M22.

CHIRURGIE ŞI
NURSING SPECIFIC
Perforaţii de organe
 Factori etiologici în perforaţii
• 1. Ulcerul gastric şi • 4. Colecistită acută –
duodenal litiazică sau nelitiazică:
• 2. Apendicita gangrenoasă - cancerul de căi biliare;
– perforaţie apendiculară. - volvulusul colecistului –
• 3. Perforaţii intestinale răsucirea, torsiunea
- boala Crohn; colecistului;
- neoplasme de perete - perforaţia vezicii biliare.
intestinal; .
- infarct mezenteric
avansat;
- ocluzii intestinale;
- ingestie de corpi
străini care pot duce la
perforaţia intestinului
subţire şi a colonului;
- neoplasme de colon.
Tablou clinic în perforaţii de organe
 Perforaţiile organelor abdominale sunt urmate de iritaţie peritoneală chimică şi apoi septică
care generează un sdr. de peritonită acută (abdomen acut).
• Simptomul cel mai evident, mai pregnant este DUREREA – violentă, brutală care are sediul şi
iradierea în funcţie de organul perforat.

• În ulcerul gastric şi duodenal perforat

- sediul durerii - iniţial epigastrică, cu iradiere dorsală, intensitate mare, până la starea de şoc;
- se manifestă ca o “lovitură de pumnal”, urmată de “abdomen de lemn” – rigiditate abdominală
apărută foarte brusc şi foarte intens;

• În apendicita acută perforată

- durerea este simţită de bolnav iniţial în fosa iliacă dr., mai târziu se generalizează;

• În perforaţia intestinului mezenterial şi a colonului

- sediul durerii – în apropierea regiunii pubiene;

• În perforaţia veziculei biliare

- durerea este iniţial în hipocondrul dr.
- când inflamaţia determină perforaţia veziculei biliare intensitatea durerii din hipocondrul dr.
scade, durerea generalizându-se în tot abdomenul datorită peritonitei biliare.

• În sarcina ectopică, piosalpinx rupt şi chist ovarian rupt

- durerea abdominală localizată în flancurile abdominale, se generalizează pe măsură ce
peritoneul este invadat de sânge sau puroi .
Mai întâlnim:
- Contractură abdominală;
- la inspecţie: abdomenul retractat şi imobil sau cu mobilitate redusă
la mişcările respiratorii;
- la palpare: rigiditatea musculară generalizată – “abdomen de lemn”.
- Vărsături;
- Oprirea tranzitului intestinal pentru fecale şi gaze – uneori există diaree;
- în ruptura de anexe nu este suprimat tranzitul.
- Hipersensibilitatea abdominală se pune în evidenţă prin durere la
decompresia bruscă a peretelui abdominal după o apăsare progresivă a
acestuia – semnul Blumberg.
- Dispariţie reflexelor cutanate abdominale;
- Dispariţia matităţii hepatice – în pneumoperitoneu;
- - Hiperestezie cutanată – durerea pielii la cea mai mică atingere;
 Semne generale în perforaţii
Semne generale
• - facies caracteristic “peritoneal” – paloare, cearcăne, ochi înfundaţi în
orbite, subţierea aripilor nazale, înspăimântat, transpirat;
• - respiraţii scurte şi rapide, superficiale;
• - tahicardie;
• - hipotensiune arterială.
 Intervenţii în perforaţii
• - Repaus absolut la pat;
• - Se aplică o pungă cu gheaţă pe abdomen;
• - Se interzice orice alimentaţie sau hidratare orală;
• - Se interzice administrarea de purgative sau efectuarea de clisme;
• - Nu se administrează analgezice majore deoarece prin efectul acestora
sunt mascate semnele de peritonită, îngreunând diagnosticul şi indicaţiile
terapeutice;
• - A.m. susţine psihologic bolnavul şi-i răspunde clar la toate întrebările lui;
• - Se fac recoltări - VSH, HLG, ionogramă;
• - Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative;
• - Pentru ca intervenţia chirurgicală să aibă şanse de reuşită trebuie să se
facă în maxim 5 – 6 ore de la apariţia primelor semne de peritonită.