MODULUL : NURSING COMUNITAR

SPECIALIZAREA: AMG - CURS

REVALORIZARE

Titlul lecției: 1. CONCEPTUL DE

ÎNGRIJIRE COMUNITARĂ
 ÎNGRIJIRI COMUNITARE

Îngrijirea comunitară presupune implicare şi responsabilitate

socială, angajare şi devotament pentru oameni şi sănătatea lor.

Nursingul comunitar îşi orientează activităţile în următoarele

direcţii:
- controlul îmbolnăvirilor,
- educarea în vederea păstrării igienei personale,
- organizarea de servicii medicale pentru stabilirea diagnosticului
şi aplicarea tratamentului preventiv.

- Îngrijirile comunitare de sănătate sunt organizate astfel încât să poată

asigura fiecăruia un standard de viaţă adecvat în vederea menţinerii stării
de sănătate şi a creşterii duratei de viaţă a individului.
În acelaşi timp acest sistem de îngrijire este condiţionat de cultura,
economia şi legile ce pot funcţiona într-un cadru privat sau public.

Scopul îngrijirilor comunitare este de a promova spre binele

oamenilor, cel mai înalt şi eficient nivel de funcţionare mintală, fizică şi
socială.

Conceptele de îngrijire comunitară

- Conceptul de - persoană sau individ - se refera în sens larg la

toate fiinţele omeneşti. În teoriile nursingului, el a căpătat complexitatea
sa reală conferită de componentele sale biologice, psihologice şi sociale.
Asistentele medicale comunitare sunt acelea care se îngrijesc de
aspectele complexe ale vieţii oamenilor.

- Cel de al doilea concept major îl reprezinta mediul - care

include toţi factorii care afectează oamenii. Acestă afectare vine
atât din interior, cât şi din exterior.
Indivizii pot reacţiona în mod diferit faţă de stimuli ambientali
interni şi externi.

Conceptul de mediu include de asemenea aspectele intelectuale,

psihologice si interpersonale ale individului care pot influenta
reacţiile ambientale.
- Al treilea concept major sănătatea - poate fi privită ca
fiind într-o continuă dinamică şi schimbare. Ea este dependentă
de modul în care individul se adaptează continuu la factorii de
mediu şi de stres. Deoarece teoreticienii nursingului cred că
sănătatea este influenţată de mulţi factori, definiţiile date
acesteia sunt mai puţin consistente decât cele destinate celorlalte
concepte.

Standardele de nursing comunitar

Aceste standarde ale nursingului comunitar sunt orientate
mai mult spre activitatea practică şi cuprind etapele de analiză,
planificare, implementare şi evaluare pe baza planului de
nursing.
- Fiecare asistentă comunitară dezvoltă o filozofie de nursing
bazată pe pregatirea, activitatea ei profesională şi propria-i
personalitate. La ea mai contribuie experienţa de lucru,
colaborarea complexă cu clientul, cu familia, cu membrii ai
comunităţii şi cu ceilalţi membri ai echipei. Filozofia
nursingului comunitar este bazată pe "valoarea şi demnitatea
individuală".
- Îngrijirea în comunitate trebuie să ofere confort şi linişte, să
ajute persoanele cu probleme de sănătate să-şi vindece corpul
sau să-i ajute să traiască demn cu propriile infirmităţi.

Standardele pentru practica de nursing comunitar sunt

următoarele:
1. Culegerea de date despre starea de sănătate a individului sau
familiei este continuă şi sistematică.

2. Diagnosticul de nursing derivă din datele culese.

3. Planul de nursing include scopuri ce rezultă din diagnosticul de

nursing.

4. Planul de nursing stabileste priorităţile de îngrijire în funcţie de

diagnosticele de nursing.

5. Interventia de nursing presupune şi participarea pacientului la

promovarea stării sale de sănătate, a recuperării şi menţinerii sale.
6. Acţiunile de nursing ajută pacientul să-şi mărească potenţialul de
sănătate.
7. Progresul pacientului în atingerea scopurilor propuse este realizat prin
participarea comună a lui, a nursei şi a familiei.

8. Aţtiunile de nursing implica evaluări repetate, stabilirea sau

reorientarea priorităţilor, definirea noilor scopuri şi revizuirea
permanentă a planului de nursing.

Integrarea

Una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezintă

integrarea sa cu serviciile de sănătate mintală.

Pentru realizarea ei a fost necesara introducerea cunoştintelor de

psihologie comportamentală şi de dezvoltare în pregătirea asistentelor şi
recunoaşterea de către comunitate a responsabilităţilor ce le revin în
raport cu dezechilibrele şi modificările emoţionale ale persoanelor cu
care vin în contact direct sau indirect.
Este foarte importantă eficienţa relaţiilor asistentă - client şi asistentă -
familie.
Membrii ai diferitelor clase sociale sau aparţinând grupurilor economice
au început să fie preocupaţi de valoarea menţinerii stării de sănătate a
fiecărui individ, în special, şi a comunităţii , în general.

S-a înţeles faptul că sănătatea nu este un privilegiu al acelora care pot

plăti pentru ea, ci un drept al fiecăruia.

Formele nursingului

Serviciile de îngrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate

indivizilor de toate vârstele.
Ele se adresează vârstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilităţi,
bolnavilor aflaţi în convalescentă care necesită îngrijiri de durată.
Serviciile de îngrijire la domiciliu pot fi specializate şi depind de natura
şi dimensiunea nevoilor de îngrijire ale clientului.

Îngrijirile la domiciliu fac parte integrantă din marea categorie a

îngrijirilor comunitare şi ele pot fi descrise ca îngrijiri şi ajutor
acordat acasă, în familie, celor care au nevoie.

- Scopul principal al acestui model de îngrijire este acela de a face

posibil ca oamenii:
- să-şi menţină un grad de independenţă cât mai ridicat şi
- să-şi continue viaţa acasă cât mai mult timp posibil.

De obicei, asistenta comunitară îşi petrece majoritatea timpului de lucru

la domiciliul clienţilor.

Volumul îngrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor

de tip geriatric, datorită îmbătrânii populaţiei, a creşterii procentajului de
bătrâni, majoritatea rămaşi singuri acasă, a măririi incidenţei bolilor
cronice, cu precădere a cancerului şi a bolilor cardiovasculare.

Îmbunătăţirea tratamentului, deşi a salvat multe vieţi, nu a împiedicat

aparţtia unui număr important de sechele, dizabilităţi ce impun la rândul
lor semnificative interventii de reabilitare şi resocializare.

În contactul cu clientul şi familia sa în procesul îngrijirii, asistenta

dezvoltă nu numai oportunităţi şi planuri de intervenţie preventivă ci şi
activităţi practice de îngrijire.

Odată ajunsă la domiciliu, ea devine responsabilă pentru educarea

clientului, a membrilor familiei acestuia şi a celorlalte persoane angajate
în îngrijirea zilnică a acestuia, pentru a le oferi competenţa necesară.