Subiectele pentru lucrarea de control

la disciplina „Medicină militară”

(studenții anului VI de studii, Medicină Generală)
Tema „Bazele asigurării curativ-evacuatorice la trupe în campanie”

Varianta I

1. Esența și principiile de bază ale sistemului contemporan de tratament pe etape cu

evacuare după destinație, caracteristica lor.
2. Tipurile de ajutor medical acordat răniților și bolnavilor în campanie, timpul optimal
de acordare. Scopul și conținutul primului ajutor medical. Noțiune de volum a
ajutorului medical, factorii ce-l influențează.
3. Evacuarea medicală a răniților și bolnavilor (scopul, organizarea și tipurile de
transport utilizat).

Șef catedră, Catedra de medicină militară

și a calamităților, conf. univ.,
colonel medic (r) Vasile Dumitraș
Răspuns
1.Esenţa sistemului contemporan de tratament şi evacuare la trupe constă în
efectuarea măsurilor de tratament la timp, în mod consecutiv şi cu respectarea
succesivităţii la etapele medicale, asocierea acestora cu evacuarea răniţilor şi
bolnavilor în formaţiunile medico-militare specializate în conformitate cu
indicaţiile medicale (după destinaţie) şi ţinând cont de situaţia concretă de luptă şi
medicală. în baza acestui sistem stau următoarele principii:
1. Acordarea ajutorului medical la timp:
●organizarea rapidă şi neîntreruptă a adunării şi scoaterii răniţilor de pe câmpul
de luptă (din focarele de pierderi sanitare în masă);
●transportarea cât mai rapidă la etapele medicale;
●organizarea corectă a lucrului etapei de tratament şi evacuare;
●apropierea la momentul necesar a etapelor medicale de trupe şi deplasarea lor
spre raioanele de pierderi sanitare în masă.
2. Fracţionarea ajutorului medical acordat răniţilor şi bolnavilor la etapele
medicale.
3. Acordarea ajutorului medical în mod consecutiv:
●fracţionarea ajutorului medical şi sporirea consecutivă a volumului la etapele
medicale (acordarea ajutorului medical de la simplu la compus); fermitatea
îndeplinirii documentelor de evidenţă medicală.
4. Respectarea succesivităţii în tratamentul răniţilor şi bolnavilor:
● interpretarea unică a proceselor patologice la răniţi şi bolnavi;
● aplicarea metodelor identice de profilaxie şi tratament;
● fermitatea îndeplinirii documentelor de evidenţă medicală.
5. Reducerea maximal posibilă a numărului de etape medicale pentru acordarea la
timp a ajutorului medical calificat şi specializat.
6. Evacuarea răniţilor şi bolnavilor după destinaţie. 7. Specializarea pe larg a
instituţiilor curative.
2.Primul ajutor este acordat pe câmpul de luptă (în focarul de pierderi sanita re)
prin autoajutor, ajutor reciproc, ajutor din partea sanitarilor sau instructorilor
sanitari. Scopul primului ajutor constă în efectuarea celor mai simple măsuri me
dicale pentru salvarea vieţii răniţilor şi prevenirea complicaţiilor grave.
Măsurile primului ajutor prevăd:
♦ aplicarea pansamentului pe plagă;
♦ hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau prin garou;
♦ imobilizarea provizorie a fracturilor;
♦ calmarea durerii;
♦ administrarea antidoţilor în intoxicaţiile cu substanţe toxice;
♦ respiraţia artificială;
♦ masajul cardiac extern;
♦ aplicarea măştii contra gazelor în teren contaminat;
♦ tratarea sanitară parţială, când este cazul.
Termenul optim de acordare a primului ajutor este primele 30 minute după rănire.
Se acordă acest ajutor utilizând materialele de protecţie medicală individuale ale
ostaşilor, materiale improvizate, cât şi materialele medicale aflate la dotarea
instructorilor sanitari şi sanitarilor.
Ajutorul premedical este acordat de felcerul batalionului la punctul medical al
batalionului sau la punctul medical al regimentului, dacă n-a fost acordat la
punctul medical al batalionului.
Scopul - completarea şi corijarea măsurilor primului ajutor.
Măsurile ajutorului premedical prevăd:
♦ înlăturarea asfixiei (toaleta cavităţii bucale, când e necesar de a introduce tubul
S, inhalarea oxigenului, ventilaţia artificială a plămânilor);
♦ controlul aplicării garoului;
♦ corectarea sau refacerea pansamentelor prost aplicate;
♦ calmarea durerii;
♦ corectarea imobilizării fracturilor;
♦ repetarea administrării antidoţilor (după necesitate);
♦ repetarea tratării sanitare parţiale (după necesitate);
♦ încălzirea răniţilor şi bolnavilor în caz de temperatură scăzută a aerului
atmosferic;
♦ administrarea preparatelor cardiotonice şi de stimulare a respiraţiei.
Termenele optime de acordare a ajutorului premedical sunt primele 2-3 ore după
rănire ori îmbolnăvire
Primul ajutor medical se acordă de medicii cu pregătire generală la punctele
medicale ale regimentelor, brigăzilor sau în detaşamentul medical independent,
dacă acest ajutor n-a fost acordat la nivel de regiment, brigadă. în cazul când
batalioanele sunt încadrate cu medici, primul ajutor medical se va acorda la
punctul medical al batalionului.
Scopul primului ajutor medical este de a preveni infectarea plăgilor, de a preveni şi
combate şocul, de a lua măsuri pentru oprirea hemoragiilor, combaterea asfixiilor,
convulsiilor şi tuturor manifestărilor morbide, care ameninţă viaţa bolnavilor şi
răniţilor. Volumul primului ajutor medical se împarte în două grupe: măsuri
urgente, realizate în situaţiile când viaţa rănitului sau bolnavului este ameninţată,
şi măsuri care pot fi amânate, ce nu prezintă o ameninţare imediată a vieţii şi care
pot fi realizate la o etapă medicală superioară.
Măsurile de urgenţă prevăd:
♦ înlăturarea asfixiei (aspiraţia conţinutului mucos şi sangvinolent din căile
respiratorii superioare, introducerea tubului aerifer, suturarea limbii, rezecţia ori
suturarea lamboului
liber al palatului moale şi părţilor laterale ale faringelui, aplicarea traheotomiei,
ventilarea artificială a plămânilor, aplicarea pansamentului ocluziv în caz de
pneumotorax deschis, puncţia pleurei ori toracocenteza în caz de pneumotorax cu
supapă);
♦ măsuri antişoc (transfuzia sângelui (mai rar) şi substituenţilor lui în caz de
hemoragii masive (restituirea volumului circulator al sângelui), efectuarea
blocajului novocainic (de toate tipurile), administrarea substanţelor analgezice şi
cardiotonice);
♦ înlăturarea unui membru zdrobit, care atârnă într-un lambou de ţesuturi moi;
♦ cateterizarea sau puncţia vezicii urinare în caz de retenţie de urină;
♦ măsuri orientate spre înlăturarea desorbţiei substanţelor toxice de echipament
(îmbrăcăminte) ce dau posibilitate de a scoate masca antigaz la răniţii aduşi din
focarele chimice (tratarea sanitară parţială, schimbul echipamentului etc.);
♦ administrarea antidoţilor, substanţelor anticonvulsive, bronhodilatatoare şi
spasmolitice; ♦ degazarea plăgii în caz de contaminare cu substanţe toxice
persistente;
♦ spălături gastrice prin intermediul sondei gastrice în caz de pătrundere a
substanţelor toxice în stomac;
♦ administrarea serului antitoxic în caz de intoxicaţie cu toxine bacteriene şi în caz
de folosire a armei bacteriologice.
Măsurile care pot fi amânate:
♦ înlăturarea neajunsurilor primului ajutor, ajutorului premedical (corectarea
pansamentului şi a imobilizării pentru transport);
♦ refacerea pansamentului în caz de contaminare a plăgii cu substanţe radioactive;
♦ efectuarea blocajului novocainic în caz de leziuni de gravitate mijlocie;
♦ administrarea antibioticelor şi sero-profilaxia tetanosului în caz de traumatisme
deschise şi combustii;
♦ administrarea diferitor remedii simptomatice în stări ce nu ameninţă viaţa
rănitului ori bolnavului.
Termenii optimi de acordare a primului ajutor medical sunt primele 4-6 ore după
rănire (îmbolnăvire).
Ajutorul medical calificat (chirurgical şi terapeutic) se acordă de către medicii
chirurgi (chirurgie generală) şi medicii internişti (terapie generală) la detaşamentul
medical independent, spitalul militar de campanie, spitalul militar de garnizoană.
Scopul ajutorului medical calificat este de a preveni şi înlătura manifestările
morbide, care ameninţă viaţa răniţilor şi bolnavilor, de a preveni complicaţiile şi de
a crea condiţii cât mai favorabile pentru tratamentul care urmează. întregul volum
al ajutorului medical calificat chirurgical poate fi împărţit în trei grupe de măsuri.
Din prima grupă fac parte măsurile urgente, de care depinde viaţa rănitului,
bolnavului în cazul când ele nu se efectuează la etapa respectivă. în această grupă
intră toate intervenţiile chirurgicale cu indicaţie vitală cum ar fi:
♦ înlăturarea asfixiei şi restabilirea respiraţiei de sine stătător;
♦ hemostaza definitivă în caz de hemoragie externă şi internă;
♦ tratamentul complex al şocului traumatic;
♦ intervenţiile chirurgicale şi tratamentul complex al infecţiei anaerobe;
♦ prelucrarea chirurgicală şi închiderea toracelui în caz de pneumotorax deschis,
toracocenteza în caz de pneumotorax cu supapă;
♦ laparotomia în caz de rănire perforativă şi traumatism închis al abdomenului cu
lezarea organelor interne, lezarea vezicii urinare intraperitoneale şi a rectului;
♦ amputarea membrului zdrobit;
♦ craniotomia decompresivă în caz de traumatisme cerebrale însoţite de
compresiunea creierului;
♦ prelucrarea chirurgicală a fracturilor oaselor tubulare cu leziuni masive ale
ţesuturilor moi. Măsurile care pot fi amânate (de urgenţa a II-a):
♦ aplicarea fistulei suprapubiene în caz de leziune a uretrei fără leziuni masive ale
ţesuturilor moi;
♦ recuperarea circulaţiei sângelui în arterele magistrale ale membrelor;
♦ necrotomia în caz de combustii circulare profunde ale toracelui şi membrelor,
care nu ameninţă dereglarea respiraţiei şi circulaţia sângelui;
♦ amputarea membrului în caz de necroză ischemică;
♦ prelucrarea chirurgicală primară a plăgii contaminate cu substanţe toxice şi
radioactive şi a plăgilor cu leziuni masive ale ţesuturilor moi.
Măsurile care pot fi amânate fără a expune răniţii la complicaţii grave (de urgenţa
a III-a):
♦ prelucrarea chirurgicală primară a plăgilor ţesuturilor moi;
♦ prelucrarea chirurgicală primară a combustiilor;
♦ legarea prin suturare a dinţilor în caz de fractură a mandibulei cu defect al
ţesuturilor moi;
♦ aplicarea suturii prin fâşie pe plăgile cu lambou ale feţei. În situaţia când se
impune reducerea temporară a volumului ajutorului medical calificat chirurgical
se reduc întâi măsurile din grupa a treia şi apoi cele din grupa a doua.
Măsurile ajutorului medical calificat terapeutic se împart în două grupe: măsurile
de urgenţă şi măsurile care pot fi amânate.
Măsurile de urgenţă includ:
♦ tratamentul complex al insuficienţei acute cardiovasculare, hepatice, renale,
cardiopulmonare;
♦ oxigenoterapia şi ventilaţia artificială a plămânilor în caz de asfixie;
♦ tratamentul complex al edemului toxic al plămânilor;
♦ administrarea antidoţilor şi serului antibotulinic;
♦ administrarea substanţelor desensibilizatoare, anticonvulsive, antivomitive şi
bronholitice;
♦ administrarea tranchilizantelor şi neurolepticelor în stările reactive.
Măsurile care pot fi amânate:
♦ administrarea antibioticelor şi sulfanilamidelor în scop profilactic;
♦ hemotransfuzii cu scop de substituire;
♦ administrarea substanţelor medicamentoase simptomatice, vitaminoterapia;
♦ proceduri fizioterapeutice.
Termenii optimi de acordare a ajutorului medical calificat sunt primele 10-12 ore
după rănire (îmbolnăvire).
Ajutorul medical specializat este forma superioară de ajutor medical, care se acordă
de către medicii specialişti în diferite ramuri (specialităţi) chirurgicale şi de
medicina internă în spitalele militare specializate, care dispun de instrumentar,
aparatură de specialitate şi medicamentele necesare.
Termenii optimi de acordare a ajutorului medical specializat sunt primele 24 ore
după rănire (îmbolnăvire).
Volumul ajutorului medical stabilit pentru o etapă medicală se poate schimba
temporar, în funcţie de condiţiile concrete ale situaţiei de luptă, de volumul
pierderilor sanitare, de forţele şi mijloacele de care dispune serviciul medical pentru
a acorda un anumit tip de ajutor medical, de posibilităţile de evacuare (situaţie
medicală).
3.Prin evacuare medicală se înţelege un complex de măsuri orientate spre
transportarea răniţilor şi bolnavilor din locul unde au primit rănirea ori
îmbolnăvirea spre punctele medicale şi instituţiile sanitare în scopul acordării la
timp şi în volum deplin a ajutorului medical şi tratamentul lor.
Totalitatea căilor de evacuare, etapelor medicale instalate pe ele şi transportul
sanitar folosit, care asigură o grupare de trupe, poartă denumirea de direcţie de
evacuare. Evacuarea medicală începe de la companie (de la locul de adunare a
răniţilor). Transportarea răniţilor şi bolnavilor de la locul rănirii până la locul de
adunare a răniţilor din cadrul companiei se numeşte scoaterea răniţilor de pe
câmpul de luptă. Evacuarea medicală se organizează de către şeful fiecărui eşalon
medical (medicul batalionului, medicul-şef al brigăzii etc.), prin trimiterea
mijloacelor de evacuare pe câmpul de luptă (la locul adunării răniţilor), la etapele
medicale subordonate de unde se ridică şi se transportă răniţii şi bolnavii. Acest
mod de evacuare se numeşte evacuare „spre sine”. În cazuri deosebite se poate
admite evacuarea răniţilor şi bolnavilor la etapa medicală superioară cu mijloacele
de transport ale etapei inferioare. Acest mod de evacuare se numeşte evacuare de
„la sine” şi se efectuează numai când se dau dispoziţii în acest sens. De asemenea,
când este necesar şi posibil, evacuarea se poate face depăşind o etapă medicală.
Acest mod de evacuare se numeşte evacuare „peste sine”.
Pentru evacuarea răniţilor şi bolnavilor de la punctele adunării răniţilor până la
punctele medicale ale unităţilor se folosesc mijloacele de evacuare auto, care pot fi
speciale (autosanitare) sau cu destinaţie generală (autocamioane, transportoare
blindate etc.).
De la punctele medicale ale unităţilor spre etapele medicale, unde se acordă
ajutorul medical calificat, specializat, se folosesc mijloacele de evacuare auto,
feroviar, maritime, aeriene atât speciale cât şi cu destinaţie generală.
1. LUAZ-967 brancarde- 2 persoane, așezați -5 persoane
2. Transportor cu şenile GT-SM brancarde- 4, așezați-10 persoane
3. Autosanitara UAZ-452A brancarde-4, așezați 7
4. Autosanitara AS-66 brancarde- 9, așezați-15 persoane
5. Autocamionul GAZ-66 brancarde-6, așezați- 20 persoane
6. Autocamionul ZIL-131 brancarde-8, așezați- 25 persoane
7. Autobuzul LAZ-695 brancarde-18, așezați- 23 persoane
8. Autobuzul PAZ-672 brancarde-14, așezați- 16 persoane
9. Avionul AN-2 brancarde- 6 , așezați- 12 persoane
10. Elicopterul MI-8 brancarde-12, așezați 24 persoane.