55.

Particularitățile acordării asistenței medicale terapeutice în condiții de

campanie.
Sarcinile de bază ale terapiei de campanie sunt:
-elaborarea, argumentarea ştiinţifică, perfecţionarea sistematică şi aplicarea în
practică a formelor raţionale de acordare a ajutorului terapeutic bolnavilor,
afectaţilor şi răniţilor în diferite condiţii de acţiuni de luptă ;
-studierea etiologiei, patogenezei, clinicii maladiilor provocate de acţiunea asupra
organismului a armei de luptă de afectare în masă şi elaborarea metodelor de
prevenţie , de diagnostic şi tratament a acestor patologii;
-studierea particularităţilor etiologice,patogenetice, a evoluţiei clinice şi a
consecinţelor maladiilor somatice, elaborarea standardelor de măsuri curative în
diferite condiţii de acţiuni de luptă;
-efectuarea analizei morbidităţii efectivului trupelor armate ;
-elaborarea complexului de măsuri care vor contribui la reducerea morbidităţii
efectivului trupelor armate
-perfecţionarea în continuitate a metodelor de prevenţie şi de tratament a maladiilor
organelor interne la răniţi, contuzionaţi, arşi şi cu diferite multiple traume;
-studierea maladiilor legate de acţiunea asupra organismului militarului în timpul
muncii a diferitor factori nocivi: unde electromagnetice etc
PRINCIPIILE TRIAJULUI MEDICAL BOLNAVILOR ŞI AFECTAŢILOR
DE PROFIL TERAPEUTIC
Esenţa sistemului contemporan de tratament şi evacuare constă în efectuarea
măsurilor de tratament la timp,în mod consecutiv şi cu respectarea succesivităţii la
etapele medicale,asocierea acestora cu evacuarea răniţilor,afectaţilor şi bolnavilor în
formaţiunile medico-militare specializate în conformitate cu indicaţiile medicale
(după destinaţie) , ţinând cont de situaţia concretă de luptă şi medicală.
La baza organizării măsurilor curativo-evacuatorice la etapele de evacuare medicală
stă triajul medical. Scopul triajului medical este repartizarea bolnavilor, afectaţilor şi
răniţilor pe grupe în dependenţă de necesitate în efectuarea tratării sanitare, în izolare,
cit şi în efectuarea măsurilor cu caracter identic de acordare a ajutorului medical,locul
şi ordinea acordării ajutorului, ţinând cont de posibilitatea şi raţionalitatea evacuării
la etapele medicale după destinaţie şi de tipul de transport cu care trebuie să fie
evacuaţi.
In timpul efectuării triajului medical se îndeplineşte fişa medicală primară,ulterior la
etapele superioare şi fişa de boală, iar afectatului sau bolnavului i se fixează o marcă
de triaj,în care se indică unde şi în ce ordine trebuie să fie îndreptat pentru a primi
ajutorul medical necesar.

56. Particularitățile acordării asistenței medicale chirurgicale în condiții de

campanie.
Ajutorul chirurgical calificat este acordat de specialiști de chirurgie generală la etapa ajutorului medico chirurgical
calificat care dispune de secție de primire și triaj, de formațiune de prelucrare sanitară totală a răniților cu leziuni
combinate, de sală de operație și secție de reanimare, secție de spitalizare, izolator etc Volumul acordării ajutorului
medico chirurgical calificat poate fi efectuat în întregime sau redus, numai în cazurile de extremă urgență, pe când
răniții de prima urgență și de a doua urgență pot fi îndreptați la etapa ajutorului medico chirurgical specializat
Măsurile de extremă urgență includ
1 Măsuri de combatere a asfixiei
2 Oprirea definitivă a hemoragiei atât celei externe, cât și celei interne
3 Terapia complexă a anemiei posthemoragice pronunțate, șocului traumatic, sindromului de strivire
4 Intervenții chirurgicale la răniții cu sindrom de strivire, cu infecție anaerobă
5 Prelucrarea prim chirurgicală și suturarea plăgilor toracice cu pneumotorax deschis, toracocenteză la traumatizații
cu pneumotorax cu supapă
6 Laparotomia în cazurile de traumatisme închise și deschise abdominale cu lezarea organelor interne
7 Amputații la răniții cu smulgere sau zdrobire a extremităților
8 Trepanarea craniană decompresivă la traumatizații cu compresiune cerebrală

Etapa tratamentului medico chirurgical specializat este reprezentată de spitale de specialitate mobile sau fixe cu
formațiuni chirurgicale și secții de primire și evacuare, de operații, de reanimare, de spitalizare etc care sunt dotate
cu instrumente, aparataj și echipe de specialiști în anumite ramuri de profil chirurgical ( neurochirugi oftalmologi,
cardochirurgi angiochirurgi chirurgi abdominali, toracaliști traumatologi ortopezi, otorinolaringologi, urologi,
ginecologi, specialiști în chirurgia maxilo facială, combustiologi etc Aceste instituții medicale militare dispun de
posibilități largi pentru investigații de laborator, radiologice, funcționale etc
57) Clasificarea din punct de vedere fizic are la bază starea fizică Ide agregare)
a substanţelor toxice de luptă in condiţii normale.
Din acest punct de vedere, S.T.L. se impart in:
- gazoase;
- lichide;
- solide.
Clasificarea după persistenţă se bazează pe timpul cat durează pericolul substanţei
toxice de luptă asupra organismului uman.
Din acest punct de vedere S.T.L. se impart in:
- persistente;
- semipersistente;
- trecătoare (nepersistente).
Clasificarea fiziopatologică este determinată de acţiunea pe care substanţele
toxice de luptă o exercită asupra organismului uman.
Conform acestei clasificări, S.T.L. se impart in:
1. Substanţe toxice de luptă cu acţiune generală:
a. S.T.L. neuroparalitic (tabun, sarin, soman etc.);
b. S.T.L. psihochimice (LSD-25, mescalină, BZ, bufetonină, hermină);
c. S.T.L. hematice (hidrogen arsenat, oxid de carbon);
d. S.T.L. nervoase (acid cianhidric, clorcian).
2. Substanţe toxice de luptă cu acţiune vezicantă (iperită, levizită, azotiperită).
3. Substanţe toxice de luptă cu acţiune sufocantă (fosgen, difosgen).

4. Substanţe toxice de luptă cu acţiune iritantă:

a. S.T.L. lacrimogene (cloracetofenonă, cianură de brombenzil, CS);
b. S.T.L. strănutătoare (difenil clorarsină, difenil cianarisină, adamsită);
c. S.T.L. vomitive (etilcarbazol).

a) neuroparalitică (sarinul), acordarea primului ajutor, ajutorul premedical.

Caracteristica toxicologică a toxicilor cu acțiune.
b) neuroparalitică (VX-gaze), acordarea primului ajutor, ajutorul premedical.
Caracteristica toxicologică a toxicilor cu acțiune.
c) neuroparalitică (somaniu), acordarea primului ajutor, ajutorul premedical.
Caracteristica toxicologică a toxicilor cu acțiune.
1 2 3 4
Tratarea sanitară parţială În caz de convulsii Inhalare de oxigen în timp
Ajutorul
suplimentară, repetarea la fenazepam i\m 1 ml. scurt; efedrina 5% 1ml i\m.
premedical
necesitate a antidotului afina.
Primul ajutor Tratarea sanitară În caz de convulsii Scoaterea măştii antigaz
 fenazepam i\m 1 ml. după schimbarea hainelor;
măsuri de eliberare a căilor
parţială şi schimbarea hainelor
respiratorii; oxigenoterapie
gravi afectaţilor; administrarea în
caz de necesitate a colinoliticului 30 - 40 min; ventilaţie
cu acţiune centrală; aplicarea artificială ;mezaton 1%
medical.
reactivatorilor colinesterazei după
1ml i\m.
schemă (dipiridoxima sau
pralidoxima); atropinizarea după
schemă.
Lavaj gastric şi purgative
în caz de nimerire a
toxicului în tubul digestiv.

Simptomele intoxicaţiei cu SOF prin inhalare se dezvoltă semnificativ mai rapid decât la intoxicarea prin ingerare
sau prin piele. La inhalarea unor doze foarte mari de SOF, moartea poate surveni în decurs de 1-10 min. În caz de
ingestie cu alimente contaminate simptomele intoxicaţiei se dezvoltă în decurs de 0,5 ore. Absorbţia de pe
suprafaţa pielii a substanţelor toxice decurge în 1-10 min, iar perioada ascunsă poate să se prelungească în decurs
de 0,5-2 ore.

Acţiunea locală se manifestă prin dereglări funcţionale a organelor în locul aplicării: apariţia miozei şi hiperemiei
conjunctivei la contactul toxicului cu mucoasele ochilor; hiperemia mucoasei nazale şi rinoree – la pătrunderea SOF
pe cale inhalatorie; greţuri, vomă, dureri spastice în regiunea abdominală – în caz de pătrunderea toxicului prin
pielea contaminată; fibrilaţie a grupelor musculare, piloerecţie, apariţia picăturilor de sudoare pe porţiunile pielii
contaminate. Dar totuşi toate manifestările locale nu sunt de lungă durată şi spre final nu determină gravitatea
intoxicaţiei.

Manifestarea resorbtivă a SOF întotdeauna e însoţită de dereglări din partea SNC, a organelor vitale şi sistemelor:
respiratorii, cardiovascular şi tractului gastrointestinal. Durata acestor dereglări şi gradul lor de manifestare
depinde de cantitatea toxicului nimerită în organism şi de căile de pătrundere. Intoxicaţiile pot fi uşoare, grad
mediu sau grav.

La intoxicaţia de grad uşor de obicei se urmăreşte excitabilitate, insomnie, cefalee, halucinaţii, sentimente de frică,
apatie, depresie, tremor uşor. Pupilele sunt îngustate (la intoxicaţia cu SOF în formă de vapori sau aerosol). La
intoxicaţii se dereglează văzul mai ales în întuneric. Apare cefalee, respiraţie îngreunată, greaţă şi alte manifestări
dispeptice. Capacitatea de muncă militaro-profesională a intoxicatului temporar se pierde. Intoxicatul are nevoie
de ajutor medical. Termenul de supraveghere medicală a bolnavului este de la câteva ore până la 5-7 zile.

La intoxicaţie de grad mediu apar accese de sufocare, care seamănă cu grave accese de astm bronşic. De aceea
aceste forme de intoxicare se determină ca bronhospastice. Accesele de regulă reapar peste fiecare 10-15 min,
dar şi între accese respiraţia rămîne îngreunată. Se determină accelerarea secreţiei bronhice, salivare şi sudoripare.
E accentuată creşterea TA. Intoxicaţia des e însoţită de vomă, diaree şi dureri spastice în regiunea abdominală. Se
determină contracţii fibrilare a muşchilor în deosebi a celor masticatori. Frecvent cunoştinţa e păstrată,dar
sentimentul de frică, excitaţie, labilitate emoţională dereglează perceperea critică a situaţiei înconjurătoare.
Pupilele sunt îngustate. Simptomele intoxicaţiei se determină pe parcursul a 2-3 diurne şi chiar mai mult.
Consecinţele intoxicaţiei de gravitate medie sunt persistente timp de 2-3 săptămîni: labilitatea emoţională,
labilitatea vegetativă, slăbiciuni musculare, dereglările funcţiei tractului gastrointestinal şi alte semne a
sindromului astenovegetativ.

La intoxicaţii grave se dezvoltă sindromul convulsiv, care decurge pe fundalul pierderii totale a cunoştinţei. Dacă
intoxicaţia nu se termină letal, prin stop respirator în primele 10-30 min, se dezvoltă coma. Pielea este palidă,
umedă, cu acrocianoză pronunţată. Se observă fibrilaţii interminabile generalizate a grupelor de muşchi, tremor.
Respiraţia e dereglată prin apariţia periodică a acceselor de sufocare. De asemenea se determină hipotensiune şi
bradicardie. Pupilele sunt îngustate (totuşi mioza se poate schimba cu midriază), reacţiile pupilelor la lumină
lipsesc.

d. generală (acidul cianhidric), acordarea primului ajutor, ajutorul

premedical. Caracteristica toxicologică a toxicilor cu acțiune.
e. generală (clorcian), acordarea primului ajutor, ajutorul premedical.
Caracteristica toxicologică a toxicilor cu acțiune.
Calea principală de pătrudere a toxicului în organism este inhalatorie.Nu este exclusă
pătrunderea toxicului şi prin piele, la crearea concentraţiilor mari în focar a vaporilor.În caz de
ingestie a acidului cianhidric şi a sărurilor lui, absorbţia începe în cavitatea bucală şi se termină
în stomac.
Intoxicaţia acută cu acid cianhidric se poate prezenta în două forme:forma fulgerătoare şi forma acută lentă.

Forma fulgerătoare apare în urma inhalării unei cantităţi mari de toxic.Intoxicatul are senzaţia de sufocare ,face
câteva mişcări respiratorii ample,se prăbuşeşte,îşi pierde cunoştinşa,după care apare apneea şi stopul
cardiac.Intoxicatul are un facies înspăimântat,cu exoftalmie,midriază,trismus,iar poziţia finală a capului este în
hiperextenzie.Această formă nu benificiază de tratament.

Forma acută lentă prezintă o evoluţie în patru faze,care se succed totuşi destul de repede:

-faza de excitaţie caracterizată prin următoarea simptomatologie:miros de migdale amare ,gust metalic şi senzaţii
de arsură a mucoasei buco-faringiene,amorţirea vârfului limbii,cefalee intensă,nelinişte,vertij,tahipnee,tahicardie,
cardialgii, anxietate,mişcări deprimate,iritarea conjuctivei ochilor etc;

-faza de depresiune în care după cîteva mişcări respiratorii dezordonate,respiraţia fiind frecventă şi superficială,se
instalează apneea tranzitorie care poate să dureze până la un minut,tahicardia se schimbă cu bradicardie,apare
midriază,exoftalmie, poate apărea voma, dureri toracice şi senzaţii de presiune toracică.Cunoştinţa este
inhibată.Pielea şi mucoasele vizibile se colorează în roz aprins.

-faza convulsivă se manifestă prin fibrilaţii musculare ,trismus, spasm a extenzorilor, exoftalmie,convulsii tonico-
clonice terminate ,de obicei,în opistotonus.Intoxicatul în această fază îşi pierde cunoştinţa.Respiraţia devine rară
însă cianoza nu se determină.Iniţial are loc bradicardie,hipertensiune arterială,creşterea minut volumul cardiac,
care apoi alternează cu hipotonie arterială,tahicardie,aritmie.Se dezvoltă insuficienţa cardiacă acută.Este posibilă
asistolia.Reflexele fotomotor şi cornean sunt abolite. Tonusul muscular este semnificativ mărit.

-faza paralitică este cea cu care se termină,de obicei,intoxicaţia severă.În această fază are loc oprirea
respiraţiei,dispare reflexul cornean şi alte reflexe, apare hipotonie musculară,defecaţia şi micţiuni
involuntare,hipotermie a corpului, survine starea de comă profundă ,pulsul este rar ,cu amplitudine mare,iar apoi
frecvent şi filiform.Tensiunea arterială scade,contracţiile miocardice devin rare,aritmice şi apoi încetează.

Principiile acordării ajutorului medical

Tipul
ajutorului oxidare
reactivarea neutralizare
medical a cian- lichidarea hipoxiei
citocromoxidazei a cian-ionului
ionului
Primul inhalarea ventilaţia artificială
ajutor vaporilor de
 nitrit de amil câte
0,5 ml, procedura
medical manuală.
se poate repeta
peste 30 min.
scoaterea măştii
antician 1 ml
antigaz,ventilaţie artificială
Ajutoru 20% i/m sau
artificială(din gură în gură)
l premedical repetarea
inhalări cu oxigen,cordiamină
nitritului de amil.
1ml i/m.
administrare tiosulfa oxigenoterapie,cordiamin
Primul a repetată a t de sodiu ă 1 ml i/m(în caz de
sol de
ajutor anticianului i/m 30%20-30 pneumonii, edem pulmonar
glucoză 25% 20
sau i/v cîte 1 ml mli/v( peste vezi trata-mentul lor la etapă
Medica ml i/v(după
20%,sau sol de 10- 20 min. în tabelul respectiv)
l tiosulfat )
nitrit de sodiu 2% după
10-20 ml i/v antician)

f. sufocantă (fosgen), acordarea primului ajutor, ajutorul premedical.

Caracteristica toxicologică a toxicilor cu acțiune.
Tipurile Principiile de bază a terapiei patogenice
ajutorului
normalizarea normalizarea micşorarea lichidarea
medical
proceselor nervoase metabolismulu volumului de lichid în hipoxiei prin
i , circuitul mic normalizarea
contracararea micşorarea hemodinamicei şi
schimbărilor permiabilităţii respiraţiei
inflamatorii vasculare

Primul Aplicarea măştii Încălzirea Evacuarea pe Ventilaţia

ajutor antigaz,inhalarea afectatului cu brancarde în poziţia cu artificială în caz de
recepturei ficilina (fiola ajutorul partea superioară a apnee reflectorie.
anestezicului local după perelinei sau corpului ridicată
strivire pe o compresă se termoforelor
introduce sub cagula
măştii antigaz)
Ajutorul Inhalarea anestezicului Incălzirea Garouri pentru Scoaterea
premedical ficilina,lavajul afectatului compresia venelor măştii
ochilor,cavtăţii bucale şi extremităţilor,evacuare antigaz;inhalarea
a nasului cu apă din pe brancarde în poziţia oxigenului
abundenţă;sol.promedolă cu partea superioară a îmbogăţit cu
2% 2 ml i/m;fenazepam corpului ridicată vapori de
5 mg per os alcool;cordiamină
 1 ml i/m
Primul Barbamil 5% 5 ml Dimedrol 1% 1 Sângerare 200- Aspiraţia
ajutor i/m;promedol 2% 2 ml ml i/m 300 ml(în caz de lichidului din
medical i/m; sol. dicaină 0,5% hipoxie albastră);lazix nazofaringe cu
câte două picături în 60-120 mg per os;acid ajutorul aparatului
ochi ascorbic 500 mg per DP/2;inhalare de
os oxigen îmbogăţit
cu vapori de
alcool,strofantină
0,05% 0,5 ml în
sol.de glucoză i/v

Fosgenul pătrunde în organism prin calea inhalatorie, are o acţiune specifică asupra ochilor şi
mucoaselor. Nu pătrunde în mediul intern, distrugându-se la contactul cu ţesutul pulmonar.
Afecţiunile uşoare trec sub forma de catar a căilor respiratorii superioare şi
cheratoconjuctivite.
Modificările afecţiunelor de gravitate medie mai frecvent întâlnite sunt bronhopneumoniile
chimice. Concentraţiile de campanie a toxicului de regulă, duc la dezvoltarea edemului pulmonar
toxic.
În cazurile grave, intoxicaţia evoluează convenţional în 4 etape: de debut sau reacţiei
primare, perioada de latenţă, de stare (de dezvoltare a edemului pulmonar toxic), de regresie a
edemului.
În perioada de debut gradul de manifestare a intoxicaţiei depinde de concentraţia fosgenului.
Substanţă toxică în concentraţie mică în momentul contactului aproape că nu provoacă iritarea
ţesuturilor. Odată cu mărirea concentraţiei apar senzaţii neplăcute în cavitatea nazală şi a
faringelui, presiune toracică, dispnee, sialoree şi tuse, cefalee, ameţeli, astenie. Pot apărea dureri
epigastrice, greţuri şi uneori vome. Aceste simptoame se pot manifesta cu intensităţi variabile.
Concentraţiile foarte mari a fosgenului pot provoca moartea afectaţilor cauzată de laringospasm
reflector pronunţat. Trebuie de menţionat că arsurile pulmonare şi laringospasmul reflector
pronunţat sunt afecţiuni foarte grave
În hipoxia albastră tensiunea oxigenului în sânge este scăzută, iar presiunea parţială a
bioxidului de carbon este crescută până la 80- 85% volumar. Tensiunea arterială nu este mai
mică de 100 mm Hg, sau crescută, se determină tahicardie cu frecvenţa 120 pe minută şi mai
mult, tegumentele sunt cianotice, inspiraţia este îngreunată, iar dispneea accentuată. Afectaţii
sunt neliniştiţi, au crize de sufocare, caută poziţie pentru a uşura eliminarea sputei. În caz de
agravare a procesului patologic hipoxia hipercapnică trece în hipoxie hipocapnică, ce nu
exclude apariţia ei fără instalarea hipoxiei albastre.
În hipoxia cenuşie, care poate să apară brusc după cea albastră sau la începutul perioadei de
dezvoltare a edemului pulmonar toxic la intoxicat se schimbă trăsătura feţei, luând aspectul aşa
numitei ”facies Hipocrates”. Fruntea afectatului se acoperă cu sudoare lipicoasă, tergumentele
devin palide sau cenuşii.
 g. psihodisleptică și iritantă (BZ, CS, CR), acordarea primului ajutor,
ajutorul premedical. Caracteristica toxicologică a toxicilor cu acțiune.
BZ
Denumirea chimică: eterul 3-chinuclidil a acidului benzilic; eterul 3-chinuclidil a acidului
difenilglicolic.
În organism substanţa pătrunde prin plămîni datorită inhalării aerosolului, sau prin tractul gastro-
intestinal la consumarea apei si a produselor alimentare contaminate,nemijlocit prin piele în
organism nu pătrunde. La distribuire în organism BZ uşor străbate bariera hemato-encefalică.
Evoluţia intoxicaţiei cu BZ

Timpul Manifestări

Ameţeli, dereglarea mersului şi a vorbirii, xerostomie, midriază, pareză de

1-4 ore acomodare, tahicardie, vărsături, hiperemie, înţepenire, confuzie mintală,
care trece în stupoare.
Dificultăţi de concentrare, pierderea de gândire logică, pierderea
conexiunii cu mediul înconjurător, halucinaţii vizuale, auditive şi tactile,
4-12 ore delir, comportament agresiv, instabilitate emoţională, dereglări în
coordonarea mişcărilor, piele hiperemiată, tahicardie marcată, retenţia
urinei
Creşterea simptomaticii, agitaţia psihomotorie, comportament
imprevizibil, restabilirea treptată la normal în termen de 2-4 zile, după
12-46 ore
ieşirea din această stare – amnezie completă a evenimentelor retrăite în
timpul intoxicaţiei.

Mecanismul de acţiune toxică

În baza mecanismului de acţiune toxică al BZ-ului stă blocul structurilor colinergice muscarino-
sensibile în creier şi dereglarea funcţiilor mediatorului (acetlicolinei) în sinapsele sistemului
nervos central. BZ-ul este un colinolitic central puternic, care se leagă cu M-colinoreceptorii din
creier.
Tratament: Ca antidoturi specifici (antagonişti funcţionali) în intoxicaţii cu colinolitice în
general, şi cu BZ în special, sunt colinomimeticile indirecte: inhibitorii colinesterazei reversibili,
capabili să pătrundă prin bariera hemato-encefalică, de exemplu: galantamina, ezerina,
aminostigmina etc. Dezavantajul inhibitorilor reversibili ca antidoturi ai BZ-ului este acţiunea
lor de scurtă durată.

CS; CR.
Intoxicarea este insoţită de o iritare moderată a ochiului – senzaţie de durere, arsură,
blefarospasm în 5-10% de cazuri, fotofobie. Odată cu ieşirea din focarul contaminat,
manifestările intoxicaţiei se păstrează timp de 2 - 4 minute ca apoi să diminuieze. Într-o
intoxicare mai gravă, la manifestările menţionate mai sus se alătură simptoamele de iritare a
căilor respiratorii – senzaţie de arsură în gură, nas, rinoree, salivaţie, presiune toracică, dispnee,
tuse. În cazuri mai grave, se asociază: greaţă, vărsături, în cele mai multe cazuri, aceste
fenomene dispar timp de 10 de minute de la ieşirea din focar. Câteodată o acţiune de durată
scurtă a toxicului este însoţită de cefalee pronunţată, indispoziţie generală care se poate păstra
timp de câteva ore.
CR în cantităţi minime provoacă dezvoltarea blefarospasmului, salivaţie abundentă,
sindromul dureros. Afectaţii timp de 15-20 min pierd capacitatea de coordonare a acţiunilor.
Obiectiv se observă injectarea vaselor conjunctivei, edemul pleoapelor. Manifestările
intoxicaţiei se pot menţine timp de 2-6 ore de la ieşirea din focar. În cazul concentraţiilor mari a
agenţilor lacrimogeni se poate dezvolta o reacţie pronunţată a organului de văz – de la edemul
conjunctivei până la edemul corneei cu implicarea în procesul inflamator a tuturor straturilor sale
- a epiteliului, stromei, endoteliului, în cele mai grave cazuri, urmat de vascularizarea şi formarea
unei turbidităţi persistente.
CS şi CR acţionează şi asupra pielei. În cazuri uşoare, efectul se manifestă prin formarea
eritemului tranzitor în regiunea feţei şi gâtului. Umiditatea mărită şi temperatura înaltă ambiantă
măresc permeabilitatea stratului cornos al pielii pentru agenţii chimici, ceea ce consolidează
deteriorarea ei. CS, acţionând în doze toxice mai mari de 14 g/min/m 3, poate provoca un eritem
persistent, şi apariţia pe piele a veziculelor. În cazul contactelor repetate cu agenţi toxici se poate
dezvolta o reacţie alergică eczematoasă.
CR provoacă leziuni ale pielii în concentraţii de 20 de ori mai mici decât CS. La contactul
substanţei cu tegumentele, afectatul are senzaţii de durere şi arsuri, se dezvoltă eriteme. În
curând după ieşirea din focar eritemul dispare, dar se păstrează sensibilitatea înaltă a porţiunii
afectate la acţiunea diversilor factori nefavorabili. Contactul cu apa rece provoacă apariţia
sindromului de durere.
Expunerea prelungită la substanţe lacrimogene cu concentraţie ridicată poate provoca sfîrşit
letal. Cauza decesului este, de obicei, edemul pulmonar toxic.
Mecanism de actiune:Structurile nervoase percep, transmit, reflectă acţiunea iritantă asupra
tegumentelor. Principala verigă a lanţului de acţiune asupra ochiului, nasului, căilor respiratorii,
sînt neuronii sensibili ai trigemenului şi a nervului hipoglos. La contactul toxicelor cu
tegumentele prima verigă este reprezentată de terminaţiunile nervoase ale nervilor spinali
segmentari.

Tratament: Primul ajutor acordat afectaţilor cu toxice iritante constă în aplicarea măştii
antigaz, inhalarea vaporilor de ficilină şi tratarea sanitară parţială a tegumentelor neacoperite.
Ajutorul premedical după ieşirea din focarul contaminat include efectuarea tratării sanitare
parţiale suplimentar, scuturarea îmbrăcămintei, scoaterea măştii antigaz, lavajul ochilor, cavităţii
nasului şi bucale cu apă din abundenţă. Dacă blefarospasmul nu dispare, se picură în ochi cu sol.
0,5% de dicaină. Dacă se menţin durerile mandibulare sau retrosternale se administrează sol.
promedol 1 ml i/m, se repetă inhalarea ficilinei. În cazurile necesare se efectuează lavajul gastric
prin metoda simplă.
 h. dermato-rezorbtivă (iperita), acordarea primului ajutor, ajutorul
premedical. Caracteristica toxicologică a toxicilor cu acțiune.
Iperitele pot pătrunde în organism prin diferite căi: respiratorie (în formă de vapori şi
aerosol), prin tegumentele neafectate, plăgi şi suprafeţe combustionate (în formă de picături şi
lichide) şi prin cavitatea bucală cu apă şi alimente contaminate. Contactul cu substanţele date nu
decurge cu senzaţii neplăcute (contact mut), însă în porţile de întrare după o perioadă ascunsă
apar manifestări clinice de alterare a ţesuturilor.
Eritemul precede aparitia unor flictene mari, moi, cu un invelis subtire, care se rup usor.8 Unele arsuri tind sa fie
profunde, dar sunt mai adinci in zonele calde si umede ale corpului, cum sunt axila si regiunea inghinala.9 La
majoritatea persoanelor cu leziuni inhalatorii, iritatia initiala amucoasei nazale si a cailor respiratorii este urmata
de aparitia bronsitei, care se vindeca in decurs de patru-sase saptamini. In expunerile severe, necroza epiteliului
respirator duce la formarea unei pseudomembrane, a dopurilor bronsice si la declansarea bronhopneumoniei.
Absorbtia sistemica produce greturi, varsaturi, hipotensiune, bradicardie si, dupa o leucocitoza initiala, leucopenie
importanta. Decesul, desi rar, se datoreaza, de regula, unei suprainfectii

Mecanismul de acţiune toxică

Pentru simplificarea înţelegerii mecanismului de acţiune a iperitelor el poate fi divizat
condiţionat în câteva direcţii:
1. de iniţiere a proceselor inflamatorii în ţesuturi;
2. citolitică;
3. citostatică;
4. de afectare a unor enzime;
5. radiomimetică;
6. de formare a radicalilor liberi;
7. de inducţie a activităţii NO sintetazei;
8. cancerigenă.
Principiile profilaxiei şi a tratamentului
Tipurile Prevenirea şi înlăturarea
ajutorului Prevenirea şi Prevenirea şi înlătu-
schimbărilor
medical înlăturarea şocului rarea sindromului
inflamatoro necrotice
exotoxic. radiomimetic.
locale.
Tratarea sanitară Dacă sunt semne de Cistamină 5 - 6
parţială a tegumentelor iritare a căilor pastile,dimetcarb 1- 2
Primul
folosind soluţia de respiratorii inspiraţia pastile (pînă la
ajutor (în
decontaminare din coleta anestezicului local ficilina contaminare).
focar )
individuală antichimică (introdus sub cagula
măştii antigaz )
Ajutorul Tratarea sanitară În caz de afectări Dimetcarb 1- 2 pastile
premedical suplimentară ,scoaterea inhalatorie grave – ( în cazul afectărilor prin
după eşirea măştii antigaz,lavajul inspiraţia anestezicului calea inhalatorie şi prin
 ochilor ,cavităţii nazale ficilina, administrarea piele).
şi bucale cu apă din sol.de promedolă i/m ;
din focar
abudenţă. cafeină 10% 1 ml s\c,
oxigenoterapie.
Tratarea sanitară Prelucrarea Administrarea
parţială şi schimbarea locurilor afectate a pielei sol.30% tiosulfat de sodiu
hainelor gravi cu sol.1% de mentol şi i\v câte 20 -40 ml fiecare
afectaţilor,pansamente dimedrol,sol.dicaină 0,5% oră (până la 200 ml în 24
cu soluţie de furacilină picături în ochi,inhalări a ore. ),nucleinat de sodiu
(1:5000), schimbate recepturei ficilina 2% 5 ml i\m,dimedrol câte
peste fiecare 3 ore (anestezic o pastilă 2 ori în
Primul
,pansamente cu unguent local),fenazepam 0,5 mg zi,dimetcarb câte o pastilă
ajutor
5% dibunol,pansamente în pastile ( la plângerea 2-3 ori în zi.
medical
cu unguent 0,5% pacientului că are dureri
prednizolon,aplicarea şi prurit ),fenazepam 3%
unguentului 5% 1 ml i\m ( în caz de
levomicetină pe globii convulsii), reumplere
oculari. vasculară împreună cu
vasopresoare (în caz de
colaps,şoc )