CHIRURGIE GENERALĂ ŞI

NURSING SPECIFIC
Flegmonul
 FLEGMONUL
 - reprezintă o inflamaţie acută a ţesutului celular
subcutanat caracterizat prin:
- tendinţă deosebită spre difuziune;
- lipsa limitării infecţiei;
- necroză masivă a ţesutului.

Flegmonul este un mod particular de inflamaţie a ţesutului

cutanat numit şi celulită difuză.
Flegmonul
 Flegmonul
Etiologie:
 - asocieri microbiene între streptococ şi germeni anaerobi – ca în flegmonul periuretral
sau flegmonul perirectal;
 - traumatisme care pot constitui poartă de intrare a germenilor patogeni cum ar fi :
escoriaţiile, plagă înţepată, contuzie;
 - după injecţiile cu substanţe puternic vasoconstrictoare sau uleioase - ca în flegmonul
postinjecţional fesier - poate consitui un accident al injecţiei intramusculare);
 - diverse plăgi operatorii – ca în flegmonul plăgii operatorii.

Localizare:
 Zonele predispuse sunt acele regiuni bogate în ţesut conjunctiv lax:
- spaţiul retroperitoneal;
- regiunea submandibulară;
- regiunea retromamară;
- regiunea fesieră.

Un rol deosebit îl are imunitatea precară a organismului, întâlnită de obicei la pacienţii
cu DZ, neoplazici, alcoolici, insuficienţi cardiaci.
 Evoluţia flegmonului
Evoluţia flegmonului o putem împărţi în 3 stadii:
I. Debutul
 În primele 2 zile :
- edemul este dominant;
- nu există puroi, în ţesutri se reţine un lichid bogat în leucocite şi germeni ptogeni:
- muşchii au o culoare uşor verzuie.

II. Un al doilea stadiu

După 2 – 4 zile
- intervine necroza tisulară;
- apar mici cavităţi cu puroi – fără însă a exista colecţii localizate;
- procesul supurativ apare difuz, cu vacuole mici, multiple, umplute cu puroi, sânge şi
resturi tisulare; aceste mici colecţii au forma fagurelui de miere şi NU comunică unele cu
altele.

III. Supuraţia
Se constituie după 5 – 6 zile
- odată apărută separă muşchii;
- se întinde de-a lungul vaselor care pot fi erodate prin necroză septică – rezultând astfel
hemoragii grave.
 Flegmonul
Clasificare
- Flegmoanele pot fi:
 - superficiale - când evoluează în ţesut subcutanat;
- profunde sau aponevrotice;
 - totale - când interesează toate structurile unei regiuni –
flegmonul Chassaignac.

Pe scurt, caracteristicile flegmonului:

 - primele zile - puroi absent;
 - când apare puroiul nu e colectat ci situat în focare
multiple;
 - apoi apare necroza masivă a ţesutului care se elimină în
urma unei supuraţii terminale.
 Flegmonul
Simptome
- febră 39 - 40 C cu frisoane violente;
- alterare gravă a stării generale;
- insomnia;
- greţuri şi vărsături;
- uneori, diaree.

Local apare
 - tumefiere difuză şi dureroasă - deci e prezentă durerea;
 - edem voluminos, dureros;
 - tegumente roşii, lucioase, fierbinţi.
- între a 3-a şi a 5-a zi de evoluţie pot apărea ulceraţii.

Evoluţia unui flegmon în jurul unui os – duce la complicaţii osteo -

articulare grave.
 Flegmonul - tratament
Tratamentul– exclusiv chirurgical.
 - Se vor face incizii pentru un drenaj eficace;
 – Apoi se face debridarea şi recoltarea de secreţii patologice în
vederea examinării microscopice;
 - Se spală abundent plaga cu soluţii antiseptice, se meşează 24 –
48 ore în vederea hemostazei;
- Antibioterapie - care limitează procesul septic şi reduce riscul
complicaţiilor;
- Se administrează de asemenea antipiretice şi analgezice;
 - Dacă e nevoie se instituie şi tratament simptomatic antiemetic;

 Infecţia flegmonoasă trebuie diagnosticată şi tratată cât mai

precoce, în primul stadiu, pentru a nu surveni complicaţii grave,
multiple, uneori letale.