Sunteți pe pagina 1din 4

Totalizarea 1

Varianta II

1. Noțiune de etapă medicală, tipurile. Schema principială de instalare a etapei medicale, cerințele pentru
terenul de instalare.
2. Noțiune de triaj medical, tipurile de triaj, semnele de triaj. Grupele de răniți și bolnavi selectați după
semnele de triaj.
3. Scopul și conținutul primului ajutor, ajutorului premedical acordat răniților și bolnavilor în campanie,
timpul optimal de acordare.

1. -Asistenta medicala cuprinde totalitatea activitatilor organizate si desfasurate la nivelul subunitatilor si


formatiunilor medicale pentru salvarea vietii ranitilor, tratamentul si spitalizarea acestora, prevenirea
si combaterea inbolnavirilor
-Organizarea asistentei medicale si evacuarea ranitilor reprezinta una dintre sarcinile de baza ale
serviciului medical in actiuni de lupta, constituind o parte componenta a sprijinului medical a fortelor.
Continutul masurilor de asistenta medicala si evacuare:
1) Cautarea la timp a ranitilor pe cimpul de lupta si acordarea acestora primul ajutor
2) Scoaterea lor de pe cimpul de lupta si adunarea la formatiunilor medicale
3) Primirea, triajul, tratarea sanitara, acordarea ajutorului premedical/medical, pregatirea pentru
evacuarea ulteriora etc.

Esenta sistemului de tratament pe etape cu evacuarea dupa destinatie consta in efectuarea la timp a
unui complex de masuri consecutive si successive in acordarea ajutorului medical si tratamentului
ranitilor si bolnavilor la etapele de tratament si evacuarea in imbinare cu avcuarea ulterioara a
acestora la institutiile curative specializate conform indicatiilor medicale si in functie de situatia de
lupta si medicala real create.

Principiile de baza a acestui system:

Acordarea ajutorului medical la timp:


-organizarea rapidă şi neîntreruptă a adunării şi scoaterii răniţilor de pe câmpul de luptă (din focarele
de pierderi sanitare în masă);
-transportarea cât mai rapidă la etapele medicale;
-organizarea corectă a lucrului etapei de tratament şi evacuare;
-apropierea la momentul necesar a etapelor medicale de trupe şi deplasarea lor spre raioanele de
pierderi sanitare în masă.
2. Fracţionarea ajutorului medical acordat răniţilor şi bolnavilor la etapele medicale.
3. Acordarea ajutorului medical în mod consecutiv:
-fracţionarea ajutorului medical şi sporirea consecutivă a volumului la etapele medicale (acordarea
ajutorului medical de la simplu la compus);
-fermitatea îndeplinirii documentelor de evidenţă medicală.
4. Respectarea succesivităţii în tratamentul răniţilor şi bolnavilor:
-interpretarea unică a proceselor patologice la răniţi şi bolnavi;
-aplicarea metodelor identice de profilaxie şi tratament;
-fermitatea îndeplinirii documentelor de evidenţă medicală.
5. Reducerea maximal posibilă a numărului de etape medicale pentru acordarea la timp a ajutorului
medical calificat şi specializat.
6. Evacuarea răniţilor şi bolnavilor după destinaţie.
7. Specializarea pe larg a instituţiilor curative.

Prin tip de ajutor medical se intelege o enumerare concreta de masuri curative profilactice, care se
efectueaza ranitilor si bolnavilor pe cimpul de lupta, sau la etapa medicala concreta.
Distingem 5 tipuri de ajutor medical:
-primul ajutor
-ajutorul premedical
-primul ajutor medical
-ajutorul medical calificat
-ajutorul medical specializat

Schema principala de instalare a etapei medicale:

Cerintele pentru terenul de instalare:


- terenul să fie la o distanţă corespunzătoare tipurilor de acţiuni de luptă (în ofensivă - la 5-6 km, în
defensivă - la 10-12 km de la linia frontului); în ofensivă punctul medical se va deplasa peste fiecare 15-
20 km în funcţie de
ritmul de ofensivă al eşalonului întâi al brigăzii;
- suprafaţa terenului să aibă dimensiuni nu mai mici de 100 x 100 metri;
- terenul să fie comod pentru instalarea tuturor secţiilor funcţionale;
- în apropierea nemijlocită de terenul ales să fie căi de evacuare şi o sursă de apă potabilă;
- terenul să fie cât mai lateral posibil de direcţia loviturii principale a inamicului (în defensivă);
- locul să fie inaccesibil pentru tancurile inamicului (în defensivă);
- terenul să asigure mascarea cât mai eficientă a punctului medical;
- terenul să fie la o distanţă suficientă (2-4 km) de la formaţiunile-ţintă pentru inamic (punctele de
comandă, subunităţile rachetare, de artilerie etc.);
- terenul să nu fie contaminat cu substanţe radioactive, toxice, bacteriene;
- starea sanitaro-epidemiologică a terenului să fie satisfăcătoare.

2. Triajul este un sistem de evaluare și clasificare a pacienților care se prezintă în structurile de primire a
urgențelor în vederea stabilirii priorității și a nivelului de asistență medicală necesară.

Sunt doua tipuri de triaj: triajul medical în cadrul formaţiunii si triajul de evacuare şi transport
Triajul medical în cadrul formaţiunii - determinarea secţiei funcţionale unde va fi acordat ajutorul
medical şi ordinea acordării acestui ajutor medical.
Triajul de evacuare şi transport – determinarea locului unde, în ce formaţiuni medicale, cu ce
transport, în care ordine, în ce poziţie trebuie evacuat rănitul ori bolnavul. Se va face bolnavilor care nu
necesită ajutor medical la etapa medicală dată şi acelor care au primit ajutor la etapa dată şi necesită
evacuare.
Ei pot fi repartizaţi pe grupe:
- supuşi evacuării la etapele următoare;
- supuşi lăsării la etapa dată pentru tratamentul definitiv ori temporar netransportabili;
- supuşi întoarcerii pentru tratament ambulatoriu la locul de trai.

Semnele de triaj:
a) nivelul pericolului lezaţilor pentru persoanele din jur;
b) semnul de tratament;
c) semnul de evacuare.
În conformitate cu nivelul pericolului pentru cei din jur, toţi răniţii şi bolnavii se împart în trei grupe:
1) contaminaţii cu substanţe radioactive, toxice, bacteriene (necesită tratare sanitară, dar şi
dezactivarea, degazarea şi dezinfecţia îmbrăcămintei);
2) bolnavii infecţioşi (vor fi trimişi în izolatoare);
3) răniţii şi bolnavii care nu prezintă pericol pentru cei din jur.

Grupe de triaj conform necesităţii în acordarea ajutorului medical


1. lezaţii şi bolnavii care necesită ajutor medical la etapa medicală dată;
2. lezaţii şi bolnavii care nu necesită ajutor medical la etapa medicală dată;
3. lezaţii şi bolnavii care au traume (răniri) sau îmbolnăviri incompatibile cu viaţa (în stare de agonie).

Pentru fixarea rezultatelor triajului medical la etapele medicale sunt folosite mărcile de triaj şi sunt
efectuate înregistrări în documentele medicale care însoţesc rănitul ori bolnavul.
Mărcile de triaj (etichetele) sunt:
- culoarea roşie - pentru răniţii şi bolnavii care necesită asistenţă medical urgentă;
- culoarea galbenă - pentru răniţii şi bolnavii asistenţa medicală a cărora poate fi amânată;
- culoarea verde - pentru răniţii şi bolnavii uşori;
- culoarea neagră - pentru răniţii şi bolnavii care au răniri şi îmbolnăviri incompatibile cu viaţa (stările
agonale).

3. Primul ajutor este acordat pe câmpul de luptă (în focarul de pierderi sanitare) prin autoajutor, ajutor
reciproc, ajutor din partea sanitarilor sau instructorilor sanitari. Scopul primului ajutor constă în
efectuarea celor mai simple măsuri medicale pentru salvarea vieţii răniţilor şi prevenirea complicaţiilor
grave.
Măsurile primului ajutor prevăd:
-aplicarea pansamentului pe plagă;
-hemostaza provizorie prin pansament compresiv sau prin garou;
-imobilizarea provizorie a fracturilor;
-calmarea durerii;
-administrarea antidoţilor în intoxicaţiile cu substanţe toxice;
-respiraţia artificială;
-masajul cardiac extern;
-aplicarea măştii contra gazelor în teren contaminat;
-tratarea sanitară parţială, când este cazul.
Termenul optim de acordare a primului ajutor este primele 30 minute după rănire.

Ajutorul premedical este acordat de felcerul batalionului la punctul medical al batalionului sau la
punctul medical al regimentului, dacă n-a fost acordat la punctul medical al batalionului. Scopul -
completarea şi corijarea măsurilor primului ajutor.
Măsurile ajutorului premedical prevăd:
-înlăturarea asfixiei (toaleta cavităţii bucale, când e necesar de a introduce tubul S, inhalarea
oxigenului, ventilaţia artificială a plămânilor);
-controlul aplicării garoului;
-corectarea sau refacerea pansamentelor prost aplicate;
-calmarea durerii;
-corectarea imobilizării fracturilor;
-repetarea administrării antidoţilor (după necesitate);
-repetarea tratării sanitare parţiale (după necesitate);
-încălzirea răniţilor şi bolnavilor în caz de temperatură scăzută a aerului atmosferic;
-administrarea preparatelor cardiotonice şi de stimulare a respiraţiei.
Termenele optime de acordare a ajutorului premedical sunt primele 2-3 ore după rănire ori
îmbolnăvire.