14.01.

2021
Cebotari Ion M1504 Varianta nr.1
1. Esenţa sistemului contemporan de tratament şi evacuare la trupe constă
în efectuarea măsurilor de tratament la timp, în mod consecutiv şi cu
respectarea succesivităţii la etapele medicale, asocierea acestora cu
evacuarea răniţilor şi bolnavilor în formaţiunile medico-militare specializate
în conformitate cu indicaţiile medicale (după destinaţie) şi ţinând cont de
situaţia concretă de luptă şi medicală (V.E Buşkin, I. Dediu, 1989).
În baza acestui sistem stau următoarele principii:
1. Acordarea ajutorului medical la timp:
♦ organizarea rapidă şi neîntreruptă a adunării şi scoaterii răniţilor de pe
câmpul de luptă (din focarele de pierderi sanitare în masă);
♦ transportarea cât mai rapidă la etapele medicale;
♦ organizarea corectă a lucrului etapei de tratament şi evacuare;
♦ apropierea la momentul necesar a etapelor medicale de trupe şi
deplasarea lor spre raioanele de pierderi sanitare în masă.

2. Fracţionarea ajutorului medical acordat răniţilor şi bolnavilor la etapele

medicale.

3. Acordarea ajutorului medical în mod consecutiv:

♦ fracţionarea ajutorului medical şi sporirea consecutivă a volumului la

etapele medicale (acordarea ajutorului medical de la simplu la compus);

♦ fermitatea îndeplinirii documentelor de evidenţă medicală.

4. Respectarea succesivităţii în tratamentul răniţilor şi bolnavilor:

♦ interpretarea unică a proceselor patologice la răniţi şi bolnavi;

♦ aplicarea metodelor identice de profilaxie şi tratament;

♦ fermitatea îndeplinirii documentelor de evidenţă medicală.

5. Reducerea maximal posibilă a numărului de etape medicale pentru

acordarea la timp a ajutorului medical calificat şi specializat.
 6. Evacuarea răniţilor şi bolnavilor după destinaţie. 7. Specializarea pe larg a
instituţiilor curative.

Aceste criterii au însemnătate deosebită. De faptul cum ele se îndeplinesc în mare

măsură depinde salvarea vieţii, prevenirea complicaţiilor grave şi prognosticul
pentru rănit şi bolnav.

2.Tipurile de ajutor medical acordat răniților și bolnavilor în condiții de

campanie:

1. Ajutorul medico-chirurgical calificat este acordat de catre specialiștii de

chirurgie generală la etapa ajutorului medico-chirurgical calificat care dispune de:

+ secție de primire și triaj

+ de formațiune de prelucrare sanitară totală a răniților cu leziuni combinate

+de sală de operație și secție de reanimare, secție de spitalizare, izolator etc.

Volumul acordării ajutorului medico-chirurgical calificat poate fi efectuat în
întregime sau redus, numai în cazurile de extremă urgență, pe când răniții de
prima urgență și de a doua urgență pot fi îndreptați la etapa ajutorului medico-
chirurgical specializat

Măsurile de extremă urgență includ:

1. Măsuri de combatere a asfixiei;

2. Oprirea definitivă a hemoragiei atât celei externe, cât și celei interne;

3. Terapia complexă a anemiei posthemoragice pronunțate, șocului traumatic,

sindromului de strivire;

4. Intervenții chirurgicale la răniții cu sindrom de strivire, cu infecție anaerobă;

5. Prelucrarea prim-chirurgicală și suturarea plăgilor toracice cu pneumotorax

deschis, toracocenteză la traumatizații cu pneumotorax cu supapă;

6. Laparotomia în cazurile de traumatisme închise și deschise abdominale cu

lezarea organelor interne; 7.Amputații la răniții cu smulgere sau zdrobire a
extremităților;

8.Trepanarea craniană decompresivă la traumatizații cu compresiune cerebrală.

2. Ajutorul medico-chirurgical specializat- este reprezentat de spitalele de
specialitate mobile sau fixe cu formațiuni chirurgicale și secții de primire și
evacuare, de operații, de reanimare, de spitalizare etc. care sunt dotate cu
instrumente, aparataj și echipe de specialiști în anumite ramuri de profil
chirurgical (anesteziologi, neurochirugi, oftalmologi, cardochirurgi, angiochirurgi,
chirurgi abdominali, toracaliști, traumatologi-ortopezi, otorinolaringologi, urologi,
ginecologi, specialiști în chirurgia maxilo-facială, combustiologi etc.).

Aceste instituții medicale militare dispun de posibilități largi pentru investigații de

laborator, radiologice, funcționale etc.

Primul ajutor medical se acordă de medicii cu pregătire generală la punctele

medicale ale regimentelor, brigăzilor sau în detaşamentul medical independent,
dacă acest ajutor n-a fost acordat la nivel de regiment, brigadă. în cazul când
batalioanele sunt încadrate cu medici, primul ajutor medical se va acorda la
punctul medical al batalionului.

Scopul primului ajutor medical este de a preveni infectarea plăgilor, de a preveni

şi combate şocul, de a lua măsuri pentru oprirea hemoragiilor, combaterea
asfixiilor, convulsiilor şi tuturor manifestărilor morbide, care ameninţă viaţa
bolnavilor şi răniţilor. Volumul primului ajutor medical se împarte în două grupe:
măsuri urgente, realizate în situaţiile când viaţa rănitului sau bolnavului este
ameninţată, şi măsuri care pot fi amânate, ce nu prezintă o ameninţare imediată a
vieţii şi care pot fi realizate la o etapă medicală superioară.

Prin volumul ajutorului medical la o etapă dată înţelegem totalitatea măsurilor

de tratament şi profilaxie, care se execută la această etapă răniţilor şi bolnavilor
în raport de starea sănătăţii acestora (indicaţiile medicale), situaţia medicală şi de
luptă concret creată. Volumul ajutorului medical poate fi deplin (se îndeplinesc
măsurile de urgenţă şi cele care pot fi amânate), în volum redus (se îndeplinesc
măsurile de urgenţă). Este necesar să precizăm, că volumul ajutorului medical
determină latura calitativă a activităţii la o etapă medicală. Volumul activităţii
medicale la o etapă medicală exprimă latura cantitativă a activităţii la această
etapă şi se subînţelege numărul de răniţi şi bolnavi cărora li s-a acordat ajutor la
etapa respectivă (au fost primiţi, triaţi, trataţi sanitar ori special şi cărora li s-a
acordat ajutorul specific acestei etape şi au fost pregătiţi pentru evacuare)
3. Evacuarea medicala a ranitilor si bolnavilor.

O parte componentă a sistemului de tratament şi evacuare la trupe în campanie

prezintă evacuarea medicală.

Prin evacuare medicală se înţelege un complex de măsuri orientate spre

transportarea răniţilor şi bolnavilor din raionul unde au primit rănirea ori
îmbolnăvirea spre punctele medicale şi instituţiile sanitare în scopul acordării la
timp şi în volum deplin a ajutorului medical şi tratamentul lor. Numai evacuarea
medicală dă posibilitate de a elibera etapele medicale de răniţi şi bolnavi şi face
posibil ca ele să se deplaseze în conformitate cu crearea situaţiilor tactice şi
medicale pe de o parte şi de a acorda răniţilor şi bolnavilor tipul de ajutor medical
necesar (în conformitate cu indicaţiile medicale).

Căile pe care se efectuează evacuarea răniţilor şi bolnavilor se numesc căi de

evacuare şi de cele mai multe ori ele corespund cu căile de aprovizionare.

Totalitatea căilor de evacuare, etapelor medicale instalate pe ele şi transportul

sanitar folosit, care asigură o grupare de trupe, poartă denumirea de direcţie de
evacuare.

Evacuarea medicală începe de la companie (de la locul de adunare a răniţilor).

Transportarea răniţilor şi bolnavilor de la locul rănirii până la locul de adunare a
răniţilor din cadrul companiei se numeşte scoaterea răniţilor de pe câmpul de
luptă.

Evacuarea medicală se organizează de către şeful fiecărui eşalon medical

(medicul batalionului, medicul-şef al brigăzii etc.), prin trimiterea mijloacelor de
evacuare pe câmpul de luptă (la locul adunării răniţilor), la etapele medicale
subordonate de unde se ridică şi se transportă răniţii şi bolnavii. Acest mod de
evacuare se numeşte evacuare „spre sine”.

De pe câmpul de luptă (de la locul rănirii, îmbolnăvirii) răniţii şi bolnavii se scot de

către sanitari, sanitarii-brancardieri şi instructorii sanitari, folosind în acest scop
diferite mijloace, aşa cum sunt: brancarda, chinga sanitară, mantaua, foaia de cort
etc., aducându-i la punctul de adunare a răniţilor al companiei. în cazurile de
pierderi sanitare în masă, pentru scoaterea răniţilor şi bolnavilor, comandantul
subunităţii numeşte echipe de ostaşi.

Pentru evacuarea răniţilor şi bolnavilor de la punctele adunării răniţilor până la

punctele medicale ale unităţilor se folosesc mijloacele de evacuare auto, care pot
fi speciale (autosanitare) sau cu destinaţie generală (autocamioane, transportoare
blindate etc.). De la punctele medicale ale unităţilor spre etapele medicale, unde
se acordă ajutorul medical calificat, specializat, se folosesc mijloacele de evacuare
auto, feroviar, maritime, aeriene atât speciale cât şi cu destinaţie generală .