Medicina de dezastru sau

Managementul medical al
dezastrului,
o noua specialitate medicala
• In ultimele decade a aparut o noua materie de studiu si anume
medicina de dezastru, care abordeaza probleme de management
medical al situatiilor de criza, capatand contur sub conceptul
MEDICINA DE DEZASTRU.
• Avand in vedere ca razboiul este dezastrul de cea mai mare
amploare, asa se explica si de ce medicina militara are un
important rol in dezvoltarea Medicinii de Dezastru. Pe de alta
parte, rezolvarea corecta a urgentelor zilnice poate fi interpretata
ca o forma de antrenament pentru pregatirea personalului
medical in interventia in situatii speciale, de la accidente colective
pana la dezastrele de mare amploare.
• In concluzie, se poate afirma ca medicina de dezastru poseda o
identitate proprie, chiar daca se inspira din atitudinile si metodele
medicinii de urgenta si a celei militare.
 INTRODUCERE
• Ca si arta, cu care se inrudeste conceptual, medicina a evoluat de la o medicina
,,de necesitate ceea ce a fost la inceputurile ei, la o medicina de supraspecializare,
care, in prezent, se ocupa de transplanturile de organe si descifrarea genomului
uman, ajungand chiar pana la clonarea organismului uman.
• Aceasta supraspecializare insa, la un moment dat, a intrat in contradictie cu
masurile de protectie sociala si chiar cu eficienta economica a actului medical.
• Pe scurt, medicina a devenit prea scumpa, chiar si pentru economiile bogate.
• Acest moment, al anilor 50, a readus in atentia factorilor de raspundere medicina
de ,,preventie,, cu toate ramurile sale legate de profilaxia imbolnavirilor.
• Pe primul loc s-a situat IGIENA. Aceasta a demonstrat din plin necesitatea studierii
sale ca specialitate extrem de importanta in asigurarea sanatatii colectivitatilor in
timp de pace. Noua materie de studiu, medicina de dezastru, care abordeaza
probleme de management medical al situatiilor de criza, a gasit in batrana doamna
a medicinii, igiena, un aliat de baza, in acelasi timp, capatand contur un nou
concept MEDICINA DE DEZASTRU.
• Medicina de dezastru este igiena situatiilor de criza, iar igiena este
cea care contribuie la preventia dezastrelor, care sunt
imbolnavirile, dar si a dezastrelor naturale sau a celor produse de
mana omului.
 
• Conexa cu igiena, datorita experientei acumulate in anii grei de
razboi ai ultimelor decade, medicina militara a ocupat un loc de
frunte in crearea de strategii si tactici medicale, strategiile sale fiind
folosite si in situatii de pace.
• Ca urmare a noilor conditii, s-a impus crearea unei noi entitati, care
a fost denumita foarte pragmatic - medicina de dezastru.
• Pe de alta parte, in concordanta cu realitatile de fiecare zi, s-a
demonstrat eficienta interventiei rapide si intensive in cazul
situatiilor de urgente medicale, unice sau multiple, interventie care
a dus la salvarea multor vieti si prevenirea multor complicatii.
• Astfel s-a impus o ecuatie care a reunit cele trei entitati :
• MEDICINA DE DEZASTRU
• ≈ MEDICINA MILITARA
• ≈ MEDICINA DE URGENTA
 
• Justificarea acestei ecuatii este ca razboiul este unul dintre
cele mai mari dezastre, deci intre primele entitati relatia
este de aproximativa egalitate. Pe de alta parte, urgentele
zilnice pot fi interpretate ca o forma de antrenament
pentru interventia in situatii speciale, de la accidente
colective pana la dezastrele de mare amploare.
• Pentru definirea ariei de actiune a medicinii de dezastru trebuie sa
definim in primul rand notiunile de criza/urgenta si de dezastru.
• Plecand de la intrebarea CE ESTE O CRIZA/URGENTA? sau mai
corect CE ESTE O URGENTA MEDICALA? vom incerca sa redam
doua definitii, pe care le-am apreciat ca fiind cat mai simple, dar pe
cat posibil, cat mai complete:
•  
• ,,O stare de criza, pentru un individ dat, care produce perturbarea
echilibrului organelor sau a sistemelor organismului sau.,,
• sau din punct de vedere al actiunii
• Urgenta este o combinatie neprevazuta de circumstante sau de
actiuni rezultante care cer o actiune imediata ca raspuns.
 MODALITATI DE PERCEPTIE A
CRIZEI/URGENTEI
• In contextul prezentat apare necesitatea de a stabili
vectorul/caracteristica dupa care sa analizam starea de
criza/urgenta sau, mai plastic exprimat, de care parte a
oglinzii ne aflam.
• Astfel vom discuta de o urgenta din punct de vedere al
pacientului, pentru care orice mica durere poate sa fie
perceputa ca o adevarata catastrofa, dar si de o urgenta din
punct de vedere al medicului.
• Pe langa aceste doua mari aspecte ale problematicii
ridicate de notiunea de urgenta, mai sunt si alte
interdependente care adauga o anumita coloratura, in
special a modului de rezolvare a situatiilor de urgenta pe
care le vom analiza in capitolele urmatoare.
NECESITATEA STUDIULUI ASPECTELOR MEDICALE ALE
CRIZELOR /URGENTELOR/ DEZASTRELOR , CA O
SPECIALITATE APARTE
• Atat din punct de vedere al examenului clinic, al diagnosticului, cat
si al tratamentului, urgentele sunt o categorie aparte de suferinte
sau situatii care trebuie rezolvate, un segment special al medicinii.
• Se poate observa cu usurinta delimitarea pe care o fac toti autorii
intre afectarea cronica a unui organ sau sistem si faza acuta a bolii.
• Medicul specialist trebuie sa fie pregatit sa faca fata atat unei
Urgente Unice, cat si unor Urgente Multiple.
• Daca in subcapitolul de mai sus am stabilit notiunea de urgenta, se
impune sa continuam cu explicarea celorlalte situatii de care se
ocupa medicina de dezastru.

• Acestea sunt Accidentul Colectiv si Dezastrul.

• Desi poate ar trebui, in legislatia romaneasca nu apare clar notiunea de
accident colectiv. Astfel, in legea privind medicina de urgenta (titlul IV,
Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii ) "Sistemul
national de asistenta medicala de urgenta si de prim ajutor calificat"
termenul este definit astfel - accident colectiv - evenimentul care implica
un numar de victime (n.a. ?cate), care necesita declansarea unui plan
special de interventie utilizand forte de interventie suplimentare fata de
cele aflate de garda la momentul respectiv. Numarul victimelor pentru
care este necesara declansarea unui plan special de interventie difera de
la caz la caz, luandu-se in considerare resursele umane si materiale de
interventie disponibile in zona in care a avut loc incidentul.
• In legislatia altor tari aceasta entitate este definita ca ,,aparitia unui
numar mare de accidentati din cauza aceluiasi agent vulnerant care
actioneaza intr-o unitate de timp. Numarul de victime in functie de care se
stabileste categoria accident colectiv, variaza in diferitele legislatii de la 3-
15 victime. In tara noastra definirea unui accident colectiv este extrem de
dificila din cauza conditiilor inegale de asigurare medicala a urgentelor.
• NORME METODOLOGICE de aplicare a
prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în
munca nr. 319/2006, aprobate prin HG
1425/2006:
• Art. 2:
• “8. accident colectiv - accidentul în care au
fost accidentate cel puţin 3 persoane, în
acelaşi timp şi din aceleaşi cauze, în cadrul
aceluiaşi eveniment;”
 Ce inseamna un accident de trafic cu 10
victime, intamplat intr-un mare oras?
• Inseamna un moment de munca mai intensa in care intra in actiune sistemele de
ambulanta si spitalele de urgenta. Sansele victimelor de a primi asistenta medicala
sunt reale si suferintele acestora vor fi rezolvate cu promptitudine.
• Dar ce inseamna acelasi accident auto cu numai 3 victime pe un drum de munte
dintr-o comuna indepartata a unui judet mai putin dezvoltat. Sansele de a primi
asistenta medicala in timp util sunt aproape nule si fara indoiala suferintele lor vor
fi amplificate, ducand la rezultate adesea fatale.
• Propunem sa discutam despre accidentul colectiv in mediu urban, cand avem mai
mult de 10 victime, iar in mediu rural peste 5 victime, pentru a fi cat mai
pragmatici.
• Astfel ne-am apropiat de a treia entitate de care se ocupa medicina de dezastru si
anume dezastrul, propriu-zis.
• Termenele folosite in limba romana, dezastru si catastrofa, sunt identice ca
semnificatie. Singura deosebire dintre ele este modul prin care au ajuns in limba
romana. Astfel, daca termenul dezastru, folosit in tarile nordice, ne-a fost transmis
prin intermediul limbilor anglo-saxone, cel de catastrofa isi are origine in filiera
francofona.
• Folosirea lor devine astfel egala ca sens si apartine numai preferintelor personale
ale diferitilor autori.
 Dar ce este un dezastru?
• Exista mai multe definitii, mai mult sau mai putin
acceptate, mai mult sau mai putin complete.
• Noi consideram ca cea mai simpla, dar si cea mai
realista, este urmatoarea:
• Dezastrul este evenimentul negativ in urma
caruia rezulta un numar de victime ce necesita o
cantitate de ajutor medical ce intrece
posibilitatile de acordare a acestuia de catre
structurile responsabile direct. 
• Concluzionand, cele trei categorii de situatii cu care lucreaza medicina de dezastru
pot fi definite prin trei ecuatii, astfel:
• urgenta medicala (simpla) este guvernata de ecuatia unul sau mai multi
salvator/salvatori ( S ) in relatie cu o victima (V ), deci :
1S =1V
• accidentul colectiv ar putea fi definit de ecuatia ,,nS in care un numar de salvatori
sunt in relatie cu ,,nV cu un numar de victime, in care ,,nS este intotdeauna mai
mare ca nV,deci:
nS > nV
• dezastrul schimba ecuatia anterioara. Daca vom evidentia cu nSd numarul de
salvatori ce vor intra in prima faza in actiune si cu nVd numarul de victime ce
rezulta ca urmare a actiunii factorului agresiv, ecuatia ce va caracteriza situatia de
dezastru va fi :
nSd < nVd
 
• In ecuatii am folosit urmatoarele prescurtari :
• n - numarul de participanti la actiunea definita de ecuatie;
• s - salvatorii , medic si/sau alte cadre medicale;
• V - victima sau victimele existente;
• d - situatia de dezastru.
 DEFINIREA MEDICINII DE DEZASTRU
• Medicina de dezastru este una dintre cele mai noi discipline
medicale, ce are ca obiectiv general sa salveze vieti, dar si membre
(termen adaugat in ultimii ani, ce denota caracterul evolutiv al
specialitatii), sa mentina functiile vitale si sa reduca suferintele cat
mai mult posibil, la un numar cat mai mare de victime.
• Aceasta a fost recunoscuta ca un domeniu distinct doar in ultimele
decenii, dar aceasta conceptie s-a raspandit rapid in intreaga lume.
• Medicina de dezastru este un nou mod de a aborda urgentele
colective si se inscrie intr-o mentalitate si un comportament
medical original, facand astfel obiectul unui invatamant separat.
• Medicina de dezastru este forma cea mai adecvata de a raspunde
in mod coerent si adaptat unei situatii de destructurare ce loveste
un grup social in urma unui eveniment dezastruos.
• Mai multe criterii pot defini campul ei de aplicare si modul de
exercitare, constituind trasaturile medicinii de dezastre:
 TRASATURILE GENERALE ALE
MEDICINII DE DEZASTRU
• 1. Medicina de urgenta si de teren
• Medicina de dezastru difera, fara a se opune, de medicina de spital,
care se preocupa de un aflux de victime intr-o structura medicala
conventionala.
• In contrast cu aceasta medicina de confort si siguranta, medicina de
dezastre ofera un mod eficient de interventie la fata locului sau in
structuri provizorii, intotdeauna mobile, transportate sau
amenajate ad hoc cat mai aproape de locul dezastrului. Din punct
de vedere al cunostintelor medicale, medicina de dezastru foloseste
toata stiinta medicinii de urgenta, manevrele sale fiind adaptate
conditiilor diferite din teren. Medicul specializat in medicina de
dezastru trebuie sa cunoasca toate manevrele folosite in medicina
de urgenta putand sa le foloseasca chiar in pofida unor conditii
improprii, din cauza unor factori straini de vointa sa, cum ar fi
insuficienta iluminare, factori meteo agresivi, lipsurile de tot genul
si asa mai departe.
• 2. Medicina de adaptare
• Ca medicina de urgenta si de teren, medicina de
dezastru nu poate exista decat printr-o adaptare
permanenta a:
- tehnicilor folosite ce trebuie sa se alinieze
rigorilor in indicatii si executie simplicitatii
aparaturii folosite;
- comportamentului echipelor ce trebuie sa
lucreze lipsite de confortul spitalicesc, fara a se
face rabat de la principiile fundamentale de
calitate a actului medical.
• 3. Medicina globala
• Medicina de dezastru integreaza toate aspectele medicale:
somatice, comportamentale si psihice.
• In cadrul acesteia apare pregnant necesitatea prezentei unor
specialisti cu pregatiri multiple si reclama niveluri de calificare
diferite: anestezisti-reanimatori, chirurgi cu pregatire
pluridisciplinara, dar si medici generalisti, igienisti, psihologi si
psihiatri, asistenti medicali si paramedici s.a.
• Ca medicina globala, medicina de dezastru devine si o medicina de
echipa, specialitatile atat de diferite fac necesara o abordare
pluridisciplinara si, in acelasi timp, complementara, de unde reiese
necesitatea unei coordonari complete a tuturor participantilor la
actiunile din teren.
• 4. Medicina de mase
• Intrucat trebuie sa actioneze asupra unui mare numar de victime,
medicina de dezastru trebuie sa tina seama de diversitatea lor,
precum si de conditiile cel mai adesea precare in care isi desfasoara
actiunile.
• Astfel, in medicina de dezastru se justifica recurgerea la indicatiile
terapeutice bazate pe gravitatea lezionala (triajul), pe simplificarea
si standardizarea tehnicilor folosite, fara a renunta la
particularitatile terapeutice.
• Aceasta medicina de masa, care se adreseaza unui mare numar de
victime si destul de des foarte grave, necesita o etica diferita de cea
a practicii medicale curente, renuntand la devotiunea terapeutica
obstinata in favoarea unui singur pacient, in favoarea unei etici
colective (datoria de a sacrifica acele cazuri disperate in scopul
recuperarii unui numar cat mai mare de victime).
• 5. Medicina ce depinde de imperative extra-medicale
• In general, medicina de dezastru trebuie sa tina cont de un mare
numar de imperative extra-medicale diverse, cum ar fi:
1.    protectia contra riscurilor evolutive si/sau secundare;
2.    gestiunea si conducerea transporturilor si transmisiunilor;
3.    criteriile de instalare a structurilor provizorii;
4.    problema aprovizionarii sanitare, fara a se uita necesitatea de a
dispune de surse de energie.
 
• Aceste imperative justifica prezenta unui mare numar de tehnicieni
si integrarea dispozitivului medicinii de dezastru in dispozitivul
general de salvare.
• 6. Medicina de doctrina
• Intrucat medicina de dezastru necesita o planificare prestabilita in care sunt prevazute atat
modurile de operare, cat si participantii, aceasta raspunde unei nevoi doctrinare a conducerii
unice, care trebuie sa respecte echilibrul dintre initiativa medicala si rigiditatea relativa a unui
dispozitiv planificat si va apara toate aspectele strategiei medicale in beneficiul unei tactici
operationale, bazandu-se pe o logistica fara gres.
• Astfel privita, medicina de dezastru imprumuta pe plan sanitar de la alte specialitati medicale, ca
de exemplu:
• a. Medicina militara
• In primul rand, un razboi, privit ca un dezastru civil, antreneaza un mare numar de victime omorate
sau ranite, creand un dezacord major intre mijloacele imediat prezente si nevoi, intrucat razboiul
reprezinta o epidemie de raniri (Pirogov) si a determinat Serviciul Sanitar al Armatei sa dezvolte:
- notiunile de ridicare a ranitilor de pe campul de lupta, transportul ranitilor de pe campul de
lupta catre formatiunile de tratament, triajul care separa pe cei mai grav raniti de cei mai putin
lezati, prioritatea si amanarea acceptabila a gesturilor chirurgicale, integrand egal notiunea de
mijloace de evacuare disponibile cu posibilitatile de tratament;
- regulile chirurgiei de campanie (simple, standardizate, care pot in scurt timp sa fie realizate pe
etape de evacuare), organizarea lantului de evacuare a urgentelor, dupa ce au fost stabilizate,
conditiile de supravietuire, evacuarile secundare, folosirea diverselor tipuri de mijloace de
evacuare (aeriene, terestre si maritime), aprovizionarea si intaririle, igiena si profilaxia epidemiilor.
• b. Medicina de urgenta
• Actioneaza pe baza principiilor bine precizate si a gesturilor care salveaza
viata, permitand transportul in bune conditii la un chirurg care va opera
cu cat mai multe sanse de succes, un ranit care a primit in prealabil un
ajutor adecvat.
 
• c. Alte forme de ajutor medical
• Sunt cele practicate in cadrul serviciilor specializate ale armatei, ale
apararii civile si ale altor organizatii care practica o medicina a riscurilor
intr-o serie de circumstante (aeroporturi, uzine chimice si atomice etc.).

• d. Alte specialitati medicale

• Epidemiologia, toxicologia, medicina legala si alte specialitati.
• Astfel definita medicina de dezastru nu va improviza, ea invata, se
desprinde si progreseaza prin punerea in aplicare a cunostintelor preluate,
pentru a tine cont de ceea ce gaseste medicul la locul dezastrului.  
• 7. Diversitatea victimelor
• Este bine cunoscut ca afluxul de victime cu o
mare diversitate a leziunilor, ce caracterizeaza
dezastrul, care survine brutal, creste exploziv
nevoile si depaseste mijloacele de ajutor
imediat disponibile.
• 8. Polimorfismul problemelor
• Ceea ce impune in mod deosebit medicului angrenat in operatiunile de
raspuns la un dezastru sunt nu numai cantitatea mare de victime, ci si
diferentele calitative ale acestora:
- cel mai frecvent, politraumatismele sunt majoritare, cel mai adesea
de un tip particular: blast injury, crush sindrom (leziuni de suflu si
sindromul de strivire), gangrene, dar si arsuri sau degeraturi, intoxicatii,
contaminati, inecati sau deshidratati;
- se va tine seama si de victimele secundare (gravide, parturiente sau
avorturi) si de cele care dezvolta infarcte sau tulburari majore de ritm
cardiac;
- in mod egal se va avea in vedere panica ce poate adesea sa fie
prevazuta, alteori intarziata (in cazul unor replici seismice sau al altor
eruptii), ceea ce pune de multe ori probleme specifice (suport psihologic);
- in final problema cadavrelor, care trebuie identificate si al caror
gestionare necesita o adevarata specializare.
• 9. Urgenta si saracia mijloacelor
• Importanta factorului timp este evident un caracter
permanent al dezastrului. Desigur, in prima faza a
interventiei ceea ce frapeaza este extrema scurtare a
ragazului de care dispune medicul de avangarda pentru a
ajunge, a interveni, a tria si a evacua.
• Scurtarea timpului disponibil este agravata de numarul de
victime, de dificultatile de tot felul (teren, distrugeri de
comunicatii, transporturi, conditii meteorologice s.a.) si, ca
o constanta, de insuficienta mijloacelor de toate naturile si
neadaptarea lor la nevoile existente.
• De altfel, in cursul unui dezastru major intotdeauna intervin
complicatii ca urmare a duratei interventiei care pune
probleme in ceea ce priveste continuarea interventiei,
igiena personala si colectiva, reinnoirea stocurilor si rularea
echipelor.
• 10. Multitudinea celor ce intervin
• Tratamentul consecintelor unui dezastru si managementul lor
reclama un mare numar de specialitati.
• Volumul de ajutor depinde de la inceput de modalitatea de salvare.
Ajutorul medical nu poate aparea decat dupa salvarea victimelor
din locurile unde au fost surprinse de dezastru.
• Medicul de medicina de dezastru va trebui sa cunoasca si sa rezolve
problemele de transport, lucrarile de deblocare, evacuare,
adapostire, politice, dar si etice si etnice etc.
• El va trebui sa se integreze in rigoarea si disciplina unui plan
general, care coordoneaza diferitele servicii. Este obligatoriu ca
personalul de interventie sa foloseasca acelasi limbaj si sa aiba
aceeasi formare.
• Dezastrul pune probleme deosebite de strategie, conceptia
planurilor, de tactica, de logistica si, intotdeauna, de unicitate
doctrinara.
• 11. Medicina de dezastru - componenta a sistemului de
securitate nationala
• Amenintarile la adresa securitatii nationale dependente de
factorul SANATATE sunt nu numai multiple, dar si extrem
de grave. Dintre acestea am dori sa enumeram pe cele pe
care le consideram cele mai importante, desi ordinea de
prezentare nu indica neaparat si gradul de importanta, deci
ierarhia poate fi alta:
         - malnutritia calitativa si cantitativa;
         - scaderea capacitatilor fizice si psihice ale populatiei;
         - scaderea populatiei, scaderea populatiei masculine;
         - imbatranirea demografica, scaderea natalitatii asociata
cresterii mortalitatii infantile;
         - importul si exportul de patologie.
• Transpare cu usurinta ideea ca dezastrele sunt
amenintari neconventionale la adresa securitatii
nationale, ceea ce ar trebui sa implice un mare
interes din partea autoritatilor din tara noastra.
Managementul medical al dezastrelor se
constituie astfel cu usurinta ca o componenta cu
drepturi egale in sistemul de securitate nationala
a Romaniei. Managementul inadecvat sau
nepregatirea in domeniu pot fi interpretate ca
grave deficiente ale factorilor de conducere,
putand duce la erodarea increderii in acestia si
chiar la miscari sociale.
• Managementul medical al dezastrelor nu este, dar ar trebui sa fie, o
componenta a sistemului national de securitate, mai ales in contextul
statutului de tara europeana cu drepturi, dar si cu obligatiile ce deriva
de aici, al Romaniei.
•  
• Potrivit Legii nr.51/1991, siguranta nationala a Romaniei reprezinta starea
de legalitate, de echilibru si de stabilitate politica, sociala, economica si
informationala, necesara existentei statului.
• In contextul cadrului legislativ actual, ingrijirile de urgenta in caz de
dezastru par a nu-si gasi locul in sistemul national de securitate; aceasta
poate fi o conceptie falsa, omul reprezentand o valoare fundamentala a
carui ocrotire este o datorie si o obligatie a tuturor factorilor de
raspundere la nivel national.
• Omul reprezinta principala bogatie a fiecarei tari; poporul roman, ca
oricare alta natiune din lume, isi gaseste istoria si viitorul in sanatatea
individuala si colectiva.
• Sanatatea nu poate fi asigurata doar de sistemul sanitar national, ea este apanajul
intregii societati si din acest motiv ea trebuie considerata o componenta esentiala
a sistemului national de securitate.
• In domeniul ocrotirii sanatatii, securitatea nationala se realizeaza prin
cunoasterea, prevenirea si inlaturarea amenintarilor interne sau externe,
conventionale sau neconventionale, ce pot aduce atingeri valorilor fiintei
nationale, a caror obiectiv principal este omul.
• Aceste amenintari sunt de cele mai multe ori insidioase, tacute, instalandu-se in
timp si au un mare impact pentru viitorul natiunii romane.
• Sanatatea, ca segment al sistemului national de securitate reprezinta nu numai un
deziderat al unui program politic sau o strategie de protectie sociala, ci, in primul
rand, un deziderat al pastrarii fiintei nationale, care trebuie integrat interesului
national, indiferent de conditiile socio-politice.
• Volumul si complexitatea sarcinilor prevazute de legislatia in vigoare in domeniile
pregatirii de mobilizare, de participare la actiunile NATO, de protectie civila, de
aparare impotriva dezastrelor in timp de pace sau razboi, de interventie la
atacurile teroriste si in alte situatii de criza, impun necesitatea ca Ministerul
Sanatatii sa fie coordonatorul national in domeniul strategiei ocrotirii sanatatii.
• Astfel, se impune sau ar trebui sa se impuna, ca Ministerul Sanatatii sa fie un coleg
valoros, care, alaturi de celelalte structuri militare sau nonmilitare, sa isi aduca
aportul la realizarea functionalitatii sistemului national de securitate, atat pe
termen scurt, cat mai ales pe termen lung.
 Principalii factori ce constituie amenintari la adresa
sistemului national de securitate

• Din punct de vedere al sanatatii, intr-o enumerare fara pretentii de

exhaustivitate, ar putea fi :
• 1.    scaderea constanta a natalitatii;
• 2.    subfinantarea cronica a sistemului de sanatate;
• 3.    dezechilibrele demografice;
• 4.    nutritia deficitara cu actiune asupra genomului poporului
roman;
• 5.    proliferarea practicilor si tratamentelor nonmedicale;
• 6.    cresterea constanta a cazurilor de boli infecto-contagioase;
• 7.    Razboiul;
• 8.    Dezastrele;
• 9.    terorismul amenintare extrem de actuala.
• Putem considera ca sanatatea Romaniei trebuie sa se
constituie ca un factor de stabilitate in Balcani, pentru
ca exportul de patologie poate fi oricand comparat cu
un atac cu arma chimica sau biologica.
• Actualele epidemii cu boala vacii nebune si febra
aftoasa, COVID-19 sunt exemple edificatoare ale
acestei problematici.
•  
• Aceasta inseamna, poate, nu numai lipsa de
securitate, ci este comparabila cu un export de
insecuritate.
• In concluzie, se poate afirma ca medicina de dezastru poseda o identitate proprie,
chiar daca se inspira din atitudinile si metodele medicinii de urgenta si a celei
militare. Numarul victimelor, ca si varietatea suferintelor posibile, criza de timp din
primele faze ale interventiei, dezordinea cauzata de distrugeri precum saracia
mijloacelor logistice, necesitatea de a lucra intr-o integrare stransa cu alte echipe
si necesitatea unei bune cunoasteri a planurilor de interventie, multitudinea de
sarcini carora trebuie sa le faca fata medicul, demonstreaza ca medicina de
dezastru nu se improvizeaza, ci ea trebuie studiata, invatata, exersata inca din
primii ani de formare a medicului.
• Afirmatia ca niciun bun medic nu este complet format daca nu are serioase
cunostinte de management sanitar, dar si general, consideram ca trebuie
completata.
• Atata timp cat niciun loc pe globul pamantesc nu este ferit de dezastre,
evenimentele nefaste vor supune mereu oamenii la suferinte greu de imaginat.
Medicii si, in primul rand, corifeii scolilor de medicina nu pot sa nu priveasca cu
seriozitate catre necesitatea studierii cu temeinicie a MEDICINII DE DEZASTRU ca
una dintre cele mai noi ramuri ale medicinii, ce completeaza in mod fericit
formarea medicului modern. De modul in care medicul va actiona in situatii
neprevazute depinde viata pacientilor sai. In situatii de urgenta severa medicul
este cu un pas mai aproape de Divinitate si modul in care el manageriaza criza il
consacra ca lider a comunitatii in care traieste.