UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE NICOLAE TESTEMITANU

CATEDRA DE PEDIATRIE Sef catedra pediatrie facultatea rezidentiat si secundariat clinic USMFNICOLAE TESTEMITANU,professor universitar dr.hab. med. SVETLANA SCIUCA

REFERAT:
INSUFICIENTA RESPIRATORIE LA COPIL

A elaborate rezidenta an1 MED FAMILIE: ZAIT ZINAIDA GR 102

CHISINAU 2010

DEFINITIE
Insuficienta respiratorie este o grava tulburare respiratorie , datorita incapacitatii plamanilor de a face fata schimburilor fiziologice de gaze , in conditii de repaus si efort , producandu-se in felul acesta scaderea oxigenului din sange (hipoxemie ) , asociata sau nu cu cresterea bioxidului de carbon din sange(hipercapnie).

II B CLASIFICARE
Insuficienta respiratorie imbraca doua mari forme si anume : 1. Insuficienta respiratorie acuta - caracterizata printr-un debut recent de ore sau zile. De asemenea ea poate complica boli cu debut recent sau boli cronice. Din punct de vedere al etiopatogeniei si fiziopatogeniei se descriu doua forme : a) insuficienta respiratorie acuta fara hipercapnie - caracterizata prin hipoxemie , valorile hipercapniei fiind normale sau scazute (PaCO2 sub 45mmHg). Aceasta forma se intalneste cel mai frecvent asociata cu pneumonia virala si bacteriana , pneumonia de aspiratie , cu edemul pulmonar , embolii cu grasimi , boli pulmonare interstitiale , sindrom de detresa respiratorie la adult. b) Insuficienta respiratorie acuta cu hiprcapnie - caracterizata atat prin hipoxemie cat si prin hipercapnie , valorile acesteia din urma fiind crescute (PaCO2 peste 45mmHg). Acest tip este intalnit in boli ale SNC , traumatisme cerebrale si toracice , AVC , supradozare cu droguri sau medicamente , boli medulare si neuromusculare (polimielita , miastenia gravis ), in pneumopatii diverse (bronsita cronica obstructive , enfizem pulmonar , bronsita acuta severa , astm bronsic ). 2. Insuficienta respiratorie cronica - aceasta forma se dezvolta in luni sau ani si are la baza hipoxemia si hipercapnia cronica din contextul bolilor de baza.

IIC ETIOLOGIE
1. Cauze de origine bronhopulmonara : a) Stenoze functionale si organice ale cailor aeriene superioare (laringe , trahee): - corpi straini - edem Quincke - laringite acute - neoplasme - traumatisme mecanice , chimice si termice - afectiuni neuromusculare b) Bronhoalveolite de deglutitie : - regurgitarea in caile aeriene a continutului gastric c) Crize de astm bronsic d) Reducerea acuta a campului respirator - pneumotorax spontan - pleurezie masiva - bronhopneumonie - enfizem mediastinal e) B.P.O.C. 2. Cauze de origine cardiaca : a) Astmul cardiac b) Infarctul minocardic c) Edemul pulmonar acut d) Embolie pulmonara e) Cordul pulmonar acut 3. Cauze de origine extrapulmonara : a) Alterarea functiei centrului respirator: - intoxicatii cu barbiturice , opiacee , alcool metilic - acidoza metabolica - oxigenoterapie irationala - meningite - tumori endocraniene - A.V.C. b) Afectiuni paretice sau spastice ale muschilor respiratori: - tetanos

- poliomielita - poliradiculonevrite - traumatisme medulare - come grave - rahianestezie inalta c) Boli ale cutiei toracice: - fracturi costale - operatii pe torace - traumatisme toracice si abdominale d) Boli ale sistemurui nervos: - traumatisme cranio-cerebrale - sindroame de hipertensiune craniana e) Afectiuni abdominale: - ascite acute masive - peritonite acute - operatii laborioase pe abdomen 4. Cauze generate a) Intoxicatii acute cu medicamente , deprimante ale S.N.C., compusi organo-fosforici , boixid de carbon. b) Afectiuni sangvine - anemii c) Alte afectiuni - obezitate - trichinoza - stare de soc

II D MANIFESTARI CLINICE
Manifestarile clinice sunt produse de hipoxemie , hipercapnie si acidoze respiratorii. Dispneea care poate aparea sub forma de : bradipnee inspiratorie insotita de tiraj , cornaj ce traduce obstacole in caile respiratorii superioare bradipnee expiratorie , intalnita de regula in astmul bronsic si edemul pulmonar acut. bradipnee intalnita in intoxicatii cu deprimante ale S.N.C. polipnee respiratie Kussmaul (in patru timpi) din acidoza metabolica

respiratie Cheyne-Stokes (polipneica) din afectiuni ale

S.N.C. Cianoza - ce exprima desaturarea de oxigen a sangelui arterial , respective cresterea hemoglobinei in sange. Se manifesta initial la buze , unghii , pavilionul urechii si apoi se generalizeaza. Modifiacrea amplitudinii miscarilor respiratorii -pot fi: rare si ample. frecvente si superficiale in fracruri costale. miscari ale unui hemitorace in colectii pleurale abundente , paralizia musculaturii unui hemitorace , pneumotorax spontan. respiratie paradoxala in plagi pleuro-pulmonare , volet costal. Tahicardia - ce apare ca fenomen compensator Alte semne - ce pot apare si depind de cauza care a determinat insuficienta resoiratorie : durere toracica cu sediu precordial , retrosternal , la baza hemitoracelui si avand caracter constrictiv intens sau junghi toracic violent. tegument cald si umed acoperit cu transpiratii abundente. hipersalivatie datorita hipoxemiei si hipercapniei. hipersonoritate. matitate. raluri de toate tipurile. anxietate. somnolenta. cofuzie. delir.

II E ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INVESTIGATII SI TRATAMENT

1. Examenul radiologic (radiografia pulmonara). Este normal intre crize , in timpul accesului apare aspect de hiperclaritate a ambelor campuri pulmonare , ceea cereprezinta semnul tipic de hiperinflatie , hiperaeratie , hiperdistensie alveolara. Se efectueaza si pentru excluderea altor cauze care pot determina bronhospasm , deci care pot mima insuficienta respiratorie. Pregatirea psihica a pacientului se anunta pacientul , explicandu-i-se conditiile in care se va face examinarea ( camera in obscuritate). pacientul va fi condus la serviciul de radiologie. se explica pacientului cum trebuie sa se comporte in timpul examinarii (va efectua cateva miscari de respiratie , iar radiografia se face in apnee dupa o inspiratie profunda.). Pregatirea fizica a pacientului se dezbraca complet regiunea toracica , parul lung al femeilor se leaga pe crestetul capului , se indeparteaza obiectele radiopace. se aseaza pacientul in pozitie ortostatica cu mainile pe solduri si coatele aduse inainte ( fara sa ridice umerii) in spatele ecranului , cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta care poarta filmul. cand pozitia verticala este contraindicata se aseaza pacientul in pozitie sezand sau in decubit dorsal. in timpul examenului radiologic se ajuta pacientul sa ia pozitiile cerute de medic. Ingrijirea pacientului dupa examen pacientul va fi ajutat sa se imbrace dupa terminarea examenului radiologic si va fi condus la pat. se noteaza in foaia de observatie examenul radiologic efectuat. 2. Examenul bronhoscopic Bronhoscopia este explorarea arborelui traheo-bronsic si se face cu ajutorul bronhoscopului rigid sau flexibil (fibrobronhoscopul). Pregatirea instrumentelor si materialelor necesare se face inventarul tuturor instrumentelor necesare ; masti de

unica folosinta sau casolete cu masti sterile , manusi sterile , pense , porttampoane , oglinda frontala , seringa laringiana , tavita renala , bronhoscopul cu toate anexele sterilizate sterilizarea componentelor aparatelor principale se face tinand cont de instructmni. se verifica sursa de lumina si corecta cuplare a cablurilor. se verifica aspiratorul si etanseitatea legaturilor. vor fi la indemana : flaconul de anestezie (xilina 2%) ,flaconul cu ser fiziologic , flaconul cu solutie de adrenalina 1% , serigi de 10ml de unica folosinta , tampoane , comprese de tifon. suprafata mesei pe care se afla instrumentarul este incalzita la 40-45 grade Celsius pentru a preveni aburirea instrumentului optic. Pregatirea fizica sipsihica a pacientului pacientul trebuie convins de necesitatea examenului asupra riscului pe care si-1 asuma refuzandu-1 , lipsind medicul de o informatie cu greutate in diagnostic. se creeaza pacientului un climat de siguranta pentru a asigura cooperarea lui in toate momentele examinarii , punandu-1 in legatura cu alti pacienti carora li s-au efectuat o astfel deinvestigatie. in ziua premergatoare examinarii se executa o testare la xilina pentru a determina o eventuala alergie ; la indicatia medicului pacientul va fi sedat atat in seara premergatoare explorarii cat si in dimineata zilei respective. pacientul trebuie anuntat ca nu trebuie sa manance dimineata (Ajeune). pentru anestezie este asezat pe un scaun , in mana dreapta va tine o tavita renala , iar cu mana stanga dupa ce isi deschide larg gura scoate limba si o mobilizeaza cu ajutorul degetelor. in prima faza medicul anesteziaza limba , rofaringele si hipofaringele cu xilina 2%(spray) , urmand sa anestezieze arborele traheo-bronsic instaland picatura cu picatura anestezicul usor incalzit cu ajutorul unei seringilaringiene. pacientul este condus in camera de bronhoscopie.

 Participarea la efectuarea tehnicii sunt necesare doua asistente medicale. prima aseaza pacientul pe masa de examinare in decubit dorsal , cu extremitatea cefalica in extensie. sub umerii lui se plaseaza o perna tare care coboara capul la 12-15cm ajuta la extensia acestuia. orienteaza capul in directia indicata de medic pentru a permite acestuia o orientare cat mai completa. a doua asistenta serveste medicul cu instrumentele si materialele solicitate. Supravegherea pacientului dupa bronhoscopie dupa examinare pacientul nu va manca o ora. asistenta va supraveghea in acest timp parametrii vitali (T.A., puls , respiratia). asistenta va avea la indemana hemostatice pe care le va administra in cazul unei hemoptizii , chiar inainte de a anunta medicul (adrenostazin, venostat). 3. Spirometria Acesta investigate consta in masurarea capacitatii vitale cu ajutorul aparatului numit spirometru. Spirometrul este alcatuit dintr-un cilindru gradat ce comunica cu exterioml printr-un tub de cauciuc prin care sufla pacientul. Cilindrul gradat este scufundat intr-un cilindru mai mare care este plin cu apa. Efectuarea tehnicii pacientul se aseaza pe un scaun in fata spirometrului. cu ajutorul unei cleme se penseaza narile ,astfel inacat aerul sa nu poata intra sau iesi din cavitatile nazale. la tubul de cauciuc al spirometrului se adapteaza o piesa bucala sterile , pacientul introduce in gura piesa si executa o inspiratie maxima urmata de o expiratie. aerul expirat face ca cilindrul gradat sa se ridice deasupra apei , putandu-se citi astfel valoarea aerului expirat.

Aceasta metoda se foloseste in mod obisnuit pentru determinarea capacitatii vitale. Capacitatea vitala cu 20% mai mica decat valoarea ideala reprezinta afectiune patologica. Capacitatea vitala cu 40% mai mic adecat valoarea ideala indica automat aparitia sau prezenta dispneei. 4. Spirografia Este metoda ce utilizeaza spirograful, aparat ce permite inregistrarea grafica a volumelor statice si dinamice. Cele mai utilizate aparate sunt: - aparatul Eutest , cu circuit deschis - bolnavul inspirand aer atmosferic si pe care il expira in aparat - aparatul Godart are circuit inchis - pneumotestul- aparat electronic compiuterizat. Exista doua variante ale acestui test: - una in care efortul se face treptat - una in care efortul are aceeasi intensitate Pregatirea pacientului psihica si fizica pacientul este informat asupra importantei tehnicii va fi Ajeune sau testul se face la 3-4 ore dupa masa. cu 24 h inaintea testului nu se administreaza medicatie excitanta sau inhibitorie a centrilor respirator cu 30 minute inainte de test se face repaus fizic. pacientului i se da piesa bucala si i se penseaza nasul. este pus sa inspire si sa expire de cateva ori pentru a se obisnui. se trece la inregistrarea valorilor obtinute. dupa tehnica se noteaza varsta , sexul , inaltimea , greutatea , temperatura camerei , umiditatea si presiunea atmosferica. Interpretarea datelor Valorile obtinute pe diagrama se compara cu valorile din tabele CECO. Valorile normale trebuie sa fie cuprinse intre 70-80% din valorile standard. Pentru diagnostic se calculeaza capacitatea vitala , VEMS , indicele TIFFNEAU (indice de permeabilitate bronsica) , ventilatia maxima indirecta: VEMS x 30/100. Valorile mai mici de 70% din tabelul CECO indica miscarea

mobilitatii cutiei toracice sau reducerea parenchimului pulmonar saureducerea elasticitatii si permeabilitatii cailor respiratorii In cazul spirografiei asistenta medicala urmareste si noteaza in timpul efortului si dupa efort urmatorii parametrii: - parametrii respiratori ( consum de oxigen , eliminarile de bioxid de carbon , ventilatia pulmonara) - parametrii cardiaci (puls , tensiune arteriala , E.K.G.) - parametrii umorali (saturatia de oxigen in sangele arterial) Interpretarea consta in compararea parametrilor in repaus cu cei de efort. 5. Probe ventilatorii Probele ventilatorii urmaresc evidentierea formelor incipiente de boala si determina modul in care aparatul respirator satisface nevoile de oxigen ale organismului in stare de repaus, sau in cazul unei supreaincarcari fimctionale inscopul stabilirii capacitatii de munca. V-C. (volumul curent) -reprezinta cantitatea de aer mobilizata in timpul unei inspiratii si expiratii obisnuite in conditii de repaus. V.C. -500 cm de aer V.I.R. (volumul inspirator de rezerva) reprezinta aerul introdus printr-o inspiratie fortata dupa un expir normal. V.I.R. = 1500-2000 cm V-E.R. (volumul expirator de rezerva) reprezinta aerul expirat fortat dupa o inspiratie normala. V.E.R= 1000-1500 cm C.V. (capacitatea vitala) - reprezinta capacitatea maxima de aer care circula prin plamani la amplitudine maxima. Aceasta variaza in functie de varsta , sex , inaltime si de gradul de antrenament. C.V. = V.C. + V.I.R. + V.E.R. V.R. (volumul rezidual) - reprezinta volumul de aer ramas in alveole. Poate fi expulzat prin deschiderea toracelui. V.R. = 1500cm C.P. T. (capacitatea pulmonara totala) C.P.T. = C.V. + V.R. V.EM.S. (volumul expirator maxim pe secunda) - reprezinta vaolumul maxim de aer eliminat in prima secunda a unei expiratii fortate si dupa o inspiratie fortata. V.E.M.S. = 1600-5600cm

Acesta se poate raporta la capacitatea vitala (C.V.) sub forma indicelui Tiffeneau; valoarea normala a acestuia fiind 70% din C.V. Formula de calcul este V.E.M.S./C.V. x 100 6. Probe farmaco-dinamice Aceste probe depisteaza tulburarile de motricitate bronsica si se utilizeaza de obicei in formele latente din astmul bronsic. Materiale necesare: Spirograf Substante bronhodilatatoare sau bronhoconstrictoare Trusa de urgenta Testul bronhoconstrictor Se utilizeaza ca substanta bronhoconstrictoare acetilcolina 1% sau histamina 1% sub forma de aerosoli timp de trei secunde. Testul se face prudent , bolnavul trebuie urmarit cu atentie pentru ca aceste substante pot induce o criza dispnee , ceea ce impune a se administra imediat aerosoli cu adrenalina sau alt derivat similar. Interpretare: Daca V.E.M.S. scade cu mai mult de 10-15% fata de valoarea initiala atunci raspunsul farmaco-dinamic este bun. Bolnavii astmatici raspund pozitiv acestei probe si de regula V.E.M.S -ul scade cu peste 20%. Testul bronhodilatator Este cel mai utilizat. Dupa determinarea V.E.M.S.-ului se administreaza pacientului adrenalina 1% sub forma de aerosoli.

Se racordeaza la spirograf pentru a repeta V.E.M.S.-ul fie imediat , fie dupa o pauza in functie de eficienta maxima a substantei administrate. Interpretare: Daca V.E.M.S.-ul creste cu peste 10% fata de valoarea initiala atunci raspunsul farmacodinamic este bun. La bolnavii astmatici si cei bronsici valoarea creste cu peste 20%. 7. Determinarea concentratiei gazelor Obiectivarea insuficientei respiratorii se face curent prin:

 Determinarea SaHbO2% (saturatia oxihemoglobinei) - valoarea normala a acesteia este de 95% si se realizeaza prin metoda oximetriei directe pe sange prelevat din artera , la adapost de aer. Determinarea PaO2 (presiunea partiala a oxigenului) din sange arterial.Valoarea normala a PaO2 este de 91mmHg. Scaderea sub 95% aSaHbO2 si sub 91mmHg a PaO2 exprima hipoxemie si obiectiveaza insuficienta respiratorie. Determinarea PaCO2(presiunea partiala a bioxidului de carbon din sangele arterial) Se realizeaza cu metode variate , cea mai curent utilizata fiind metoda Astrup. Valoarea normala a PaCO2 este de 40(+-)2mmHg Cresterea PaCO2 peste 45mmHg evidentiaza hipercapnie, element deseori insotitor al insuficientei respiratorii. Determinarea pH-ului Se foloseste metoda electrometrica cu ajutorul unor aparate numite pH-metre. O scadere a pH-ului sub 7.35- limita inferioara a normalului obiectiveaza acidoza respiratorie corelata cu unele forme de insuficienta respiratorie. 8. Oxigenoterapia Scopul oxigenoterapiei este acela de a imbogati concentratia de oxigen din aeml inspirat in vederea combaterii starii de hipoxie. Trcerea oxigenului de la plamani in sange este conditionata de: -presiunea partiala a O2 in aerul inspirat coeficientul de solubilitate al oxigenului -starea parenchimului pulmonar starea peretelui alveolar Surse de oxigen Statia centrala de O2 Microstatii Butelii de O2 Precautii in utilizarea surselor de oxigen Pentru ca O2 favorizeaza combustia prezenta trebuie atentionata Pacientii si vizitatorii vor fi atentionati asupra pericolului fumatului , surselor de foc sau uleiurilor.

 Se vor verifica echipamentele electrice din incapere Aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate in partea opusa a sursei de O2 Buteliile de O2 vor fi plasate in pozitie verticala pe un suport si fixate pe perete cu inele metalice departe de calorifer sau soba. Cunoastera de catre personalul care manevreaza oxigenul , a locului de amplasare a extinctoarelor si a modului de utilizare aacestora. Metode de administrare a oxigenului Prin sonda nazala- este metoda cea mai des intalnita,

permitand administrarea oxigenului in concentratie de 25-45%. Poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung , dar nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale. Prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat). Permite administrarea oxigenului in concentratie de 40-60% , accentueaza starea de anxietate mai ales la copii , poate cauza iritatitegumentului fetei. Este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseitatea mastii. Nu se utilizeaza la pacientii cu arsuri la nivelul fetei. Prin ochelari nazali. Sunt prevazuti cu doua sonde ce se introduc in ambele fose nazale. Se utilizeaza in general la copii si pacienti agitati. Prin cortul de oxigen sau izoleta. Este metoda foarte des utilizata la copii. Concentratia oxigenului nu poate depasi 50%. Are dezavantajul ca atmosfera sub cort se incalzeste si se supraincarca cu vapori datorita faptului ca pacientul inspira si expira in acelasi mediu. Oxigenul inhalat nu poate fi umidificat deoarece a trecut prin instalatia de racire ce se afla in interiorul cortului. Necesita o supraveghere mai atenta deoarece cortul poate fi dizlocat de catre pacient. Materiale necesare Sursa de oxigen. Sonda nazala , masca , ochelari.

Umidificator cu apa sterila 2/3 si 1/3 alcool. Romplast pentru fixarea sondei.

Rolul asistentei in administrarea oxigenului Pregateste psihic pacientul. Pozitionarea corecta a pacientului. Verificarea instalatiei. - Dezobstruarea cailor respiratorii. Amplasarea echipamentului. - Masurarea sondei de la nas la tragus. Umezeste sonda cu apa sterila . - Introduce sonda si o fixeaza. Fixarea debitului de oxigen tinand cont de indicatia medicului Aprecierea raspunsului terapeutic (culoarea tegumentelor , respiratia , puls). Supravegherea pacientului pentru depistarea eventualelor complicatii. Supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului. Acordarea suportului psihic. Mobilizarea periodica a sondei. Scoate sonda o data pe zi si o introduce in cealalta nara. Curata echipamentul la terminarea tehnicii . Incidente si accidente Daca recipientul pentru umidificare se rastoarna , lichidul poate patrunde in caile respiratorii asfixiindu-1 prin bronhoembolie de aspiratie. Utilizarea prelungita de oxigen si cu un debit marit poate conduce la iritarea locala a mucoasei nazale , edem alveolar , hemoragie intraalveolara , atelectazie. Patrunderea oxigenului in esofag duce la distensie abdominala. II F TRATAMENT , EVOLUTIE , PROGNOSTIC

Tratament In cazul insuficientei respiratorii acute - reanimare respiratorie se impune imediat si urmareste: Dezobstruarea cailor respiratorii si anume: Tractiunea limbii pentru a se evita alunecarea ei posteroara , cauza frecventa de asfixie. Pozitia bolnavului in decubit ventral sau lateral cu capul mai jos decat trunchiul , pozitie ce favorizeaza eliminarea secretiilor si previne caderea limbii posterior , sau pozitie ortopneica ce favorizeaza respiratia. Intubarea traheala , aspiratia secretiilor. Umidificarea aerului. Oxigenoterapia Terapie folosita pentru combaterea hipoxiei (6-81/minut) Traheostomia - Metoda indicata in obstructii acute ale cailor respiratorii superioare datorate unor traumatisme , inflamatii sau prezentei unor corpi straini. Ventilatie mecanica utilizata in cazuri grave. Tratamenrul medicamentos ce consta in administrarea de analeptice respiratorii , miofilin , mucolitice , proteolitice si antiinfectioase. In aceasta forma morfina si barbiruricele care pot produce moarte subita prin deprimarea centrului respirator bulbar sunt contraindicate. Nu se administreaza oxigen in caz de retentie de CO2 pentru a nu agrava hipercapnia. In cazul insuficientei respiratorii cornice - tratamentul in aceasta forma are in vedere: Oxigenoterapia ce duce la corectarea hipoxemiei (1-31/minut) Tratamentul obstructiei bronsice se face cu bronhodilatatoare (teofilina) , corticoizi (HHC) 100mgla6-8oreI.V. Tratamentul infectiei bronsice utilizeaza antibiotice conform antibiogramei (doxiciclina , ampicilina , gentamicina) Controlul secretiilor bronsice se face prin tratarea corecta a infectiei , printr-o hidratare adecvata , utilizarea de mucolitice (mucosolvin si bronhexin) Tratamentul hipertensiunii pulmonare si cordului

pulmonar cronic ce consta in administrarea de diuretice si digitala (furosemid , digoxin) Intubatia si respiratia asistata impusa in cazuri grave (stop cardio-respirator) Corectarea deficientelor nutritionale printr-un aport caloric de 35-40cal/kg la 24h. Gimnastica respiratorie. Rolul asistentei medicale in ingrijirile pacientilor in urgenta Controlul si asigurarea permeabilitatii cailor aeriene. Aplicarea masurilor de urgenta privind combaterea insuficientei respiratorii. Mentinerea pacientului in pozitia ortopneica. Identificarea factorilor care contribute la exacerbarea manifestarilor clinice si indepartarea lor. Internarea pacientilor in stare grava Suplinirea pacientului in satisfacerea nevoilor fundamentale afectate. Asigurarea suportului psihic. Administrarea tratamentului prescris de medic in functie de etiologie. Observarea unor efecte secundare (tahicardie , aritmii , greata). Masurarea functiilor vitale si notarea lor in foaia de observatie (reevaluare la 15 minute). Determinarea presiunii partiale a oxigenului (Pa02), a C02 (PaC02) si a valorii pH-ului sangvin la o ora. Interventie de urgenta in starile decompensate. Recoltarea probelor sangvine pentru laborator. Hidratarea corespunzatoare pentru fluidificarea secretiilor. Rolul asistentei medicale privind educatia pacientului in respectarea tratamentului la domiciliu. Modul de administrare a tratamentului la domiciliu

Efectele secundare ce pot surveni Regimul alimentar din timpul tratamentului cu corticoizi Masuri de prevenire a crizelor (evitarea factorilor favorizanti). Importanta consumului de lichide. Modul de intretinere si utilizare a aparatului de aerosoli. Necesitatea curelor balneo-climaterice (saline). Regimul de viata echilibrat. Gimnastica respiratorie. Toaleta cavitatii bucale dupa expectoratie si varsatura.

Profilaxia Consta in combaterea si tratarea tuturor cauzalor pulmonare si extrapulmonare care pot determina decompensari respiratorii. Evolutie Depinde de afectiunea cauzala. In final se ajunge frecvent la cordul pulmonar cronic care poate aparea prin doua mecanisme: Mecanism respirator (hipoventilatie alveolara) care duce pe cale reflexa la vasoconstrictie pulmonara. Cand este generalizata aceasta antreneaza tulburari organice aparand hipertensiunea pulmonara.

Mecanism circulator cu reducerea capilarelor pulmonare. Indiferent de forma clinica , insuficienta respiratorie odata aparuta , reflecta evolutia invariabila catre exitus. Toate infectiile acute sau afectiunile care reduc si mai mult functia respiratorie precipita evolutia, grabind deznodamantul. Prognostic Este in functie de reversibilitatea bolii de baza: Bun in astul bronsic. Sever in disfunctii obstructive

 Foarte sever in insuficientele respiratorii restrictive.

II G EDUCATIA PENTRU SANATATE

Educatia pentru sanatate trebuie sa aiba ca obiectiv prevenirea afectiunilor respiratorii prin protejarea aparatului respirator si calirea organismului. Masuri de profilaxie primara Mentinerea unei bune pozitii a corpului. Practicarea exercitiilor fizice si a sportului. Tratarea deformarilor musculo-scheletice din regiunea toracica (deviatii ale coloanei vertebrale , vicii de atitudine , sechele posttraumatice sau de alta natura) prin gimnastica corectiva sau tratament chirurgical. Evitarea fumatului deoarece acesta perturba functiile fiziologice de autocuratire a cailor respiratorii , scade randamentul muncii fizice si intelectuale , performantele sportive , favorizeaza dezvoltarea unui numar mare de imbolnaviri. Evitarea consumului de alcool si droguri-acestea inhiba activitatea centrilor respiratori. Respectarea unui regim de viata si munca echilibrat combinand activitatea fizica si intelectuala. Evitarea eforturilor fizice intense si a stresului. Evitarea respiratului pe gura in anotimpul rece si umed. Evitarea schimbarilor bruste de temperatura. Purtarea de imbracaminte corespunzatore anotimpului. Calirea generala a organismului prin factori naturali. Alimentatia echilibrata in proteine , glucide , lipide si bogata in legume si fructe. Evitarea contactului cu persoane care prezinta afectiuni respiratorii. Evitarea aglomerarilor mai ales in cursul epidemiilor gripale , virale. Tratarea precoce a afectiunilor cailor respiratorii superioare.

 Tratarea afectiunilor care au rasunet si asupra aparatului respirator (anemii , infectii , insuficienta cardiaca). Combaterea obezitatii. Evitarea mediului poluant. Prevenirea tuberculozei.

BIBLIOGRAFIE

GHID DE NURSING - As. LUCRETIA TITIRCA URGENTE MEDICO-CHIRURGICALE -As. LUCRETIA TITIRCA ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI - PROF .DR. I.C. VOICULESCU - PROF .DR. I.C. PETRICU PEDIATRIE TRATAT-EUGEN PASCAL CIOFU -CARMEN CIOFU