NEDELCU IONUT DANIEL

CLASA III B

TRASATURI GENERALE ALE MEDICINEI DE

DEZASTRU
DEFINIREA MEDICINII DE DEZASTRU
Medicina de dezastru este una dintre cele mai noi discipline medicale, ce are ca obiectiv general sa
salveze vieti, dar si membre (termen adaugat in ultimii ani, ce denota caracterul evolutiv al specialitatii),
sa mentina functiile vitale si sa reduca suferintele cat mai mult posibil, la un numar cat mai mare de
victime.
Aceasta a fost recunoscuta ca un domeniu distinct doar in ultimele decenii, dar aceasta conceptie s-
a raspandit rapid in intreaga lume.
Medicina de dezastru este un nou mod de a aborda urgentele colective si se inscrie intr-o mentalitate
si un comportament medical original, facand astfel obiectul unui invatamant separat.
Medicina de dezastru este forma cea mai adecvata de a raspunde in mod coerent si adaptat
unei situatii de destructurare ce loveste un grup social in urma unui eveniment dezastruos.
Mai multe criterii pot defini campul ei de aplicare si modul de exercitare, constituind trasaturile
medicinii de dezastre:

TRASATURILE GENERALE ALE MEDICINII DE DEZASTRU

Medicina de urgenta si de teren
Medicina de dezastru difera, fara a se opune, de medicina de spital, care se preocupa de un aflux de
victime intr-o structura medicala conventionala.
In contrast cu aceasta medicina de confort si siguranta, medicina de dezastre ofera un mod eficient de
interventie la fata locului sau in structuri provizorii, intotdeauna mobile, transportate sau amenajate ad hoc cat
mai aproape de locul dezastrului. Din punct de vedere al cunostintelor medicale, medicina de dezastru
foloseste toata stiinta medicinii de urgenta, manevrele sale fiind adaptate conditiilor diferite din teren. Medicul
specializat in medicina de dezastru trebuie sa cunoasca toate manevrele folosite in medicina de urgenta
putand sa le foloseasca chiar in pofida unor conditii improprii, din cauza unor factori straini de vointa sa, cum
ar fi insuficienta iluminare, factori meteo agresivi, lipsurile de tot genul si asa mai departe.
  Medicina de adaptare
Ca medicina de urgenta si de teren, medicina de dezastru nu poate exista decat printr-o adaptare
permanenta a:
         tehnicilor folosite ce trebuie sa se alinieze rigorilor in indicatii si executie simplicitatii aparaturii
folosite;
         comportamentului echipelor ce trebuie sa lucreze lipsite de confortul spitalicesc, fara a se face rabat
de la principiile fundamentale de calitate a actului medical.
  Medicina globala
Medicina de dezastru integreaza toate aspectele medicale: somatice, comportamentale si psihice.
In cadrul acesteia apare pregnant necesitatea prezentei unor specialisti cu pregatiri multiple si reclama
niveluri de calificare diferite: anestezisti-reanimatori, chirurgi cu pregatire pluridisciplinara, dar si medici
generalisti, igienisti, psihologi si psihiatri, asistenti medicali si paramedici s.a.
Ca medicina globala, medicina de dezastru devine si o medicina de echipa, specialitatile atat de diferite
fac necesara o abordare pluridisciplinara si, in acelasi timp, comple-mentara, de unde reiese necesitatea unei
coordonari complete a tuturor participantilor la actiunile din teren.
Medicina de doctrina
Intrucat medicina de dezastru necesita o planificare prestabilita in care sunt prevazute atat modurile de
operare, cat si participantii, aceasta raspunde unei nevoi doctrinare a conducerii unice, care trebuie sa
respecte echilibrul dintre initiativa medicala si rigiditatea relativa a unui dispozitiv planificat si va apara toate
aspectele strategiei medicale in beneficiul unei tactici operationale, bazandu-se pe o logistica fara gres.
Astfel privita, medicina de dezastru imprumuta pe plan sanitar de la alte specialitati medicale, ca
de exemplu:
a. Medicina militara
In primul rand, un razboi, privit ca un dezastru civil, antreneaza un mare numar de victime omorate
sau ranite, creand un dezacord major intre mijloacele imediat prezente si nevoi, intrucat razboiul
reprezinta o epidemie de raniri (Pirogov) si a determinat Serviciul Sanitar al Armatei sa dezvolte:
NEDELCU IONUT DANIEL
CLASA III B
         notiunile de ridicare a ranitilor de pe campul de lupta, transportul ranitilor de pe campul de lupta catre
formatiunile de tratament, triajul care separa pe cei mai grav raniti de cei mai putin lezati, prioritatea si
amanarea acceptabila a gesturilor chirurgicale, integrand egal notiunea de mijloace de evacuare
disponibile cu posibilitatile de tratament;
         regulile chirurgiei de campanie (simple, standardizate, care pot in scurt timp sa fie realizate pe etape de
evacuare), organizarea lantului de evacuare a urgentelor, dupa ce au fost stabilizate, conditiile de
supravietuire, evacuarile secundare, folosirea diverselor tipuri de mijloace de evacuare (aeriene, terestre si
maritime), aprovizionarea si intaririle, igiena si profilaxia epidemiilor.
 b. Medicina de urgenta
Actioneaza pe baza principiilor bine precizate si a gesturilor care salveaza viata, permitand
transportul in bune conditii la un chirurg care va opera cu cat mai multe sanse de succes, un ranit care a
primit in prealabil un ajutor adecvat.
 c. Alte forme de ajutor medical
Sunt cele practicate in cadrul serviciilor specializate ale armatei, ale apararii civile si ale altor
organizatii care practica o medicina a riscurilor intr-o serie de circumstante (aeroporturi, uzine chimice si
atomice etc.).
 d. Alte specialitati medicale
Epidemiologia, toxicologia, medicina legala si alte specialitati.
Astfel definita medicina de dezastru nu va improviza, ea invata, se desprinde si progreseaza prin
punerea in aplicare a cunostintelor preluate, pentru a tine cont de ceea ce gaseste medicul la locul
dezastrului.
  Polimorfismul problemelor
Ceea ce impune in mod deosebit medicului angrenat in operatiunile de raspuns la un dezastru sunt
nu numai cantitatea mare de victime, ci si diferentele calitative ale acestora:
         cel mai frecvent, politraumatismele sunt majoritare, cel mai adesea de un tip particular: blast injury,
crush sindrom (leziuni de suflu si sindromul de strivire), cangrene, dar si arsuri sau degeraturi,
intoxicatii, contaminati, inecati sau deshidratati;
         se va tine seama si de victimele secundare (gravide, parturiente sau avorturi) si de cele care
dezvolta infarcte sau tulburari majore de ritm cardiac;
         in mod egal se va avea in vedere panica ce poate adesea sa fie prevazuta, alteori intarziata (in cazul
unor replici seismice sau al altor eruptii), ceea ce pune de multe ori probleme specifice (suport
psihologic);
         in final problema cadavrelor, care trebuie identificate si al caror tratament necesita o adevarata
specializare.
 
 Principalii factori ce constituie amenintari la adresa sistemului national de
securitate, din punct de vedere al sanatatii, intr-o enumerare fara pretentii de exhaustivitate, ar
putea fi :
1.    scaderea constanta a natalitatii;
2.    subfinantarea cronica a sistemului de sanatate;
3.    dezechilibrele demografice;
4.    nutritia deficitara cu actiune asupra genomului poporului roman;
5.    proliferarea practicilor si tratamentelor nonmedicale;
6.    cresterea constanta a cazurilor de boli infecto-contagioase;
7.    Razboiul;
8.    Dezastrele;
9.    terorismul amenintare extrem de actuala.
 

Putem considera ca sanatatea Romaniei trebuie sa se constituie ca un factor de stabilitate in Balcani,

pentru ca exportul de patologie poate fi oricand comparat cu un atac cu arma chimica sau biologica.
Actualele epidemii cu boala vacii nebune si febra aftoasa sunt exemple edificatoare ale acestei
problematici.