Boli ale aparatului respirator

Afectiunile ce beneficiaza de recuperare respiratorie:

A. Boli respiratorii obstructive: BPOC, astm bronsic, bronsiectazia, fibroza chistica, bronsiolita
obliteranta
B. Boli pulmonare restrictive :
a. Boli pulmonare interstitiale: fibroza pulmonara, boli pulmonare profesionale, sarcoidoza,
sclerodermia
b. Deformari ale peretelui toracic: cifoscolioza, spondilita anchilopoetica; c. Boli
neuromusculare cu disfunctie respiratorie
Componentele unui program de recuperare respiratorie
1. Evaluarea statusului functional al pacientului respirator
2. Antrenamentul la efort si alte exercitii fizice terapeutice (exercitiul aerobic, de crestere a fortei
musculare si a mobilitatii)
3. Reeducarea respiratiei
4. Tehnici de drenaj bronsic
5. Preventia si managementul exacerbarilor si infectiilor respiratorii
6. Controlul factorilor alergeni si iritanti
7. Utilizarea corecta si sigura a sistemelor de oxigenoterapie
8. Evaluarea nutritionala si interventii specifice
9. Evaluare si suport psihosocial
10. Medicatie.
11. Implementarea unor programe controlate de tratament la domiciliu
Rolul functiei musculaturii respiratorii si periferice in reabilitarea pulmonara Oboseala
musculara incapacitatea unui muschi odihnit de a continua sa genereze o forta ca raspuns la
sarcina, fenomen reversibil dupa un repaus mai mult sau mai putin indelungat; se intilneste in
situatiile aparitiei unui deficit in transformarea contractiei inspiratorii in presiune: hiperinflatie,
sarcina inspiratorie excesiva in raport cu capacitatea muschilor respiratori (BPOC, astm),
anomalii parietale toracice
Mijloace terapeutice potentiale
Antrenamentul fizic individualizat induce modificari multilaterale, iar la nivel muscular
modificarile sunt de tip metabolic si structural:
1. se imbunatateste capilarizarea
2. creste nivelul de mioglobina,
3. se amelioreaza capacitatea oxidativa prin reducerea acidozei lactice si a productiei de CO2 In
lipsa unei ameliorari corespunzatoare a hiperinflatiei pulmonare dinamice, fizioterapia are un
efect minor asupra cresterii tolerantei la efort; bronhodilatatoarele si chirurgia de reducere a
volumelor pulmonare sunt prioritare fata de fizioterapie si suplimentarea cu oxigen.
Antrenamentul fizic considerat element cheie al recuperarii respiratorii;
o modalitate terapeutica logica intrucit combate inactivitatea fizica, cauza deconditionarii
musculaturii in BPOC
se va adresa grupelor musculare implicate in activitati zilnice curente (ADL), la nivelul
membrelor inferioare si superioare

 vizeaza ameliorarea mai multor domenii: functia musculara, posturarea, coordonarea,

echilibrul si efectuarea eficienta a ADL
Intensitatea efortului in timpul programelor de reabilitare respiratorie
Prescrierea intensitatii optime a efortului fizic din timpul programului de antrenament de
anduranta (efort aerob), pentru cresterea fitnessului cardiorespirator, a pragului de dispnee si de
ameliorare a calitatii vietii, se stabileste pe baza frecventei cardiace maxime din timpul testarii la
efort si prin calculul intervalului optim de frecventa cardiaca, formula Karvonen:
FC recomandata in timpul efortului=(FCmax FCrepaus) x Ir (intensitatea recomandata a
efortului)+FCrepaus Ir este de 60-80% din rezerva de frecventa cardiaca
1.Rinofaringite
Rinofaringita acut
definiie = proces inflamator de etiologie predominant viral , localizat la nivelul mucoasei
naso-faringiene . Este cea mai frecvent boal acut la copil , n special sugar i copilul mic .
Este grupa de vrst la care mucosa nazal i faringian reacioneaz concomitent la infecie. La
vrste mai mari apare fie faringit , fie rinit.
n primii 2-3 ani de via sugarul i copilul mic normal , ngrijii la domiciliu dezvolt 4-6
episoade de rino faringit pe an.
etiologie : 1. Viral ( rino , adeno ,coronavirusuri , rujeolic , rubeolic , enterovirusuri , varicelozosterian)
2.Bacterian i micotic ( supraadugare )- streptococ de grup A , pneumococ ,
haemophilus influenze, stafilococul auriu , micoplasma pneumoniae, meningococ , candida
Raceala ( rinofaringita acuta) este cea mai frecventa boala a copilului mai ales in primii ani de
viata. Majoritatea copiilor fac in medie 6-8 episoade/an, iar cei din colectivitati ( crese,
gradinite) pot ajunge chiar la 10 -12 episoade pe an. Aceasta se intampla datorita imaturitatii
sistemului imun ( lupta impotirva infectiilor) si datorita unui contact prelungit cu alti copii din
colectivitate.
Virusul implicat se transmite fie pe cale aerogena de la persoanele bolnave ( prin starnut
sau tuse) fie prin contact direct cu persoana bolnava.
Stadii de evoluie
Debutul este in general la 1- 3 zile dupa contactul cu virusul; acesta patrunde la nivelul mucoasei
nazale iar organismul raspunde prin cresterea cantitatii de mucus, prin congestia
( inrosirea) si edemul ( umflarea) mucoasei nazale, ceea ce determina aparitia
Perioada de stare
febra ( rar depaseste 38,5 C)
rinoree ( secretii seroase, mucoase la nivelul nasului)
obstructie nazala ( nas infundat) care determina respiratia orala ( copilul respira cu gurita
deschisa)
tuse se datoreaza scurgerii secretiilor din nas in gurita;
la sugari datorita obstructiei nazale apar dificultati in alimentatie, tulburari de somn
copii mai mari acuza dureri la nivelul gatului ( disfagie)
aparitia unor ganglioni mariti de volum sub barbie ( submandibulari) si de o parte si de alta a
gatului ( laterocervicali), asa numita adenopatie satelita care apare ca si o reactie a
organismului la patrunderea virusului
Remisie

Durata medie de evolutie este de 7 10 zile iar tusea poate persista pana la 2-3 saptamani. Nu
exista medicamente care vindeca sau scurteaza evolutia bolii; Antibioticele se administreaza doar
in formele complicate si strict la indicatia medicului specialist.
Semne de severitate :
sugar sub 3 luni :
febra ( ce depaste 39C)
respiratie dificila, suieratoare
alimentatie dificila ( exista risc de deshidratare prin absenta alimentatiei)
somnolenta marcata, adinamie
peste 4 luni :
febra mai mare de 39C ce dureaza de peste 3 zile sau care reapare dupa o perioada de acalmie
agravarea simptomelor, eventual aparitia altora ( somnolenta, varsaturi, diaree)
dureri la nivelul urechii ( otalgie) sau scurgerea de lichid din ureche ( otoree)
persistenta simptomatologiei mai mult de 10 zile, indiferent de varsta copilului
Complicatii :
1. Otita medie acuta este cea mai frecventa complicatie
sugerata de prezenta durerilor auriculare, agitatie, iritabilitate
necesita consult ORL de specialitate
impune administrarea de antibiotice
2. Infectii sinusale cu diferite localizari in functie de varsta copilasului
impun de asemenea consult ORL si tratament antibiotic
3. Pneumoniile sugerate de persistenta/agravarea simptomatologiei; prezenta tusei nu indica
neaparat o afectare pulmonara, de cele mai multe ori aceasta datorandu-se scurgerii secretiilor
din nas in gurita;totusi daca simptomele nu se amelioreaza dupa 7-10 zile, e necesara o noua
evaluare medicala si in functie de aceasta prescrierea sau nu a unor investigatii suplimentare.
Tratament :
In majoritatea cazurilor se poate face ambulator( la domiciliu) insa in urma unei evaluari
medicale. Nu administrati medicamente decat dupa un consult medical. Administrarea
antibioticelor nu scurteaza evolutia bolii si nici nu previne suprainfectia bacteriana. Daca
evolutia sub tratamentul indicat nu este favorabila adresati-va din nou medicului.
Principalele modalitati de tratament sunt:
hidratare corespunzatoare : consum de multe lichide ( ceaiuri caldute, sucuri de fructe, supe)
instilatii cu ser fiziologic, apa de mare cu aspirarea secretiilor ( cu ajutorul pompitelor, batistei
bebelusului); nu sunt indicate decongestionantele nazale mai mult de 2-3 zile intrucat exista
riscul dezvoltarii rinitei chimice( iritarea mucoasei nazale)
mentinerea unei temperaturi normale ( 20-22C) cu evitarea supraincalzirii si infofolirii
copilului
umiditate corespunzatoare, mai ales iarna cand aerul este prea uscat ( prosoape ude pe calorifer,
vase cu apa, eventual umidificatoare)
combaterea febrei cu antitermice ( de tipuil ibuprofen, paracetamol);
Prevenire:
alimentatie variata, bogata in fructe si legume
evitarea zonelor aglomerate si in special a spatiilor inchise
spalarea frecventa a mainilor
aerisirea incaperilor
plimbari frecvente in aer liber chiar daca temperaturile de afara sunt mai reduse

2.Laringitele
definiie = inflamaia laringelui Laringitele pot fi acute si cronice
Sunt de cele mai multe ori complicatii ale rinofaringitelor si constituie o etapa n descinderea
procesului inflamator la trahee, bronhii si plamni. n anumite cazuri se pot ns complica cu
interesarea faringelui (rino-faringite), procesul inflamator putnd descinde la laringe, trahee,
bronhii i plmni sau cuprinznd sinusurile anexe (sinuzite).
Etiologie
- virusuri : adenovirusurile, rinovirusurile, uneori Coxsackie sau ECHO , virus gripal (A, B, C,
D) care prezint tendin la complicaii bronhopulmonare .
- Suprainfecia cu bacterii : pneumococi, streptococi, stafilococi, bacili Pfeiffer, bacili
Friedlander duce la intensificarea reaciei i apariia unui exudat muco - purulent, cu tendin mai
exprimat de extensiune la sinusuri i restul cilor respiratorii
Stadii de evoluie
- Laringitele acute mbrac de obicei o forma cataral, rar purulent i se traduc clinic prin
voalarea vocii i disfonie
- laringita fibrinoas, o complicaie a anginei difterice, uneori i a infeciei cu ali germeni
- laringite cornice -pe fondul procesului inflamator, mucoasa se ngroae i la suprafa apar
zone circumscrise de cheratinizare, leucoplazii, de culoare albicioas, la nivelul crora poate s
apar dup un timp cancerul
Complicaii
- spasm laringian sau al unui edem al glotei, mucoasa edemaiat obstrueaz orificiul producnd
ceea ce se numete pseudocrup. Ultima complicaie survine n special n cazul unor infecii cu
streptococi hemolitici sau bacili Pfeiffer, dar i n cadrul unor reacii inflamator alergice
determinate de nepturi de insecte. Este i urmarea aciunii unor gaze toxice.
Tratament
Medical
Prevenire
evitarea zonelor aglomerate si in special a spatiilor inchise
spalarea frecventa a mainilor
aerisirea incaperilor
3.Adenoamigdalite
Amigdalele si tesutul adenoidian (vegetatiile adenoide, gresit denumite polipi) fac parte din
asa-numitul inel Waldeyer situat la nivelul faringelui. Acesta este o poarta de aparare
impotriva infectiilor si joaca un rol important in dezvoltarea sistemului imun, sintetizand
limfocitele B. Principalele probleme ale amigdalelor si tesutului adenoidian sunt infectia si
hipertrofia (marirea exagerata).
Principala bacterie (microb) care produce amigdalita acuta este streptococul beta-hemolitic
grup A (SBHGA) . Copiii cu infectii acute dovedite ca fiind cu SBHGA trebuie tratati cu
antibiotic, antibioticul de electie fiind penicilina, acest microorganism pastrandu-si
sensibilitatea fata de penicilina. In cazul alergiei la penicilina, pot fi folosite antibiotice din alte
clase (macrolide, cefalosporine) insa numai dupa prescriptia medicului! In ultima vreme exista si
la noi in tara teste rapide de depistare a SBHGA pentru a putea institui tratamentul fara
intarziere. Durata unui tratament corect in cazul infectiilor cu SBHGA este de 10 zile, urmand ca
la minimum 72 de ore de la terminarea curei de antibiotic sa se repete examenul bacteriologic al
secretiei faringiene.

Amigdalita acut este inflamaia amigdalelor palatine, de cauz infecioas (viral,

bacterian sau fungic), este de cauz viral, agenii patogeni implicai fiind adenovirusuri,
rinovirusuri, virusuri coxsackie, virusul herpes simplex i alte tipuri de virusuri herpetice.
Amigdalita cronica reprezinta inflamatia cronica a amigdalelor palatine aparuta n urma
infectiilor
acute
repetate
ale
acestora.Cei
mai
frecventi
patogeni
care
determina amigdalita cuprind: adenovirusul, epstein-barr virus, streptococii grup betahemolitic, haemophilus influenzae si staphylococus aureus
4.Bronita
definiie = process inflamator localizat la mucoasa bronhiilor , frecevent ntlnit la copilul
mic
Etiologie
- factori infecioi virali , bacterieni ( pneumococ , stafilococ , streptococ)
-factori fizico- chimici pulberi , vapori
-alergizani - polenuri , medicamente corpi bacterieni
Factori predispozani : distrofia, rahitismul , diateza exudative , condiii deficitare de mediu i
alimentaie
Stadii de evoluie
-forma acut stare febrile moderat , cefalee, oboseal i tuse uscat .Devine chinuitoare n
cursul nopii .Dispneea este rar ntlnit .La auscultaie se percep raluri bronice uscate sau
umede ( ronflante , sibilante , buloase )
- form cronic - pot varia de la usoare la severe. Conditia are o durata mai lunga de manifestare
de la cateva luni la ani. In cazul bronsitei cronice, bronhiile continua sa fie inflamate, iritate si sa
produca mucus in exces.
Exista mai multe tipuri de manifestari ale bronsitei care depind in functie de tipul bolii si de
gravitatea acesteia:
- Bronsita acuta apare cel mai frecvent dupa o infectie a cailor aeriene superioare cum ar fi
racelile comune sau sinuzita. Persoanele afectate pot prezenta simptome cum sun frisoane, dureri
musculare, congestie nazala si durere faringiana.
- Tusea este un simptom frecvent al bronsitei. Aceasta poate fi uscata sau productiva. Productia
semnificativa de mucus sugereaza afectarea cailor aeriene inferioare si chiar a plamanilor. In
acest caz pot exista simptome sugestive pentru penumonie.
- Tusea poate dura mai mult de 2 luni. Tusea puternica si continua poate duce la aparitia durerilor
toracice si abdominale. Tusea poate fi atat de severa incat sa determine leziuni ale peretelui
toracic sau chiar lesinul pacientului.
- Wheezing-ul poate sa apara datorita contractiei musculaturii bronsice si a inflamatiei cailor
respiratorii. In acest caz pacientul poate prezenta dispnee.
- Bronsita astmatiforma cuprinde o combinatie de wheezing si dispnee alaturi de simptomele
bronsitei.
- Cefalee
- Stare generala alterata
- Frisoane
- Dispnee
- Durere sau senzatie de strangere la nivelul toracelui.
Complicaii

Tusea severa care interfera cu odihna si somnul poate fi redusa prin medicamente antitusive.
Wheezing-ul poate raspunde la inhalatiile cu albuterol sau fluticasone si salmeterol care dilata
caile respiratorii.
Daca febra continua mai mult de 4-5 zile este necesar un consul medical pentru a exclude
pneumonia.
Tratament
-repaus la pat
-ncpere cu 18-20C , aerisit
-buturi calde
-antibiotice la copii distrofici cu forme trenente sau complicate bacterian
Prevenire
- izolare bolnavi
-evitarea camerelor reci
5.Broniectazia
definiie = boala cronic caracterizat prin dilataia anormal, permanent a bronhiilor cu
leziuni destructive ireversibile a peretelui bronic i supuraie bronic exprimat prin tuse i
expectoraie
Etiologie
Infecii bronice repetate mai ales la vrsta copilriei .
Stadii de evoluie , manifestri clinice
Simptome tusea frecvent, matinal, cu expectoraie abundent mucopurulent , la schimbarea
poziiei dup somn (n broniectazii posterioare sau anterioare) pe parcursul zilei (localizare
apical), nocturn (localizare central) expectoraii matinale(toaleta bronic), la schimbarea
poziiei, dup efort, drenaj postural, kineziterapie, mucopurulente, purulente, cu miros fetid
wheezing: sindrom bronhoobstructiv n astm, etiologie micotic , vibraii mari transtoracice la
palpare raluri localizate subcrepitante, se atenueaz dup tuse, tratamente matitate, submatitate
pulmonar localizat diminuarea murmurului vezicular, respiraie suflant, bronhofonie .
Manifestri extrarespiratorii paloare, astenie, febr intermitent, retard staturoponderal, cefalee,
anxietate
Complicaii
- bronhopneumonii
- abcese pulmonare (bronectazii abcedate)
- fistule bronho-pleurale ducnd la empiem thoracic , bronho-esofagiene sau bronhodiafragmatice, ultimele cu producere de abcese subfrenice sau chiar hepatice.
- toate aceste leziuni duc la scleroz pulmonar i cord pulmonar
Tratament medical , kinetoterapie
Drenaj postural, kineziterapie respiratorie, tapotament toracic, gimnastic respiratorie, tuse
asistat - se efectueaz sistematic, zilnic(toaleta respiratorie matinal)
Vitaminoterapie (A; E; D; B5, B15, C) cure consecutive de 2-3 sptmni cu diferite grupuri de
vitamine, in perioada de remisiune clinic, n lipsa expectoraiilor purulente Remedii
antianemice (preparate de fier, acid folic)
6.Astmul bronic
definiie =sindrom caracterizat prin accese paroxistice de dispnee expiratorie i tuse
Etiologie

n cazul cnd crizele sunt declanate de prezena n mediul ambiant a unor substante
sensibilizante astmul se numeste extrinsec sau atopic. De cele mai multe ori este vorba de
substane de natura organic (polen, pene, fire de pr, spori de ciuperci, alte structuri de origine
vegetal sau animal) .
Cealalt form de boal, astmul intrinsec, se caracterizeaz prin crize declanate de
efortul fizic, aerul rece, emoii, infecii ale cilor respiratorii n special cu virusuri.
Stadii de evoluie , manifestri clinice
In perioada de stare se contureaza un sindrom de insuficienta respiratorie acuta de tip
expirator, ce evolueaza in afebrilitate (cu exceptia cazurilor care prezinta concomitent si o
infectie) si se caracterizeaza prin:
polipnee la sugar
bradipnee la copilul mic
dispnee expiratorie
wheezing
tuse, initial spastica, uscata, apoi productiva
tiraj intercostal.
La examenul clinic obiectiv se poate constata:
a) la inspectie:
pacient anxios, in ortopnee
batai preinspiratorii ale aripioarelor nazale
torace destins, fixat in inspir
tiraj intercostal.
b) la percutie:
hipersonoritate pulmonara cu zone de matitate (atelectazii pulmonare)
diminuarea ariei matitatii cardiace.
c) la palpare:
hepatosplenomegalie
aparenta
(datorita
emfizemului
obstructiv
viscerele coboara sub rebordul costal).
d) la auscultatie:
raluri ronflante, sibilante si uneori subcrepitante (zgomotul de porumbar)
diminuarea murmurului vezicular in zonele atelectatice
cresterea frecventei cardiace.
n formele usoare crizele sunt scurte, cu durata sub o ora, cu dispnee, wheezing si tuse.
Frecventa respiratorie este normala sau depaseste doar cu 30% valoriile medii din repaus. Nu
exista tiraj, musculatura respiratorie accesorie nu intra in functiune, copilul poate vorbi, nu
prezinta cianoza, iar wheezing-ul este prezent doar la sfarsitul expirului. Saturatia O2 in sangele
arterial este peste 95%.
In formele moderate copilul are dispnee moderata, wheezing atat in inspir cat si in expir,
foloseste muschii respiratori accesori, prezinta tiraj suprasternal si intercostal, iar vorbirea este
sacadata (nu poate termina o propozitie formata din 5-6 cuvinte). Frecventa respiratorie este cu
30-50% mai rapida decat in mod normal, iar saturatia de O2 de 90-95%.
Forma severa de astm bronsic ( stare de rau astmatic sau status astmaticus) se
caracterizeaza prin crize ce dureaza mai mult de 24 de ore si nu cedeaza la medicatia
bronhodilatatoare uzuala. Reprezinta o urgenta medicala, 1 pana la 3 % din pacienti ajung la
deces.

Manifestarile din partea aparatului cardiovascular cuprind:

colapsul cardiovascular (hipotensiune arteriala cu tahicardie)
cordul pulmonar acut (cardiomegalie,hepatomegalie, jugulare turgescente cu
reflux hepato-jugular, edeme, oligurie)
puls paradoxal
Semne neuro-psihice:
diminuarea starii de constienta
tulburari de vedere
incoordonare motorie
coma
edem cerebral acut, datorat hipoxiei si hipercapniei.3
Sunt considerate semne de gravitate:
tahicardia
pulsul paradoxal
cianoza centrala
lipsa de ameliorare la doze acceptabile de 2 agonisti.
Formele severe de astm bronsic asociaza si sindrom de deshidratare acuta, datorita
aportului scazut de lichide si pierderilor crescute pe cale respiratorie, cu dezechilibre
hidroelectrolitice si acido-bazice (acidoza mixta decompensata cu pH<7,3).2
Pentru evaluarea gravitatii crizei au fost propuse diferite scoruri de gravitate, bazate pe
elemente clinice si paraclinice:
ELEMENT
CIANOZA

CLINIC

absenta

prezenta cand respira in

aerul din camera

2
prezenta cand respi
intr-o atmosfera de 4
O2
redus/absent
marcat

MURMUR VEZICULAR
normal
inegal
WHEEZING
absent
moderat
UTILIZAREA MUSCULATURII
absenta
moderata
maxima
ACCESORII
FUNCTIA CEREBRALA
normala
agitatie/somnolenta
coma
Scor:
1
=
forma usoara
2-3
=
forma medie
3-4
=
forma potential severa
5
=
stare de rau astmatic
pentru aprecierea gravitatii unei crize de astm la copil (International Consensus Report on the
Diagnosis and Management of Asthma)4
Parametru
Usor
Mediu
Sever
Iminenta
respiratiei
Dispnee
la mers
la vorbit
in repaus
Pronunta
fraze
propozitii
cuvinte
Comportament
normal/
anxios
agitat,cianotic,
confuz,
agitat
transpirat
somnolent, comat
Frecventa Respiratorie normala/
crescuta
rapida
bradipnee
putin crescuta
>40(1-5ani)
>30(>6 ani)

Utilizarea
m.resp.accesori
Raluri
Frecventa Cardiaca
Puls paradoxal

nu

moderata

importanta

respiratie paradox

moderate
intense
intense
silentiu respirator
<100
100-120
>120
bradicardie
absent
10-20mm Hg
>20mmHg
absent prin e
<10mmHg
musculaturii
PEF(%)
>80
60-80
<60
PaO2(mmHg)
normala
>60
<60
PaCO2(mmHg)
<45
<45
>45
SaO2(%)
>95
91-95
<90
Frecventa respiratorie normala la copil in functie de varsta:
<2 luni
<60/min
2-12 luni
<50/min
1-5 ani
<40/min
6-8 ani
<30/min
Frecventa cardiaca in functie de varsta (limita superioara admisa):
2-12 luni
<160/min
1-2 ani
<120/min
2-8 ani
<110/min
Criteriul clasic pentru afirmarea starii de rau astmatic este lipsa de raspuns la doua
administrari succesive de adrenalina s.c., la interval de 30 de minute. Evolutia poate fi fatala,
uneori in cateva minute sau ore, sau favorabila sub terapie intensiva, alteori pot aparea
complicatii (pneumotorax, pneumomediastin).
Diagnosticul pozitiv ridica dificultati la sugari si copiii mici, pana la 5 ani. Episoade de
wheezing si tuse pot aparea si in cadrul altor afectiuni la copii ce nu au astm, in special la cei sub
3 ani.
Au fost descrise trei categorii de wheezing la copiii cu varsta mai mica de 5 ani:
a) Wheezing-ul precoce tranzitor al sugarului si copilului mic, care dispare dupa primii 3
ani de viata si este asociat cu prematuritatea si expunerea la fum de tigara.
b) Wheezing-ul precoce persistent, cu debut inaintea varstei de 3 ani, dar care persista
peste aceasta varsta. Acesti copii prezinta episoade recurente de wheezing asociate cu
infectii virale acute ale cailor respiratorii. Nu exista istoric familial pentru atopie.
c) Wheezing-ul cu debut tardiv, dupa varsta de 3 ani. Acesti copii dezvolta astm bronsic
care persista pe toata perioada copilariei si la o parte din cazuri si in viata adulta. Au
antecedente heredo-colaterale de atopie, mai frecvent manifestari alergice cutanate de
tipul eczemelor.
GRAD DE
MANIFESTARI CLINICE INAINTE
SIMPTOME
FUNCTIE
SEVERITATE
A TRATAM.
NOCTURNE PULMONARA
simpt mai rar de 2 ori/saptamana
FEV1 sau PEF
absenta simpt si activitate normala mai rar de 2 mai
ASTM USOR
intre exacerbari
ori pe luna
mare de 80%
INTERMITENT
exacerbari de scurta durata
Variabilitate
a
PEF mai mica de
20%
simpt mai frecvent de 2 ori mai frecvent de FEV1 sau PEF
ASTM USOR
/saptamana
2 ori pe luna
mai

PERSISTENT

dar mai putin de 1 data/zi

activitatea poate fi afectata
exacerbari

mare de 80%
Variabilitate
a
PEF de
20-30%
simpt zilnice
mai frecvent de FEV1 sau PEF
ASTM
utilizare
zilnica
de
2 1
data pe 61-79 %
MODERAT
agonisti,inhalator
saptamana
Variabilitate
a
PERSISTENT
activitate fizica afectata de exacerbari
PEFmai mare de
30%
simpt permanente
frecvent
FEV1 sau PEF
ASTM SEVER
activitate fizica
mai
PERSISTENT
limitata
mic de 60%
exacerbari frecvente
Variabilitate
a
PEF mai mare
de 30%
Ghidurile de diagnostic si tratament al astmului bronsic(Global Initiative for Asthma
Managem
Unii autori descriu la copil patru fenotipuri astmatice:
1. Wheezing-ul tranzitor al sugarului si copilului mic ( pana la 3 ani). Apare in primii 3
ani de viata, ulterior dispare la 2/3 din copii. Este asociat cu infectii cu VSR, lipsesc
antecedentele heredo-colaterale de astm bronsic si markerii de atopie, iar prognosticul
este favorabil.
2. Wheezing-ul non-atopic al prescolarului si scolarului mic. Apare dupa varsta de 3 ani;
copiii prezinta antecedente de infectii precoce cu VSR, iar obstructia aeriana este in
relatie cu infectiile virale respiratorii.
3. Wheezing-ul/astmul persistent mediat de IgE. Se asociaza cu un grad inalt de atopie,
hiperreactivitate bronsica si probe ventilatorii modificate.
4. Astmul cu debut tardiv in copilarie. Este cel mai recent descris fenotip astmatic,
debuteaza in timpul sau imediat dupa pubertate, afecteaza predominent sexul feminin si
are o rata de remisie redusa.3
Complicaii
Astmul bronsic este o afectiune cronica, ce evolueaza cu ameliorari si agravari
imprevizibile.
In absenta tratamentului la 25% din pacienti crizele dispar in mod spontan, la 15%
evolueaza spre ameliorare cu crize mai rare si mai usoare spre pubertate. Cu tratament de fond al
bolii (desensibilizare) numarul cazurilor care se vindeca si au evolutie favorabila este mai mare.
Complicatiile includ starea de rau astmatic, complicatiile mecanice : pneumotorax,
pneumomediastin si complicatii ale terapiei cu corticosteroizi.
Sunt considerate semne de alarma:
frecventa cardiaca prea mica pentru starea pacientului
scaderea frecventei respiratorii in absenta semnelor de ameliorare a oxigenarii
(oboseala musculara)
extremitati reci cu timp de recolorare prelungit (peste 3 secunde)
variatii ale starii de constienta
agitatie, anxietate
dureri toracice - cardiace, ischemice (rar)
de

pneumotorax sau pneumomediastin spontan.

Tratament
Corectarea deficitului respirator prin diverse tehnici ale kinetologiei
Kinetologia respiratorie este un mijloc principal terapeutic si de recuperare pentru deficitul
respirator din cadrul bolilor bronhopulmonare sau extrapulmonare cu rasunet
respirator.Kinetologia respiratorie are o plaja larga de obiective,metode si metodologii adaptate
in vederea corectarii diverselor mecanisme perturbate ale functiei respiratori.
OBIECTIVE

scaderea costului ventilatiei si tonifierea musculaturii respiratorii

ameliorarea distributiei intrapulmonare a aerului

egalizarea rapoartelor V/Q

corectarea schimburilor gazoase si a gazelor din sange

readaptare la efort

reinspectia socio-profesionala

indepartarea factorilor organici, functionali si psihici, ce sunt sau pot deveni factori
de intretinere sau agravare a deficitului functional respirator

corectarea tuturor conditiilor de habitat de munca, a deprinderilor, a tuturor

influentelor exterioare ce reprezinta conjuncturi determinate sau agravate pentru
evolutia bolii. In aceasta categorie intra:
o
fumatul
o
tipul muncii
o
regimul de viata
o
alimentatia
o
prevenirea bolilor intercurente mai ales a virozelor
o
evitarea alergenilor.
ALGORITM DE ABORDARE KINETICA
In faza de criza:

posturare intr-o postura relaxanta si facilitatoare a respiratiei cat mai adecvata

dezobstructie bronsica prin drenaj adaptat

relaxarea musculaturii expiratorii, facilitarea expectoratiei, reducerea tusei iritative

cresterea circulatiei pulmonare prin masajul reflex al tesutului conjunctiv sau

masajul segmentar pe zonele C3-C8, D1-D9 si zonele intercostale 6-9

controlul si coordonarea respiratiei - inspirari lente, profunde cu apnee scurta

postinspiratorie, expiruri prelungite, fara efort, aerul dirijat printre buzele
stranse. Miscarile abdomenului (respiratia diafragmatica) vor fi amplificate.
Pentru efecte spasmolitice si antiinflamatorii bronsice (edem congestie - secretie) se pot utiliza
urmatorarele procedee fizice:

ultrasunet aplicat paravertebral intre D1-D10 (0.2 W/cm2 3 minute + 3 minute),

intercostal -spatiile 6-7 si 7-8 (0.4 W/cm2 cate 2 minute pe fiecare hemitorace) si
subclavicular (0.2 W/cm2 cate 30 de secunde stanga/dreapta)

bai ascendente Haufe pe membre superioare si/sau inferioare

proceduri calde : cataplasma, unde scurte, impachetari la trunchi, etc

Intre crize:

invatarea si utilizarea unor elemente sau metode de relaxare

invatarea si utilizarea unor posturi

o
relaxante si facilitatoare ale respiratiei din decubit, asezat si ortostatism
o
de drenaj bronsic

invatarea drenajuli si autodrenajului

invatarea unei tuse corecte

invatarea unor modalitati de reeducare a respiratiei

invatarea unor programe de exercitii pentru corectarea diferitelor deficite musculoscheletale

invatarea unor modalitati de crestere a capacitatii de efort

POSTURI RELAXANTE SI DE FACILITARE A RESPIRATIEI
Observand bolnavii bronhopulmonari se constata ca, intuitiv unii dintre acestia adopta in
anumite momente mai dificile (criza de dispnee, chinte de tuse) unele pozitii particulare ale
trunchiului si chiar ale intregului corp, pozitii care le usureaza starea de disconfort respirator.
O respiratie corecta nu se poate concepe decat intr-o pozitie relaxanta care nu provoaca
disinergii musculare. Postura corecta respiratorie cuprinde intreg corpul inclusiv capul, bazinul,
membrele si coloana vertebrala la care, desi nu participa la mecanismul ventilator, pozitia si
forma lor, influenteaza prin musculatura intersegmentara pozitia si echilibrul toracoabdominal,
elementul motor al respiratiei.
Totusi trebuie sa facem o diferenta intre postura corecta a respiratiei normale, pe care
gimnastica profilactica sau corectiva tinde sa o realizeze si postura facilitatorie respiratorie a
dispneicului, respectiv posturile relaxante.
Pentru marele dispneic in criza, pozitia in ortostattism facilitatoare este: spatele rezemat de
perete, coloana usor cifozata, trunchiul usor flectat, umerii cazuti cu membrele inferioare usor
flectate di genunchi. Aceasta pozitie relaxeaza abdomenul permitand o respiratie mai usoara.
Din asezat se utilizeaza o postura cu trunchiul flectat si nu sprijinit de spatarul scaunului.
Membrele inferioare flectate, cu talpile pe sol, antebratele in sprijin pe coapse.
In aproape toate posturile descrise exista un factor comun si anume flectarea trunchiului.
Aceasta postura este adoptata in special in disfunctii obstructive si permite diafragmului sa
participe cu usurinta la ventilatie, blocandu-se in acelasi timp toracele superior.
Pozitia flectata a trunchiului (30-40o) scade tensiunea in muschii abdominali, scade
presiunea viscerelor pe diafragm, avand premisele mobilizarii acestuia cu cresterea ventilatiei
lobilor pulmonari inferiori si a zonelor biliare. Senzatia de dispnee scade prin disparitia
hipertoniei musculaturii inspiratorii din zona gatului-umerilor-toracelui superior, zonele
proprioceptive de la acesti muschi ne mai transmitand impulsuri de tensiune inadecvata.
Obiective

Relaxarea musculaturi abdomino-toracice

Facilitarea respiratiei abdominale

Facilitarea tusei si eventual a unui drenaj bronhic.

POSTURI DE RELAXARE SI DE FACILITARE A RESPIRATIEI DIN DECUBIT
A. DECUBIT DORSAL
CAPUL
Sprijin pe o perna mica (umerii nu sunt pe perna) sau un sul la nivel cervical.
TRUNCHIUL
Intins la orizontala
Ridicat la 45o , sprijinit de perne sau prin ridicarea partii de la capul patului.
MEMBRELE SUPERIOARE

Bratele in abductie de 30o 40o , antebratele stau sprijinite pe doua perne de o parte si de
alta a corpului
Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului
Relaxate pe pat, pe langa corp.
MEMBRELE INFERIOARE
Intinse, sub coapse si genunchi o alta perna care flecteaza usor soldurile si genunchii,
picioarele cu degetele in sus se sprijina pe un suport
Genunchii flectati la 90o cu plantele pe pat
Genunchii flectati la 60o in sprijin pe perna, plantele pe pat
In pozitia turceste
B. DECUBIT LATERAL
CAPUL

Sprijinit pe o perna mica sau un sul la nivelul cervical

TRUNCHIUL

La orizontala cifozat

Ridicat la 45o , sprijinit de perne sau prin ridicarea partii de la capul patului
MEMBRELE SUPERIOARE

Bratele in abductie de 30o 40o , antebratele incrucisate la nivelul abdomenului

Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

Relaxate pe langa corp

Relaxate, in abductie de 60o 80o

MEMBRELE INFERIOARE
Intinse unul peste celalalt
Genunchii flectati la 90o
Genunchii flectati la 60o
Soldurile si genunchii flectati
Unul intins, altul flectat.
POSTURI DE RELAXARE SI DE FACILITARE A RESPIRATIEI DIN ASEZAT
A. ASEZAT IN PAT
CAPUL
Usor flectat
TRUNCHIUL
Usor cifozat
MEMBRELE SUPERIOARE

Bratele in abductie de 30o 40o , antebratele incrucisate la nivelul abdomenului

Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

Relaxate pe langa corp

Abduse si flectate mentin genunchii

MEMBRELE INFERIOARE
Intinse, sub genunchi o perna care flecteaza usor genunchii, picioarele cu degetele in sus
se sprijina pe un suport
Coapsele flectate, genunchii flectati la 90o cu plantele pe pat
Coapsele flectate, genunchii flectati la 60o in sprijin pe o perna, plantele pe pat
In pozitia turceste

 Unul inins, unul flectat.

B. ASEZAT IN PAT CU SPRIJIN POSTERIOR
CAPUL

Sprijinit pe perna mica (umerii nu sunt pe perna) sau un sul la nivel cervical
TRUNCHIUL

Ridicat peste 45o , sprijinit de perne sau prin ridicarea partii de la capul patului
MEMBRELE SUPERIOARE

Bratele in abductie de 30o 40o, antebratele stau sprijinite pe doua perne de o parte
si de alta a corpului

Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

Relaxate pe pat, pe langa corp.

MEMBRELE INFERIOARE
Intinse, sub coapse si genunchi o alta perna care flecteaza usor soldurile si genunchii,
picioarele cu degatele in sus se sprijina pe un suport
Genunchii flectati la 90o cu palmele pe pat
Genunchii flectati la 60o in sprijin pe o perna, plantele pe pat
In pozitia turceste.
C. ASEZAT IN PAT CU SPRIJIN ANTERIOR
CAPUL

Usor flectat
TRUNCHIUL

Usor cifozat
MEMBRELE SUPERIOARE

Bratele in abductie de 60o-80o, flectate la 90o, antebratele incrucisate pe o perna pe

suprafata de sprijin

Bratele in abductie de 60o-80o, flectate, un antebrat pe o perna pe suprafata de

sprijin, celalalt sprijina capul

Bratele in abductie de 60o-80o, flectate, antebratele pe o perna pe suprafata de

sprijin, sprijina capul
MEMBRELE INFERIOARE
Intinse, sub genunchi o perna care flecteaza usor genunchii, picioarele cu degetele in sus
se sprijina pe un suport
Coapsele flectate, genunchii flectati la 90o cu plantele pe pat
Coapsele flecate, genunchii flectati la 60o in sprijin pe o perna, plantele pe pat
In pozitie turceste
Unul intins, unul flectat
D. ASEZAT LA MARGINEA PATULUI
CAPUL

Usor flectat
TRUNCHIUL

Usor cifozat
MEMBRELE SUPERIOARE

Bratele in abductie de 30o - 40o antebratele incrucisate la nivelul abdomenului

Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

Relaxate pe langa corp


Bratele in abductie de 30o - 40o usor flectate, mainile pe coapse

Bratele in abductie de 50o - 60o, antebratele in sprijin pe coapse

MEMBRELE INFERIOARE

Flectate, cu talpile pe sol

E. ASEZAT PE SCUN CU SPRIJIN POSTERIOR
CAPUL
In usoara flexie
TRUNCHIUL
Sprijinit de perne, pozitionate intre coloana vertebrala usor cifozata si spatarul scaunului
MEMBRELE SUPERIOARE
Bratele in abductie de 30o - 40o mainile stau sprijinite pe coapse
Flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului
Relaxate pe langa corp
MEMBRELE INFERIOARE

Flectate , cu taloanele pe sol

F. ASEZAT PE SCAUN CU SPRIJIN ANTERIOR (o masa)
CAPUL

Usor flectat
TRUNCHIUL

Usor cifozat
MEMBRELE SUPERIOARE
Bratele in abductie de 60o - 80o , flectate la 90o , antebratele incrucisate pe o perna pe
suprafata de sprijin

Bratele in abductie de 60o - 80o , flectate, un antebrat pe o perna pe suprafata de

sprijin , celalalt sprijina capul

Bratele in abductie de 60o-80o, flectate, antebratele pe o perna pe suprafata de

sprijin, sprijina capul
MEMBRELE INFERIOARE

flectate, cu talpile pe sol

Cateva variante pe care de asemenea le-am indicat:

sezand, pe pat sau pe podea, genunchii sunt flectati, plantele pe sol, bratele atarna pe
langa corp, trunchiul usor flectat

pozitia mahomedana

sezand pe gambe si talpi, mainile pe coapse, trunchiul usor flectat

POSTURI DE RELAXARE SI DE FACILITARE A RESPIRATIE DIN ORTOSTATISM
A. ORTOSTATISM
CAPUL

drept

usor flectat
TRUNCHIUL

in ax, coloana dreapta cat mai intinsa, abdomenul retras la planul trunchiului si
bazinului

aplecat
MEMBRELE SUPERIOARE

atarna simetric pe langa corp

atarna relaxate


abduse la 60o-80o mainile in sprijin pe coapse
MEMBRELE INFERIOARE

intinse (genunchii intinsi). Centrul de greutate cade in mijlocul poligonului

picioarelor. Totul cat mai decontractat

usor flectate
B. ORTOSTATISM CU SPRIJIN POSTERIOR
CAPUL

in usoara flexie
TRUNCHIUL

flectat, sprijin la nivelul bazinului

flectat, sprijin la nivel dorso-sacrat, cu aplatizare lombara

MEMBRELE SUPERIOARE

bratele in abductie de 60o-80o mainile stau sprijinite pe coapse

flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

relaxate pe langa corp

MEMBRELE INFERIOARE

usor flexate

intinse
C. ORTOSTATISM CU SPRIJIN ANTERIOR (O MASA, DULAP, ETC)
CAPUL

usor flectat
TRUNCHIUL

usor flectat

usor flectat cu sprijin abdominal

MEMBRELE SUPERIOARE

bratele in abductie de 60o-80o , flectate la 90o , antebratele incrucisate pe o perna pe

suprafata de sprijin

bratele in abductie de 60o-80o , flectate ,si un antebrat pe o perna pe suprafata de

sprijin, celalalt sprijina capul

bratele in abductie de 60o-80o , antebratele pe o perna pe suprafata de sprijin,

sprijina capul
MEMBRELE INFERIOARE

usor flectate

intinse
D. ORTOSTATISM CU SPRIJIN LATERAL
CAPUL

in usoara flexie

drept
TRUNCHIUL

usor flectat

in ax, coloana dreapta cat mai intinsa, abdomenul retras la planul trunchiului si
bazinului
MEMBRELE SUPERIOARE

flectate, preseaza o perna la nivelul abdomenului

relaxate pe langa corp

unul relaxat pe langa corp, celalalt abdus la 60o-80o , flecatat, antebratul pe suprafata
de sprijin
MEMBRELE INFERIOARE

usor flectate

unul intins, celalalt usor flectat

METODE SAU ELEMENTE DE RELAXARE
In mod cu totul deosebit, pentru pacientul bronhopulmonar relaxarea devine o metoda
terapeutica de mare importanta uneori de neinlocuit.
Obiective ale relaxarii:

inlatura o serie de conditii inhibitorii care perturba comanda ventilatorie

reechilibreaza tonusul muscular general si al musculaturii respiratorii in special

reinstaland antonia (reglarea tonica armonioasa) in contrast cu paratonia bolnavului
respirator(starea dereglata de hiper-sau de hipotonie musculara)

reprezinta teoretic si practic singura metoda de abordare a verigii fiziopatologice

integrative a asa numitei stari de tensiune inadecvata cum numeste Cambell
dispneea bronhopulmonara

scade cererea de oxigen a organismului ca si productia de dioxid de carbon.

Anxietatea, tensiunea crescuta musculara determina consum de oxigen si producere
de dioxid de carbon crescute

poate reprezenta la unii astmatici, o reala terapie pentru prevenirea si oprirea crizelor
paroxistice, diminuand nevoia de simpatomimetice deoarece se stie ca hiper
activitatea emotionala este un stimul pentru bronhospasm, dispnee si tuse

imbunatateste starea psihoemotionala a bolnavului, fiind indisolubil legata de

psihoterapie
POSTURI SI REGULI DE DRENAJ BRONSIC ASISTAT SI INDEPENDENT
In tratament si mai ales in recuperarea bronhopulmonarilor cronici, un obiectiv de prim ordin
este dezobstructia bronsica in cadrul caruia evacuarea secretiilor este componenta principala.
Kinetoterapia are un rol deosebit de important in evacuarea bronsica putand interfera procesele
care conditioneaza in mod natural migrarea secretiilor. Drenajul de postura este determinant dar
va trebui sa fie ajutat de cei 3 factori facilitatori si anume:
1. Fluxul expirator indispensabil pentru evacurarea bronsica (in expir fortat in timpul
tusei). Pentru ca fluxul de aer expirator sa fie eficace trebuie sa se atinga un prag
minim al vitezei de flux. Aceasta viteza este direct proportionala cu volumul de aer
expirat si invers proportionala cu suprafata de sectiune bronsica. Deci, evacuarea
secretiilor va fi urmata de un flux expirator crescut dar pentru a se evita reinspirarea
secretiilor trebuie sa fie lent.
2. Presiune externa exercitata pe torace in timpul expirului mareste fluxul expirator. La
copii drenajul asociat cu aceasta presiune este foarte util.
3. Vibratiile toracice externe ajuta la desprinderea secretiilor de pe pereti.
Scopul drenajului de postura este deci de a facilita evacuarea secretiilor si se executa cu ajutorul
gravitatiei, care determina scurgerea oricarui fluid pe baza gradientului de inaltime. Secretiile se
vor scurge spre caile bronsice mari si trahee, de unde sunt scoase prin tuse sau aspiratie.
REGULILE DRENAJULUI BRONSIC

inaintea drenajului, cu 10-15 minute se vor administra aerosoli

se va efectua inainte de masa

drenajele se vor executa de minim 3 ori pe zi

drenajul intregului plaman va dura 40 minute, cu o durata de 10 minute pe fiecare

pozitionare

zonele in care este localizata afectiunea vor fi drenate primele

modelul de lucru al drenajului poate fi urmatorul:

o
2*10 respiratii cu inspir profund chiar fortat pe nas; expir profund chiar
fortat pe gura, timp in care deasupra segmentului drenat se executa vibratii
manuale sau mecanice
o
In perioada pauzelor pacientul respira normal nefortat, timp in care tuseste si
expectoreaza, deasupra segmentului drenat executandu-se tapotamente
Obiectivele drenajului bronsic:

dezobstructia bronsica,facilitarea evacuarii secretiilor, cu ajutorul gravitatiei, care

determina scurgerea oricarui fluid pe baza gradientului de inaltime

invatarea acestor posturi de catre pacient pentru utilizara lor la domiciliu in situatia
executarii autodrenajului
1. Drenajul lobului superior drept sau stang partea anterioara

pacientul asezat pe un scaun, spatarul scaunului sa ajunga sub linia omoplatilor

asezat pe un pat, partea rabatabila a patului sa ajunga sub linia omoplatilor

Membrul superior din partea afectata este dus in retropulsie, mana la nivelul lombelor, articalutia
scapulohumerala in rotatie externa.
Kinetoterapeutul se afla pe partea afectata cu mainile asezate, una pe partea anterioara la nivelul
lobului superior, iar cealalalta pe partea posterioara avand degetele rasfirate, executa vibratiile
din timpul expirului.
Tapotamentul se va executa cu ambele maini pe partea anterioara la nivelul lobului afectat.
2. Drenajul lobului superior drept sau stang partea posterioara

pacientul asezat pe un scaun, spatarul scaunului sa ajunga sub linia omoplatilor

asezat pe un pat, partea rabatabila a patului sa ajunga sub linia omoplatilor

Membrul superior din partea afectata este dus in antepulsie, mana in sprijin pe coapse, articalutia
scapulohumerala in rotatie interna.
Kinetoterapeutul se afla pe partea afectata cu mainile asezate, una pe partea anterioara la nivelul
lobului superior, iar cealalalta pe partea posterioara avand degetele rasfirate, executa vibratiile
din timpul expirului.
Tapotamentul se va executa cu ambele maini pe partea anterioara la nivelul lobului afectat.
3. Drenajul lobilor superiori partea anterioara

pacientul in decubit dorsal cu o perna la nivel cervical

cu partea rabatabila a patului la 45, membrele superioare relaxate pe langa corp

Kinetoterapeutul se afla asezat langa pacient in partea dreapta, avand mainile asezate pe partea
anterioara la nivelul lobuli stang si drept cu degetele rasfirate, executa vibratiile din timpul
expirului.
Tapotamentul se va executa cu ambele maini o data la nivelul lobuli superior stang apoi la cel
drept.
4. Drenajul lobilor superiori partea posterioara
Pacientul asezat pe pat
Pe scaun, plantele asezate pe planul solului, trunchiul flectat la 45 , coatele
flectate, antebratele asezate pe coapse, capul flectat
In decubit ventral, cu o perna la nivelul toracic superior si cap, membrele
superioare relaxate pe langa corp.

Kinetoterapeutul aflat in spatele pacientului pentru pozitia asezat sau in dreapta pentru decubit,
cu mainile asezate pe partea posterioara la nivelul lobului stang si drept cu degetele rasfirate,
executa vibratiile din timpul expirului.
Tapotamentul se va executa cu ambele maini odata la nivelul lobului superior stang apoi la cel
drept.
5. Drenajul lobului superior drept sau stang partea antero-posterioara

Pacientul asezat pe pat sau scaun

In decubit lateral pe partea hetero-laterala

Kinetoterapeutul aflat pe partea afectata pentru asezat sau la capul pacientului pentru decubit, cu
mainile asezate, una pe partea anterioara la nivelul lobului superior, iar cealalta pe partea
posterioara, avand degetele rasfirate, executa vibratiile din timpul expirului.
Tapotamentul se face si pe partea antero-posterioara la nivelul lobului superior.
6. Drenajul lingulei sau lobului mediu drept partea anterioara

In decubit lateral partea hetero-laterala, trunchiul usor rotat extern, membrul

superior in retropulsie, articulatia scapulohumerala in rotatie interna
Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe
pertea anterioara la nivelul toracelui mediu afectat, executa vibratiile din timpul expirului.
Tapotamentul pe partea anterioara la nivelul lobului mediu drept sau lingulei.
7. Drenajul lingulei sau mediusului partea posterioara

In decubit lateral partea hetero-laterala, trunchiul usor rotat intern, membrul

superior in antepulsie, articulatia scapulohumerala in rotatie externa.
Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe
pertea posterioara la nivelul toracelui mediu afectat, executa vibratiile din timpul expirului.
Tapotamentul pe partea posterioara la nivelul lobului mediu drept sau lingulei.
8. Drenajul lingulei si mediusului partea anterioara

Pacientul in decubit dorsal, cu o perna mica sub cap, membrele superioare in

abductie usoara
Kinetoterapeutul se afla langa pacient, in partea dreapta a acestuia, avand mainile asezate cu
degetele rasfirate pe pertea posterioara la nivelul toracelui mediu (la femei sub nivelul glandelor
mamare), executa vibratiile din timpul expirului. Se continua apoi cu tapotajul.
9. Drenajul lingulei si mediusului partea posterioara

Pacientul in decubit ventral, cu membrele superioare flectate din cot, abduse din
umar si mainile asezate sub barbie sau frunte in functie de starea de comoditate care
induce aceasta pozitie fiecarui pacient.
Kinetoterapeutul se afla langa pacient, in partea dreapta a acestuia, avand mainile asezate cu
degetele rasfirate sub omoplati si executa vibratiile din timpul expirului.
Tapotamentul se va executa cu ambele maini odata la nivelul lingulei apoi la nivelul lobului
mediu drept.
10. Drenajul lingulei sau mediusului partea antero-posterioara

Pacientul asezat in decubit lateral pe partea dreapta sau stanga

*pentru drenajul lingulei pe partea posterioara, membrul superior este
flectat
din umar si cot, mana este asezata la nivelul cefei
Kinetoterapeutl aflat in fata pacientului, cu mainile asezate , una pe partea anterioara la nivelul
lingulei, iar cealalta pe partea posterioara, avnd degetele rasfirate, executa vibratiile din timpul
expirului.
Tapotamentul se face si pe partea antero-posterioara la acelasi nivel.

11. Drenajul lobului inferior drept sau stang partea anterioara

In decubit lateral pe partea hetero-laterala, trunchiul usor rotat extern, membrul

superior in retropulsie, articulatia scapulohumerala in rotatie interna, o perna sub
bazin va ridica trunchiul inferior deasupra orizontalei.
Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe
partea anterioara la nivelul toracelui inferior, executa vibratiile din timpul expirului.
Tapotamentul pe partea anterioara la nivelul lobului inferior drept sau stang.
12. Drenajul lobului inferior drept sau stang partea posterioara

In decubit lateral pe partea hetero-laterala, trunchiul usor rotat intern, membrul

superior in antepulsie, articulatia scapulohumerala in rotatie externa, o perna sub
bazin va ridica trunchiul inferior deasupra orizontalei.
Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe
partea anterioara la nivelul toracelui inferior, executa vibratiile din timpul expirului.
Tapotamentul pe partea anterioara la nivelul lobului inferior drept sau stang.
13. Drenajul lobilor inferiori partea posterioara

Pacientul in decubit ventral, partea rabatabila a patului coboara in pozitie

antidecliva

In patrupedie mainile aluneca in fata

Pacientul in decubit ventral cu o perna sub abdomen.

Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe
partea posterioara la nivelul lobului stang si drept, executa vibratiile din timpul expirului.
Tapotamentul se va executa cu ambele maini la nivelul lobului inferior drept apoi stang.
14. Drenajul lobilor inferiori partea anterioara
Pacientul in decubit dorsal, partea rabatabila a patului coboara in pozitie antidecliva
Pacientul in decubit dorsal cu o perna sub bazin
Kinetoterapeutul in partea dreapta a pacientului, avand mainile asezate cu degetele rasfirate pe
partea anterioara la nivelul lobului stang si drept,(coastele 11, 12) executa vibratiile din timpul
expirului.
Tapotamentul se va executa cu ambele maini la nivelul lobului inferior stang apoi drept.
Posturi de drenaj bronhic, pentru cazul in care pacientii au nevoie de o buna evacuare a
secretiilor bronsice, lucrand fara ajutorul kinetoterapeutului.
Exercitiul 1 : din asezat 5 pozitii fiecare mentinandu-se 10-15 sec:
Se sta drept
Se apleaca trunchiul lateral dreapta 45
Se apleaca trunchiul stanga 45
Se apleaca trunchiul pe spate la 30
Se apleaca trunchiul in fata la 45
Exercitiul 2 : din decubit, 2 pozitii, cate 10-15 sec:
Decubit dorsal (fara perna)
Decubit ventral
Exercitiul 3 : decubit lateral, 4 pozitii, cate 10-15 sec:
Decubit lateral stanga cu o perna mica sub cap
*se pivoteaza pe umarul stang, rotindu-se cat mai mult posibil in fata umarul drept si
trunchiul
Decubit lateral drept cu o perna mica sub cap

*se pivotaeza pe umarul drept, rotindu-se cat mai mult posibil in fata umarul stang si
trunchiul.
Exercitiul 4 : cate 10-15 sec. patul ridicat la 20
Decubit dorsal
se roteaza trunchiul spre stanga pivotand pe umarul stang, umarul drept ajungand la 45 ,
membrele inferioare intinse cu degetele in sus
se roteaza trunchiul spre dreapta pivotand pe umarul drept, umarul stang ajungand la 45 ,
membrele inferioare intinse cu degetele in sus
Exercitiul 5 : este exercitiul final pentru a drena bronhiile mari.
Decubit ventral in latul patului astfel inacat membrele inferioara si bazinul sa fie pe pat,
trunchiul frant la mijloc este aplecat pe podea, fruntea se sprijina pe mainile pe
podea. Trunchiul face cu podeaua un unghi de 45 , un pahar pentru secretii va fi la
indemana. Durata acestei pozitii va fi minim 3 min, putand merge pana la 20 minute.
EDUCAREA TUSEI
Tusea este un reflex normal si fiziologic declansat de iritarea mecanica a receptorilor din laringe,
trahee, bronhii mari de catre pulberi, secretii, sange ca si de iritare chimica a receptorilor din
bronhiile distale mai ales, produsa de gaze toxice sau iritant.
Simptom foarte suparator pentru bolnav, tusea mai ales frecventa si in serie, il determina pe
acesta ca prin diverse metode sa incerce sa o inhibe. In timp, acesta incepe sa se teama de tuse
datorita ineficacitatii ei, producand doar dispnee, nu si eliminare de secretii. Actiunea
kinetoterapeutului in aceste situatii este de a educa bolnavul in vederea realizarii unei tuse
eficiente, productive, cu un efrt cat mai mic si fara expunere la eventuale riscuri:
Sincopa tusigena
Rupturi alveolare
Hemoragii din venulele subcutatnate ale fetei gatului
Hernii abdominale.
Tusea poate deveni eficienta daca:
Se executa la o capacitate vitala suficienta, care sa asigure volumul necesar de aer al
coloane de expulsie
Se executa cu o forta de propulsie a aerului suficient de mare
Se executa din pozitii de facilitare
Tehnica invatarii unei tuse corecte va cuprinde:
Pozitionarea corpului in timpul tusei
Modalitatea de control a respiratiei
Tonifierea musculaturii expiratorii.
POZITIILE PENTRU TUSE

Pozitia asezat, umerii relaxati si rotati in fata, capul si spatele usor flectate,
antebratele sprijinite, genuchii flectati, picioarele se sprijina pe sol. O perna in zona
abdominala tinuta cu bratele ajuta la ridicarea diafragmului prin presarea peretelui
abdominal. In timpul expulsiei in tuse trunchiul se apleca inaite.

Daca bolnavul nu poate parasi patul , se va utiliza pozitia asezat, sprijinit sau decubit
lateral, cu trunchiul ridicat si aplecat in fata, cu genunchii flectati, talpile pe pat,
antebratele in sprijin pe abdomen preseaza perna.
CONTROLUL RESPIRATIEI IN ACCESUL DE TUSE

Inspiratie pe nas lent si profund

Apnee cateva secunde
Expiratia se va face in 2-3 reprize (fractionat), in timp ce trunchiul flecteaza pe abdomen,
iar abdomenul se suctioneaza.

Obiectivele urmarite de gimnastica respiratorie sunt :

1. Corectarea conditiilor de munca , a deprinderilor , a tuturor influentelor care
reprezinta cauze determinate sau agravante pentru evolutia bolii respiratorii .
2. Tonificarea musculaturii respiratorii in mod special a diafragmei .
3. Diminuarea frecventei respiratorii , concomitent cu cresterea amplitudinii respiratiei .
4. Cresterea sau scaderea ritmului respirator.
5. Marirea sau micsorarea pauzelor dintre inspir si expir .
6. Cresterea amplitudininlor miscarilor respiratorii.
7. Cresterea capacitatilor de efort si ameliorarea sindromului obstructiv ( readaptarea
la efort se face prin antrenament progresiv si ergoterapeutic)
Efectuam drenajul postural al pacientului in special seara inainte de culcare va usura somnul si
odihna pacientului . Acesta va fi pozitiona in decubit dorsal / decubit ventral cu capul mai
coborat decat picioarele si efectuam percutie cu palmele facute caus in zona segmentului
pulmonar cu probleme . Percutia se executa timp de mai multe minute pana cand pacientul
simte nevoia sa tuseasca . Procedura nu trebuie sa fie dureroasa si pacientul poate purta
tricou sau imbracaminte usoara nu trebuie neaparat dezbracat . In conjunctie cu percutia se
utilizeaza si vibratia ce se aplica doar pe faza de expir pentru a deplasa secretiile catre caile
aeriene mai mari . Se aplica prin plasarea ambelor maini pe piele de-a lungul peretelui toracic
. Presiunea e aplicata in acelasi sens cu miscarile toracelui . Se poate termina cu o scuturare
( o vibratie mai riguroasa ) in care degetele mari sunt stranse impreuna , palmele deschise cu
degetele rasfirate pe toracele pacientului .
Se va practica dimineata si seara pentru a usura respiratia pe timpul zilei si a elimina secretiile
din timpul noptii , iar seara pentru a usura respiratia pe timpul noptii . Drenajul trebuie
efectuat inaintea exercitiilor .
Exercitii libere de respiratie insotite de miscari pasive
Miscarea pasiva este secundara miscarii de respiratie avand ca scop amplificarea expiratiei.
Miscarile de respiratie pot fi efectuate cu : toracele , trunchiul , membrele superioare si
inferioare , astfel :
- pentru torace :

din culcat inapoi , cu capul usor ridicat sau din sezand rezemat , foloseste ridicarea
toracelui cu mainile pe axile pentru inspir
coborarea toracelui cu presiuni la baza acestuia pentru expir ;

- pentru trunchi :

flexarea trunchiului folosim pe momentul expir

extensia trunchiului folosim pe momentul inspir
rasucirea pasiva stanga/dreapta pe momentul inspir
revenire in pozitia initiala pe momentul expir
indoirea laterala a trunchiului pe momentul inspir
revenire in pozitia initiala pe momentul expir

- pentru membrele superioare :

ducerea membrelor superioare prin inainte sus , pasiv inspir

revenire in pozitia initiala expir
rotatie externa a mebmrelor superioare oblic jos inspir
revenire expir

- pentru membrele inferioare :

indoirea pasiva a membrelor inferioare se efectueaza inspir

intinderea pasiva a membrelor inferioare se efectueaza expir
departarea abd. inspir
apropierea add. expir

Exercitii libere de respiratie cu miscari active :

Miscarile active insotesc, amplifica, faciliteaza miscarile libere de respiratie, ele sunt
efectuate la nivelul : cap , trunchi , membre inferioare si a membrelor superioare. Unele
miscari
amplifica
faza
inspirului
altele
expirul
.
- pentru cap si gat

extensia capului si gatului faciliteaza inspirul

flexia capului si gatului faciliteaza expirul
rasucirea capului si gatului faciliteaza inspirul
revenirea expirul

- pentru trunchi

flexia faciliteaza expirul ; revenirea inspirul

rasucirea stg/dr inspir , de partea opusa rasucirii
revenire expir
indoirea laterala stanga/dreapta inspir de partea hemitoracelui opus indoirii

revenire - expir

- pentru membrele inferioare

indoirea membrelor inferioare inspir

intinderea membrelor inferioare expir
abductia inspir
adductia expir

- pentru membrele superioare

ducerile si fixarile membrelor superioare la ceafa , pe umeri , pe sold faciliteaza inspirul

revenirile expirul
se pot creea exercitii complexe pentru facilitarea inspiratiei/expiratiei .

7.Bronhopneumonia
Pneumoniile
Inflamaiile plmnilor se numesc pneumonii sau pneumonite i au de cele mai multe ori o
evoluie acut. Se deosebesc prin etiologia lor, putnd fi produse de virusuri, rickettsii, bacterii,
ciuperci i parazii, dar i de corpi strini, substane chimice sau s apar n cursul unor reacii
imunoalergice.
mbrac diferite forme anatomice, seroase, fibrinoase, supurate,
gangrenoase, hemoragice. n funcie de topografia (structuri pulmonare
interesate) i de extensia procesului inflamator se clasific n lobare, lobulare i
interstiiale. ntruct aceasta clasificare explic bine i simptomatologia clinic i de
multe ori exprim i aspecte etiologice i anatomice, este cea mai potrivit metod
de discuie a acestor boli.
Pneumonia lobular (bronhopneumonia)

Este cea mai frecvent form de inflamaie acut a plmnului, fiind de multe ori
rezultatul extensiunii la alveole a unui proces inflamator al bronhiilor i bronhiolelor, de unde i
numele de bronhopneumonie. Procesul inflamator intereseaz numeroase zone de parenchim
pulmonar de dimensiunile unor lobuli, care sunt separate de poriuni neafectate. Extensiunea
procesului patologic la mai muli lobi din ambii plmni, de multe ori la toi lobii, confer
deosebit gravitate bolii. Ea exprim o lips de reactivitate sau o reactivitate sczut a bolnavilor
respectivi. ntr-adevr boala se ntlnete la indivizi cu imunitate mai sczut cum sunt copiii
mici i btrnii. La copii, unele boli infecioase ale vrstei, rujeola, tusea convulsiv, gripa,
predispun la bronhopneumonie, dup cum la btrni staza pulmonar are acelai efect
(bronhopneumonii hipostatice). Expunerea prelungit la frig, eforturile fizice exagerate,
surmenajul, intoxicaia etilic favorizeaz de asemenea apariia bolii.

n ce privete etiologia, bronhopneumonia este de cele mai multe ori produs de infecii
bacteriene primitive sau secundare unor infecii virale, n special gripale. Se ntlnesc de obicei
stafilococi, streptococi, pneumococi, bacili Pfeiffer, bacili Friedlander, bacili piocianici, bacili
coli, bacili protei. La persoane foarte debilitate se produc bronhopneumonii cu ciuperci (mucor,
aspergilus, candida) sau cu Legionella pneumofila, o bacterie recent izolata tocmai din forme
grave confluente de astfel de bronhopneumonii. Aspiraia de lichide sau particule solide
(alimente, mucoziti) poate fi cauza unor astfel de bronhopneumonii, ca i la inhalarea de gaze
toxice.
Plmnii prezint focare de condensare de culoare roie - nchis sau cenuie interesnd
mai muli lobuli (focare multilobulare), cu diametrul de 3-4cm, de consisten ferm. Focarele se
ntlnesc n mai muli lobi, uneori n toi lobii pulmonari. Poriunile condensate sunt separate de
zone indemne, de multe ori dilatate de un emfizem compensator. n cazuri grave, focarele de
condensare confluiaz putnd s cuprind aproape n ntregime unii lobi (bronhopneumonii
confluente sau pseudolobare). Pe suprafaa pleurei se pot ntlni depozite fibrinoase, mai rar
purulente. Pe seciune se poate observa cum focarele condensate sunt centrate de bronhii i
bronhiole. Exist tendina ca leziunile s intereseze cu precdere lobii inferiori.
n funcie de intensitatea leziunilor, bronhopneumonia poate produce dou categorii de
complicaii pulmonare; abcedarea ( formarea de abcese la nivelul zonelor supurate) i
carnificarea (fibroza unor lobuli cu transformarea lor n esut conjunctiv). n general, mai ales n
urma tratamentului corespunztor, leziunile se vindec prin reluarea aspectului normal al
esutului pulmonar. n ce privete complicaiile extrapulmonare, pe lng pleurezii seroase,
fibrinoase, serofibrinoase sau purulente, pot apare mai rar reacii pericardice de aceeai natur.
De asemenea, rar se mai produc diseminri septicemice, urmate de apariia unor abcese
metastatice. Exist i pericolul unei distrofii miocardice ducnd la insuficien acut a inimii.
n bronhopneumoniile de aspiraie, n funcie de natura septic sau steril a materialului
aspirat se produc focare de condensaie pulmonar ntru totul asemntoare celor din
bronhopneumoniile bacteriene sau focarele sunt mai discrete constnd din congestie i edem, cu
rare celule inflamatoare. Astfel de focare congestive sau chiar congestiv - hemoragice mai
extinse se ntlnesc n bronhopneumoniile de inhalaie aprute n urma aciunii gazelor toxice.
Aspiraia de substane grase, diferite uleiuri, la persoane n vrst care i fac instilaii
nazale medicamentoase, poate duce la apariia unor bronhopneumonii lipidice, n care grupe de
alveole sunt obstruate de macrofage ncrcate cu picturi de grsime. Leziunile evolueaz spre
fibroz. Modificri asemntoare pot fi produse de depunerea colesterolului n focarele de
hemoragie pulmonar. Zone de condensare sero-fibrinoas pulmonar, coninnd eozinofile, se
ntlnesc n uremie.
Bronhopneumonia, cea mai comun form de inflamaie pulmonar, ntlnit n special la
copii mici i persoane n vrst, cu rezisten sczut, poate fi controlat i vindecat cu condiia
aplicrii la timp a unui tratament corect (antibiotice adecvate, stimularea imunitii
organismului).

8.Tuberculoza

Plamnii reprezinta organele favorite ale infectiei tuberculoase att n cursul

perioadei primare si a complicatiilor postprimare (complexul primar tuberculos,
tuberculoza primara evolutiva) ct si n cursul perioadelor secundare
(tuberculoza pulmonara cronica a adultului). Leziunile pulmonare respective au
fost descrise n partea generala, unde s-a aratat de asemenea ca, n ciuda
importantelor progrese obtinute n profilaxia si tratamentul bolii n ultimii 50 de ani ,
se observa n ultimul timp n lumea ntreaga o anumita recrudescenta a incidentei
bolii. Ea este pusa pe seama cresterii numarului persoanelor prazentnd tulburari
de imunitate, n special a bolnavilor cu SIDA dar si selectionarii unor tipuri de bacili
rezistenti la medicamentele antituberculoase uzuale.