parasternală dreaptă;
• stânga: 1,5-2 cm exterior de linia medioclaviculară stângă;

superioară: coasta II.
Vârsta de 2 - 7 ani:
• dreapta: 0,5-1 cm exterior de linia pară sternală dreaptă;
stânga: 0,5-1 cm exterior de linia medioclaviculară stângā;
• superioară: spațiul II intercostal.
Vârsta de 7-12 ani:
• dreapta: linia sternală dreaptă;
• stânga: linia medioclaviculară stăngă;
superioară: coasta III.
Matitatea cardiacă este mărită în pericardite, miocardite. cardiomiopatii dilatative

şi micşorată la percuție in mlizsmuled pulmonar și în pneumotorax.
 Mecanismul si cauzele deplasarii matitatii relative a cordului spre dreapta

Marirea atriului drept, pleurezii, tumori, chisturi, pneumotorax
3.Palparea ficatului.Rportarea rezultatelor obtinute .Numiti mecanismul si cauzele ficatului

dureros la palpare.
Scop: marginea inferioara a ficat, conturul, consistenta( dur/ moale), forma marginilor( rotund/
ascutit), doloritatea, suprafata( neted/neregulat)
Poz pac: vertical, decubit dorsal, decubit lateral S( ficatul iesa de sub arcul Co D se palpeaza
mai usor port antero- infer)
Poz med. Metoda: in dreapta pac

 Mana Sse aplica mana si 4 degete ale mainii S pe reg lombara D[ la spate], iar cu
degetul mare, se apasa pe arcul Co din partea antero-laterala( este necesar pentru a
apropia ficatul de mana palpatorie si limiteaza largirea cutiei torac in timpul Inspir)
 Mana D palma se plaseaza pe abdomen, mai jos de arcu Co pe l. medioclavicularis.
1) Degetele( mana D) usor flectate, realizeaza o apasare usoara pe peretele abodminal.
2) Pac realizeaza un Inspir ficatul se deplaseaza in jos si aluneca sub degete( nu se fac
miscari cu mana, ea ramane imobila)
Marg infer se palpeaza pe l. medioclavicularis. Mai lateral de ea, nu se palpeaza:
 D- acoperit de arc Co
 S- sunt prezenti muschii abdominali
Caracter: moale, ascutit, nesensibil( indolor), neted, foarte mobil( legat stransa de diafragm). Se
palpeaza in 88% de cazuri. Mai bine se palpeaza la sfarsitul Inspirului( este cu 1-2 cm mai jos de
arcul Co)
Patologic:
 Hepotomegalie- se palpeaza pe toate liniile

 Meteorism- se examineaza pe stomacul gol
 Ascita- mai efectiv vertical sau decubit lateral S( daca este o cantitate marede lichid,
initial se evacueaza prin paracenteza, apoi se investigheaza)
Poate fi utilizata si metoda sacadanta( de soc): 4 degetele se flecteaza usor si se “strang”,
apoi se realizeaza lovituri sacadante pe peretele abdominal, deplasand mana de sus in
jos. Ajungand la ficat, se va percepe organul dur –ficatul, la lovire se indeparteaza de
degete si din nou se apropie( simptomul ghetii plutitoare)
 Durere- caracteristic p/u inflamatie, care irita capsula ficatului, p/u staza( ex in insufic
card dreapta)
 Dens- hepatite, hepatoze, staza
 Dur- ciroza( margine ascutita, suprafata uniforma sau micronodulara), tumori( suprafat
macronodulara, marginea infer neregulata), amilodoza
 Mecanismul si cauzele ficatului dureros la palpare
Inflamatie cu raspindire spre capsula, staza cu extinderea
Biletul 5
1.Palparea ganglionilor limfatici.Paportarea rezultatelor obtinute.Numiti mecanismul si

cauzele palparii unor ganglion limfatici durerosi.
Palparea ganglionilor limfatici se face cu degetele ușor îndoite (de obicei, al doilea - al
cincilea degetele de la ambele mâini), cu atenție, cu grijă, cu lumina, mișcări de alunecare
(cum ar fi „rulare“ prin ganglionii limfatici).
Examenul ganglionilor limfatici se face simetric,pornind de la:
 grupul submentonier
 capul
 gâtul
 axila
 regiunea inghinalâ
 epitrohleeni
 din fosa poplitee
La examen trebu apreciată:
 forma
 localizarea
 numărul
 dimensiunea
 consistența
 sensibilitatea la palpare
 mobilitatea
--examinarea se incepe de la ganglionii mentonieri(mandibular), urmarindu-se in continuare

ganglionii submandibulari, de la unghiul mandubului, pre- si retroauricular,occipital;I,lentul
cervical,supraclaviculari,axilari,epitrohleari,inghinal si poplitei.
submaxilari, cervicali, supraclaviculari şi subclaviculari, axilari, cubitali, inghinali, poplitea.

Forma, dimensiunile (în cm), consistenţa, suprafaţa, mobilitatea, concreşterea între ei sau cu
ţesuturile adiacente, durerea, starea pielii deasupra ganglionilor.
Numiti mecanismul si cauzele palparii unor ganglioni limfatici durerosi
Limfoadenita acuta, ingestie de alcool, adenopatii inflamatorii
2.Percutia matitatii relative a cordului.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti

mecanismul si cauzele largirii in toate partile a matitatii relative a cordului.
dilatat"):

Numiti mecanismul si cauzele largirii in toate partile a matitatii relative a cordului
- Marirea tuturor cavitatilor duce la marirea tuturor diametrelor cordului
- Pericardita exudativa
?3.Auscultatia abdomenului .Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti mecanismul si cauzele
disparitiei garguimentului.
Auscultatia abdomenului poate înregistra prezenta zgomotelor hidroaerice, date de hiperperistaltismul

intestinal din ocluzia intestinală mecanică. Auscultatia poate descoperi diferite sufluri vasculare în aria abdominală.
• zgomote intestinale fine, scurte, cu caracter hidroaeric – murmur abdominal
• paraombilical
• silentiu abdominal - 3-5 min.
• accentuarea zgomotelor
• zgomote intestinale metalice
• ţâşnitura de trecere – sindrom KÖNIG
• stenoze supraetajate – sindrom KEBERLE
• triada VON WAHL – abdomen balonat asimetric, tumoră renitent elastică

palpabilă, hipersonoritate
• tetrada CHIWUL- VON WAHL – plus lipsa tranzitului intestinal
Stomac
• punctul xifoidian – ulcerul cardiei, hernia hiatală
• punctul epigastric – ulcer, gastrită
• puncul solar – 2-3 cm supraombilical – afecţiuni gastrice, plexul celiac
• împăstare epigastrică ulcer cu perigastrită, periduodenită
• apărare musculară – ulcer perforat
• clapotaj gastric – stenoză pilorică
Ficat
• monomanual simplu
• bimanual
• diametrul vertical 10-11 cm

• consistenţa
• marginea inferioară
Vezica biliară
• punctul cistic – coasta X –marginea lat. m. drept abdominal
• zona pancreatico-duodenală CHAUFFARD
• procedeul MURPHY
Cec, apendic
• punctul McBURNEY
• punctul LANZ
• punctul MORRIS
• punctul SONNENBURG
• triunghiul IACOBOVICI
 Numiti mecanismul si cauzele disparitiei garguimentului

- atenuarea cu disparitia peristalticii in caz de ileus dinamic, peritonita generalizata, ocluzie si
ascita voluminoasa
Biletul 6
1.Palparea edemelor periferice.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti
mecanismul si cauzele edemelor de origine cardiac.
Edemul cardiac Cauze•insuficienţa cardiacă dreaptă; •insuficienţa cardiacă globală;
• pericardita cronică constrictivă.
Caracteristici clinice •culoarea este iniţial albă, apoi devine cianotic (prin stază
venoasă
• sediul este simetric, în părţile cele mai joase, precum faţa dorsală a piciorului şi
retromaleolar, regiunea gambieră inferioară – retromaleolar, pretibial sau în regiunea sacrată
ori la coapse la bolnavii în clinostatism prelungit,
• iniţial (primele săptămâni) (maximum de intensitate seara, după eforturile realizate în

cursul zilei), lipseşte dimineaţa la trezire (decubitul din cursul nopţii favorizează redistribuţia
lichidului, contracarând factorul gravitaţional); ulterior, edemul devine permanent;
• consistenţa variază de la moale la dur, în funcţie de durata instalării dar rămâne depresibil
la apăsare;
• este dureros în formele care se instalează rapid;
• este rece la palpare
Edemul renal Cauze• sindromul nefrotic;• glomerulonefrita difuză acută.
Caracteristici clinice •culoarea este alb – palidă;
• consistenţa este moale, pufoasă, lasă godeu cu uşurinţă;
• temperatura tegumentelor este normală;
• localizarea este la faţă şi în particular la pleoape, la organele genitale,regiunea

retromaleolară
• este mai accentuat dimineaţa la trezire şi se ameliorează până la dispariţie în cursul zilei
(datorită gravitaţiei,
• în stadii avansate, edemul cuprinde şi alte regiuni ale corpului (gambe, coapse
• este un edem nedureros.

Edemul hepatic Cauze•ciroza hepatică (principala cauză).
Caracteristici clinice •culoarea este albă, cu nuanţă icterică;
• consistenţa este moale, lasă godeu;
• temperatura cutanată este normală;
• acest tip de edem este localizat în (maleole, partea inferioară a gambei);
• în stadiile avansate se generalizează
Edemul endocrin Cauze•hipotiroidismul (mixedem);•hipertiroidismul;• sindromul

Cushing;•sarcină;• menopauză;• tratamentul cu ACTH (hormon adenocorticotrop),
glucocorticoizi şi androgeni.
Caracteristici clinice •în mixedem, edemul este extins la tot corpul, de culoare alb –
palid, nu lasă godeu, pleoapele sunt tumefiate; uneori, în hipotiroidia severă se constată
edeme adevărate, ce lasă godeu;
• edemul de sarcină este alb, moale, moderat, localizat la nivelul membrelor inferioare,
survine frecvent în ultimele luni de sarcină; edemele generalizate apărute după a 20-a
săptămână de sarcină însoţite de hipertensiune arterială
Edemul limfatic (limfedemul) Cauze•limfedemul primar este congenital
• limfedemul secundar este determinat de o compresiune pe vasele limfatice, cu blocarea

circulaţiei limfatice locale (tumori, metastaze), procese patologice ganglionare (leucemie,
metastaze etc.), procese inflamatorii (limfangită, episoade repetate de erizipel), postoperator
Caracteristici clinice•edemul este localizat la nivelul extremităţilor, în special al

membrelor inferioare;
• începe asimetric şi este moale, apoi devine cartonat şi apar lichenificări, care constau în
îngroșarea exagerată a cutelor naturale ale pielii;
• pielea este îngroşată, cu depresiunea foliculilor piloşi realizând aspectul de„coajă de

portocală”
• adesea apar multiple varice limfatice, cu aspectul unor mici vergeturi proeminente
• există două tipuri separate de limfedem: edemul limfatic neinflamator (compresiune
tumorală etc.), care este alb, dur, nedureros şi edemul limfatic inflamator (limfangită), de
culoare roşiatică, dur, dureros;
• limfedemul este un edem palid în general, cu un aspect mai particular, interesând regiuni
mai puţin obişnuite precum faţa dorsală a mâinilor sau a picioarelor;
2.Percutia matitatii relative a cordului.Paportarea rezultatelor obtinute.Numiti

mecanismul si cauzele deplasarii in sus a limitei superioare a matitatii relative a
cordului.
dilatat"):

Mecanismul si cauzele deplasarii in sus a limitei superioare a matitatii relative a

cordului
- tumori abdominale, ascita, meteorism, sarcina
3.Auscultatia plamanilor.Raportarea rezultatelot obtinute.Numiti mecanismul si

cauzele apartiei suflului amforic.

prin ascultarea fenomenelor acustice generate de activitatea organelor interne, în special a
sistemului respirator , cardiovascular, digestiv , renal .
Metodica:

3.La auscultarea părţii posterioare a toracelui se propune bolnavului să încline capul înainte şi
să încrucişeze mâinile înainte cu palmele pe umeri în aşa fel ca omoplaţii să se deplaseze
lateral şi să se lărgească astfel câmpul de examinare în regiunea interscapulară
4. Se auscultă minimum un ciclu respirator ( inspirul și expirul integral ) în fiecare punct de
auscultație , în cazul detalizării fenomenelor auzite se auscultă zona suspectă în decursul a cel
puţin a 2-3 cicluri respiratorii;
dacă bolnavul respiră pe nas cu gura – închisă.
secundare e mai informativ , când bolnavul respiră cu gura deschisă, deoarece în acest timp se
măreşte ventilaţia plămânilor şi se intensifică ralurile, frotaţiile pleurale

Ordinea auscultaţiei plămânilor - părțile l a t e r a l e: 1 .în fosa axilară pe l.axilară medie 2.
un spaţiu i/c mai jos de fosa axilară pe l.axilară medie; 3. un spaţiu i/c mai jos de zona
precedentă;

suprascapulare, apoi partea superioară, medie şi inferioară a regiunii interscapulare din
ambele părţi laterale ale coloanei vertebrale. Mai apoi regiunile bilaterale subcapulare şi
paravertebrale până la limitele inferioare a plămânilor (coasta X şi XI)

3. Bronhofonia.

fiziologice:

. * de claritate majoră se auscultă: - în regiunile anterioare subclaviculare, - în regiunile
laterale axilare , - în regiunile posterioare (bazale) subscapulare
* Comparativ mai slab se auscultă murmurul vezicular : - în regiunile apexurilor , - în
regiunile suprascapulare , deoarece în aceste regiuni parenhimul pulmonar e mai subțire
*Murmurul Vezicular este mai accentuat : - în dreapta , decât în stânga ,din cauza bronhiei
lobare superioare drepte , care este de calibru mai mare;-La astenici cu perete toracic
subțire;
- La persoanele ce fac în mod forțat mișcări respiratorii ample(după fugă, efort fizic)
*Murmurul Vezicular este mai diminuat : - La persoanele cu stratul adipos sau muscular
exagerat pe torace, care provoacă transmiterea mai slabă a sunetelor la suprafață; - La
bătrâni, astenici, sedentari, prin scăderea vitezei de circulație a aerului ; - Respiraţie
superficailă. Respiraţie ioga. !!! – diminuarea fiziologică a murmurului vezicular se
manifestă uniform simetric și bilateral
(bronşiolită)
Caracteristici: este accentuat, mai aspru, cu expiraţie prelungită și aproape o egalare cu
*Modificările patologice ale Murmurului Vezicular prin Diminuarea intensității : 1.
Murmur vezicular diminuat: Bilateral
pe întreaga arie pulmonară: Mecanism: - micşorarea circulației aerului prin conductele
respiratorii : - obstacole pe căile respiratorii (corpi străini, edem glotic, crup difteric,
tumori mediastinale, etc; - criză de ast bronțic - emfizem pulmonar (scăderea compleanței
și reculului pulmonar)
endobronșice, hipersecreție abundentă de mucus - interpoziția de țesut solid, de lichid sau
aer în cantitae redusă ,; - prin limitarea mișcărilor respiratorii datorită durerilor toracale și
intra toracale( pleurite, neuralgii intercostale, fracturi costale, etc)
*Murmur vezicular abolit (tăcere respiratorie): Absența zgomotelor respiratorii pe o

regiune a toracelui apare la: - obstrucția totală bronșică intrinsecă (tumoare, dop de exudat,
corp străin) sau prin compresie externă; - interpoziția unei cantități exagerate de aer
(pneumotorax), lichid (pleurezie masivă) sau țesut conjuctiv (pahipleurită întinsă) în
cavitatea pleurală;
*Modificarea ritmului murmului vezicular – ”Respirația sacadată ” – este o respiraţie
intermitentă, cu mişcări respiratorii întrerupte, datorită unor contracţii aritmice a
muşchilor respiratori, se aseamănă cu respirația unui copil care plânge, suspină. -
respirația sacadată se întâlnește în cazurile contractării neuniforme a musculaturii
respiratorii la auscultația unui pacient într-o încăpere rece; la afectarea mușchilor
respiratorii,dar și la un bolnav febril.
- în fracturi costale, în pleurite sau la lezarea centrului respirator ( meningoencefalite,
intoxicații endo- și exogene)
Modificările raportului ” inspir : expir ” ale Murmurului Vezicular Respirația normală
veziculară cu referire la raportul inspir – expir este de 3:1 sau 4: 1. Expirul prelungit , care
se poate egala sau chear depăși durata inspirului , se poate ausculta:
- în emfizemul pulmonar, - în astmul bronșic, - în bronșiolită Varietăţi particulare ale
muemurului vezicular cu modificări de ritm și timbru Respiraţie intermitentă - (modificări
de ritm a murmurului vezicular) cu mişcări respiratorii întrerupte
accentuat cu o expiraţie prelungită. RA – indică o micşorare neuniformă a lumenului
bronhiilor mici, din cauza edemului inflamator în bronşile bronhopneumonii
- Cornajul este un zgomot inspirator șuierat, care rezultă din trecerea aerului , în inspirație,
prin căile superioare stenozate( frecvent se produce prin îngustarea glotei în spasmul sau
edemul mucoasei laringiene . cu inspirul dificil și prelungit
- Stridorul reprezintă un zgomot caracteristic, sforăit, determinat de trecerea aerului , atât
în inspir, cât și în expir, printr-o porțiune stenozată
Mecanismul si cauzele aparitiei suflului amforic
Zgomot laringotraheal transmis printr-o cavitate de 6-8 cm cu pereti elastici, zona de condensare
precavitara cu care comunica stramt bronhia
Caverne mari, pneumotorax
Biletul 7
1.palparea regiunii cordului.....
 Palparea se utilizează in mare parte pentru determinarea socului
apexian/socului cardiac/fremătul catar
 Socul apexian- Reprezintă pulsatia ventricului stang la apexul inimii
- este localizat în spaţiul intercostal V din stânga
- este localizat cu 1-1,5 cm medial de linia medioclaviculară stângă
- la 30% dintre persoanele sănătoase nu se vizualizează
Palparea –palma se pune pe pieptul pacientului cu baza mâinii spre stern ,iar cu degetele spre regiunea
axilară ,intre coastele III si IV .După aceasta cu pulpa falangelor terminale ale celor trei degete
flexate ,asezate perpendicular pe suprafata cutiei toracelui,se precizează locul socului,miscânduse pe
spatiile intercostalesin din afară înăuntru pana la locul unde degetele incep a sesiza mișcările apexului
cordului.
Proprietățile:
 puterea
 amplitudinea(scazut/amplu)
 localizarea
 rezistenta
 aria-normă 1-2 cm
o difuz-in marirea dimensiunii cordului
o limitat-obezitate/edem
-emfizem pulmonar
 Şocul cardiac reprezintă pulsatia ventricolului drept hipertrofiat in regiunea epigastrică

- in norma nu se viziualizează
- se vizualizează in epigastru in patologie ce presupun cresterea presiunii in arterele pulmonare
- palparea-mâna dreaptă este situată in epigastrul,degetele se află in spatiul III-IV din stânga
sternului
 Freamătul catar (trilul) este o senzaţie de vibraţie patologică percepută palpator pe o arie
limitată a regiunii precordiale (senzaţia netezirii pisicii, care toarce). Prezintă echivalentul tactil al
suflurilor cardiace. Semnificaţia clinică este aceeaşi ca şi a suflurilor intense. Freamătul este
perceput mai bine în poziţia verticală a pacientului cu reţinerea respiraţiei în expir profund.
freamătul sistolic: - în stenoza aortică (bazal, spaţiul intercostal II pe dreapta); - în stenoza
pulmonară (bazal, spaţiul intercostal II pe stânga); - în DSA (apical, între şocul apexian şi
marginea sternului); - în ruptura de cordaje mitrale (apexian); - în cardiomiopatia hipertrofică
(parasternal stânga).
Freamătul diastolic se percepe mult mai rar, de obicei în decubit lateral stâng (în stenoza
mitrală) cu apnee expiratorie sau în poziţia cu trunchiul uşor flectat anterior şi în apnee (în
insuficienţa aortică);
Freamătul continuu (se percepe şi în sistolă şi în diastolă) în persistenţa de canal arterial
(parasternal stânga în spaţiile intercostale II-III).
2.auscultatia plămânilor.....
3. se începe auscultația anterior de la apexurile plămânilor supra - şi subclavicular, şi continuă pe suprafaţa anterioară
de sus în jos, primele 2 spații intercostale pe linia medioclaviculară până la coasta III, care pe stânga corespunde
limitei superioare a matității cordului
Ordinea auscultaţiei plămânilor - părțile l a t e r a l e:
1 .în fosa axilară pe l.axilară medie
2. un spaţiu i/c mai jos de fosa axilară pe l.axilară medie;
3. un spaţiu i/c mai jos de zona precedentă;
Ordinea auscultaţiei plămânilor - p o s t e r i o r : se auscultă regiunile simetrice suprascapulare, apoi partea
superioară, medie şi inferioară a regiunii interscapulare din ambele părţi laterale ale coloanei vertebrale. Mai apoi
regiunile bilaterale subcapulare şi paravertebrale până la limitele inferioare a plămânilor (coasta X şi XI)
Metodica:
5. Stetoscopul(fonedoscopul) se aplică bilateral, pe regiuni simetrice ale cutiei toracice prin metoda comparativă: de
sus în jos , de la anterior, lateral la posterior
6. La auscultarea părților laterale ale toracelui mâinile bolnavului vor fi așezate pe capul acesuia (sau pe șolduri),
pentru a descoperi axilele;
3.La auscultarea părţii posterioare a toracelui se propune bolnavului să încline capul înainte şi să încrucişeze mâinile
înainte cu palmele pe umeri în aşa fel ca omoplaţii să se deplaseze lateral şi să se lărgească astfel câmpul de examinare
în regiunea interscapulară
4. Se auscultă minimum un ciclu respirator ( inspirul și expirul integral ) în fiecare punct de auscultație , în cazul
detalizării fenomenelor auzite se auscultă zona suspectă în decursul a cel puţin a 2-3 cicluri respiratorii;
5. în timpul determinării tipului de respiraţie și auscultația regiunilor superioare e mai bine dacă bolnavul respiră pe
nas cu gura – închisă.
6. la auscultația regiunilor inferioare a cutiei toracice şi la prezenţa zgomotelor respiratorii secundare e mai
informativ , când bolnavul respiră cu gura deschisă, deoarece în acest timp se măreşte ventilaţia plămânilor şi se
intensifică ralurile, frotaţiile pleurale

1. Respiraţia fundamentală de bază (Respiraţia laringotraheală / Respirația veziculară sau Murmurul vezicular
(alveolar))
2. Zgomote respiratorii supraadăugate (raluri/crepitatii/frecătura pleurală/sucusiunea hipocratica/zgomotul
picaturii căzândă)
3. Bronhofonia.
Ralurile crepitante-apare in alveole in cazul prezentei lichidelor in aceasta,apare
in apogeul respirului/monomorfe
Patogenia-decolarea fibrinei si deplisarea cu deschiderea alveolei,sub actiunea
aerului inspirat
3.palparea superficială a abdomenului....

Metoda:

d) Epigastriul
f) Flancul drept
7) Pacientul este cu membrele inferioare putin flexate
8) Se efectuiază atingeri cu palma care vor verifica starea tegumentelor / tesutului subcutanat/muschi
Rezultatul:
Simptomul Blumberg
-semnul de iritare a peritoneului (pozitiv în peritonită).
-Se efectuează:
 de mîna palpatorie apasă abdomenul în regiunea dureroasă (apare durere);
 de mîna se ridică brusc.
Dacă durerea se intensifică după ridicarea bruscă a palmei – semnul Blumberg este pozitiv.
Biletul 8
1. Palparea pulsului perferic pe artera radial….
*Procedeul-Examenul se efectuează concomitent la ambele mâini în vederea decelării posibilei asimetrii de puls.
Examinatorul, stând în faţa pacientului, apucă mâinile contraloterale la nivelul articulaţiei radiocarpale, ţinându-le la
nivelul cordului. Artera în poziţia anatomică se palpează cu indexul şi degetul mijlociu.
Se poate simţi sub degete senzaţia unui tub elastic, subţire şi regulat, care pulsează (dilatarea cilindrului la trecerea
undei pulsatile). Se recomandă a mări treptat puterea apăsării degetelor până la senzaţia de pulsaţie maximă ca
apoi să se micşoreze treptat apăsarea pentru a simţi mai bine amplitudinea şi forma pulsului.
Măsurarea tensiunii arteriale pe artera humerală:
- se aplică manşeta aparatului în jurul braţului dezgolit (niciodată nu se va aplica peste lenjerie); marginea inferioară
a manşetei trebuie să fie la 2-3 cm deasupra plicii cotului;
- prin palpare se reperează artera humerală în plica cotului în locul unde urmează să se aplice stetoscopul;
- prin pompare de aer cu para de cauciuc se ridică presiunea în manşetă în timp ce se palpează pulsul radial;
presiunea din manşetă se creşte cu 20-30 mm peste nivelul la care dispare pulsul;
- se plasează stetoscopul pe artera humerală şi se desumflă manşeta lent (2 mm pe sec) şi uniform;
- tensiunea arterială sistolică este citită la valoarea de presiune, la care apar primele zgomote arteriale (Korotkoff);
- tensiunea arterială diastolică este citită la dispariţia zgomotelor arteriale (faza a V-a Korotkoff).
*Rezultate
Categoria Tas TAD
Optimă <120 <80
Normală 120-129 80-84
Normal înaltă 130-139 85-89
HTA grad 1 140-159 90-99
HTA grad 2 160-179 100-109
HTA grad 3 ≥ 180 >110
Hipertensiune sistolică izolată ≥ 140 <90
Deficiența pulsului este detectată în situațiile în care rata pulsului este mai mică decât frecvența cardiacă.
Acest simptom apare în situațiile în care una sau mai multe bătăi ale inimii apar prematur, nu este suficient timp
pentru umplerea ventriculilor cu sânge (preîncărcare). Aceasta duce la bătăile inimii inimii, care nu emite o
cantitate suficientă de sânge pentru a forma un puls palpabil.Prezența unui deficit de puls indică prezența bătăilor
inimii ectopice premature. Deficiența pulsului se poate datora extrasitolilor supraventriculare sau ventriculare,
fibrilației atriale. Dacă se detectează un deficit de puls,
2. Ascultatia plaminilor …
se începe auscultația anterior de la apexurile plămânilor supra - şi subclavicular, şi continuă pe suprafaţa anterioară
Ordinea auscultaţiei plămânilor - părțile l a t e r a l e: 1 .în fosa axilară pe l.axilară medie 2. un spaţiu i/c mai jos de
fosa axilară pe l.axilară medie; 3. un spaţiu i/c mai jos de zona precedentă;
Metodica:
1. Stetoscopul(fonedoscopul) se aplică bilateral, pe regiuni simetrice ale cutiei toracice prin metoda comparativă:
de sus în jos , de la anterior, lateral la posterior
3. La auscultarea părţii posterioare a toracelui se propune bolnavului să încline capul înainte şi să încrucişeze
mâinile înainte cu palmele pe umeri în aşa fel ca omoplaţii să se deplaseze lateral şi să se lărgească astfel
câmpul de examinare în regiunea interscapulară
5. în timpul determinării tipului de respiraţie și auscultația regiunilor superioare e mai bine dacă bolnavul respiră
pe nas cu gura – închisă.
informativ , când bolnavul respiră cu gura deschisă, deoarece în acest timp se măreşte ventilaţia plămânilor şi
se intensifică ralurile, frotaţiile pleurale

(alveolar))
3. Bronhofonia.
Raluri Umede (buloase,subcrepitante, bronho-alveolare), care se clasifică în:

* buloase mici, (subcrepitante mici) (în bronhiile mici)
* buloase medii((subcrepitante medii)
(în bronhiile medii)
* buloase mari(subcrepitante mari) (în bronhiile mari și
cavități)
* ralurile cavernoase
Se formează în prezenţa secreţiilor fluide în bronhii sau în cavităţi pulmonare.

Mecanism : La trecerea aerului prin zonele de secreţii fluide - în ele se formează bule gazoase, care la ieşire din
fluid se sparg şi produc zgomote, sunt asemănătoare ca sunet cu apa care începe să fiarbă. Se pot reproduce
suflând cu un pai într-un vas cu apă . Sunt caracteristice pentu: bronşite, stază în circulaţia mică, secreţii în cavităţi
pulmonare.
3. Ascultatia cordului. ….
Zgomotul 1 (Z1)
 zgomot intens, de tonalitate joasa, prelungit (0,10-0,14 sec.); intensitatea maxima in focarele
mitralei si tricuspidei
Zgomotul 2 (Z2)
tacere (diastola)
Zgomotul 3 (Z3)
senzatie palpatorie
Zgomotul 4 (Z4)

1) clacmente şi clicuri
2) zgomote de galop
3) sufluri cardiace
4) frecături pericardice
Suflurile organice- sunt consecinţa directă a leziunilor aparatului valvular sau ale lumenului
de propagare a fluxului sanguin/cardiopatii congenitale/etc
c) Suflurile sistolice
d) Sufluri diastolice
Biletul 9
1.palparea ganglionilor limfatici….
Palparea ganglionilor limfatici se face cu degetele ușor îndoite (de obicei, al doilea - al
cincilea degetele de la ambele mâini), cu atenție, cu grijă, cu lumina, mișcări de alunecare
(cum ar fi „rulare“ prin ganglionii limfatici).
 capul
 gâtul
 axila
 epitrohleeni
 forma
 localizarea
 numărul
 dimensiunea
 consistența
 mobilitatea
Un ganglion limfatic este mic, rotund ca o boaba de fasole, format din celule, acoperit de o capsula de
tesut conjunctiv. Celulele sunt o combinatie intre limfocite (care produc particule proteice care
captureaza invadatorii, de genul virusurilor) si celule macrofage (care descompun materialul capturat).
Limfocitele si celulele macroface filtreaza lichidul limfatic care circula prin corpul unei persoane si
protejeaza, distrugand invadatorii.
Ganglionii limfatici cel mai adesea apar in grupuri, fiecare grup dreneaza o anumita zona a corpului.
Cel mai adesea se inflameaza ganglionii limfatici de la nivelul gatului, cei de la baza barbiei, de la axila
si din zona inghinala. Pozitia ganglionilor limfatici poate ajuta la identificarea cauzei care a dus la
inflamatia lor. Cele mai frecvente cauze ale umflarii ganglionilor limfatici sunt infectiile (mai
ales infectiile virale, cum sunt racelile obisnuite). Cu toate acestea, exista si alte tipuri de infectii,
inclusiv bacteriene si parazitare, dar si alte posibile cauze ale inflamatiei ganglionilor limfatici.
2.auscultatia plămânilor….
se începe auscultația anterior de la apexurile plămânilor supra - şi subclavicular, şi continuă pe suprafaţa anterioară
Ordinea auscultaţiei plămânilor - părțile l a t e r a l e: 1 .în fosa axilară pe l.axilară medie 2. un spaţiu i/c mai jos de
fosa axilară pe l.axilară medie; 3. un spaţiu i/c mai jos de zona precedentă;
Metodica:
7. Stetoscopul(fonedoscopul) se aplică bilateral, pe regiuni simetrice ale cutiei toracice prin metoda comparativă:
de sus în jos , de la anterior, lateral la posterior
9. La auscultarea părţii posterioare a toracelui se propune bolnavului să încline capul înainte şi să încrucişeze
mâinile înainte cu palmele pe umeri în aşa fel ca omoplaţii să se deplaseze lateral şi să se lărgească astfel
câmpul de examinare în regiunea interscapulară
11. în timpul determinării tipului de respiraţie și auscultația regiunilor superioare e mai bine dacă bolnavul respiră
pe nas cu gura – închisă.
informativ , când bolnavul respiră cu gura deschisă, deoarece în acest timp se măreşte ventilaţia plămânilor şi
se intensifică ralurile, frotaţiile pleurale

(alveolar))
3. Bronhofonia.
Suflu tubar-aspru /grav ;se produce prin transmiterea suflului laringo-traheal ptintr-un bloc de condensare
pulmonară ,cu bronhie permeabile.
Cauza-pneumonie/bronhopneumonie cu focare confluente
3.auscultatia cordului…
5.punctul Botkin –sp.i/c III-IV la marginea stânga a sternului
Zgomotul 1 (Z1)
 zgomot intens, de tonalitate joasa, prelungit (0,10-0,14 sec.); intensitatea maxima in focarele
mitralei si tricuspidei
Zgomotul 2 (Z2)
tacere (diastola)
Zgomotul 3 (Z3)
senzatie palpatorie
Zgomotul 4 (Z4)
1) clacmente şi clicuri
2) zgomote de galop
3) sufluri cardiace
4) frecături pericardice
Suflu functional-- apar in conditii de hiperkinezie circulatorie, in absenta modificarilor

patologice
Biletul 10
1. Palparea cutiei toracice. Mecanismul si cauzele scaderii unilaterale a

elasticitatii cutiei toracice.
Scop: Elasticitea, sensibilitatea, simetricitatea, determinarea freamatului vocal, etc.
Freamatul vocal: este puterea de transmitere a vocii spre suprafata toracelui, determinata prin
palpatie.
Metoda:
Bimanual:
1) Palmele sunt aplicate pe portiuni simetrice ale toracelui
2) se propune pacientului sa pronunte cu voce tare cateva cuvinte care contin litera r si
produce in cea mai mare masura oscilatii ale vocii: trei, patru, treizeci si trei, patruzeci
si patru. Este de dorit ca vocea, pe cat e de posibil, sa fie coborata: cu cat vocea este mai
joasa, cu atat mai usor sunt transmise oscilatiile aparute in coardele vocale prin coloana de
aer din trahee si bronhii spre peretele toracelui.
Monomanual:
1) palma simetric mai intai pe un hemitorace, iar apoi-pe altul.
In conditii fiziologice pe portiuni simetrice ale toracelui freamatul vocal se resimte aproximativ
cu aceeasi putere, fiind pe regiunile superioare mai puternic, iar pe cele inferioare-mai slab.
La barbati cu voce joasa si la persoane cu un perete costal subtire-se transmite mai bine, iar la
femei si copii cu un timbru vocal ridicat si la persoane cu o dezvoltare excesiva a tesutului adipos
subcutanat-se transmite mai slab.
In diverse stari patologice ale organelor respiratorii intensitatea freamatului vocal poate fi marita,
diminuata uneori pana la disparitia lui. In procese patologice in focar puterea freamatului vocal
pe portiuni simetrice ale toracelui devine inegala.
Metoda de determinare a elasticitătii
1) La palparea bilateral , cu compresia antero-posterioara si laterala a hemitoracelui și prin
palpația spațiilor intercostale
Micsorarea elasticitatii( rigiditatea)unilaterale:
In prezenta pleuriziei exudative,a tumorilor pleurale
în revărsatul gasos sau lichidian pleural
2. Percutia matitaii relative a cordului. Mecanismele si cauzele deplasarii

matitatii relative a cordului spre stanga.
Tradiţional determinarea limitelor ei se efectuează mai întâi pe dreapta, apoi pe stânga şi în
cele din urmă superior.
Limita dreaptă-e începe cu aprecierea limitei inferioare a plămânului drept pe linia
medioclaviculară (normal la nivelul coastei VI). Apoi degetul plesimetru se plasează cu două
spaţii intercostale mai sus, dar deja în poziţie paralelă cu limita dreaptă a cordului. Se
percutează mişcând treptat degetul spre inimă până la apariţia sunetului submat.
 se află in spatiun i/c IV cu 1 cm lateral de marginea dreaptă a sternului
 percutia se efectuiază in spatiul IV i/c din dreapta spre stânga,mâna se află paralel cu sternul
Limita stângă-e se determină în spaţiul intercostal, în care se află şocul apexian, după palparea
căruia degetul plesimetru se plasează lateral şi paralel cu limita de apreciat. Se percutează pe
spaţiul intercostal în direcţia spre stern până la apariţia sunetului submat. Marcajul se face la fel
pe marginea laterală a degetului plesimetru.
 se află in spațiul V i/c cu 1-1,5 cm medial de linia medioclaviculară stangă
 percutia se efectuiază in sp. i/c V de la stânga spre dreapta ,mâna paralel cu sternul
Limita superioară-se efectuează pe linia situată la 1 cm de marginea stângă a sternului. Degetul
plesimetru se plasează paralel graniţei de determinat în spaţiul intercostal I şi se percutează în
jos până la apariţia sunetului submat.
 se află pe linia parasternală stângă la coasta 3
 percutia se efectuiază pe sp. i/c de sus in jos până la coasta III,mâna se află paralel cu
coastele
Devierea spre Stanga:
Hipertofia si dilaterea ventricului stang( ce sunt provocate de valvulopatiile aortice, mitrale,
HiperTA, etc)
3. Palparea ficatului. Mecanismele si cauzele marginii hepatice rotunjite/

ascutite la palpare
Scop: marginea inferioara a ficat, conturul, consistenta( dur/ moale), forma marginilor( rotund/
ascutit), doloritatea, suprafata( neted/neregulat)
Poz pac: vertical, decubit dorsal, decubit lateral S( ficatul iesa de sub arcul Co D se palpeaza
mai usor port antero- infer)
Poz med. Metoda: in dreapta pac
 Mana Sse aplica mana si 4 degete ale mainii S pe reg
lombara D[ la spate], iar cu degetul mare, se apasa pe arcul
Co din partea antero-laterala( este necesar pentru a apropia
ficatul de mana palpatorie si limiteaza largirea cutiei torac in
timpul Inspir)
 Mana D palma se plaseaza pe abdomen, mai jos de arcu
Co pe l. medioclavicularis.
3) Degetele( mana D) usor flectate, realizeaza o apasare usoara
pe peretele abodminal.
4) Pac realizeaza un Inspir ficatul se deplaseaza in jos si
aluneca sub degete( nu se fac miscari cu mana, ea ramane imobila)
Marg infer se palpeaza pe l. medioclavicularis. Mai lateral de ea, nu se palpeaza:
 D- acoperit de arc Co
 S- sunt prezenti muschii abdominali
Caracter: moale, ascutit, nesensibil( indolor), neted, foarte mobil( legat stransa de diafragm). Se
palpeaza in 88% de cazuri. Mai bine se palpeaza la sfarsitul Inspirului( este cu 1-2 cm mai jos de
arcul Co)
Patologic:
 Hepotomegalie- se palpeaza pe toate liniile
 Meteorism- se examineaza pe stomacul gol
 Ascita- mai efectiv vertical sau decubit lateral S( daca este o cantitate marede lichid,
initial se evacueaza prin paracenteza, apoi se investigheaza)
Poate fi utilizata si metoda sacadanta( de soc): 4 degetele se flecteaza usor si se “strang”,
apoi se realizeaza lovituri sacadante pe peretele abdominal, deplasand mana de sus in
jos. Ajungand la ficat, se va percepe organul dur –ficatul, la lovire se indeparteaza de
degete si din nou se apropie( simptomul ghetii plutitoare)
 Durere- caracteristic p/u inflamatie, care irita capsula ficatului, p/u staza( ex in insufic
card dreapta)
 Dens- hepatite, hepatoze, staza
 Dur- ciroza( margine ascutita, suprafata uniforma sau micronodulara), tumori( suprafat
macronodulara, marginea infer neregulata), amilodoza
Marginile:
Marginea inferioara in mod normal este ascutita.
Ciroza- ascutit
Hepatomegalia asociata cu riroza- ascutita
Ciroza cardiaca- rotunda
Hepatomegalie infectioasa, chistica, inflamatorie- rotunda
Biletul 11
1. Percutia comparativa a plmanilor. Mecanismele si cauzele sunetului mat.

Scop: determinarea tipului sunetului percutor de asupra plămînilor, fiind comparate regiuni
simetrice ale CT.
Metoda:
1) Se începe percutarea regiunii anterioare supraclaviculare cu aplicarea degetului–
plesimetru paralel cu clavicula, pe urmă se percutează direct pe clavicule şi în continuare,
deasemenea simetric pe linia medioclaviculară, în spaţiul intercostal I,II şi III din dreapta
şi stânga.
2) În părţile laterale se percutează simetric bilateral fosele axilare, spaţiile intercostale IV şi
3) Posterior se percutează începând cu regiunile suprascapulare, apoi spaţiile interscapulare,
[ mai desfasurat]
La percuţia comparativă a plămînilor mai întăi am comparat sunetul percutor deasupra
apexurilor anterioare, pentru aceasta am așezat degetul-plesimetru paralel și mai sus de
claviculă după care am efectuat lovituri cu degetul pe clavicule,care înlocuisc plesimetrul. La
percuția plămânilor,mai jos de claviculă am așezat degetul-plesimetru în spațiile intercostale
paralel coastelor și pe porțiuni fix simetrice ale hemitoracelor drept și stâng.Pe liniile
medioclaviculareși cele aflate medial față de ele sunetul percutor se compara numai până la
nivelul coastei a IV,mai jos în stânga se află cordul,modificând sunetul percutor.La percuția
comparativă în regiunea subaxilare am rugat bonavul să ridice mâinele și să le plaseze la
ceafă.
Apoi am trecut la percuția comparative din spate,am inceput cu regiunea suprascapulară. Am
așezat degetul-plesimetru orizontal,iar la percuția regiunii interscapulară am așezat vertical.În
acest moment am rugat bolnavul ca să încrucișeze mâinele pe piept,deplasând omoplații
lateral de la coloana vertebrală,iar în unghiul scapulat degetul-plesimetru din noul l-am așezat
pe spațiile intercostale,paralel coastelor.Am depistat că pe regiuni simetrice ale cutiei toracice
pe feţele anterioare, laterale şi posterioare, sunetul percutor este pulmonar fără nici o
modificare patologică cum ar fi sunetul pulmonar submat, mat, timpanic sau hipersonoritate.
Sunet Mat
Se percepe în normă de asupra ţesuturilor dense -ficat, oase, muşchi, inima. Este un sunet surd,
scurt.De asupra plămînilor Sunetul Mat se va percepe în (1) condensarea masivă a plămînilor
(pneumonie) sau (2) hidrotorax
Sunet mat + timpanic este perceput în colecţii mixte pleurale: aer + lichid
2. Auscultatia cordului. Mecanismele si cauzele accentuarii Zg1.

1) sp.i/c V din stânga la socul apexian
2) sp. i/c la marginea dreaptă a sternului
3) sp.i/c la marginea stângă a sternului
4) procesul xifoid a sternului
5) punctul Botkin –sp.i/c III-IV la marginea stânga a sternului
Zg1:
 zgomot intens, de tonalitate joasa, prelungit (0,10-0,14 sec.); intensitatea maxima in
focarele mitralei si tricuspidei
 creat de componenta valvulară+musculară+vasculară+atrială+sangvină
accentuarea
 la tineri - tahicardie paroxistica supraventriculara
 stenoza mitrala - situatii cu PR scurt ( mai mic de 0,12 sec.)
 sindromul hiperkinetic
 aritmia extrasistolica
 ritm nodal mediu
 hipertrofia ventriculara stanga
 blocul atrio-ventricular de gradul III (intarire intermitenta a zgomotului I ): zgomotul de tun
3. Palparea superficiala a abdomenului. Mecanismele si cauzele palpari unor

formatiuni de volum.
Scop:
Pozitia medicului: medicul se asaza cu fata spre pacient( in partea dreapta acestuia), pe scaun la
un nivel cu patul pacientului.
Pozitia pac: in decubit dorsal, cu membrele infer usor flectate in genunchi.
Metoda:
Zona, unde pacientul acuză durere, va fi palpată ultima.
9) Se realizează aplicând cu blândeţe palma pe abdomen cu mişcări uşoare fără a o desprinde
de suprafaţa pielii şi explorând succesiv toate regiunile abdomenului.
Consecutivitatea palpării superficiale (contrar acelor ciasornicului):

d) Epigastriul
f) Flancul drept
Formatiuni de volum: ???
Tumori
Biletul 12
1. Palparea ganglionilor limfatici. Mecanismele si cauzele unor ganglioni

limfatici durerosi.
Palparea ganglionilor limfatici se face cu degetele ușor îndoite (de obicei, al doilea - al cincilea
degetele de la ambele mâini), cu atenție, cu grijă, cu lumina, mișcări de alunecare (cum ar fi
„rulare“ prin ganglionii limfatici).
 capul
 gâtul
 axila
 epitrohleeni
 forma
 localizarea
 numărul
 dimensiunea
 consistența
 mobilitatea
--examinarea se incepe de la ganglionii mentonieri(mandibular), urmarindu-se in continuare
ganglionii submandibulari, de la unghiul mandubului, pre- si retroauricular,occipital;I,lentul
cervical,supraclaviculari,axilari,epitrohleari,inghinal si poplitei.
submaxilari, cervicali, supraclaviculari şi subclaviculari, axilari, cubitali, inghinali, poplitea.
Forma, dimensiunile (în cm), consistenţa, suprafaţa, mobilitatea, concreşterea între ei sau cu
ţesuturile adiacente, durerea, starea pielii deasupra ganglionilor.
Ganglioni limfatici durerosi:
Remarcabili in caz de limfadenopatii( limfangite si limfadenite)
Durerea la palparea ganglionilor limfatici și hiperemia pielii deasupra lor se instalează in
procese inflamatorii locale.
Lipsa durerii in adenopatii tumorale ,adenopatia TBC si luetica.
2. Auscultatia cordului. Mecanismele si cauzele dedublarii zgomotelor cardiace.

Zg1:
 zgomot intens, de tonalitate joasa, prelungit (0,10-0,14 sec.); intensitatea maxima in
 creat de componenta valvulară+musculară+vasculară+atrială+sangvină
Zg2:
 format aproape exclusiv dintr-un grup vibratoriu amplu, generat de inchiderea sigmoidelor
aortice si pulmonare, cu durata de 0,05 – 0,09 sec.
 intre Z1-Z2 este mica pauza (mica tacere) corespunzand sistolei mecanice, iar intre Z2- Z1
este marea tacere (diastola)
 creat de componenta valvulară +vasculară
Dedublarea zgomotelor cardiace
a) Zgomotul întâi -Apare prin asincronismul închiderii valvei mitrale şi tricuspide.
- fiziologică, mai des la copii şi la tineri (valva mitrală se închide cu 0,02-0,03 sec mai repede
decât valva tricuspidă)
-blocul de ram al fasciculului His.
b) Zgomotul doi - Este produsă de închiderea neconcomitentă a valvelor aortice şi pulmonare
-fiziologică: La inspir creşte returnarea spre ventriculul drept (datorită presiunii negative
intratoracice), se lungeşte sistola lui, valva pulmonară se închide mai târziu decât valva aortică.
Dedublarea fiziologică a Z2 este nepronunţată (distanţa mică între componenta aortică A2 şi cea
pulmonară P2 ) şi dispare în expir.
- patologică:
* întârzierea închiderii valvei pulmonare :bloc de ram drept al fasciculului His; stenoză
pulmonarădefect septal ventricular
* datorată închiderii mai precoce a valvei aortice: - infarct miocardic; - insuficienţă mitrală
(scurtarea timpului de ejecţie a VS)
* dedublare "fixă" a zgomotului II - defect septal atrial (efectul inspiraţiei se reflectă asupra
umplerii ambilor ventriculi, datorită comunicării la nivel atrial, de aceea distanţa dintre A2 şi P2
nu se modifică cu fazele respiraţiei).
*paradoxala (componenta P2 apare înaintea A2 ) - bloc de ram stâng fascicul His; - stenoză
aortică; - disfuncţia ventriculului stâng din boala ischemică, cardiomiopatie
3. Palparea superficiala a abdomenului. Mecanismle si cauzele palparii unor

zone dureroase.
Scop:
Pozitia medicului: medicul se asaza cu fata spre pacient( in partea dreapta acestuia), pe scaun la
un nivel cu patul pacientului.
Pozitia pac: in decubit dorsal, cu membrele infer usor flectate in genunchi.
Metoda:
d) Epigastriul
f) Flancul drept
Durere- iritarea peritoneului de diverse procese patologice pe baza inflamatie, perforarea
organului, etc.
Simptomul Blumberg
-Se efectuează:
Dacă durerea se intensifică după ridicarea bruscă a palmei – semnul Blumberg este pozitiv.
Durerea abdominală poate proveni din:
- hepatomegalia de stază în urma insuficienţei ventriculare drepte;
- forma abdominală a infarctului miocardic; - tromboza (mai rar embolismul) ramurilor arterelor
mezenterice;
- insuficienţa arterială mezenterică cronică din leziuni aterosclerotice - angină abdominală (este
caracteristică apariţia durerilor după mese);
- disecţia de aorta
Bilet nr 13
1.Percutia comparativa a plamanilor.
ORDINEA PERCUTIEI
1.Anterior
Se începe percutarea regiunii anterioare supraclaviculare cu aplicarea degetului–plesimetru
2. În părţile laterale se percutează simetric bilateral fosele axilare, spaţiile intercostale IV şi V(la
nivelul mameloanelor si mai jos).
3. Posterior se percutează începând cu regiunile suprascapulare, apoi spaţiile interscapulare, unde
plesimetrul se aplică vertical la marginea omoplaţilor, şi regiunile subscapulare – spaţiile
intercostale VIII şi IX.
În fiecare punct de percutare se analizează sunetul percutor,comparând regiuni simetrice.
Mecanismul si cauzele aparitiei la percutie a sunetului timpanic:

1.) prezenţa unei cavităţi dure în plămîni > 6 cm, situate superficial
2.) pneumotorax
Sunete percutorii
1.Clar pulmonar - se determină de asupra ţesutului pulmonar sănătos.
Este înalt, sonor, lung.
2.Sunet Mat
Se percepe în normă de asupra ţesuturilor dense - ficat, oase, muşchi, inima.
Este un sunet surd, scurt.
De asupra plămînilor Sunetul Mat se va percepe în (1) condensarea masivă a plămînilor
(pneumonie) sau (2) hidrotorax.
3.Sunet Submat
În normă se determină de asupra inimii, acoperite de plămîni.
În patologie: (1) condensări pulmonare mai mici sau mai profunde – pneumonii, tbc, cancer;(2)
colecţii lichidiene mici si medii; (3) atelectazii.
4.Sunet hipersonor” Este specific pentru emfizemul pulmonar
5. Sunet timpanic
În normă : de asupra organelor cavitare - stomac, intestin
1.) prezenţa unei cavităţi dure în plămîni > 6 cm, situate superficial,
2.) pneumotorax
2.Auscultatia cordului
Se impune respectarea unor reguli:
 - linişte deplină (pe cât posibilă în condiţiile unui cabinet medical);
 - examinatorul trebuie să stea la dreapta bolnavului;
 - examenul în mai multe poziţii:
-- decubit dorsal;
-- decubit lateral stâng (pentru leziunile mitrale);
-- poziţie şezând, puţin aplecat înainte şi în apnee postexpiratorie (pentru leziunile aortice,
în special, insuficienţa aortică);
-- uneori clicul sau suflul sistolic din prolapsul valvei mitrale se aude numai în
ortostatism sau în poziţie şezând;
-- uneori se va efectua auscultaţia în poziţie genucubitală pentru a depista frecătura
pericardului
Focarele clasice de auscultaţie sunt :

1) focarul mitral: la apex;
2) focarul aortic: spaţiul intercostal II dreapta la marginea sternului;
3) focarul pulmonar: spaţiul intercostal II stânga la marginea sternului;
4) focarul tricuspidian: la baza apendicelui xifoid sau spaţiul intercostal IV parasternal pe
dreapta;
5) focarul lui Erb (Botkin-Erb): spaţiul intercostal III pe stânga parasternal (pentru leziunile
aortice)
În mod normal la auscultaţia inimii percepem două zgomote: zgomotul I (Z1 ) şi zgomotul II
(Z2 ). Între zgomotul I şi zgomotul II pauza este scurtă (sistola), iar între Z2 şi Z1 pauza este mai
lungă (diastola).
La normal se aude un ritm în doi timpi
Sporirea intensităţii zgomotelor cardiace
a) Ambele zgomote
- la copii;
- perete toracic subţire;
- febră;
- hipertiroidie;
b) Zgomotul întâi
- stenoză mitrală;
- intervalul PQ scurt (umplere ventriculară redusă)
- tahicardie;
- extrasistole (umplere redusă);
c) Zgomotul doi
- hipertensiune arterială (accentuarea componentei aortice: cuspele se închid la o presiune mai
mare);
- hipertensiune pulmonară (accentuarea componentei pulmonare);
- ateroscleroza aortei
Zgomotul I.
Marchează inceputul sistolei ventriculare, de aceea a fost denumit sistolic. Deci, se aude după
pauza lungă (diastolică). Este de o tonalitate mai joasă şi de o durată ceva mai lungă (0,10-0,16
sec) faţă de Z2 ; se aude mai bine în focarul mitral.
Are mai multe componente:
- musculară - oscilaţiile miocardului din timpul sistolei ventriculare;
- vasculară - vibraţia porţiunilor proximale ale aortei şi trunchiului pulmonar din distensia dată de
sângele ejectat în sistolă;
- atrială - ultimele oscilaţii ale pereţilor atriali în urma sistolei atriale, care imediat precede
sistola ventriculară, şi se contopesc cu zgomotul sistolic;
- sanguină - vibraţia coloanei de sânge;
- componenta valvulară este cea mai importantă.
Socul apexian, va coincide cu zgomotul întâi (sistolic).
Zgomotul II (diastolic).
Marchează începutul diastolei ventriculare. Este de o tonalitate mai înaltă, mai scurt (0,09 - 0,10
sec) şi se aude mai intens la baza cordului. Se produce la închiderea semilunelor aortice şi
pulmonare, deci, are două componente: aortică (A2 ) şi pulmonară (P2 ).
3.Palparea superficiala a abdomenului.

 Zonele dureroase
 Formaţiunile de dimensiuni mari
 Defansul muscular
 Hernia liniei albe abdominale
 Simptomul Blumberg
Pacientul in decubit dorsal,cu membrele superioare langa corp si membrele inferioare intinse.
Se aplica palma pe abdomen cu miscari usoare fara a o desprinde de suprafata pielii si explorand
toate regiunile pielii.
Se incepe din fosa iliaca stanga,palpand cu sens antiorar.
Iar in caz ca pacientul acuza dureri in abdomen—din zona cea mai indepartata de regiunea
dureroasa.
In mod normal—pielea este elastica si mobila.
Se apreciaza tonusul muscular parietal: tonusul este micsorat la batrani,casectici,
tonusul este marit la hiperexcitabili,iritatie peritoneala.
“Abdomen de lemn” in peritonita acuta
Semnul Blumberg(sensibilitatea la decompresie)—consta in aparitia durerii la retragerea brusca a
mainii dupa executarea unei comprimari blande,progresiv profunde,pacientul fiind rugat sa
compare senzatiile dureroase.
Ordinea palparii:
 Regiunea inghinală stângă
 Flancul stâng (regiunea Laterală stîngă)
 Hipocondrul stâng
 Epigastriul
 Hipocondrul drept
 Flancul drept
 Regiunea inghinală dreaptă
 Regiunea suprapubiană
 Regiunea ombilicală
Semnificatia si cauzele palparii punctelor dureroase
Caracterul durerii
Durerea gastrică poate fi surdă, intensă, “de ardere”:
 Localizată în epigastriu; iradiază spre linia mediană
 Este însoţită de manifestări vegetative – greţuri, transpiraţie
Durerea intestinală – cu caracter de colică - perioadele de linişte alternează cu cele dureroase
Durere “de pumnal” în epigastriu cu contractură musculară abdominală – în perforaţia ulcerului
Durere din ischemie intestinală – severă, nelocalizată
În peritonită (afectarea peritoneului parietal)
 Durerea este localizată, severă
 Se agravează la întinderea membranei peritoneale, adică la încordările muşchilor abdominali
 Defans muscular abdominal
Localizarea durerii
În epigastriu – afecţiuni gastrice, duodenale, biliare, pancreatice.
 Periombilical - afecţiunile intestinului subţire.
 Subombilical - de origine apendiculară, colonică, pelvină
Durerea colonică – nelocalizată, în toată cavitatea abdominală
Durerea rectală – în regiunea anală, spre sacru
Durerea hepatică – în hipocondrul drept
În ocluzie intestinală – iradiază spre spate
Durerea din leziuni ale vezicii biliare – în epigastriu, iradiază în hipocondrul drept, spre scapula
dreaptă. Dureri pancreatice – în hipocondrul stâng, epigastriu, hipocondrul drept,
“incingătoare”.
Bilet nr 14
ORDINEA PERCUTIEI
1.Anterior
În fiecare punct de percutare se analizează sunetul percutor,comparând regiuni simetrice
Mecanismul si cauzele sunetului percutor mat:

Sunete percutorii
2.Sunet Mat
3.Sunet Submat
5. Sunet timpanic
2.) pneumotorax
2.Auscultatia cordului.

-- decubit dorsal;
pericardului

dreapta;
aortice)
lungă (diastola).
Zgomotul I.
pulmonare, deci, are două componente: aortică (A2 ) şi pulmonară (P2 ).
Mecanismul si cauzele aparitiei ritmului de galop

Reprezintă un ritm în trei timpi creat prin adăugarea unui zgomot intens (Z3 sau Z4 patologic) la
cele două zgomote cardiace fundamentale.
Galopul atrial (presistolic) este dat de Z4 patologic, care are aceleaşi caractere ca şi Z4
fiziologic (perceptibil foarte rar şi numai la copii):
- apare cu puţin înaintea Z1 (în presistolă);
- este produs de vibraţia pereţilor ventriculari din umplerea lor în perioada sistolei atriale;
- când contracţia atrială nu se mai produce (fibrilaţie atrială) galopul dispare.
Z4 patologic semnalează o supraîncărcare sistolică a ventriculului, tulburarea complianţei
ventriculare sau insuficienţa ventriculară.
Poate fi observat în: - cardiopatia ischemică ;
- hipertensiunea arterială sistemică sau pulmonară (apare Z4 în inima stângă sau respectiv
dreaptă);
- stenoza aortică sau stenoza pulmonară
Galopul ventricular (protodiastolic) este cauzat de apariţia Z3 patologic (vibraţia pereţilor

ventriculari în perioada umplerii rapide ).
Asemenea galopului atrial are tonalitate joasă .
Poate fi observat în:
- suprasolicitarea cu volum a ventriculilor (cardiopatii congenitale cu şunt, insuficienţă mitrală
semnificativă, insuficienţă aortică);
- afecţiuni miocardice primare (miocardite, cardiomiopatii) sau secundare (infarct miocardic,
cardiopatie hipertensivă).
Galopul mezodiastolic (galop de sumaţie) apare la sumarea (suprapunerea) Z3 şi Z4 .

Pot fi două mecanisme de sumaţie:
- în tahicardia extrem de marcată diastola se scurtează într-atât, încât Z3 şi Z4 se pot suprapune;
- în blocul AV de gradul I intervalul P-Q uneori poate fi atât de alungit, încât sistola atrială se
îndepărtează extrem de sistola ventriculară şi se suprapune pe perioada umplerii rapide (Z4
coincide cu Z3 )

dureroasa.
Ordinea palparii:
 Epigastriul
 Flancul drept

Caracterul durerii
Localizarea durerii
Bilet nr 15
ORDINEA PERCUTIEI
1.Anterior
În fiecare punct de percutare se analizează sunetul percutor,comparând regiuni simetrice
Mecanismul si cauzele sunetului percutor mat:

Sunete percutorii
2.Sunet Mat
3.Sunet Submat
5. Sunet timpanic
2.) pneumotorax
2.Auscultatia cordului.

-- decubit dorsal;
pericardului

dreapta;
aortice)
lungă (diastola).
Mecanismul si cauzele diminuarii ambelor zgomotelor cardiace

Scăderea intensităţii ("asurzirea") zgomotelor cardiace
a) Proporţional pentru ambele zgomote
Cauze extracardiace:
- obezitate;
- emfizem pulmonar;
- musculatură dezvoltată;
- sâni voluminoşi la femei;
- pleurezie stângă.
Cauze cardiace:
- pericardită exsudativă;
- miocardita gravă;
Zgomotul I.
pulmonare, deci, are două componente: aortică (A2 ) şi pulmonară (P2
dureroasa.
Ordinea palparii:
 Epigastriul
 Flancul drept

Caracterul durerii
Localizarea durerii
Biletul 16
1.Ascultatia plamanilor.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti mecanismul si cauzele
aparitiei ralurilor sibilante.
prin ascultarea fenomenelor acustice generate de activitatea organelor interne, în
special a sistemului respirator , cardiovascular, digestiv , renal
Scopul constă în sesizarea diferitor zgomote ce se produc intratoracal, în cursul respirației,
tusei, vorbirii, pentru ca interpretarea lor să ne orienteze în diagnosticul clinic al unei afecțiuni.
Pentru a realiza cu succes acest scop este necesară respectarea unor reguli și c ondiții:
1. Deoarece intensitatea multor din zgomotele generate la respirație este la limita inferioară a
pragului auditiv - auscultația necesită un mediu cât mai liniștit și confortabil termic;
2. Poziţia bolnavului verticală sau şezîndă , cu capul întors în partea opusă medicului.
3. Medicul trebuie să ia poziția în dreapta bolnavului sau o poziție comodă în dependență de
poziţia bolnavului și să posede o anumită abilitate de concentrare;
Tehnica auscultației:
1. Auscultația poate fi efectuată direct sau indirect;
2. Poziţia cornetului stetoscopului sau dispozitivului de rezonanţă a fonendoscopului în
contact complet, evitând apăsarea prea mare pe regiunea auscultată;
3. Se va evita atingerea de tuburile de cauciuc a fonendoscopului pentru a exclude zgomotele
suplimentare inutile.
4. Bolnavul va adopta o poziție comodă, relaxată;
5. Respiraţia bolnavului trebuie să fie uşoară, neforţată, liniștită, de amplitudă, adâncime
medie sau profundă cu gura întredeschisă, ritmică pentru a evita leşinul sau sincopa
hiperventilaţională .
Metodica auscultaţiei plămânilor

1. Stetoscopul(fonedoscopul) se aplică bilateral, pe regiuni simetrice ale cutiei toracice
prin metoda comparativă, respectând aceiaşi consecutivitate ca la percuţia
comparativă: de sus în jos , de la anterior, lateral la posterior;
2. La auscultarea părților laterale ale toracelui mâinile bolnavului vor fi așezate pe
capul acesuia (sau pe șolduri), pentru a descoperi axilele;
3. La auscultarea părţii posterioare a toracelui se propune bolnavului să încline capul
înainte şi să încrucişeze mâinile înainte cu palmele pe umeri în aşa fel ca omoplaţii să se
deplaseze lateral şi să se lărgească astfel câmpul de examinare în regiunea
interscapulară;
4. Se auscultă minimum un ciclu respirator ( inspirul și expirul integral ) în fiecare punct
de auscultație , în cazul detalizării fenomenelor auzite se auscultă zona suspectă în
decursul a cel puţin a 2-3 cicluri respiratorii;
dacă
bolnavul respiră pe nas cu gura – închisă.
secundare e mai informativ , când bolnavul respiră cu gura deschisă, deoarece în acest
timp se măreşte ventilaţia plămânilor şi se intensifică ralurile, frotaţiile pleurale.
Ordinea auscultaţiei plămânilor
1. se începe auscultația anterior de la apexurile plămânilor supra - şi subclavicular, şi continuă
pe suprafaţa anterioară de sus în jos, primele 2 spații intercostale pe linia medioclaviculară
până la coasta III, care pe stânga corespunde limitei superioare a matității cordului;
Pe partea anterioară AUSCULTAȚIA este descrisă de a fi efectuată pe suprafaţa
anterioară de sus de la apexuri în jos, pe stînga până la coasta 3, ce corespunde limitei
superioare a matității cordului, iar din dreapta până la limita matităţii ficatului sau limitele
inferioare ale plămânilor (coasta VI pe l. medioclaviculară și coasta VII pe linia axilară
anterioară).
Ordinea auscultaţiei plămânilor - a n t e r i o r
1. Zona apexurilor pulmonare supraclavicular comparativ bilateral simetric

2. Subclavicular, comparativ , bilateral, simetric pe Spașiile intercostale I pe liniile
medioclaviculare
3. Subclavicular, comparativ , bilateral, simetric pe Spașiile intercostale II pe liniile
medioclaviculare
4. Pe spațiile intercostale III la marginea laterală a m.pectoralis major, comparativ, bilateral,
simetric pe liniile axilare anterioare
5. Pe
spațiile intercostale IV la marginea laterală a m.pectoralis major, comparativ, bilateral,
Ordinea auscultaţiei plămânilor -părțile l a t e r a l e:

6. în fosa axilară pe l.axilară medie
…. Se pot ausculta bilateral simetric câteva puncte suplimentare pe liniile axilare
anterioare ,medii și posterioare până la limitele inferioare ale plămânilor.
Ordinea auscultaţiei plămânilor - p o s t e r i o r:
: se auscultă regiunile simetrice suprascapulare, apoi partea superioară, medie şi inferioară a
regiunii interscapulare din ambele părţi laterale ale coloanei vertebrale.
Mai apoi regiunile bilaterale subcapulare şi paravertebrale până la limitele inferioare a
plămânilor (coasta X şi XI).
Raportarea rezultatelor
1. La început determinăm și interpretăm caracterul zgomotelor respiratorii fundamentale
2. Prezența zgomotelor respiratorii supraadăugate
3. auscultația vocii (integrale sau șoptite), aucultarea tusei
4. iar la necesitate aplicăm metode mixte la auscultație ( de ex., ausultație cu sucusiune).
3. Bronhofonia.
fiziologice:
2. Respirația veziculară sau Murmurul vezicular (alveolar).
!!! Unuii autori menționează Respiraţia mixtă (bronhoveziculară) fiziologică ausculatată la unii
pacienți deasupra apexului drept ce se datotează particularităților anatomice ale apexului drept
(bronhul lobar superior drept, fiind mai scurt și mai larg, iar parenhimul pulmonar e mai
subțire).
Deosebim raluri
1.) Uscate (bronșice), care se clasifică în:
* Raluri de tonalitate înaltă ( S i b i l a n t e , wheezing)
* Raluri de tonalitate joasă ( R o n f l a n t e )
2.) Umede (buloase,subcrepitante, bronho-alveolare), care se clasifică în:
* buloase mici, (subcrepitante mici) (în bronhiile mici)
* buloase medii((subcrepitante medii) (în bronhiile medii)
* buloase mari(subcrepitante mari) (în bronhiile mari și cavități)
* ralurile cavernoase
Ralurile uscate se formează în caz de:
* bronhospasm – îngustarea lumenului duce la turbulenţa aerului;
* prezența secreţiilor bronşiale vâscoase.
Mecanism : vibraţia mucusului vâscos, lipit de peretele bronhiei, sub acţiunea aerului ce
pătrunde la inspir şi iese în expir.
Ralurile uscate sibilante (wheezing)

Se formează în bronhiile mici
Sunt ca un şuierat, ţiuit, au tonalitate înaltă.
2.Palparea regiunii cordului.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti mecanismul si cauzele
palparii socului cardiac.
PALPAREA REGIUNII CARDIACE
Şocul apexian. Se determină plasând baza palmei mânii drepte spre stern, iar
degetele pe şocul apexian. Se evaluează proprietăţile sale:
- localizarea (cu 1-2 cm interior de l. medioclavicularis sinistra);
- aria (aproximativ 1-2 cm pătraţi);
- puterea;
- înălţimea;
- mobilitatea (deplasarea înafară cu 2 cm la trecerea în decubit lateral stâng şi
cu 1 cm înăuntru în decubit lateral drept).
Şocul cardiac. Este format de partea cordului, care nu este acoperită de plămân.
Se lărgeşte în hipertrofia ventriculului drept.
Freamătul (trilul) este o senzaţie de vibraţie patologică percepută palpator pe
o arie limitată a regiunii precordiale (senzaţia netezirii pisicii, care toarce). Prezintă
echivalentul tactil al suflurilor cardiace. Semnificaţia clinică este aceeaşi ca şi a suflurilor intense.
Freamătul este perceput mai bine în poziţia verticală a pacientului cu reţinerea
respiraţiei în expir profund.
Mai frecvent se percepe freamătul sistolic:
- în stenoza aortică (bazal, spaţiul intercostal II pe dreapta);
- în stenoza pulmonară (bazal, spaţiul intercostal II pe stânga);
- în DSA (apical, între şocul apexian şi marginea sternului);
- în ruptura de cordaje mitrale (apexian);
- în cardiomiopatia hipertrofică (parasternal stânga).
Freamătul diastolic se percepe mult mai rar, de obicei în decubit lateral stâng (în
stenoza mitrală) cu apnee expiratorie sau în poziţia cu trunchiul uşor flectat anterior şi în apnee
(în insuficienţa aortică);
Freamătul continuu (se percepe şi în sistolă şi în diastolă) în persistenţa de canal
arterial (parasternal stânga în spaţiile intercostale II-III).
Şocul cardiac este cauzat de contracţia ventriculului drept. Se poate vedea

uneori în spaţiile intercostale III-IV parasternal stânga, deseori în asociere cu pulsaţii
vizibile în unghiul epigastric. Se lărgeşte în hipertrofia ventriculului drept.
Pulsaţia în spaţiile intercostale III-IV stânga se poate observa uneori în anevrismul postinfarctic
de ventricul stâng.
- reprezintă pulsatia ventricolului drept hipertrofiat in regiunea epigastrică
- se vizualizează in epigastru in patologie ce presupun cresterea presiunii in arterele
pulmonare
- palparea-mâna dreaptă este situată in epigastrul,degetele se află in spatiul III-IV din
stânga sternului
3.Palparea superficiala a abdomenului.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti semnificatia si
cauzele palparii punctelor dolore.
• Zonele dureroase
• Formaţiunile de dimensiuni mari
• Defansul muscular
• Hernia liniei albe abdominale
• Simptomul Blumberg
Metoda:
d) Epigastriul
f) Flancul drept
Simptomul Blumberg
-Se efectuează:
de mîna palpatorie apasă abdomenul în regiunea dureroasă (apare durere);
de mîna se ridică brusc.
Dacă durerea se intensifică după ridicarea bruscă a palmei – semnul Blumberg este
pozitiv.
Caracterul durerii
Durerea gastrică poate fi surdă, intensă,“de ardere”:
Localizată în epigastriu; iradiază spre linia mediană
Este însoţită de manifestări vegetative – greţuri,transpiraţie
Durerea intestinală – cu caracter de colică -perioadele de linişte alternează cu cele dureroase

Localizarea durerii
Retrosternal - tulburări ale esofagului sau cardiei stomacului.
În epigastriu – afecţiuni gastrice,duodenale, biliare, pancreatice.
Periombilical - afecţiunile intestinului subţire.
Subombilical - de origine apendiculară,colonică, pelvină
Durerea din leziuni ale vezicii biliare –în epigastriu, iradiază în hipocondrul drept, spre scapula
dreaptă.
Dureri pancreatice – în hipocondrul stâng, epigastriu, hipocondrul drept, “incingătoare”.
Nr.17
1. Palparea pulsului perferic pe artera radial. Determinarea TA. Raportarea rezultatelor
obtinute. Numiti mecanismul si cauzele diferentei mari dintre TA sistolica si cea
diastolica.
*Procedeul-Examenul se efectuează concomitent la ambele mâini în vederea decelării posibilei
asimetrii de puls. Examinatorul, stând în faţa pacientului, apucă mâinile contraloterale la nivelul
articulaţiei radiocarpale, ţinându-le la nivelul cordului. Artera în poziţia anatomică se palpează
cu indexul şi degetul mijlociu.
Se poate simţi sub degete senzaţia unui tub elastic, subţire şi regulat, care pulsează (dilatarea
cilindrului la trecerea undei pulsatile). Se recomandă a mări treptat puterea apăsării degetelor
până la senzaţia de pulsaţie maximă ca apoi să se micşoreze treptat apăsarea pentru a simţi mai
bine amplitudinea şi forma pulsului.
*Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de coloana sanguină asupra pereţilor
arteriali.
Metode invazive:
- Cateterism
Metode non-invazive:
Metoda palpatorie Riva – Rocci- - măsoară numai presiunea sistolică, prin perceperea
primei pulsaţii a arterei radiale la decomprimarea lentă a manşetei aplicate în jurul braţului
Metoda asculatatorie Korotkow- Se foloseşte un stetoscop şi un sfigmomanometru
conectat la o manşetă gonflabilă.Dispozitivele de măsurare ascultatorie determină tensiunea
arterială prin monitorizarea sunetelor Korotkoff – sunetele produse prin curgerea turbulentă a
sângelui. Determinarea tensiunii arteriale se face prin plasarea unei manșete gonflabile în jurul
brațului, atașată unui manometru cu mercur. Poziționarea manșetei se face în așa fel încât
aceasta să fie la aproximativ aceeași înălțime pe verticală cu inima. Manșeta se fixează și se
umflă apoi prin strângerea unui balon de cauciuc (pompă) sau automat, până când artera este
complet obstrucționată. Apoi, presiunea din manșetă este eliberată lent. Când sângele începe să
curgă, curgerea turbulentă a acestuia crează un puls – primul sunet Kortkoff. Presiunea acestui
sunet, prima înregistrată, este tensiunea sistolică. Presiunea manșetei este apoi eliberată și mai
mult, până când niciun sunet nu mai este detectat la măsurarea tensiunii arteriale diastolice.
Metoda oscilometrică- Tensiometrele oscilometrice utilizează un senzor de tensiune
electronic, calculând pe baza înregistrarilor lui tensiunea arterială. In cele mai multe cazuri,
manşeta este umflată şi dezumflată cu ajutorul unei pompe actionate electric şi al unei supape.
Manşeta se aplică pe brat sau pe încheietura mâinii (ridicată la nivelul inimii), fiind insă de
preferat aparatele cu manşeta pentru aplicarea pe brat.Initial, manşeta este umflată la o
presiune peste valoarea tensiunii sistolice, ca ulterior aerul din manşetă să fie eliberat,
presiunea manşetei scăzând sub nivelul tensiunii diastolice. Când circulaţia sângelui se reia,
artera fiind însă în continuare parţial restricţionată, presiunea din manşetă va oscila periodic în
sincronie cu expansiunea şi contracţia ciclică a arterei brahiale. Valorile tensiunii sistolice şi
diastolice vor fi calculate pe baza acestor date brute cu ajutorul unui algoritm.
Rezultate
Categoria Tas TAD
Optimă <120 <80
Normală 120-129 80-84
Normal înaltă 130-139 85-89
HTA grad 1 140-159 90-99
HTA grad 2 160-179 100-109
HTA grad 3 ≥ 180 >110
Hipertensiune sistolică izolată ≥ 140 <90
• Tensiunea arterială sistolică - reprezintă valoarea maximă, depinzând de forţa de
contracţie a ventriculului stâng, de volumul de sânge împins în aortă şi de
elasticitatea aortei N = 100-140 mm Hg
• Tensiunea arterială diastolică - reprezintă valoarea minimă şi depinde de
rezistenţa periferică arterială, de funcţionalitatea valvelor aortice şi de vâscozitatea
sângelui, N = 60-90 mm Hg
Tensiunea arteriala medie / efectiva (TAM) = presiunea medie în timpul ciclului
cardiac, presiunea la care sângele ar circula în flux constant
TAD + (TAS + TAD /3 = 100 mmHg
• Tensiunea arterială diferenţială sau presiunea de puls: depinde de volumul
sistolic, calibrul arterelor
•TAS – TAD N = 40-50 mm Hg
• Puls paradoxal – micşorarea TAS în timpul inspirului cu mai mult de 10 mm Hg
(în tamponada cordului).
•Indicele gleznă-braţ (IGB) = TAS la art.tibială posterioară / TAS la art. brahială
N ≥ 1 (IGB≤ 0,9 – semn de ateroscleroză, (plăci de aterom care stenozează > 50%
din lumenul arterial)
*diferenta dintre TA sdistolica si diastolica este presiunea pulsului
2. Ascultatia plaminilor. Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti mecanismul si cauzele

aparitiei ralurilor ronflante.
prin ascultarea fenomenelor acustice generate de activitatea organelor interne, în
special a sistemului respirator , cardiovascular, digestiv , renal
Scopul constă în sesizarea diferitor zgomote ce se produc intratoracal, în cursul respirației,
tusei, vorbirii, pentru ca interpretarea lor să ne orienteze în diagnosticul clinic al unei afecțiuni.
Pentru a realiza cu succes acest scop este necesară respectarea unor reguli și c ondiții:
1. Deoarece intensitatea multor din zgomotele generate la respirație este la limita inferioară a
pragului auditiv - auscultația necesită un mediu cât mai liniștit și confortabil termic;
2. Poziţia bolnavului verticală sau şezîndă , cu capul întors în partea opusă medicului.
3. Medicul trebuie să ia poziția în dreapta bolnavului sau o poziție comodă în dependență de
poziţia bolnavului și să posede o anumită abilitate de concentrare;
Tehnica auscultației:
1. Auscultația poate fi efectuată direct sau indirect;
2. Poziţia cornetului stetoscopului sau dispozitivului de rezonanţă a fonendoscopului în
contact complet, evitând apăsarea prea mare pe regiunea auscultată;
3. Se va evita atingerea de tuburile de cauciuc a fonendoscopului pentru a exclude zgomotele
suplimentare inutile.
4. Bolnavul va adopta o poziție comodă, relaxată;
5. Respiraţia bolnavului trebuie să fie uşoară, neforţată, liniștită, de amplitudă, adâncime
medie sau profundă cu gura întredeschisă, ritmică pentru a evita leşinul sau sincopa
hiperventilaţională .
Metodica auscultaţiei plămânilor

7. Stetoscopul(fonedoscopul) se aplică bilateral, pe regiuni simetrice ale cutiei toracice
prin metoda comparativă, respectând aceiaşi consecutivitate ca la percuţia
comparativă: de sus în jos , de la anterior, lateral la posterior;
8. La auscultarea părților laterale ale toracelui mâinile bolnavului vor fi așezate pe
capul acesuia (sau pe șolduri), pentru a descoperi axilele;
9. La auscultarea părţii posterioare a toracelui se propune bolnavului să încline capul
înainte şi să încrucişeze mâinile înainte cu palmele pe umeri în aşa fel ca omoplaţii să se
deplaseze lateral şi să se lărgească astfel câmpul de examinare în regiunea
interscapulară;
10. Se auscultă minimum un ciclu respirator ( inspirul și expirul integral ) în fiecare punct
de auscultație , în cazul detalizării fenomenelor auzite se auscultă zona suspectă în
decursul a cel puţin a 2-3 cicluri respiratorii;
dacă
bolnavul respiră pe nas cu gura – închisă.
secundare e mai informativ , când bolnavul respiră cu gura deschisă, deoarece în acest
timp se măreşte ventilaţia plămânilor şi se intensifică ralurile, frotaţiile pleurale.
Ordinea auscultaţiei plămânilor
1. se începe auscultația anterior de la apexurile plămânilor supra - şi subclavicular, şi continuă
pe suprafaţa anterioară de sus în jos, primele 2 spații intercostale pe linia medioclaviculară
până la coasta III, care pe stânga corespunde limitei superioare a matității cordului;
Pe partea anterioară AUSCULTAȚIA este descrisă de a fi efectuată pe suprafaţa
anterioară de sus de la apexuri în jos, pe stînga până la coasta 3, ce corespunde limitei
superioare a matității cordului, iar din dreapta până la limita matităţii ficatului sau limitele
inferioare ale plămânilor (coasta VI pe l. medioclaviculară și coasta VII pe linia axilară
anterioară).
Ordinea auscultaţiei plămânilor - a n t e r i o r
1. Zona apexurilor pulmonare supraclavicular comparativ bilateral simetric

2. Subclavicular, comparativ , bilateral, simetric pe Spașiile intercostale I pe liniile
medioclaviculare
3. Subclavicular, comparativ , bilateral, simetric pe Spașiile intercostale II pe liniile
medioclaviculare
4. Pe spațiile intercostale III la marginea laterală a m.pectoralis major, comparativ, bilateral,
5. Pe
spațiile intercostale IV la marginea laterală a m.pectoralis major, comparativ, bilateral,
Ordinea auscultaţiei plămânilor -părțile l a t e r a l e:

6. în fosa axilară pe l.axilară medie
…. Se pot ausculta bilateral simetric câteva puncte suplimentare pe liniile axilare
Ordinea auscultaţiei plămânilor - p o s t e r i o r:
: se auscultă regiunile simetrice suprascapulare, apoi partea superioară, medie şi inferioară a
regiunii interscapulare din ambele părţi laterale ale coloanei vertebrale.
Mai apoi regiunile bilaterale subcapulare şi paravertebrale până la limitele inferioare a
Raportarea rezultatelor
1. La început determinăm și interpretăm caracterul zgomotelor respiratorii fundamentale
2. Prezența zgomotelor respiratorii supraadăugate
3. auscultația vocii (integrale sau șoptite), aucultarea tusei
4. iar la necesitate aplicăm metode mixte la auscultație ( de ex., ausultație cu sucusiune).
3. Bronhofonia.
fiziologice:
2. Respirația veziculară sau Murmurul vezicular (alveolar).
!!! Unuii autori menționează Respiraţia mixtă (bronhoveziculară) fiziologică ausculatată la unii
pacienți deasupra apexului drept ce se datotează particularităților anatomice ale apexului drept
(bronhul lobar superior drept, fiind mai scurt și mai larg, iar parenhimul pulmonar e mai
subțire).
* Ralurile uscate se formează în caz de:
* bronhospasm – îngustarea lumenului duce la turbulenţa aerului;
* prezența secreţiilor bronşiale vâscoase.
Mecanism : vibraţia mucusului vâscos, lipit de peretele bronhiei, sub acţiunea aerului ce
pătrunde la inspir şi iese în expir
Ralurile uscate ronflante

Se formează în trahee, bronhiile mari
Sunt ca un sforăit, au o tonalitate joasă
3. Ascultatia cordului. Raportarea rezultatelor obtinute. Numiti mecanismul si cauzele

accentuarii ambelor zgomote cardiace.
Auscultaţia inimii se poate efectua a) nemijlocit, prin aplicarea urechii direct pe torace
(metoda imediată) sau b) prin intermediul stetoscopului (metoda mediată).
Din motive igienice, estetice şi de comoditate auscultaţia imediată nu se mai practică
decât în situaţii extremale.
- folosirea stetofonendoscopuli cu olive individual corespunzătoare şi cu tub
cât mai scurt posibil pentru a-l folosi mai comod;
- linişte deplină (pe cât posibilă în condiţiile unui cabinet medical);
- examinatorul trebuie să stea la dreapta bolnavului;
- reperarea vârfului inimii prin palpare;
- examenul în mai multe poziţii:
-- decubit dorsal;
-- poziţie şezând, puţin aplecat înainte şi în apnee postexpiratorie (pentru
leziunile aortice, în special, insuficienţa aortică);
-- uneori clicul sau suflul sistolic din prolapsul valvei mitrale se aude
numai în ortostatism sau în poziţie şezând;
-- uneori se va efectua auscultaţia în poziţie genucubitală pentru a depista
frecătura pericardului.
- reperarea în timp a zgomotelor I şi II (respectiv după pauză lungă - diastolică
şi scurtă - sistolică) pentru a defini faza apariţiei zgomotelor supraadăugate sau
suflurilor; în tahicardie (scurtarea diastolei) zgomotele sau suflurile se raportează la
pulsul carotidian (radial) sau şocul apexian, care semnalează sistola
FOCARELE DE AUSCULTAŢIE
Reprezintă regiunile cutiei toracice unde se ascultă mai bine fenomenele acustice
generate în anumite valve, dar care nu neapărat coincid cu proiecţia geometrică a
orificiului respectiv.
4) focarul tricuspidian: la baza apendicelui xifoid sau spaţiul intercostal IV
parasternal pe dreapta;
5) focarul lui Erb (Botkin-Erb): spaţiul intercostal III pe stânga parasternal
(pentru leziunile aortice)
Zgomotul 1 (Z1)
 zgomot intens, de tonalitate joasa, prelungit (0,10-0,14 sec.); intensitatea maxima in
 accentuarea
 blocul atrio-ventricular de gradul III (intarire intermitenta a zgomotului I ): zgomotul de
tun
 Expir
Zgomotul 2 (Z2)
 format aproape exclusiv dintr-un grup vibratoriu amplu, generat de inchiderea sigmoidelor
 intre Z1-Z2 este mica pauza (mica tacere) corespunzand sistolei mecanice, iar intre Z2- Z1
 accentuarea
Zgomotul 3 (Z3)
 corespunde umplerii ventriculare rapide ; tonalitate redusa, se percepe la 0,12-0,16
sec.dupa Z2.; da senzatie palpatorie
Zgomotul 4 (Z4)
biletul 18
1.Percutia comparative a plamanilor .Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti mecanismul si
cauzele aparitiei la percutie a sunetului de cutie.
Percutia plamanilor Este o metodă de examinare prin ciocănire: se produc sunete audibile, care
permit aprecierea densităţii ţesutului în zona examinată .
Percuţia Comparativă
• - are ca scop determinarea tipului sunetului percutor de asupra plămânilor, fiind
comparate regiuni simetrice ale CT.
• Metodica
1.Se începe percutarea regiunii anterioare supraclaviculare cu aplicarea degetului–
plesimetru paralel cu clavicula, pe urmă se percutează direct pe clavicule şi în
continuare, deasemenea simetric pe linia medioclaviculară, în spaţiul intercostal I,II şi III
din dreapta şi stânga.
2.În părţile laterale se percutează simetric bilateral fosele axilare, spaţiile intercostale IV
şi V(la nivelul mameloanelor si mai jos).
3.Posterior se percutează începând cu regiunile suprascapulare, apoi spaţiile
interscapulovertebrale, unde plesimetrul se aplică vertical la marginea omoplaţilor, şi
regiunile subscapulare – spaţiile intercostale VIII şi IX.
În fiecare punct de percutare se analizează sunetul percutor, comparând regiuni simetrice.
1. Clar pulmonar - se determină de asupra ţesutului pulmonar sănătos.
2.Sunet Mat Se percepe în normă de asupra ţesuturilor dense - ficat, oase, muşchi, inimă. Este
un sunet surd, scurt.De asupra plămînilor Sunetul Mat se va percepe în (1) condensarea masivă
a plămînilor (pneumonie) sau (2) hidrotorax.
3. Sunet submat E un sunet intermediar între cel mat şi clar pulmonar. În normă se determină
de asupra inimii, acoperite de plămâni.
(2) colecţii lichidiene mici si medii;
(3) atelectazii.
4.Hipersonoritate
sinonime- „sunet de cutie” , “sunet hipersonor
Este specific pentru emfizemul pulmonar (creşte cantitatea de aer în plămâni și scade
elasticitatea alveolară);
5.Timpanic În normă : de asupra organelor cavitare - stomac, intestin.
2.) pneumotorax
2.Ascultatia cordului. Raportarea rezultatelor obtinute. Numiti mecanismul si cauzele

aparitiei clacmentului de deschidere a valvei mitrale
Auscultaţia inimii se poate efectua a) nemijlocit, prin aplicarea urechii direct pe torace (metoda
imediată) sau b) prin intermediul stetoscopului (metoda mediată).
Din motive igienice, estetice şi de comoditate auscultaţia imediată nu se mai practică decât
în situaţii extremale.
- folosirea stetofonendoscopuli cu olive individual corespunzătoare şi cu tub
cât mai scurt posibil pentru a-l folosi mai comod;
- linişte deplină (pe cât posibilă în condiţiile unui cabinet medical);
- examinatorul trebuie să stea la dreapta bolnavului;
- reperarea vârfului inimii prin palpare;
- examenul în mai multe poziţii:
-- decubit dorsal;
-- poziţie şezând, puţin aplecat înainte şi în apnee postexpiratorie (pentru
leziunile aortice, în special, insuficienţa aortică);
-- uneori clicul sau suflul sistolic din prolapsul valvei mitrale se aude
numai în ortostatism sau în poziţie şezând;
-- uneori se va efectua auscultaţia în poziţie genucubitală pentru a depista
frecătura pericardului.
- reperarea în timp a zgomotelor I şi II (respectiv după pauză lungă - diastolică
şi scurtă - sistolică) pentru a defini faza apariţiei zgomotelor supraadăugate sau suflurilor; în
tahicardie (scurtarea diastolei) zgomotele sau suflurile se raportează la pulsul carotidian
(radial) sau şocul apexian, care semnalează sistola
FOCARELE DE AUSCULTAŢIE
Reprezintă regiunile cutiei toracice unde se ascultă mai bine fenomenele acustice generate
în anumite valve, dar care nu neapărat coincid cu proiecţia geometrică a orificiului respectiv.
4) focarul tricuspidian: la baza apendicelui xifoid sau spaţiul intercostal IV
parasternal pe dreapta;
5) focarul lui Erb (Botkin-Erb): spaţiul intercostal III pe stânga parasternal
(pentru leziunile aortice)
Zgomotul 1 (Z1)
 accentuarea
 blocul atrio-ventricular de gradul III (intarire intermitenta a zgomotului I ): zgomotul de
tun
 Expir
Zgomotul 2 (Z2)
 accentuarea
Zgomotul 3 (Z3)
 corespunde umplerii ventriculare rapide ; tonalitate redusa, se percepe la 0,12-0,16
sec.dupa Z2.; da senzatie palpatorie
Zgomotul 4 (Z4)
Clacmentul de deschidere a mitralei Apare la începutul diastolei (protodiastolic), este scurt şi

intens, are tonalitate înaltă şi timbru pocnit. Este urmat de uruitura diastolică. Cel mai bine
se aude la apex, dar se poate conduce şi la bază, fiind eronat interpretat ca dedublare a Z2 .
În stenoza mitrală izolată progresarea leziunii cauzează creşterea presiunii în atriu şi
deschiderea mai precoce a valvei mitrale, astfel, mărimea intervalului dintre componenta
aortică a Z2 şi clacmentul de deschidere este un indiciu al severităţii obstrucţiei.
Uneori clacmentul de deschidere poate fi singurul semn auscultativ al stenozei mitrale, mai
ales în cazurile cu fibrilaţie atrială, când dispare suflul presistolic generat de creşterea vitezei
fluxului transmitral consecutiv contracţiei atriale. Clacmentul de deschidere poate
dispărea în calcifierile valvulare pronunţate (pierderea completă a mobilităţii).
3.Palparea superficiala a abdomenului.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti semnificatia si

cauzele palparii punctelor dolore.
• Zonele dureroase
• Formaţiunile de dimensiuni mari
• Defansul muscular
• Hernia liniei albe abdominale
• Simptomul Blumberg
Metoda:
d) Epigastriul
f) Flancul drept
Simptomul Blumberg
-Se efectuează:
de mîna palpatorie apasă abdomenul în regiunea dureroasă (apare durere);
de mîna se ridică brusc.
Dacă durerea se intensifică după ridicarea bruscă a palmei – semnul Blumberg este
pozitiv.
Caracterul durerii
Durerea gastrică poate fi surdă, intensă,“de ardere”:
Localizată în epigastriu; iradiază spre linia mediană
Este însoţită de manifestări vegetative – greţuri,transpiraţie
Durerea intestinală – cu caracter de colică -perioadele de linişte alternează cu cele dureroase

Localizarea durerii
Retrosternal - tulburări ale esofagului sau cardiei stomacului.
În epigastriu – afecţiuni gastrice,duodenale, biliare, pancreatice.
Periombilical - afecţiunile intestinului subţire.
Subombilical - de origine apendiculară,colonică, pelvină
Durerea din leziuni ale vezicii biliare –în epigastriu, iradiază în hipocondrul drept, spre scapula
dreaptă.
Dureri pancreatice – în hipocondrul stâng, epigastriu, hipocondrul drept, “incingătoare”.
1. Datele de paşaport
INTEROGATORIU
1. Datele de paşaport
 Numele de familie, prenumele
 Vîrsta, sexul
 Profesiunea şi specialitatea
 Domiciliul
 Data şi ora îmbolnăvirii
 Data şi ora adresării la medic
 Diagnosticul de trimitere
 Diagnosticul de internare
 Diagnosticul clinic
2. Acuzele principale
A reflecta plîngerile bolnavului în ziua de examinare. Mai întâi e necesar de a
descrie simptomele majore care au impus bolnavul să se adreseze la medic şi să se
interneze apoi de ordin general. E necesar de a caracteriza amănunţit fiecare
simptom: timpul şi condiţiile apariţiei,caracterul, localizarea simptomului dureros,
iradierea durerilor, intensitatea, durata, a indica ce duce la diminuarea sau
dispariţia lor.
3. Acuzele generale
A reflecta plîngerile bolnavului în ziua de examinare. Mai întâi e necesar de a
descrie simptomele majore care au impus bolnavul să se adreseze la medic şi să se
interneze apoi de ordin general. E necesar de a caracteriza amănunţit fiecare
simptom: timpul şi condiţiile apariţiei,caracterul, localizarea simptomului dureros,
iradierea durerilor, intensitatea, durata, a indica ce duce la diminuarea sau dispariţia
lor.
4. Anamneza bolii
*debutul
*evolutia
*tratamentul efectuat anterior si eficacitatea lui
*investigatiile efectuate anterior si rezultatele lor
*caracteristica ultimei acutizari
*cauza spitalizarii actuale
A descrie debutul bolii şi dinamica ei la examinare. Când s-a îmbolnăvit. Debutul
acut sau treptat (insidos). Cu ce simptome a început boala şi consecutivitatea
manifestării lor, rezultatele de laborator şi instrumentale, unde şi cu ce s-a tratat
bolnavul până în prezent, şi eficacitatea tratamentului.
În evoluţia cronică a bolii se descriu perioadele de acutizare (timpul şi
frecvenţa acutizărilor, cauza acutizărilor, durata, tratamentul administrat,
eficacitatea lui) şi starea bolnavului în perioada de remisiune.
Starea bolnavului în timpul ultimei adresări la medic, motivele adresarii.
Cauzele internării la spital. Măsurile de tratare efectuate la spital şi eficacitatea lor,
dinamica simptomelor pe parcursul tratamentului.
Descrierea prescurtată a istoricului bolii asociate.
5. Datele biografice
unde s-a născut bolnavul, al cîtelea copil a fost în familie, cum a crescut şi s-a
dezvoltat. Unde şi cum a învăţat. Condiţiile de trai până în prezent. Alimentarea
(caracterizarea calitativă şi cantitativă, regularitatea)
6. Anamneza de muncă
Vârsta, condiţiile încadrării în câmpul muncii, condiţiile de muncă (durata,
nocivităţile profesionale etc, condiţiile habituale). Gradul efortului fizic,
însemnătatea muncii intelectuale. Respectarea regimului de muncă şi odihnă.
Folosirea zilelor de muncă şi concediilor. Practicarea sportului.
7. Antecedente personale fiziologice
perioada de începere a maturizării sexuale. La femei: când a început prima
menstruaţie, când s-au stabilit, la cîte zile se repetă, durata cantitatea eliminărilor
menstruale (abundente, insuficiente). Când s-a căsătorit. Numărul sarcinilor, a
naşterilor, a avorturilor (indicaţiile avortului), cum au decurs naşterile (la bolnavă
sau la soţia bolnavului). Când a apărut perioada de menopauză (la femei).
8. Deprinderi nocive
cît şi de cînd fumează. Abuzul de băuturi spirtoase (de care , în ce cantitate, cît de
des) şi folosirea substanţelor narcotice. Folosirea abundentă a lichidelor. Alte
deprinderi dăunătoare.
9. Antecedente personale patologice
afecţiunile şi traumele din trecut (din copilărie până în prezent). Gravitatea
evoluţiei bolilor din trecut. Evidenţierea în trecut a ulcerilor, erupţiilor, durerilor
nocturne a picioarelor, afoniei pe un timp îndelungat. Contactul cu bolnavul de
tuberculoză şi alte boli infecţioase, suportarea sifilisului şi hepatitei. Deplasări în
localităţile epidemiologic nefavorabile.
10.Anamneza alergologică
– nesuportarea unor medicamente, vaccine, seruri, a unor produse alimentare.
Manifestarea nesuportărilor: urticaria sau alte apariţii pe piele, prurit cutanat,
edeme localizate sau difuze, acces de astm ş.a..
E necesar de a clasifica de asemenea cum suportă bolnavul contactul cu diferite
substanţe chimice, înţepături de insecte. Dacă nu se schimbă starea bolnavului în
perioada de înflorire a anumitor tipuri de plante.
11.Anamneza de asigurare social
– continuitatea în muncă (generală şi fără întreruperi în legătură cu boala
respectivă)
– pierderi temporare a capacităţii de muncă, confirmată prin fişa medicală în
ultimile 12 luni. La pierderea stabilă a capacităţii de muncă; cînd este confirmată de
expertiza medicală, ce grad de invaliditate I s-a determinat termenul următor al
expertizei medicale. Prezenţa poliţei de asigurare medicală.
12.Antecedente eredo-colaterale
vârsta şi starea sănătăţii (sau cauza morţii) părinţilor, copiilor bolnavului şi a altor
rude apropiate (bunici, fraţi, surori). Relaţiile în famlilie.
Dacă nu au suferit părinţii sau rudele apropiate de boli venerice, psiho-neurologice,
alergice,endocrine,boli ale schimbului de substanţe, alcoolism, neoplasme, boli
hemopoetice, deasemenea lezarea acelor organe şi sisteme, în care au fost depistate
dereglări patologice la bolnavul examinat.
13.Consecutivitatea colectării anamnezei
I. Interogatoriul(datele genrale si anamneza)
A. date personale despre pacient(date de pasaport)
1)nume si prenume
2)virsta si sexul
3)profesia,adresa domiciliului,locul de munca,telefon
B. acuzele bolnavului la spitalizare(motivele internarii)
1)de ordin principal
2)de ordin general
3)legate de boala de baza
4)legate de complicatiile bolii de baza
5)acuzele de alta natura
C. Istoricul actualei boli(anamnezis morbis)
1)debutul
2)evolutia
3)tratamentul efectuat anterior ssi eficacitatea lui
4)investigatiile effectuate anterior si rezultatele lor
5)caracteristica ultimei acutizari
6)cauza spitalizarii actuale
D.Anamneza vietii(anamnezis vitae)
1)date succinte biografie(locul nasterii,dezvoltarea fizica sipsihica)
2)virsta,conditiile incadrarii in timpul muncii,conditiile de munca(durata zilei de
munca,noxele profesionale,conditiile habituale)
3)antecedentele personale fiziologice
4)deprinderi nocive
5)antecedentele personale patologice
6)anamneza alergologica
7)antecedentele heredo0colaterale
8)anamneza de asigurare sociala
II. Starea prezenta
1)inspectia generala
2)sistemul respirator
3)sistemul cardiovascular
4)sistemul digestive
5)sistemul urorenal
6)sistemul sanguine
7)sistemul endocrine
8)sistemul nervos
Ordinea examinarii fiecarui
sistem:interogatoriul,inspectia,palpare,percutie,ascultatie
III.Diagnosticul prezumtiv
IV. Planul examenului paraclinic
V. Diagnosticul diferential
VI. Diagnosticul definitiv
VII.Tratamenul,zilnice
VIII. Epicriza
IX. Pronosticul
14. Aprecierea tipului constitutional????????
: normostenic, astenic, hiperstenic.
Conformaţia corpului: talia, masa corporală bolnavului.
15. Starea tegumentelor (umeditate, turgor), mucoase vizibile
pielea- culoarea (roză, hiperemică, palidă, pămîntie, cianotică, icterică, brun-
cenuşie sau cafenie), umiditatea şi turgorul pielii. Modificări patologice - erupţii,
depigmentaţie, leziuni de grataj. Ulceraţii, fistule,cicatrici, “steluţe vasculare”,
xantome.
mucoase vizibile- culoarea (roză, hiperemică, palidă), umiditatea, Modificări
patologice.
Părul: tipul de pilozitate, elasticitatea, satrea părului (luciu, elasticitatea,
caderea, etc.).
Ungiile: forma, suprafaţa, cu aspect “de sticlă de ceas”, fragile şi alte dereglări
trofice, striaţii şi stratificare.
Ţesutul adipos subcutanat: Repartizarea uniformă, neuniformă, regiunile de
depuneri a ţesutului adipos subcutanat mai exagerat. Gradul de nutriţie -
satisfăcător, diminuat, exagerat (grosimea pliuluiîn regiunea Traube (la bărbaţi) şi
în regiunea inghinală (la femei)).
Ganglioni limfatici: submaxilari, cervicali, supraclaviculari şi subclaviculari,
axilari, cubitali, inghinali, poplitea. Forma, dimensiunile (în cm), consistenţa,
suprafaţa, mobilitatea, concreşterea între ei sau cu ţesuturile adiacente, durerea,
starea pielii deasupra ganglionilor.
Edeme: localizarea şi răspîndirea, caracteristicile.
Capul: forma, dimensiuni (microcefalee, hidrocefalee), proporţionalitatea,
evudenţierea punctelor dureroase prin apăsarea în regiunile anterioare ale feţei
(supraorbitale, infraorbitale, sinusurilor frontale şi maxilare, şi apofizelor
mastoide).
Gîtul: proporţionalitatea, prezenţa sau lipsa deformaţiilor. Pulsaţia patologică a
arterelor carotide. Turgescenţa venelor. Prezenţa glandei tiroide mărite (guşa),
edem local.
Muşchii: gradul de dezvoltare, tonusul, prezenţa atrofiilor locale, induraţii, durere
în timpul palpării.
Oasele: prezenţa deformaţiilor, durere la apăsare şi percuţie. Schimbarea degetelor
sub formă de beţişoare de tobă (degetele hipocratice).
Articulaţiile: forma, dimensiuni, schimbarea configuraţiei, edem şi hiperemia
ţesuturilor ambiante, durere, crepitaţia, limitarea mobilităţii la mişcările active şi
pasive, dureri în momentul palpării
16. Aprecierea stării de nutriţie?????
Diete,limitari in alimentatie, vegetarieni…..
17. Aprecierea edemelor periferice
Edemul cardiac Cauze•insuficienţa cardiacă dreaptă; •insuficienţa cardiacă
globală;
• pericardita cronică constrictivă.
Caracteristici clinice •culoarea este iniţial albă, apoi devine cianotic
(prin stază venoasă
• sediul este simetric, în părţile cele mai joase, precum faţa dorsală a piciorului
şi retromaleolar, regiunea gambieră inferioară – retromaleolar, pretibial sau în
regiunea sacrată ori la coapse la bolnavii în clinostatism prelungit,
• iniţial (primele săptămâni) (maximum de intensitate seara, după eforturile
realizate în cursul zilei), lipseşte dimineaţa la trezire (decubitul din cursul nopţii
favorizează redistribuţia lichidului, contracarând factorul gravitaţional); ulterior,
edemul devine permanent;
• consistenţa variază de la moale la dur, în funcţie de durata instalării dar
rămâne depresibil la apăsare;
• este dureros în formele care se instalează rapid;
• este rece la palpare
Edemul renal Cauze• sindromul nefrotic;• glomerulonefrita difuză
acută.
Caracteristici clinice •culoarea este alb – palidă;
• consistenţa este moale, pufoasă, lasă godeu cu uşurinţă;
• temperatura tegumentelor este normală;
• localizarea este la faţă şi în particular la pleoape, la organele
genitale,regiunea retromaleolară
• este mai accentuat dimineaţa la trezire şi se ameliorează până la dispariţie în
cursul zilei (datorită gravitaţiei,
• în stadii avansate, edemul cuprinde şi alte regiuni ale corpului (gambe,
coapse
• este un edem nedureros.
Edemul hepatic Cauze•ciroza hepatică (principala cauză).
Caracteristici clinice •culoarea este albă, cu nuanţă icterică;
• consistenţa este moale, lasă godeu;
• temperatura cutanată este normală;
• acest tip de edem este localizat în (maleole, partea inferioară a gambei);
• în stadiile avansate se generalizează
Edemul endocrin Cauze•hipotiroidismul (mixedem);•hipertiroidismul;•
sindromul Cushing;• sarcină;• menopauză;• tratamentul cu
ACTH (hormon adenocorticotrop), glucocorticoizi şi androgeni.
Caracteristici clinice •în mixedem, edemul este extins la tot corpul, de
culoare alb – palid, nu lasă godeu, pleoapele sunt tumefiate; uneori, în hipotiroidia
severă se constată edeme adevărate, ce lasă godeu;
• edemul de sarcină este alb, moale, moderat, localizat la nivelul membrelor
inferioare, survine frecvent în ultimele luni de sarcină; edemele generalizate
apărute după a 20-a săptămână de sarcină însoţite de hipertensiune arterială
Edemul limfatic (limfedemul) Cauze•limfedemul primar este congenital
• limfedemul secundar este determinat de o compresiune pe vasele limfatice,
cu blocarea circulaţiei limfatice locale (tumori, metastaze), procese patologice
ganglionare (leucemie, metastaze etc.), procese inflamatorii (limfangită, episoade
repetate de erizipel), postoperator
Caracteristici clinice•edemul este localizat la nivelul extremităţilor, în
special al membrelor inferioare;
• începe asimetric şi este moale, apoi devine cartonat şi apar lichenificări, care
constau în îngroșarea exagerată a cutelor naturale ale pielii;
• pielea este îngroşată, cu depresiunea foliculilor piloşi realizând aspectul
de„coajă de portocală”
• adesea apar multiple varice limfatice, cu aspectul unor mici vergeturi
proeminente
• există două tipuri separate de limfedem: edemul limfatic neinflamator
(compresiune tumorală etc.), care este alb, dur, nedureros şi edemul limfatic
inflamator (limfangită), de culoare roşiatică, dur, dureros;
• limfedemul este un edem palid în general, cu un aspect mai particular,
interesând regiuni mai puţin obişnuite precum faţa dorsală a mâinilor sau a
picioarelor;
18. Aprecierea ganglionilor limfatici
--examinarea se incepe de la ganglionii mentonieri(mandibular), urmarindu-se in
continuare ganglionii submandibulari, de la unghiul mandubului, pre- si
retroauricular,occipital;I,lentul cervical,supraclaviculari,axilari,epitrohleari,inghinal
si poplitei.
submaxilari, cervicali, supraclaviculari şi subclaviculari, axilari, cubitali, inghinali,
poplitea. Forma, dimensiunile (în cm), consistenţa, suprafaţa, mobilitatea,
concreşterea între ei sau cu ţesuturile adiacente, durerea, starea pielii deasupra
ganglionilor.
19. Aprecierea punctelor dureroase pe cap
evidenţierea punctelor dureroase prin apăsarea în regiunile anterioare ale feţei
mastoide).
20. Sistem muscular (tonus), oateo-articular (percuţia oaselor plate,
mobilitatea articulaţiilor)
Examinarea se incepe de la miini spre centrura scapulara,apoi craniul si articulatiile
temporomandibulare, se continua cu coloana vertebrala si toracele osos, bazinul si
art.membrelor inferioare
Inspectie:
-forma art. Si oaselor
- culoarea tegumentelor de acoperire
-mobilitatea active a art.
Palpare:
-temperatura locala la nivelul art,afectate
-durere la presiunea digitala
-mobilitatea pasiva a art
-crampele articulare, soc rotulian,dureri sau crepitatii opsoase
forma, dimensiuni, schimbarea configuraţiei, edem şi hiperemia ţesuturilor
ambiante, durere, crepitaţia, limitarea mobilităţii la mişcările active şi pasive, dureri
în momentul palpării
evudenţierea punctelor dureroase prin apăsarea în regiunile anterioare ale feţei
mastoide).
Gîtul: proporţionalitatea, prezenţa sau lipsa deformaţiilor. Pulsaţia patologică a
arterelor carotide. Turgescenţa venelor. Prezenţa glandei tiroide mărite (guşa),
edem local.
Muşchii: gradul de dezvoltare, tonusul, prezenţa atrofiilor locale, induraţii, durere
în timpul palpării.
Oasele: prezenţa deformaţiilor, durere la apăsare şi percuţie. Schimbarea degetelor
sub formă de beţişoare de tobă (degetele hipocratice).
Articulaţiile: forma, dimensiuni, schimbarea configuraţiei, edem şi hiperemia
ţesuturilor ambiante, durere, crepitaţia, limitarea mobilităţii la mişcările active şi
pasive, dureri în momentul palpării
21. Aprecierea simetricităţii participării hemitoracelor la respiraţie
Cutia toracica in norma:normostenic,hiperstenic,astenic
Patologic:
1)cutia toracica emfizematoasa-(torace in butoi, ca hiperstenic)dilatarea spatiilor
intercostale,proeminarea peretelui antero-posterior==in emfizem
pulmonar….respiratie dificila,dispnee inspiratorie la miscari si repaus.
2) cutia toracica paralitica:,ca astenic ,la persoanele slabe,tuberculoza..persista
atrofia muschilor toracici,pozitia asimetrica a claviculelor,omoplatii se misca
asincronic la respiratie
3)c.toracica rahitica(torace in carena)are loc majorarea dimensiunii antero-
posterioare datorita proeminentei sternului, partile antero-laterare-turtite==la
persoanele care au suferit de rahitism si la virsta infantile
4)cutie toracica infundibulara –la adolescent cizmari,sau deformatii congenitale
5)toracele scafoid-prezenta unei adincituri in partile superior si mijloc de stern==in
tuberculoza,artrite
1)marirea unilaterala-la acumularea de lichid in hemitorace,sau a patrunderii
aerului in trauma,se observa o netezire sau bombare a spatilor intetcostale,pozitie
asimetrica a claviculelor.
2)micsorarea unilaterala-apare in ratatinarea unei parti de
plamin,atelectazie,inlaturare chirugicala…partile afectate coboara,spatiile
intercostale ingustate
1)respiratie de tip toracic-in timpul inspiratie se dilate cutia toracica si se ridica,la
expiratie-se ingusteaza si coboara.(la femei)munschii intercostali participa
2) tipul abdominal de respiratie-miscarile se datoreaza diafragmei ,in inspire-
contractie si coborire,in expir-relaxarea si ridicarea diafragmei(la barbati)
3)mixt-participa si muschi intercostali si diafragma.fiziologi –la virstnici….in
pleurizii uscate la femei,radiculita cervicala,la barbate cind muschii sunt slabii
dezvoltati,ulcer gastric
22. Aprecierea elasticităţii cutiei toracieş punctele dureroase
Resistenta si elasticitatea toracelui se determina prin apasarea lui cu miinle in
directive ventro-dorsala si latero-laterala si palparea spatiilor intercostale. In
prezenta pleuriziei exudative,a tumorilor pleurale – spatiile intercostale deasupra
regiunii afectate devin rigide.
Rigiditatea – la personae de virsta inaintata, din cauzaq osificarii cartilajelor.
Micşorarea elasticităţii (rigiditatea) - la vârstnici, în emfizemul pulmonar,
Rigiditatea unilaterală - în revărsatul gasos sau lichidian pleural
Elasticitatea crescută - la copii.
23. Freamătul vocal (la palpare)
Freamătul vocal(vibraţia vocală, freamătul pectoral)
– Este o senzaţie vibratorie, formată la transmiterea undelor sonore produse la
nivelul coardelor vocale prin bronşii, ţesutul alveolar, pleură până la suprafaţa
peretelui toracic.
--Se apreciază în regiuni simetrice, rugând pacientul să pronunţe rar şi tare
cuvântele “treizeci şi trei”.
--Determinăm vobraţiile vocale în 5 Regiuni simetrice:
anterior (sub clavicule),
• lateral (palmele - strict vertical),
• posterior- suprascapular,
• posterior- interscapular (vertical)
• posterior- subscapular (orizontal),
--Freamătul vocal este fiziologic diminuat sau abolit în : Voce diminuată, Perete
toracic îngroşat
--Freamătul vocal este diminuat sau abolit în stări patologice:
Obturaţia totală a bronhiei (tumori, corpi străini).
Emfizem pulmonar - transmitere mai proastă a undelor sonore
Hidrotorax sau pneumothorax -Separarea pulmonilor de peretele toracic
de o cantitate mare de lichid sau aer,
--Freamătul vocal este accentuat în:
Perete toracic subţire
Condensări pulmonare –
Cavitate în plămân, cu diametrul de cel puţin 6 cm, situată la cel puţin
5-6 cm de suprafaţa plămânului, cu pereţi subţiri, şi care comunică larg cu o
bronhie, producînd efect de rezonanţă .
24. Percuţia comparativă a plămînilor
Percuţia Comparativă - are ca scop determinarea tipului sunetului percutor de
asupra plămînilor, fiind comparate regiuni simetrice ale CT.
Clar pulmonar - se determină de asupra ţesutului pulmonar sănătos. Este înalt,
sonor, lung. Sunet Mat Se percepe în normă de asupra ţesuturilor dense -ficat, oase,
muşchi, inima. Este un sunet surd, scurt.De asupra plămînilor Sunetul Mat se va
percepe în (1) condensarea masivă a plămînilor (pneumonie) sau (2) hidrotorax
Sunet Submat E un sunet intermediar între cel mat şi clar pulmonar. În normă se
determină de asupra inimii, acoperite de plămîni.
În patologie: (1) condensări pulmonare mai mici sau mai profunde – pneumonii,
tbc, cancer;(2) colecţii lichidiene mici si medii; (3) atelectazii.
Hipersonoritate sinonime- „sunet de cutie” , “sunet hipersonor” Este specific
pentru emfizemul pulmonar (creşte cantitatea de aer în plămîni);
1.) prezenţa unei cavităţi dure în plămîni > 6 cm, situate superficial, 2.)
pneumotorax
Astfel, sunetul percutor de asupra plămînilor permite:de a depista modificările
patologice în plămâni şi pleură, aprecierea limitelor (topografiei) plămînilor şi a
mobilităţii marginii inferioare a plămânilor.
1.Se începe percutarea regiunii anterioare supraclaviculare cu aplicarea degetului–
plesimetru paralel cu clavicula, pe urmă se percutează direct pe clavicule şi în
continuare, deasemenea simetric pe linia medioclaviculară, în spaţiul intercostal I,II
şi III din dreapta şi stânga.
2.În părţile laterale se percutează simetric bilateral fosele axilare, spaţiile
intercostale IV şi V(la nivelul mameloanelor si mai jos).
3. Posterior se percutează începând cu regiunile suprascapulare, apoi spaţiile
interscapulare, unde plesimetrul se aplică vertical la marginea omoplaţilor, şi
regiunile subscapulare – spaţiile intercostale VIII şi IX. În fiecare punct de
percutare se analizează sunetul percutor,comparând regiuni simetrice.
Deplasarea limitelor inferioare a plămânilor în jos poate fi cauzată de:
scăderea presiunii intraabdominale cu ptoză a diafragmului şi organelor abdominale
(enteroptoză). Procese patologice ale plămânilor şi pleurei (emfizem pulmonar,
astm bronşic).
ca rezultat a proceselor de ratatinare a ţesutului pulmonar: tuberculoza pulmonară;
după cicatrizarea abcesului pulmonar; după pleurite. acumulării de lichid în
cavitatea pleurală, ce provoacă atelectazie de compresie.
Deplasarea limitei superioare a plămânilor în jos şi micşorarea lăţimii
câmpului Krenig se întâlneşte la ratatinarea apexurilor(tuberculoza pulmonară).
Deplasarea limitei superioare în lărgirea câmpurilor Krönig se
menţionează în procesele de distenzie alveolară (emfizem pulmonar, astm bronşic).
25. Auscultaţia plămînilor (veziculară)
A U S C U L T A Ț I A prezintă una din metodele clinice fizicale de examinare a
bolnavului prin ascultarea fenomenelor acustice generate de activitatea organelor
interne, în special a sistemului respirator , cardiovascular, digestiv , renal .
Metodica:
3.La auscultarea părţii posterioare a toracelui se propune bolnavului să încline
capul înainte şi să încrucişeze mâinile înainte cu palmele pe umeri în aşa fel ca
omoplaţii să se deplaseze lateral şi să se lărgească astfel câmpul de examinare în
regiunea interscapulară
4. Se auscultă minimum un ciclu respirator ( inspirul și expirul integral ) în fiecare
punct de auscultație , în cazul detalizării fenomenelor auzite se auscultă zona
suspectă în decursul a cel puţin a 2-3 cicluri respiratorii;
5. în timpul determinării tipului de respiraţie și auscultația regiunilor superioare e
mai bine dacă bolnavul respiră pe nas cu gura – închisă.
6. la auscultația regiunilor inferioare a cutiei toracice şi la prezenţa zgomotelor
respiratorii secundare e mai informativ , când bolnavul respiră cu gura deschisă,
deoarece în acest timp se măreşte ventilaţia plămânilor şi se intensifică ralurile,
frotaţiile pleurale

Ordinea auscultaţiei plămânilor - părțile l a t e r a l e: 1 .în fosa axilară pe l.axilară
medie 2. un spaţiu i/c mai jos de fosa axilară pe l.axilară medie; 3. un spaţiu i/c mai
jos de zona precedentă;
suprascapulare, apoi partea superioară, medie şi inferioară a regiunii interscapulare
din ambele părţi laterale ale coloanei vertebrale. Mai apoi regiunile bilaterale
subcapulare şi paravertebrale până la limitele inferioare a plămânilor (coasta X şi
XI)
3. Bronhofonia.
În lipsa schimbărilor patologice în sistemul respirator se auscultă zgomote

respiratorii fiziologice:

. * de claritate majoră se auscultă: - în regiunile anterioare subclaviculare, - în
regiunile laterale axilare , - în regiunile posterioare (bazale) subscapulare
* Comparativ mai slab se auscultă murmurul vezicular : - în regiunile apexurilor , -
în regiunile suprascapulare , deoarece în aceste regiuni parenhimul pulmonar e mai
subțire
*Murmurul Vezicular este mai accentuat : - în dreapta , decât în stânga ,din cauza
bronhiei lobare superioare drepte , care este de calibru mai mare;-La astenici cu
perete toracic subțire;
- La persoanele ce fac în mod forțat mișcări respiratorii ample(după fugă, efort
fizic)
*Murmurul Vezicular este mai diminuat : - La persoanele cu stratul adipos sau

muscular exagerat pe torace, care provoacă transmiterea mai slabă a sunetelor la
suprafață; - La bătrâni, astenici, sedentari, prin scăderea vitezei de circulație a
aerului ; - Respiraţie superficailă. Respiraţie ioga. !!! – diminuarea fiziologică a
murmurului vezicular se manifestă uniform simetric și bilateral
(bronşiolită)
Caracteristici: este accentuat, mai aspru, cu expiraţie prelungită și aproape o
egalare cu
*Modificările patologice ale Murmurului Vezicular prin Diminuarea intensității :
1. Murmur vezicular diminuat: Bilateral
pe întreaga arie pulmonară: Mecanism: - micşorarea circulației aerului prin
conductele respiratorii : - obstacole pe căile respiratorii (corpi străini, edem glotic,
crup difteric, tumori mediastinale, etc; - criză de ast bronțic - emfizem pulmonar
(scăderea compleanței și reculului pulmonar)
endobronșice, hipersecreție abundentă de mucus - interpoziția de țesut solid, de
lichid sau aer în cantitae redusă ,; - prin limitarea mișcărilor respiratorii datorită
durerilor toracale și intra toracale( pleurite, neuralgii intercostale, fracturi costale,
etc)
*Murmur vezicular abolit (tăcere respiratorie): Absența zgomotelor respiratorii pe

o regiune a toracelui apare la: - obstrucția totală bronșică intrinsecă (tumoare, dop
de exudat, corp străin) sau prin compresie externă; - interpoziția unei cantități
exagerate de aer (pneumotorax), lichid (pleurezie masivă) sau țesut conjuctiv
(pahipleurită întinsă) în cavitatea pleurală;
*Modificarea ritmului murmului vezicular – ”Respirația sacadată ” – este o
respiraţie intermitentă, cu mişcări respiratorii întrerupte, datorită unor contracţii
aritmice a muşchilor respiratori, se aseamănă cu respirația unui copil care plânge,
suspină. - respirația sacadată se întâlnește în cazurile contractării neuniforme a
musculaturii respiratorii la auscultația unui pacient într-o încăpere rece; la afectarea
mușchilor respiratorii,dar și la un bolnav febril.
- în fracturi costale, în pleurite sau la lezarea centrului respirator
( meningoencefalite, intoxicații endo- și exogene)
Modificările raportului ” inspir : expir ” ale Murmurului Vezicular Respirația
normală veziculară cu referire la raportul inspir – expir este de 3:1 sau 4: 1. Expirul
prelungit , care se poate egala sau chear depăși durata inspirului , se poate ausculta:
- în emfizemul pulmonar, - în astmul bronșic, - în bronșiolită Varietăţi particulare
ale muemurului vezicular cu modificări de ritm și timbru Respiraţie intermitentă -
(modificări de ritm a murmurului vezicular) cu mişcări respiratorii întrerupte
accentuat cu o expiraţie prelungită. RA – indică o micşorare neuniformă a
lumenului bronhiilor mici, din cauza edemului inflamator în bronşile
bronhopneumonii
- Cornajul este un zgomot inspirator șuierat, care rezultă din trecerea aerului , în
inspirație, prin căile superioare stenozate( frecvent se produce prin îngustarea glotei
în spasmul sau edemul mucoasei laringiene . cu inspirul dificil și prelungit
- Stridorul reprezintă un zgomot caracteristic, sforăit, determinat de trecerea
aerului , atât în inspir, cât și în expir, printr-o porțiune stenozată
26. Bronhofonia
Definitie- Prezintă rezonanță exagerată a vocii bolnavului la ascultarea
plămânilor .
cauză-La baza apariției acestui fenomen auscultativ stau aceleaș mecanisme
fizice ca la vibrația vocală;
-Se datorează ameliorării conducerii vibrațiilor sonore prin țesutul
pulmonar condensat și, deci, are semnificația unui suflu tubar.
metoda -Bolnavul este rugat să pronunţe cuvinte cu consoane fâșiitoare
“ceaşcă cu ceai” , pe când medicul efectuiază auscultaţia în punctele
murmurului vezicular,
1. Stetoscopul(fonedoscopul) se aplică bilateral, pe regiuni simetrice ale cutiei
toracice prin metoda comparativă, respectând aceiaşi consecutivitate ca la
percuţia comparativă: de sus în jos , de la anterior, lateral la posterior;
2. La auscultarea părților laterale ale toracelui mâinile bolnavului vor fi
așezate pe capul acesuia (sau pe șolduri), pentru a descoperi axilele;
3. La auscultarea părţii posterioare a toracelui se propune bolnavului să încline
capul înainte şi să încrucişeze mâinile înainte cu palmele pe umeri în aşa fel ca
omoplaţii să se deplaseze lateral şi să se lărgească astfel câmpul de examinare în
regiunea interscapulară;
4. Se auscultă minimum un ciclu respirator ( inspirul și expirul integral ) în
fiecare punct de auscultație , în cazul detalizării fenomenelor auzite se auscultă
zona suspectă în decursul a cel puţin a 2-3 cicluri respiratorii;
5. în timpul determinării tipului de respiraţie și auscultația regiunilor superioare e
mai bine dacă bolnavul respiră pe nas cu gura – închisă.
6. la auscultația regiunilor inferioare a cutiei toracice şi la prezenţa zgomotelor
respiratorii secundare e mai informativ , când bolnavul respiră cu gura deschisă,
deoarece în acest timp se măreşte ventilaţia plămânilor şi se intensifică ralurile,
frotaţiile pleurale.
Bronhofonia, poate fi atenuată:
- obstrucția incompletă a a bronhiei, prin secreții patologice, tumori, etc.;
- scăderea elasticității și hiperaerația parenhimului pulmonar în emfizemul pulmonar;
- Interpoziția intraplerală de lichid sau aer în cantitate mică , pahipleurită ;
Bronhofonia, poate fi abolită în:
- afecțiunile laringelui, cu afonie
- obstrucția completă a unei bronhii (prin corp străin, exudat, tumoare) sau comprimăre
extrinsecă completă a bronhiei ( tumori, adenopatii masive)
- interpoziție de lichid și aer, în cantitate mare, în spațiul pleural (pleurezie masivă,
pneumotorax )
Bronhofonia, poate fi intensificată :
- deasupra focarului mare de infiltraţie inflamatoare, situat superficial
- deasupra cavităţii mari în plămîn care comunică cu bronh
27. Consecutivitatea examenului sistemului respirator

1. Inspectia
- Poziţie forţată
- Tegumentele
- Prezenta edemelor
- Pozitia traheei
- Forma unghilor
- Respiraţia nazală
- Participarea aripilor nasului
- Vocea
- 1) Configuraţia generală.
- 2.) Forma cutiei toracice.
- 3.) Tipul respiraţiei.
- 4.) Frecvenţa respiraţiei.
- 5.) Ritmul respiraţiei.
- 6.) Implicarea muşchilor accesorii în respiraţie.
2. Palpatia
- Se efectuiaza cu ambele mâini ,aplicand palmele pe regiunile simetrice ale toracelui
- anterior (sub clavicule),
- lateral (palmele - strict vertical),
- posterior- suprascapular,
- posterior- interscapular (vertical)
- posterior- subscapular (orizontal),
Freamatul vocal
- diminuat in: Voce diminuată
Perete toracic îngroşat
Obturaţia totală a bronhiei (tumori, corpi străini).
Emfizem pulmonar - transmitere mai proastă a undelor sonore
Hidrotorax sau pneumothorax -Separarea pulmonilor de peretele
toracic de o cantitate mare de lichid sau aer,
- accentuat: Perete toracic subţire
Condensări pulmonare
Cavitate în plămân, cu diametrul de cel puţin 6 cm, situată la cel puţin
5-6 cm de suprafaţa plămânului, cu pereţi subţiri, şi care comunică larg cu o
bronhie, producînd efect de rezonanţă .
3. Percutia
- Percutia comparativă- are ca scop determinarea tipului sunetului percutor de asupra
- Percutia topografică- are ca scop aprecierea limitelor (topografiei) plămînilor şi mobilităţii
marginii lor inferioare.
4. Auscultatia
- Ordinea
 1. Zona apexurilor pulmonare supraclavicular comparativ bilateral simetric
 2. Subclavicular, comparativ , bilateral, simetric pe Spașiile intercostale I pe liniile
medioclaviculare
 3. Subclavicular, comparativ , bilateral, simetric pe Spașiile intercostale II pe liniile
medioclaviculare
 4. Pe spațiile intercostale III la marginea laterală a m.pectoralis major, comparativ,
bilateral, simetric pe liniile axilare anterioare;
 5. Pe spațiile intercostale IV la marginea laterală a m.pectoralis major, comparativ,
bilateral, simetric pe liniile axilare anterioare;
 6. în fosa axilară pe l.axilară medie
 7. un spaţiu i/c mai jos de fosa axilară pe l.axilară medie;
 8. un spaţiu i/c mai jos de zona precedentă;
 …. Se pot ausculta bilateral simetric câteva puncte suplimentare pe liniile axilare
 Posterior- se auscultă regiunile simetrice suprascapulare, apoi partea superioară, medie şi
inferioară a regiunii interscapulare din ambele părţi laterale ale coloanei vertebrale. Mai
apoi regiunile bilaterale subcapulare şi paravertebrale până la limitele inferioare a
28. Aprecierea şocului apexian

- Reprezintă pulsatia ventricului stang la apexul inimii
- este localizat în spaţiul intercostal V din stânga
- este localizat cu 1-1,5 cm medial de linia medioclaviculară stângă
- la 30% dintre persoanele sănătoase nu se vizualizează
Palparea –palma se pune pe pieptul pacientului cu baza mâinii spre stern ,iar cu
degetele spre regiunea axilară ,intre coastele III si IV .După aceasta cu pulpa
falangelor terminale ale celor trei degete flexate ,asezate perpendicular pe suprafata
cutiei toracelui,se precizează locul socului,miscânduse pe spatiile intercostalesin
din afară înăuntru pana la locul unde degetele incep a sesiza mișcările apexului
cordului.
Proprietățile:
 puterea
 amplitudinea(scazut/amplu)
 localizarea
 rezistenta
 aria-normă 1-2 cm
o difuz-in marirea dimensiunii cordului
o limitat-obezitate/edem
-emfizem pulmonar
Deplasat în stânga şi în jos:
- dilatarea şi hipertrofia ventriculului drept
Deplasat în stânga şi în sus:
- ascită
- meteorism
- sarcină
Deplasat in jos si medial:
- la astenici
- emfizem pulmonar
Deplasat medial:
- pneumotorace pe stânga
- pleurezie exsudativă pe stânga
Deplasat în direcţia focarului patologic:
- Pneumofibroză
- atelectazie prin obturaţie
29. Aprecierea şocului cardiac

- reprezintă pulsatia ventricolului drept hipertrofiat in regiunea epigastrică
- se vizualizează in epigastru in patologie ce presupun cresterea presiunii in arterele
pulmonare
- palparea-mâna dreaptă este situată in epigastrul,degetele se află in spatiul III-IV din stânga
sternului
30. Aprecierea pulsaţiilor atipice în regiunea precordială
 pulsatia aortei-in caz de dilatarera partii ascendente a aortei,se simte in dreapta sternului
-in dilatarea arcului aortei, se simte in regiunea manubrilui sternal
-anevrism,in fosa jugulară
 pulsatia epigastrica
 pulsatia hepatică
 freamătul catar-metoda-se aplică mâna pe acelea puncte un de se ascultă cordul
 freamăt sistolic-freamatul palpat la aortă in sp.II din dreapta –in stenoza aortală/insuficienta
mitrală
 freamăt diastolic-este determinat in regiunea socului apexian-in stenoza mitrală/insuficienta
aortică
31. Limitele matităţii relative a cordului
Limita dreaptă
 se află in spatiun i/c IV cu 1 cm lateral de marginea dreaptă a sternului
 percutia se efectuiază in spatiul IV i/c din dreapta spre stânga,mâna se află paralel cu sternul
Limita stângă
 se află in spațiul V i/c cu 1,5-2 cm medial de linia medioclaviculară stangă
 percutia se efectuiază in sp. i/c V de la stânga spre dreapta ,mâna paralel cu sternul
Limita superioară
 se află pe linia parasternală stângă la coasta 3
 percutia se efectuiază pe sp. i/c de sus in jos până la coasta III,mâna se află paralel cu
coastele
32. Percuţia pediculului vascular
 pedicolul vascular consta din aortă si art.pulmonară
 Percutia –se efectuiază in sp. i/c II din dreapta spre stânga până la marginea sternului/apoi
din stânga spre dreapta până la marginea sternului
 limitele pedicului vascular se află in spatiul II i/c de la punctul aortic până la cel al art.
Pulmonare -5-6cm
 mărirea limitelorspre dreapta-vicii aortale
 marirea lim.spre stânga-vicii pulmonare
33. Auscultaţia cordului

Zgomotul 1 (Z1)
 accentuarea
 blocul atrio-ventricular de gradul III (intarire intermitenta a zgomotului I ): zgomotul de tun
 Expir
Zgomotul 2 (Z2)
 accentuarea
 componenta pulmonara (P2)-hipertensiunea
Zgomotul 3 (Z3)
 corespunde umplerii ventriculare rapide ; tonalitate redusa, se percepe la 0,12-0,16 sec.dupa
Z2.; da senzatie palpatorie
Zgomotul 4 (Z4)
1. Clacmente sistolice :
i) apar la debutul ejectiei ventriculare, prin distensia brusca si punerea in vibratie a
sigmoidelor aortei si pulmonarei, sau a peretelui arterial aortic si pulmonar
ii) clacmentul protosistolic pulmonar perceptibil in sp.II-III ic. stang parasternal, scade pana la
disparitie in inspir
iii) clacmentul protosistolic aortic, audibil in sp.II i.c. parasternal drept si sp.III i.c. stang
parasternal; certifica sediul valvular al stenozei si absenta calcificarilor
iv) clacmentul mezosistolic (IA severe)
v) clacmentul mezotelesistolic (prolapsul de valva mitrala)
3. Clacmente diastolice:
a) sunt zgomote de intensitate mare, cu frecventa inalta, dau senzatia ca se produc sub ureche
b) clacmentul protodiastolic (pericardita constrictiva)
c) clacmentul de deschidere a mitralei (CDM)- in stenoza mitrala, DSV, PCA, mixom/tromb
de AS, vegetatii endocardice, insufic. mitrala cu regurgitare importanta
d) clacmentul de deschidere a tricuspidei (CDT) – stenoza T., insufic. T severa
4. Zgomotul de galop
5. Frecatura pericardica
•consecutiv pierderilor hidroelectrolitice masive, diareei, varsaturilor, poliurie
necompensata terapeutic
6. Sufluri organo-functionale
- mecanism functional de producere, in prezenta unei cardiopatii severe, ce
modifica
 insuficienta aortica organo-functionala (dilatarea importanta a aortei ascendente,
cu
valve normale)
 insuficienta pulmonara organo-functionala (suflul Graham-Steel)- in stenoza
mitrala
 stenoza aortica organo-functionala asociata insuficientei aortice pure - volum
sistolic↑
7. Suflurile functionale propriu-zise
- apar in conditii de hiperkinezie circulatorie, in absenta modificarilor patologice
8. Suflurile anodine
sufluri merosistolice: variaza cu pozitia si fazele respiratiei, rezultat negativ la
explorari
9. Suflurile organice
4. Frotaţia pericardiacă : fenomen acustic aspru căutat auscultativ în zona matității absolute a
cordului, pe marginea stângă a sternului în spațiile intercostale III-IV,
5. Suflul cardio-pulmonar...(datorat de fiecare sistolă ventriculară asupra porțiunii de țesut
pulmonar extracardiac, ceea ce ușurează intrarea aerului în această zonă , suflul producându-
se ca urmare
34. Determinarea pulsului
Testul Allen: (obstrucţia art. radiate sau cubitale sub articulaţia pumnului) - este
utilizat pentru evaluarea fluxului arterial la nivelul mâinii.
1) Întâi se palpează pulsul la arterele radială şi ulnară, prin compresiunea profundă la nivelul
feţei anterioare a antebraţului.
2) Pacientul este rugat să îşi strângă pumnul, apoi se comprimă ferm ambele artere între cele
două police;
3) în continuare, pacientul va fi rugat să deschidă pumnul şi se va observa că palma este palidă
(în tot acest timp se menţine compresia pe artere);
4) se va decomprima artera ulnară (se menţine compresia pe artera radială);dacă artera ulnară
este patentă i se va observa colorarea normală a palmei în 3-5 secunde.
5) se va decomprima artera radială (se menţine compresia pe artera ulnară); dacă artera radială
este patentă, fluxul sangvin va înroşi palma în câteva secunde.
Prin acest procedeu, menţinerea palorii după decomprimarea uneia dintre
artere indică ocluzia la nivelul acesteia.
Testul Adson : (sdr. de traversare toraco-brahială, costo-clavicular şi de scalen
anterior) bolnavul este în poziţie şezândă cu braţul lipit de corp, înspir profund şi
întoarcerea bărbiei brusc, în hiperextensie spre partea examinată, apoi spre cealaltă.
Diminuarea sau dispariţia pulsului radial cu paloarea mâinii şi apariţia tulburărilor
de sensibilitate sau dureri, constituie un test pozitiv).
35. Măsurarea TA
Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de coloana sanguină asupra
pereţilor arteriali.
Metode invazive:
- Cateterism
Metode non-invazive:
 Metoda palpatorie Riva – Rocci- - măsoară numai presiunea sistolică, prin perceperea
primei pulsaţii a arterei radiale la decomprimarea lentă a manşetei aplicate în jurul braţului
 Metoda asculatatorie Korotkow- Se foloseşte un stetoscop şi un sfigmomanometru
conectat la o manşetă gonflabilă.Dispozitivele de măsurare ascultatorie determină tensiunea
arterială prin monitorizarea sunetelor Korotkoff – sunetele produse prin curgerea turbulentă
a sângelui. Determinarea tensiunii arteriale se face prin plasarea unei manșete gonflabile în
jurul brațului, atașată unui manometru cu mercur. Poziționarea manșetei se face în așa fel
încât aceasta să fie la aproximativ aceeași înălțime pe verticală cu inima. Manșeta se fixează
și se umflă apoi prin strângerea unui balon de cauciuc (pompă) sau automat, până când
artera este complet obstrucționată. Apoi, presiunea din manșetă este eliberată lent. Când
sângele începe să curgă, curgerea turbulentă a acestuia crează un puls – primul sunet
Kortkoff. Presiunea acestui sunet, prima înregistrată, este tensiunea sistolică. Presiunea
manșetei este apoi eliberată și mai mult, până când niciun sunet nu mai este detectat la
măsurarea tensiunii arteriale diastolice.
 Metoda oscilometrică- Tensiometrele oscilometrice utilizează un senzor de tensiune
electronic, calculând pe baza înregistrarilor lui tensiunea arterială. In cele mai multe cazuri,
manşeta este umflată şi dezumflată cu ajutorul unei pompe actionate electric şi al unei
supape. Manşeta se aplică pe brat sau pe încheietura mâinii (ridicată la nivelul inimii), fiind
insă de preferat aparatele cu manşeta pentru aplicarea pe brat.Initial, manşeta este umflată la
o presiune peste valoarea tensiunii sistolice, ca ulterior aerul din manşetă să fie eliberat,
presiunea manşetei scăzând sub nivelul tensiunii diastolice. Când circulaţia sângelui se reia,
artera fiind însă în continuare parţial restricţionată, presiunea din manşetă va oscila periodic
în sincronie cu expansiunea şi contracţia ciclică a arterei brahiale. Valorile tensiunii sistolice
şi diastolice vor fi calculate pe baza acestor date brute cu ajutorul unui algoritm.
 Măsurarea ambulatorie Holter/24 ore a TA- Monitorizarea ambulatorie a TA (se mai
numeşte şi holter tensional) se foloseşte pentru a diagnostica hipertensiunea şi/sau pentru a
obiectiva eficienţa tratamentului antihipertensiv.
Categoria TAs TAd
Optimă <120 şi <80
Normală 120-129 şi/sau 80-84
Normal înaltă 130-139 şi/sau 85-89
HTA grad 1 140-159 şi/sau 90-99
HTA grad 2 160-179 şi/sau 100-109
HTA grad 3 ≥ 180 şi/sau ≥ 110
Hipertensiune sistolică ≥ 140 şi <90

izolată
36. Consecutivitatea examenului sistemului cardiovascular

1) Inspectia
2) Palpatia
3) Percutia
4) auscultatia
37. Inspecţia cavităţii bucale
1) numărul dintilor
2) starea dintilor
3) starea limbii
4) starea mucoasei
Consecutivitatea examinarii abdomenului:
1. inspectia
2. auscultatia
3. percutia
4. palpatia
38. Palparea superficială a abdomenului, s-m Blumberg
Metoda:
d) Epigastriul
f) Flancul drept
Simptomul Blumberg
-Se efectuează:
Dacă durerea se intensifică după ridicarea bruscă a palmei – semnul Blumberg
este pozitiv.
39. Palparea profundă, metodică glisantă a abdomenului dupa Obraztsov-
Strajesco
 Are ca scop examinarea nemijlocită a compartimentelor tractului gastrointestinal.
 1 moment –
plasarea degetelor alipite paralel marginii palpate; a doua mina se afla pe abdomen pentru
calmarea pacientului
 2 moment –
formarea plicii cutanate
 3 moment –
pătrunderea degetelor adânc în abdomen (în expir)
 4 moment –
alunecarea (glisarea) pe suprafaţa organului respectiv
40. Consecutivitatea palparii profunde a abdomenului

 Consecutivitatea palpării profunde :
a) Colonul sigmoid
b) Cecul
c) Segmentul terminal al ileonului
d) Colonul ascendent-Mina stînga se va afla pe partea posterioară a abdomenului (în regiunea
lombară), mişcând ţesuturile spre mâna care palpează (dreaptă).
e) Colonul descendent-Mina stînga se va afla pe partea posterioară a abdomenului (în regiunea
lombară), mişcând ţesuturile spre mâna care palpează (dreaptă).
f) Colonul transversal
g) Marea curbură gastrică
h) Pilorul
41. Percuţia abdomenului (aprecierea lichidului liber)

Bolnavul stă culcat pe spate ,examinatoul aplică palma dreaptă pr abdomen si
execută cu degetele câteva lovituri sacadate .cu mâna stângă examinatorul fixează
in acelasi timp muschii abdominali lângă stern .Aceste lovituri ,propagate prin
peretele stomacului ,de asemenea prin lichid si aer din cavitatea lui ,provoacă un
fenomen acustic-clapotajul gastric .
În poziţia bolnavului decubit dorsal
exercităm o percuţie înceată de la ombelic
spre sectoarele laterale ale
abdomenului. Dacă în cavitatea abdomenului se află lichid liber, el se deplasează în
flancuri.
Ca rezultat, la percuţie în centrul abdomenului (în regiunea ombelicului) se produce
un sunet percutor timpanic , iar în flancuri - un sunet surd.
semnul fluctuatiei---Pentru aceasta mîna
stîngă se aplică pe lat la suprafaţa laterală, iar
cu degetele mîinii drepte se execută un
clopotag sau o lovitură scurtă pe peretele
abdominal opus.
Aceste lovituri produc oscilaţiile lichidului,
care se transmit în partea opusă şi sunt
receptate de mîna stîngă în aspectul aşa
numitului simptom al undei.
Pentru a ne convinge, că fluctuarea se transmite prin lichid, dar nu prin peretele
abdominal, se recomandă asistentului examinatorului să plaseze mîna pe mediană
anterior în regiunea ombelicală pentru a evita transmiterea undei prin peretele
abdominal.
42. Percuţia ficatului după Kurlov

 Momentul I-determinăm limita superioară a ficatului pe linia medioclaviculară dreaptă.
Degetul plesimetru îl aplicăm paralel cu limita superioară a ficatului care trebuie să
determinăm la nivelul spaţiului intercostal II.
Percuţia se efectuiază de sus în jos, de la sunetul clar la cel mat pe linia
medioclaviculară dreaptă.
Pentru determinarea limitei matităţii relative a ficatului (adică acea parte a
ficatului , care e acoperită de plămîn) se aplică lovituri percutoare de forţă medie şi
la nivelul apariţiei sunetului surzit se marchează pe marginea superioară a degetului
(acesta e punctul - 1).
 Momentul II-determinăm limita inferioară pe linia medioclaviculară dreaptă.
Degetul - plesimetru se aplică paralel limitei inferioare a ficatului la nivelul
ombelicului.
Percuţia se efectuiază de jos în sus cu lovituri uşoare (din cauza, că la percuţia
cavităţii abdominale în prezenţa organelor cavitare survin condiţii de rezonanţă şi
se recomandă aplicarea percuţiei încete).
Locul apariţiei sunetului mat se marchează pe marginea inferioară a degetului
(acesta e punctul -2).
 Momentul al III-lea-determinarea limitei superioare a ficatului pe linia mediană anterioară.
Determinarea percutoare a acestei limite e imposibilă, fiindcă aici fica-tul se
mărgineşte direct cu cordul, care, ca şi, ficatul, prezintă un sunet percutor mat,
deaceea limita e determinată convenţional, reeşind din faptul, că conturul superior
al matităţii hepatice pe linia mediană anterioară se găseşte la acelaşi nivel ca şi
limita matităţii relative pe linia medioclacviculară dreaptă.
e necesar ca de la primul punct de trasat o orizontală pînă la traversarea liniei
mediane anterioare.
Punctul traversării acestor linii poate fi considerat limita superioară a ficatului
(acesta e punstul al 3-lea).
 Momentul al IV-lea-determinăm limita inferioară a ficatului pe linia mediană anterioară.
Percuţia se efectuiază de jos în sus pe linia mediană anterioară de la nivelul
ombelicului sau ceva mai jos, prin lovituri uşoare. În locul apariţiei sunetului mat
se face o marcare pe marginea de jos a degetului (acesta e punctul al 4-lea).
 Momentul al V-lea-determinarea limitei inferioare pe arcul costal stîng. Degetul plesimetru
e aplicat perpendicular marginii arcului costal stîng la nivelul coastei IX.
Percuţia se efectuiază drept pe marginea arcului costal stîng în direcţie spre
punctul al 3-lea (spre limita superioară a ficatului pe linia mediană anterioară).
Se aplică lovituri uşoare,
În locul apariţiei sunetului mat se marchează un semn pe marginea de jos a
degetului (punctul al 5-lea).
Limita superioara
Pe linie parasternala dreapta : pe marginea superioara a coasta a V-a;
Pe linie medioclaviculara dreapta: pe coasta a VI-a;
Pe linia axilara anterioara : pe coasta a VII-a;
Limita inferioara se determina prin percutie superficiala,astfel:
Pe linia axilara anterioara dreapta: coasta X-a;
Pe linia medioclaviculara dreapta: pe marginea inferioara a arcului costal drept;
Pe linie parasternala dreapta: cu 2 cm mai jos de marginea inferioara a procesului xifoid;
Pe linia mediana anterioara: cu 4 cm mai jos de marginea inferioara a procesului xifoid
dimensiunile ficatului după Kurlov:

pe linia medioclaviculară dreapta: 9 cm.
pe linia mediană: 8 cm.
pe linia rebordului costal stâng: 7 cm.
Deplasarea in jos a limitei inferioare a ficatului:

- hepatită
- chist hidatic al ficatului
- cancerul și ciroza ficatului
Modificarile ficatului in hepatită cronic:
 suprafată netedă
 dolor
 margine rotundă/ascutită
Modificarile ficatului in ciroză:
 indolor/dolor usor
 margine ascutită
 suprafată nodulară
 consistență densă
Modificarile ficatului in steatoză:
 dolor
 neted
 densă
Modificarile ficatului in ciroză cardiacă:
 consistenta rară
 marginea rotundă
 dolor
43. Palparea ficatului
 se efectuiază cu scopul de a determina marginea inferioară a ficatului , conturul lui, care
poate fi (neted sau neregulat);
 de a determina consistenţa marginii (dură sau moale)
 de a determina forma marginii (ascuţită sau rotungită )
 şi a determina doloritatea.
 Se determină şi suprafaţa organului (netedă sau neregulată).
Metoda -cu extremităţile degetelor mîinii drepte se exercită lovituri sacadate pe
peretele abdominal (dar nu luăm extremităţile degetelor de pe peretele anterior al
abdomenului), depasînd mîna de jos în sus.
- Ajungînd la marginea ficatului, degetele receptează o senzaţie de organ dur, care la lovire se
îndepărtează de degete şi din nou se apropie, receptînd mîna (simptomul gheţii plutitoare).
44. Aprecierea vizicii biliare; semnul Merfi, Ortner

Semnul Merfi- sunt plasate degetele sub rebordul costal ,la inspir colecistul ajunge
sub degete,in caz de inflamatie sunt astfel provocate dureri violente
Palparea - profund-glisantă în punctul biliar (locul de intersecție a marginii laterale
a mușchiului drept abdominal cu rebordul costal drept)
Semnul Ortner-Grecov – efectuarea loviturilor consecutive cu marginea palmei
pe rebordul costal drept provoacă dureri în hipocondrul drept
45. Palparea splinei
 La palparea splinei cea mai comodă poziţie a pacientului - în decubit lateral drept cu
picioarele puţin flectate în genunchi.
Metoda -cu extremităţile degetelor mîinii drepte se exercită lovituri sacadate pe
peretele abdominal (dar nu luăm extremităţile degetelor de pe peretele anterior al
abdomenului), depasînd mîna de jos în sus.
Ajungînd la marginea splinei, degetele receptează o senzaţie de organ , la nivelul
coastei X în hipocondriul stâng
46. percutia splinei

 Splina e situată sub cupola stîngă a diafragmului în profunzimea hipocondrului stîng. În
legătură, că coasta X o divizează pe lungimea ei în două jumătăţi - polul anterior inferior şi
polul posterior superior, pot fi determinate prin percuţie pe coasta X.
 Percuţia mai bine de efectuat în poziţia bolnavului decubit lateral drept cu picioarele puţin
flectate.
 Momentul I- Degetul plesimetru e aplicat la marginea arcului costal stîng perpendicular
coastei X.
Percuţia uşoară se efectuiază de la marginea arcului costal direct pe coasta X.
La nivelul apariţiei sunetului mat se pune marcajul pe marginea degetului, orientată
spre sunetul timpanic.
 Momentul II- Degetul plesimetrui e aplicat perpendicular pe coasta X, pe linia axilară
posterioară. Percuţia înciată se efectuiază pe coasta X în direcţia către primul punct.
Pe locul apariţiei sunetului percutor mat se face marcajul pe marginea dejetului,
îndreptată spre sunetul clar.
 Segmentul, care uneşte primul punct cu al doilea, prezintă diametrul longitudinal al
splinei.
 Pentru determinarea diametrului transversal al splinei - diametrul longitudinal se
împarte în 2 şi percuţia se efectuiază de la punctul obţinut pe perpendiculară spre coasta X,
la început în sus de la sunet mat , pînă la apariţia sunetului clar; apoi in jos de la sunet mat
spre cel clar.
 La normal diametrul longitudinal- 6-8 cm, diametrul transversal 4-6 cm.
47. Palparea rinichilor, pacientul aflat în decubit dorsal

1. Bolnavul se culcă pe un asternut dur,picioarele intinse ,mainele pe piept
2. Medicul se asează pescaun in dreapta bolnavului,mâna stânga o pune sub șale ,putin mai jos
de coasta XII
3. Mâna dreaptă se plasează pe abdomen ,mai jos de arcul costal corespunzător,putin mai
lateral de muschii recti ai abdomunului
4. Bolnavul relaxează muschii si respira regulat si adânc
5. In acest timp medicul adânceste treptat mâna dreaptă ,la expiratie ,până ajunge la peretele
posterior al abdomenului
6. Cu mâna stângă apasa in acelasi timp pe regiunea lombară in directia degetelor mâinii drepti
7. Se propune pacientului sa respire cu abdomenul,in caz de ptoza se simte rinichiul
48. Palparea rinichilor, pacientul aflat în ortostatism
1. In timpul palpatiei bolnavul stă cu fata la medic ,Care e asezat pe scaon ,muschii presei
abdominale subt relaxati ,trunchiul putin aplecat inainte
2. mâna stânga o pune sub șale ,putin mai jos de coasta XII
3. Mâna dreaptă se plasează pe abdomen ,mai jos de arcul costal corespunzător,putin mai
lateral de muschii recti ai abdomunului
4. Bolnavul relaxează muschii si respira regulat si adânc
5. In acest timp medicul adânceste treptat mâna dreaptă ,la expiratie ,până ajunge la peretele
posterior al abdomenului
6. Cu mâna stângă apasa in acelasi timp pe regiunea lombară in directia degetelor mâinii drepti
49. Manevra de tapotament???????????
50. Palparea glandei tiroide
 În timpul inspecției pacientului trebuie să se așeze sau să stea. Mușchii gâtului, în acest
punct ar trebui să fie relaxat și bărbia ușor coborât în jos.
 medicul pune degetele de la ambele mâini pe suprafața frontală a gâtului pacientului.
Degetele ar trebui să revină pe linia mediană a sternului deasupra tăieturii de 1,5-2 cm.
 El găsește istm;
 la atingere definește grosimea și densitatea istmului;
 El găsește lobul drept;
 fixează trahee mâna stângă și palpa cu atenție lobul drept;
 evaluează structura și mărimea lobului drept; este lobul stâng;
 surprinde trahee cu mâna dreaptă și palpa cu atenție lobul stâng;
 evaluează structura și mărimea lobului din stânga;
 solicită să înghițirea pacientului;
 evaluează fierul de călcat în mișcare; se simte ganglionii limfatici cervicali
(supraclaviculare, submandibulare, profundă față și laterale).

Bilete 13-18

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bilete 13-18

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biletu 1

1)Palparea cutiei toracice.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti mecanismul si cauzele cutiei

- conformaţia toracelui cu bombări, dilatări, retracţii

- starea tegumentelor: temperatură, troficitate, umiditate, edeme, lipoame, tumori etc.

- starea musculaturii şi a integrităţii sistemului osteo-articular toracic

- prezenţa durerii la palparea spaţiilor intercostale (nevralgii), a articulaţiilor condro-

b. Palparea mişcărilor respiratorii începe cu palaprea vârfurilor, prin aplicarea mâinilor

Ampliaţiile apar reduse la baze:

- bilateral, simetric, în emfizemul pulmonar difuz

- procese pleurale: pneumotorax, colecţie lichidiană, pahipleurită

- procese parenchimatoase: tumoră sau pneumonie masivă bazală

c. Palparea freamătului pectoral se realizează prin aplicarea succesivă a palmei pe

1. Accentuarea freamătului pectoral apare în:

Palparea toracelui are ca scop a identifica :

 Elasticitatea cutiei toracice.

Mecanismul si cauzele cutiei toracice rigide la palpare

 Pleurezie exudativa, tumori pleurale - regiunea afectata

2)Auscultatia cordului.Raportarea rezltatelor obtinute.Numiti

3)Percutia ficatului.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti

Limita inferioara se determina prin percutie superficiala,astfel:

dimensiunile ficatului după Kurlov:

 Hepatita acuta si cronica, ficat neted, consist crescuta

1)Percutia comparativa a plamanilor.Raportarea rezultatelor

Sunt cunoscute urmatoarele tipuri de sunete percutorii:

Hipersonoritate sinonime- „sunet de cutie” , “sunet hipersonor” Este specific pentru

Sunet timpanic În normă : de asupra organelor cavitare - stomac, intestin.

De asupra plămînilor se va depista în:

Astfel, sunetul percutor de asupra plămînilor permite:de a depista modificările patologice în

Metodica percuţiei comparative.

1.Se începe percutarea regiunii anterioare supraclaviculare cu aplicarea degetului–plesimetru

Deplasarea limitelor inferioare a plămânilor în jos poate fi cauzată de: scăderea

Deplasarea limitelor inferioare ale plămânilor în sus:

ca rezultat a proceselor de ratatinare a ţesutului pulmonar: tuberculoza pulmonară; după

Deplasarea limitei superioare a plămânilor în jos şi micşorarea lăţimii câmpului

Deplasarea limitei superioare în lărgirea câmpurilor Krönig se menţionează în

La percuţia comparativă a plămînilor mai întăi am comparat sunetul percutor

Mecanismul si cauzele obtinerii la percutie a sunetului submat si mat a

 Submat: preponderenta zonelor aerate asupra celor neaerate: tesut adipos

2)Auscultatia cordului.Raportarea rezultatelor obtinute.Numiti

 zgomot intens, de tonalitate joasa, prelungit (0,10-0,14 sec.); intensitatea

 format aproape exclusiv dintr-un grup vibratoriu amplu, generat de inchiderea

Pot fi grupate în:

1) clacmente şi clicuri-Reprezintă zgomotele cardiace cu durata cea mai scurtă

CLACMENTELE-în stenoză deschiderea rapidă a valvelor mitrale şi

2) zgomote de galop-Reprezintă un ritm în trei timpi creat prin adăugarea unui

Galopul atrial (presistolic) este dat de Z4 patologic , care are aceleaşi

4) frecături pericardice-Este zgomotul supraadăugat, care se datorează frecării

Mecanismul si cauzele diminuarii Zg II in regiunea de auscultatie a valvelor

3)Palparea superficiala a abdomenului.Raportarea rezultatelor

Scopul palpării superficiale este de a determina :

1) Medicul se va aşeza pe partea dreaptă a bolnavului, la un nivel cu patul.

Mecanismul si cauzele abdomenului “de lemn”

1)Percutia comparative a plamanilor.Raportarea rezultatelor

Percuţia Comparativă - are ca scop determinarea tipului sunetului percutor de asupra

Sunt cunoscute urmatoarele tipuri de sunete percutorii:

Hipersonoritate sinonime- „sunet de cutie” , “sunet hipersonor” Este specific pentru

Sunet timpanic În normă : de asupra organelor cavitare - stomac, intestin.

De asupra plămînilor se va depista în:

Astfel, sunetul percutor de asupra plămînilor permite:de a depista modificările patologice în

Metodica percuţiei comparative.

1.Se începe percutarea regiunii anterioare supraclaviculare cu aplicarea degetului–plesimetru

3. Posterior se percutează începând cu regiunile suprascapulare, apoi spaţiile interscapulare,

Deplasarea limitelor inferioare a plămânilor în jos poate fi cauzată de: scăderea