CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI

FARMACIE

,, RAISA PACALO”

Catedra: Nursing

Disciplina: Tehnici generale de îngrijiri medicale.

Suport teoretic
SUBIECTUL:„PROBLEME DE SĂNĂTATE ALE BOLNAVULUI
CU AFECŢIUNI ALE SISTEMULUI RESPIRATOR.”

Chişinău
 Planul lecţiei:
1. Noţiuni generale de anatomie si fiziologie a organelor sistemului respirator.
2. Simptomele principale în afecţiunele sistemului respirator: dureri toracice, dispnee,
tuse, hemoragie pulmonară (noţiune, cauze, manifestările, intervenţiile asistentului
medical).
 1.Noţiuni generale de anatomie si fiziologie a organelor sistemului respirator.
Aparatul respirator este format din totalitateaorganelor care contribuie la
realizareaschimburilor de gaze dintre organism şimediul extern. Acestaparat are
rolul de aasigurapreluareaoxigenului din aerşieliminareadioxidului de carbon din
organism.
Aparatul respirator estealcătuit din:
 căileaeriene ( respiratorii ) prin care aerulpătrundeşiiese din organism;
 plămânii → organele la nivelulcărora are locschimbul de gaze.
Căileaeriene se împartîn caiaerienesuperioare şi inferioare.
Celesuperioaresuntalcătuitedin :
 Cavitateanazală → primul segment al căilorrespiratorii. Este divizatăde
septulnazalîndouăcavităţinumitefose. Foselenazalesuntcăptuşite cu o
mucoasaumedă, care are rolul de a încălziaerul. Tot aici se găseştemucusul, cu
rol de a reţineimpurităţile din aer. Decinasularerolulunuiadevăratfiltru.
 Cavitateabucală.
 Faringele → un organ comunpentrucaleaaerianăşidigestiva.
Celeinferioaresuntalcătuitedin :
 Laringele → organulvorbirii, este format din maimultecartilaje mobile, celmai
mare fiindaşezatînfaţă, ca o proeminentă, avândformăuneicărţideschise,
cunoscutăşi sub denumirea de Mărullui Adam. Înlaringe se găsescşidouăperechi
de cute (pliuri ) numitecorzivocale, cele situate inferior au
rolulînproducereasunetelor.
 Traheea → continua laringele, estesituatăîn fata esofagului. Se ramifica la
parteasainferioarăîndouăramuri care se numescbronhiiprincipale.
 Bronhiile → ultimelesegmente ale cailoraerieneinferioareşifiecare din
elepătrund încâte un plămân.
Plămânii → organeperecheaşezaţiîncutiatoracicăşicuprindîntreeiinima.
Căileaeriene din plămâni se ramificaîncăimaimicitermindu-se cu sacimici de
aerînconjuraţi de vase de sângesubţiri, saci de aerunde are locschimbul de gaze →
O2 estepreluat de sângeşitransportatîncorpşi CO2 e preluat din sângeşiexpirat.

Dureri toracice- cauzele, localizarea, manifestarile şi asistenţa medicală.

Durereatoracicăesteunul din celemaifrecventesimptomepentru care se
solicităasistenţa de urgenţă - care are semnificaţiediferităprinmultipleleafecţiunipe
care o presupune.Durerealocalizată la nivelultoraceluipoate fi
datoratădiverselorafecţiuni ale organelorintratoracicesausuferinţelorparietale (care ţin
de pereteletoracic).
Intensitateadurerii nuesteîntotdeunacorelată cu severitateaprocesuluipatologicaflat la
origineaei, de aceea, oricedurereresimţită
laacestniveltrebuieinvestigatăînamănuntşitratatăfoarteatent.
 Dureriletoracice au cauze variate şisuntîmpărţiteîn:
- dureri de origineparietala: durerineuromusculare, osteoarticulare, nevralgii
- dureri de oiginerespiratorie: dureritraheo-bronşice, pleurale
- dureri de originecardiovasculară: durericoronariene, aortice, pericardice
- dureri de originemediastinală: dureriesofagiene
Dureriletoraciceaparîncaz de inflamaţie a pleurei.
Manifestăriledureriipleurale:
- se intensificăîntimpulinspiraţieiadîncişiîntimpulmesei;
- se ameliorează la imobilizareahemitoraceluiafectat
(aşezarepeparteabolnavă);
- se agravează la flectareahemitoraceluiafectatspreparteasănătoasă;
- se însoţeşte de tuse;
- staregeneralăalterată.
Asistenţamedicală la pacienţiicu dureriîncutiatoracică:
1. Se anuntă medical.
2. Se linişteştebolnavulşi se ajutăsăaleagă o poziţiecomodă.
3. Se vaculcapeparteaafectatăpentruaimicşoradurerea.
4. Se varecomandapacientuluisă respire superficial.
5. La indicaţiamedicului se vaadministra : antitusiveşianalgetice

Dispnee respiratorie- cauzele, clasificarea, asistenţa medicală în dispnee.

Def. Dispneea este o respiraţie îngreuiată însoţită de o senzaţie subiectivă de
insuficienţă de aer.Ea este o adaptare fiziologică de protecţie,cu ajutorul căreia se
complectează insuficienţa de oxigen şi se elimină surplusul de bioxid de carbon
acumulat.Are caracter compensator şi apare în legătură cu necesitatea de a menţine
compoziţia găzoasă a sîngelui.
În caz de dispnee se modifică frecvenţa mişcărilor respiratorii, ritmul şi
adîncimea respiraţiei.

Deosebim dispnee : fiziologică şi patologică.

Dispneea fiziologică apare în eforturi fizice sau tensiune nervoasă.

Dispneea patologică apare în afecţiunile pulmonare .

Aceste afecţiuni reduc volumul de ventilaţie şi cel respirator al plămînilor,

contribuind la acumularea bioxidului de carbon şi a produselor incomplete oxidate
în singe. Acestea la rîndul său provoacă iritarea chimioreceptorilor vaselor
sanguine şi excitarea centrului respirator din bulbul rahidian. Ca urmare creşte
frecvenţa respiraţiei.
Dispneea se mai clasifică:
1.Dispnee inspiratorie se caracterizeaza prin inspiraţia prelungită şi apare în caz
de apariţie a unor obstacole mecanice în căile respiratorii superioare.
2.Dispneea expiratorie se caracterizează prin expiraţie dificilă şi apare în cazul
îngustării lumenului bronhiilor mici şi a bronhiolelor în urma spazmului
musculaturii bronhiale (se întîlneşteînastmbronşic).
3. Dispneea mixtă se întîlneşte în procese patologice grave a plămînilor care
decurg cu micşorarea considerabilă a suprafeţei de ventilaţiea plămînilor.
Dispneea pronunţat exprimată şi apărută subit se numeşte asfixie.
Asistenţa medicală în dispnee.
1. Se anunţă medicul;
2. Pacientul se linişteşte;
3. Se dă o poziţie comodă, semişezîndă;
4. Se elibirează cutiat oracică de hainele care îl stingheresc;
5. Se deschide geamul pentru a mări afluxul de aer;
6. Se administrează oxygen umezit;
7. La indicaţia medicului se vor administra medicamente.
8. Învaţă pacientul să renunţela obiceiurile dăunătoare
(fumat)
Tusea- noţiune, clasificarea, intervenţia asistentului medical în tuse.
Def. Tuseaeste un act reflector de protecţie prin care se elimină din bronhii şi căile
respiratorii corpurile straine, mucusul, sputa în cazul diferitor boli respiratorii.
Tusa apare ca urmare a excitaţiei infalamtoare, mecanice, chimice sau termice
ale receptorilor tusei ce se găsesc în laringe, trahee, bronhii, bronhiole.
1. În caz de infalmaţie, stimularea receptorilor este provocată de edemul şi
hiperemia mucoasei bronhiilor.
2. Excitarea chimică se constată în caz de inspiraţie a gazelor excitante,
inclsiv a fumului de tutun.
3. Exitarea termică se constată atît la inspiraţia aerului ferbinte cît şi a celui
rece.
Tusa dupa felul său poate fi uscată sau umedă :
Tusa uscată - produce o senzaţie de usturime şi dureri în gît, nu este însotită de
eliminareasputei. Aceastaeste o tusăchinuitoare.
Tusaumedă - esteînsoţită de eliminareasputei.
După durată tusa poate fi permanentă şi periodică :
- Tusa permanentă poate fi însoţită de inflamaţia laringelui, bronşilor,
cancer al bronşiilor şi plămînilor şi în unele forme ale tuberculozei
pulmonare.
- Tusa periodică se întilneşte în gripă, inflamaţia acută a a căilor
respiratorii superioare, pneumonii, bronşite, bronşite cronice.
Tusa mai poate decurge sub formă de accese – se întilneşte în tusa convulsivă şi
prezenţa corpurilor străini în caile respiratorii. În timpul tusei sub formă de accese
se observă o dilatare a venelor gîtului si ceanoză, pastozitatea feţei bolnavului,
poate avea o întindere exesivă a ţesutului pulmonar şi apariţia unei hemoragii
pulmonare.
Intervenţia asistentului medical în tuse:
a) În tusa uscată :
Suprimarea tusei depinde de tratarea cauzelor ce au provocat-o.
1. Bolnavul se culcă şi se înveleşte cald ;
2. Se administrează băuturi calde ;
3. Băi calde la picioare ;
4. Sinapizme, ventuze pe cutia toracică ;
5. La indicaţiamedicului se voradministrapreparateantitusive: Codeină,
Libexin, Tusuprex, Acetilcisteina, Antitusin, Bromhexin...
b) În tusa umedă însoţită de eliminarea unei cantităţi mari de spută :
1. Asigurarea pacienţilor cu scuipătoare individuală ;
2. Redarea poziţiei de drenaj (ajutăm pacientul să ocupe aşa o poziţie care să
favorizeze eliminarea sputei, deoarecereţinerea ei intensifică intoxicaţia
organismului şi duce la obstrucţia căilor respiratorii ), de cîteva ori pe zi pentru
20-30minute ;
3. Administrăm băuturi calde ;
4. Administrează tratamentul prescris: expectorante, bronhodilatatoare,
decongestionante ale mucoasei traheobronşice ;
5. Se indică proceduri fizioterapeutice.
Expectoraţia- noţiune, clasificarea, intervenţia asistentului medical în
expectoraţie.
Def.Prin expectoraţie, înţelegem eliminarea sputei din căile respiratorii.
Sputa reprezintă totalitatea substanţelor ce se expulzează din căile respiratorii prin
tuse.
În condiţii fiziologice, mucoasa căilor respiratorii secretă doar o cantitate
mică de mucus, necesară protejării suprafeţei interioare a organelor respiratorii
faţă de uscăciune şi de efectul nociv al aerului şi prafului. Acest mucus nu se
elimină şi nu declanşează actul tusei.
Încondiţii patologice, se adună în căile respiratorii, o cantitate variabilă de
spută, care acţionează ca un corp străin şi provoacă actul tusei.
Sputa este formată din secreţia, transsudaţia şi exsudaţia patologică a
mucoaselor bronho-pulmonare, din descuamaţia epiteliilor pulmonare şi a căilor
aeriene, din produsele rezultate din descompunerea ţesutului pulmonar şi din
substanţe străine inhalate. În timpul evacuării prin faringe şi gură se mai adaugă
salivă, secreţie nazală şi faringiană.
Clasificarea:
1. Culoarea:
- roşie, sanguinolentă, aerată şi spumoasă – hemoptizie;
- hemoptoică - striată, cu sânge;
- ruginie (culoarea sucului de prune) – pneumonie;
- roşie-brună, când sângele stagnează în plămâni;
- roşie gelatinoasă, în cancerul pulmonar;
- roz, în edemul pulmonar;
- galben verzuie, în supuraţii pulmonare;
- albă sau albă cenuşie, în inflamaţia bronşică şi în astmul bronşic;
- neagră, în infarctul pulmonar.
2. Mirosul
- fetid în dilataţia bronşică, caverne tuberculoase;
- fetiditate penetrantă, în gangrena pulmonară;
- mirosul pământului sau al paiului umed, în supuraţii pulmonare;
3. Consistenţa
- spumoasă;
- aerată;
- gelatinoasă;
- vîscoasă;
- lichidă.
4. Formă
- perlată, în astmul bronşic;
- numulară, în caverne pulmonare;
- mase grunjoase izolate, în salivă.
5. Aspectul
- mucus, în astmul bronşic, inflamaţia bronhiilor;
- purulent, în supuraţiile pulmonare;
- muco-purulent;
- seros, în edemul pulmonar;
- pseudo-membranos, în difteria laringiană;
- sanguinolent, în edemul pulmonar, cancer,infarct pulmonar.
6. Cantitatea
- 50-100 ml/24 ore, în bronşită, pneumonii, TBC;
- până la 1000 ml/24 ore, în bronşiectazii, caverne TBC, gangrena pulmonară
şi edem pulmonar;
- vomică - eliminarea unei cantităţi masive de puroi sau exsudat (în abces
pulmonar, chist hidatic).
Intervenţia asistentului medical în expectoraţie.
1. Educă pacientul cum să expectoreze, să tuşească cu gura închisă, îl învaţă să nu
înghită sputa să colecteze sputa în scuipătoare;
2. Să nu stropească în jur;
3. Să nu arunce corpuri străine în scuipătoare;
4. Curăţă mucoasa bucală şi dinţii cu tampoane;
5. Goleşte şi curăţă scuipătorile, după ce au fost dezinfectate;
6. Mînuieşte scuipătoarele cu prudenţă, se spală şi se dezinfectează.
Hemoptizia, hemorgia pulmonară- noţiune, intervenţia de urgenţă a
asistentului medical în hemoptizie şi în hemoragia pulmonară.
Def. Hemoptizia- hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală, provenind de la
nivelul căilor respiratorii – plămâni (esteapariţiasîngeluiînspută).Se
poatemanifesta sub formă de firişoare de sîngesauprinhemoragiipulmonare, care
prezintăpericolpentruviaţapacientului (moarteapoatesurveniîncîteva minute).
Hemoptiziaeste un simptomfoartegrav care necesită un control viguros al
bolnavuluipentrudeterminareacauzeişiaplicareaunormăsuri urgent din
parteapersonalului medical.
Hemoptiziaestecauzată de boli ale plămînilorsauinimii:
-Tuberculozapulmonară -Viciicardiace
-Cancer pulmonar -Edempulmonar
-Boalabronşectatică -Traume ale plămînilor
-Abcesulpulmonar -Hipertensiuneapulmonarăprimară
-Gangrenaşiinfarctulpulmonar
Încazulapariţieihemoragieipulmonare, eatrebuiesă fie deosebită de
hemoragiagastrică.
Hemoragiepulmonară
1. Printusă se eliminăsîngespumos de culoareroşieaprinsă, care nu se coagulează;
2.Reacţiasîngeluiestealcalină;
3.Sîngeleesteamsticat cu spută;
4. Pericolpentruviaţăprezintădereglareaventelaţieipulmonare din
cauzapătrunderiisîngeluiîncăilerespiratorii.

Intervenţia de urgenţă a asistentului medical în hemoptizie şi în hemoragia

pulmonară:
1. Se anunţămedicul;
2. Se linişteştepacientul;
3. Se aşeazăpacientulînpoziţiesemişezîndă, cu înclinaţiepeparteaafectată ,pentru a
evitapătrundereasîngeluiînbronhiile din vecinătate;
4. Se prezintămedicului single colectatîntr-un vas;
5. Pacientuluii se interzice de a vorbi, se recomandărespiraţiapenaslentăşiprofundă;
6. Pecutiatoracică se aplicăpunga cu gheaţă;
7. Se propunepacientului de băutlichidereciîncantităţimicişirepetate;
8. La indicaţiamedicului, asistentavaadministramedicaţianecesară:
Sol.Vicasol-i/m, Sol. Calcii chloride 10% - i/v, perfuzii-i/v cu
Sol.Acidaminocapronicsau se fachemotransfuzii;
9. Pacientulva fi cîtmaipuţinperturbat de cei din jur, se
varadmitedoarexaminăriminime;
10. Alimentaţiaînprimelezile se va reduce la lichidereci;
11. Igienacorporală, schimbareabolnavului se face cîtmaireduspentru a
preîntîmpinamobiditateapacientului.