Intoxicatii cu produsele explozii

munitiilor(oxizii de azot și
monoxizii de azot)

A efectuat : Joian Cristian S1603

A evaluat : Bulgac Anatolie
 Intoxicație

 Intoxicația (otrăvirea) este o stare patologică, fiind un rezultat al

acumulării unor substanțe toxice în organism. Acestea pot să fie
după origine: intoxicație exogenă, când toxicul provine din afară,
sau intoxicație endogenă, când substanțele toxice sunt produse în
anumite stări patologice de organism. O intoxicație în general se
manifestă prin amețeli, dureri de cap, confuzie, hiperventilație
(respiație rapidă), crampe, slăbiciune, emeză, diaree, putând fi
însoțite de diferite colorări a pielii sau mucoaselor, ca în cazul 
saturnismului sau a icterului.
Oxizii de azot

 Oxizii de azot sunt combinații chimice sub formă gazoasă ale 

azotului în raporturi diferite cu oxigenul în funcție de gradul de
oxidare. Oxizii de azot sunt combinații chimice care nu iau naștere
spontan ci numai prin absorbție de energie, cu excepția protoxidului
de azot care este folosit ca narcotic în ceilalți oxizi formează în
contact cu apa acizi, liberi în aer sub acțiunea razelor UV eliberează 
ozon fiind dăunător mediului înconjurător.
 Clasificare

 Principalii oxizi de azot sunt:

- monoxidul de azot (NO) --- este un gaz incolor şi inodor;
- dioxidul de azot (NO2) --- este un gaz de culoare brun-roșcat cu un miros puternic,
înecăcios.
- protoxid de azot (N2O) --- este un gaz incolor cu miros dulce, care întreține arderea fiind
agent oxidant. Este folosit ca propergol iar în amestec cu alte gaze în anestezia
chirurgicală.
Legătura azotului formula chimică Denumire

+1 N2 O protoxid de azot

+2 NO monoxid de azot

+3 N2O3 trioxid de azot

+4 NO2 dioxid de azot

+4 N2O4 tetraoxid de azot

+5 N2O5 pentaoxid de azot

 Monoxidul de azot. Proprietăți
• În aer, fiind un radical liber instabil, monoxidul de azot se transformă în dioxid de
azot.
• Natural, monoxidul de azot este produs prin acțiunea bacteriană în sol
(responsabilă de emisia atmosferică a 990 milioane de tone anual) și datorită
descărcărilor electrice în atmosferă (fulgere)
• Proprietăți:
o monoxid de azot este mai puțin solubil în apă;
o în contact cu oxigenul se transformă prin oxidare în bioxid de azot NO2 gaz de culoare brună.
o Dizolvat în apă dă naștere acidului azotic HNO3.
o reacționează cu halogenii, iar în contact cu bioxidul de sulf SO2 este redus formându-se
protoxidul de azot N2O.
o are o acțiune iritantă asupra mucoasei respiratorie, fiind cancerigen, iar toxicitatea lui se
manifestă prin formare methemoglobinei care este incapabilă de a mai realiza schimbul de gaze
la nivel pulmonar.
 Dioxidul de azot.
Proprietăți
• compus chimic cu formula NO2

• Proprietăți:
o e un gaz mai greu decât aerul
o la temperaturi peste 140°C este doar monomer, la temperaturi mai joase este parțial dimerizat la
tetraoxid de azot
o Este un gaz toxic, roșu-brun are un miros caracteristic ascuțit
Calea de transmitere

Respiratorie • prin arborele traheo-bronşic–

alveolar

Transdermică • Prin mecanism de absorbție

 Efectele asupra omului
 Efecte asupra sănătăţii populației:
• Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic
atât pentru oameni cât și pentru animale (gradul de
toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decât
cel al monoxidului de azot).
• Expunerea la concentrații ridicate poate fi fatală, iar la
concentrații reduse afectează țesutul pulmonar.
• Populația expusă la acest tip de poluanți poate avea
dificultăți respiratorii, iritații ale căilor respiratorii,
disfuncții ale plămânilor. Expunerea pe termen lung la o
concentrație redusă poate distruge țesuturile pulmonare
ducând la emfizem pulmonar.
 Analiza toxicologică
 Toxicitatea oxizilor de azot:
• La inhalare, oxizii de azot prezintă pericol în concentraţii de chiar 0,1g/m 3.
• Dar la o concentraţie de 0,5- 0,7 g/m3 e posibilă dezvoltarea edemului pulmonar.
• Specific pentru oxizii de azot este acţiunea sufocantă şi dezvoltarea edemului pulmonar
toxic.
 Mecanismul de acţiune pulmonotoxică a
oxizilor azotului
 Activează formarea radicalilor liberi în celulele membranei alveolo-ccapilară
 NO2 reacţionează cu O2 din mediul apos al pulmonilor formând radicali
superoxizi,hidroxizi şi peroxizi
 Distrug elementele submoleculare ale protecţiei antiradical(prin acţiunea asupra
moleculelor glutationului,acidului ascorbic şi tocoferolului.
 Activează lipoperoxidarea lipidelor membranelor celulare din componenţa
membranei alveolo –capilară.
 Iniţiază procese care stau la baza citotoxicităţii.
 Simtomatologia intoxicaţiilor cu compuşi cu azot:

Monoxidul şi dioxidul de
Protoxidul de azot (N2O)
azot
• Dispnee • cefalee
• Cianoză • greţuri
• Facies palid • Tuse
• Stare de amețială • Dispnee
• delir • Cianoză
• Halucinații
• Asfixie
 Tratamentul în intoxicaţia cu oxizii de azot

 Primul ajutor:
 Evacuarea bolnavilor din focar în loc cu aer curat;
 Îngrijirea sanitară parțială a mîinilor, a altor suprafețe ale pielii contaminate cu soluție din pachetele antichimice individuale sau
cu soluție de permanganat de caliu 1:5000, slab acidă
 Ajutorul premedical:
 Inhalații la oxigen
 Solușie cordiamin, intramuscular
 Evacuarea pe brancarde
 Primul ajutor medical:
 Lavaj gastric după indicații
 Soluție tiosulfat de sodiu 20-30 ml (30%) intravenos, care duce la diminuarea concentrației methemoglobinei
 Instalații cu amestec de oxigen + aer, cîte 45-60 minute
 În cazul hipotoniei stabile – infuzii cu substituenți ai plasmei.
 Ajutorul medical calificat:
 Diureza forțată
 Se administrează heparină, metionin, hormoni steroizi și vitaminele C, B1, B6, B12
 În cazuri grave – transfuzii de sînge.
 Modificările survenite de oxizii de azot
 Acestea modificări depind de prevalarea unuia sau altuia toxic în amestecul de gaze:
1. În cazul dioxidului de azot, pot surveni următoarele modificări:
 Inhalarea dioxidului de azot în concentraţii foarte mari duce la dezvoltarea rapidă a şocului
nitric, care deseori se termină cu decesul.
 La baza dezvoltării şocului nitric stă formarea masivă a methemoglobinei şi combustia
chimică a plămânilor.
2. În cazul monoxidului de azot, pot surveni următoarele modificări:
 La concentraţii mici rolul formării MtHb-nei în manifestarea efectelor toxice este
nesemnificativ , el creşte odată cu creşterea concentraţiei toxicului în aer;
 În cazul prevalării în amestecul de gaze a monoxidului de azot poate fi provocată forma
reversibilă de intoxicaţie manifestată prin dispnee, vomă, scăderea tensiunii arteriale din
contul acţiunii vasodilatatoare a moleculelor de NO;
 Această formă clinică trece repede după scoaterea afectatului din focar.
 Complicațiile survenite în urma intoxicației cu
oxizii de azot
 În cazurile uşoare schimbările pot fi în formă de catar al căilor respiratorii superioare;
 Afecţiunile de gravitate medie sunt pneumoniile chimice;
 În stările grave se dezvoltă edemul pulmonar toxic;
 În cazurile foarte grave moartea poate surveni din cauza paraliziilor centrilor respiratorii,
laringospasmului pronunţat şi arsurilor pulmonare;
 Edemul Pulmonar Toxic
 Edemul pulmonar este o afecțiune medicală care constă în acumularea de lichid în
plămâni, ceea ce îngreunează sever respirația
 Etiologia edemului pulmonar toxic
 Cea mai frecventă cauză a edemului pulmonar este insuficiența cardiacă congestivă, o
afecțiune caracterizată de incapacitatea inimii de a mai pompa corect sânge în organism, ceea
ce determină o presiune suplimentară pe vasele mici de sânge din plămâni, care se pot
sparge.
• Infarctul sau alte afecţiuni ale inimii
• Îngustarea valvelor inimii (stenoza valvulară)
• Hipertensiunea arterială survenită brusc
• Pneumonia
• Insuficienţa renală
• Ciroza hepatica
• Infecţii severe la nivelul plămânilor
• Sepsisul
• Consumul de droguri
• Loviturile puternice la nivelul cutiei toracice
• Zborul sau urcatul pe munte la altitudini de peste 2.500 de metri
• Inhalarea unor substanţe toxice sufocante(oxizii de azot)
Patogenia edemului pulmonar toxic
 Edemul pulmonar toxic apărut la intoxicaţii cu asfixiante(oxizii de azot) este provocat din cauza
alterării peretelui alveolo-capilar şi a creşterii tensiunii hidrostatice în vasele sanguine al
circuitului mic. Au loc următoarele schimbări:
• Schimbări primare în celulele endoteliale, pulmonare de tipul 1 şi 2, epiteliul bronhial,
fibroblaste;
• Necrotizarea unor celule alveolare;
• Dezlipirea unor celule de pe membrana alveolo-capilară;
• Dereglări funcţionale în celulele alveolare;

 Dereglările funcţionale în celulele alveolare:

• Are loc inhibiţia procesului de dezintegrare a catecolaminelor, serotoninei, histaminei,
bradichininei şi altor substanţe biologic active ce duce la acumularea ultimelor în ţesutul
pulmonar;
• De asemenea are loc activarea sintetizării prostoglandinelor;
• Se inhibă şi procesul de sintetizare a surfactantului;
 Simptomatologia edemului pulmonar toxic

 Dificultati în respiratie(dispnee), instalată brusc, asociat cu crestrea frecventei respiratiei

(tahipnee)
 Senzatia de sufocare, care e agravata in pozitie intinsa
 Respiratie șuieratoare (wheezing)
 Tuse insotita de expectoratie spumoasa, uneori si cu striuri sanguine
 Invinetirea buzelor
 Tegumente reci
 Transpiratii intense si agitatie
 Palpitatii
 Dureri retrosternale
DIRECŢIILE PRINCIPALE DE PROFILAXIE ŞI TERAPIE A
EDEMULUI PULMONAR TOXIC:

1. Micşorarea necesităţii în forţarea excursiei pulmonare (repaus absolut,

încălzirea bolnavului, indicarea remediilor calmante şi antitusive).
2. Combaterea hipoxiei (poziţie forţată a corpului, inhalare de remedii
antispumante, oxigenoterapie).
3. Profilaxia edemului (inhalarea şi administrarea sistematică a
antiinflamatorilor steroizi, indicarea remediilor antioxidante).
4. Diminuarea volumului sanguin din micul circuit (poziţie forţată, diureza
forţată, garouri pe extremităţi).
5. Stimularea activităţii cardiace.
6. Combaterea complicaţiilor (anticoagulante, antibiotice).
 Recomandări
1. În primul rind, preîntîmpinarea detonării, exploxiei, locul desfășurării;
2. Transportarea substanțelor explosive sub formă pură este interzisă;
3. Păstrarea substanțelor explosive sub apă asigură securitatea;
4. Protecția pielii este extrem de necesară – utilizare de mănuși,
respiratoare, măști antigaz;
5. După lucru, mâinile se spală cu soluție de permanganate de potasiu
1:5000, adăugându-se soluție de acid acetic de 5%.