Pleurezia

Pleurezia este inflamaţia pleurei.

Pleura reprezintă o membrană seroasă ce înveleşte fiecare plămăn. Ea este formată din două foiţe : foiţa
parietală (căptuşeşte pereţii toracelui diafragmului şi mediastinului) şi foiţa viscerală. Cele două foițe se
continuă una cu celalaltă la nivelul hilului pulmonar. Între pleura viscerală şi cea parietală există o cavitate
numită cavitatea pleurală în care se află o cantitate mică de lichid pleural (10-12ml, cu un conţinut mic de
proteine). S-a determinat că în corespundere cu legea transcapilară a lui Starling, în normă lichidul se
mişcă din capilarele pleurei parietale în cavitatea pleurală, iar apoi se reabsoarbe de către pleura viscerală.

Etiologia :
Cauzele pleureziilor sunt destul de diverse şi multiple din motivul sensibilităţii mărite a foiţelor pleurale
faţă de infecţii şi alţi agenţi nocivi.
1. Pe primul loc predomină infecția : micobacteria tuberculozei, pneumococul, stafilococul, flora
anaerobă, fungi, viruși, etc.
2. factorul neinfecţios ( pleureziile aseptice)
- tumorile maligne ( canceromatoza pleurei poate provoca pleureziile în 40% cazuri )
- colagenzele – maladiile sistemice ale ţesutului conjunctiv ca lupusul eritematos, sclerodermia, poliartrita
reumatoidă.
- vasculitele hemoragice.
- traume ale cutiei toracice.
- infarct pulmonar.
- pancreatita acută.
- insuficienţa renală acută.
Din toate cazurile sus numite ale pleureziilor cele mai frecvente sunt: tuberculoza pulmonară,
pneumonia, tumorile maligne, colagenozele.

Clasificarea pleureziilor
1. principiul etiologic:
- pleurezie infecţioasă
- pleurezie neinfecţioasă ( alergică, neoplastică, boli de sistem, traumatism toracic, alte cauze).
2. în funcţie de caracterul procesului patologic:
- pleurezia fibrinoasă ( uscată )
- pleurezia exudativă.
3. în funcţie de caracterul exudatului în caz de pleurezie exudativă:
- seroasă
- serofibrinoasă
- hemoragică
- purulentă
- mixtă.
4. în funcţie de localizarea pleureziilor:
- costale
- diafragmatice
 - paramediastinale
- apicale
- interlobare.
Pleurezia fibrinoasă ( uscată)
Pleurezia fibrinoasă este o inflamaţia pleurei cu depunerea fibrinei pe foiţele pleurale.

La majoritatea bolnavilor debutul este acut, în rare cazuri este insidios, treptat.
Acuzele bolnavului:
- durerea pectorală sub formă de „ junghi toracic” este simptom specific bolii. Durerea este localizată
în partea afectată a toracelui, în ariile inferior – laterale şi este provocată de exitarea receptorilor nervoşi,
senzitivi ale pleurei parietale. Durerea toracală se intensifică la un inspir profund, în timpul tusei
( pacientul parcă instinctiv aplică mîna pe locul afectat parcă se străduie să deminuieze mişcările cutiei
toracice în inspir, astfel atenuînd durerea ), mişcărilor bruşte, înclinări ale corpului în partea sănătoasă,
strănut. Durerea este destul de intensă, acută.
- „ tusa pleurală” – ca rezultat al exitării receptorilor tusigeni din pleură poate apărea tusa uscată.
- febra este un semn caracteristic cu indicii de 38 grade C, urmată de frison, sensaţie de căldură,
transpiraţii, uneori stări de delir şi halucinaţii, uneori poate fi şi mai ridicată ( va depinde de
extinderea inflamaţiei pleurale).
- sindromul de intoxicaţie a organismului : slăbiciune, oboseală, cefalee, fatigabilitate, indispoziţie,
somnolenţă, apatie, inapetenţă, scăderea interesului faţă de mediul înconjurător, incapacitate de
muncă, mialgii, artralgii, dureri în tot corpul, greaţă, uneori vomă.

Examenul obiectiv:
- bolnavul stă culcat pe partea afectată, cu scop de cruţare şi de diminuare a durerii ( are loc
imobilizarea cutiei toracale şi ca rezultat micşorarea exitării pleurei parietale).
- Din acest motiv respiraţia devine superficială şi accelerată – tahipnee, partea afectată a cutiei
toracice rămîne în urmă în actul de respiraţie.
- La palpare, în regiunea segmentului afectat se poate de palpat frotaţia ( frecătura ) pleurală ( sub
mînă parcă se simte în timpul respiraţiei un scîrţîit pe zăpadă).
- La percuţie de regulă se determină un sunet percutor sonor, clar, pulmonar.
- La auscultaţie în locul inflamator se determină semnul cel mai important – frecătura pleurală .
Frecătura pleurală se aseamănă cu crepitaţia dar care se ausculătă numai în inspir, pe cînd frotaţia
pleurală se auscultă atît în inspir cît şi în expir şi nu este influenţată de tuse. Frotaţia pleurală la unii
din bolnavi poate să se asculte în decursul a mai multor ani după suportarea pleureziei.

Pleurezia exudativă
Pleurezia exudativă este inflamaţia pleurei cu acumularea de lichid patologic ( exudat) în cavitatea
pleurală.
Simtomatologia clinică este destul de asemănătoare în diferite forme de exudat acumulat. Definitiv
caracterul exudatul se determină cu ajutorul puncţiei pleurale.

Examenul subiectiv:
Acuzele pacientului vor depinde de varianta de debut a bolii :
- dacă anterior a suportat o pleurezie fubrinoasă atuci iniţial pe bolnav îl deranjează o durere intensă
sub formă de „ junghi toracic” care se intensifică la respiraţie, tusă. Deasemenea sunt prezente şi
alte semne ale pleureziei fibrinoase ca senzaţie de greutate în cutia toracică, tuse uscată. Odată cu
apariţia exudatului în cavitatea pleurală dureile dispar din cauza că foiţele pleurale se desprid una
de alta de catre exudatul care se acumulează în cavitatea pleurală,
- la unii pacienţi maladia se dezvoltă fără pleurezia fibrinoasă în anamneză; şi în acest caz
sindromul dolor lipseşte şi destul de acut, în decurs de cîteva zile după o perioadă de slăbiciune se
ridică temperatura corpului 38,5-39 grade C, cu apariţia unui sindrom de intoxicaţie a organizmului
destul de manifest, senzaţie de greutate şi plenitudine în torace, dispnee. Dispneea este simptomul
de bază, uneori fiind unicul care îl impune pe pacient să se adresese la medic. Dispneea apare ca
rezultat al comprimării plamînului de către lichidul acumulat. Are un caracter persistent, ce apare în
repaus şi se inntensifică la efort.
Examenul obiectiv:
 - poziţia forţată – bolnavii preferă să ocupe poziţia culcat pe partea afectată, astfel limitează
deplasarea mediastinului în partea sănătoasă, care permite plămînului sănătos să participe mai activ
în actul de respiraţie.
- cianoza tegumentelor.
- respiraţia frecventă, superficială.
- partea afectată a cutiei toracice rămîne în actul de respiraţie comparativ cu hemitoracele sănătos
- porţiunea afectată a cutiei toracale este mai bombată decît partea sănătoasă, de regulă în părţile
inferioare., spaţiile intercostale sunt dilatate.
- la palpare freamătul vocal este atenuat.
- la percusie : - deasupra zonei exudatului se determină sunet percutor mat. Se consideră că prin
intermediul percusiei se poate de apreciat prezenţa exudatului şi cantitatea lui nu mai puţin de 300-
400ml; iar ridicarea nivelului de matitate cu o coastă corespunde mărirea cantităţii de lichid la
500ml. Tot prin intermediul percusiei se formează curbă parabolică – numită linia Damoazo.
Deasemenea pin percusie se determină deplasarea inimii în partea sănătoasă.
- la auscultaţie se determină atenuarea murmurului vezicular în zona de matitate percutorie; iar în
cazul unei zone masive de acumulare a exudatului respiraţia nu se auscultă adică simptomul de
„ plămîn mut”.
- TA are tendinţă spre hipotonie.

Explorări paraclinice:

1. Investigaţiile de laborator:
- hemograma – leucocitoză cu neutrofiloză cu neutrofiloză şi devierea spre stînga, accelerarea VSH-
ui.
- Analiza biochimică a sîngelui : - disproteinemia ( scăderea nivelului de albumine şi mărirea alfa
albuminelor), şi „ sindromul biochimic al inflamaţiei” : - mărirea acizilor silici, seromucoizilor,
fibrinei, apariţia proteinei C reactive.
2. Investigaţiile instrumentale:
- examenul radiologic a cutiei toracice – este o metodă importantă în precizarea diagnosticului. Se
determină o opacitate omogenă cu linia superioară oblică ce merge din interior spre exterior, iar
mediastinul este deplasat spre partea sănătoasă.
- Tomografia computerizată.
- Examenul ecografic care determină lichidul liber în cavitatea pleurală.
3. Puncţia pleurală ( toracocenteza) are o mare importanţă , deoarece ne permite nu numai să
precizeze prezenţa exudatului, dar şi să efectuieze diagnosticul diferenţiat , şi nu în ultimul rînd se
efectuiază cu scop curativ. Este obligator ca la orice exudat pleural nou descoperit să se efectuieze
examenul macroscopic, biochimic, citologic şi bacteriologic.

Decurgerea bolii:
În decurgerea pleureziei exudative se detrmină 3 faze: faza de exudaţie, stabilizare şi resorbţie.
- faza de exudaţie durează aproximativ 2-3 săptămîni. În această fază se desfăşoară toată
simptomatologia cu acumularea treptat progresantă a lichidului în cavitatea pleurală. Cantitatea
exudatului poate ajunge pînă la 6-10 l, preponderent la persoanele tinere.
- în faza de stabilizare - exudarea în cavitatea pleurală progresiv scade , dar paralel aproape complect
se blochiază resorbţia exudatului.
- faza de resorbţie – se poate prelungi 2-3 săptămîni, iar la persoanele cu imunitate scăzută poate fi şi
mai îndelungată.

Mulţi bolnavi se însănătoşesc, la alţii rămîn aderenţe pleurale ceea ce duc la dereglarea ventilaţiei
pulmonare.

Tratamentul pleureziilor
Tratamentul etiologic: - tratarea bolii de bază:
- tratarea tuberculozei – rimfampicină, izoniazidă, etanbutol, pirazinamidă.
- tratarea pneumoniei – antibioticoterapia, sulfanilamidele.
- tratarea reumatismului – salicilatele, antibioticele, antiinflamatoarele nesteroidiene,
glucocorticosteroidele.
Tratamentul simptomatic :
- preparatele antiinflamatoare ( pentru atenuarea durerilor) – aspirina cîte 1g 3.4 ori /zi, voltaren
0,125g/zi, indometacina, diclober.
- terapia desensibilizantă – gluconatul de calciu, clorura de calciu.
- În cazul tusei uscate se administrează antitusive – dionina, codeina, tusuprex.
Terapia imunomodulatorie.
Evacuarea exudatului prin intermediul puncţiei pleurale se efectuiază în cazul pleureziilor exudative.
Lichidul pleural necesită de evacuat în cazul exudatelor masive, ce provoacă dispneea, deplasarea cordului
şi în cazul cînd graniţa matităţii atinge coasta II. Se recomandă de extras la o procedură nu mai mult de
1,5l de exudat , profilaxia dezvoltării colapsului. După extragerea exudatului este necesar de întrodus în
cavitatea pleurală antibiotice, antimicotice, fermenţi.
Dezintoxicarea organizmului şi corecţia metabolizmului proteic: se administrează i/v în perfuzie a sol de
hemodez, sol Ringer, 5% sol glucoză,10% sol albumină, 200-400ml plazmă nativă; i/m retabolil 1dată în
săptămînă , 3-4 injectări.
Fizioproceduri.