PROCESUL DE NURSING. ETAPA I A PROCESULUI DE NURSING.

Plan:
1. Definiţia procesului de Nursing
2. Prezentarea generală a etapelor procesului de nursing
3. Prima etapă a procesului de nursig - colectarea de date
4. Tipuri de informaţii culese
5. Date stabile, variabile, surse de informaţii
6. Observarea
7. Interviul, condiţiile pentru interviu, abilităţile asistentului medical de a
facilita interviul

Procesul de Nursing este o metodă organizată şi sistematizată, care permite

acordarea de îngrijiri idividualizate.
Demersul de îngrijire mai poate fi definit ca un proces intelectual compus din
diverse etape logic ordonate, având ca scop obţinerea unei stări mai bune a
pacientului, care este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ (sau grup
de indivizi) la o modificare reală sau potenţială de sănătate.

După Geneviève Déchanoz, procesul de îngrijire reprezintă aplicarea modului

ştiinţific de rezolvare a problemelor, a analizei situaţiei, a îngrijirilor, pentru a
răspunde nevoilor fizice, psiho-sociale ale persoanei, pentru a renunţa la
administrarea îngrijirilor stereotipe şi de rutină, bazate pe necesităţi presupuse, în
favoarea unor îngrijiri individualizate, adaptate fiecărui pacient. Este un mod de a
gîndi logic, care permite intervenţie conştientă, planificată a îngrijirilor în scopul
protejării şi promovării sănătăţii individului.

Aplicarea cadrului conceptual al Virginiei Henderson în procesul de nursing,

uşurează identificarea nevoilor pacientului pe plan bio-psiho-social, cultural şi
spiritual şi găsirea surselor de dificultate care împiedică satisfacerea nevoilor. De
asemenea, permite stabilirea intervenţiilor capabile să reducă influenţa acestor
surse de dificultate, în scopul de a ajuta persoana să-şi recapete autonomia (pe cât
posibil).
Prezentarea generală a etapelor procesului de nursing
Procesul de nursing se desfășoară în 5 etape:
1.Culegerea de date
2.Analiza şi interpretarea lor (probleme, diagnostic de nursing )
3.Planificarea îngrijirilor (obiective, intervenții)
4.Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor)
5.Evaluarea
 1. Culegerea de date
Culegerea datelor ne permite să facem o inventariere a tuturor aspectelor privind
pacientul în globalitatea sa. Se poate spune că ele ne informează asupra a ceea ce
este pacientul, asupra suferinţei, asupra obiceiurilor sale de viaţă şi asupra stării de
satisfacere a nevoilor fundamentale.

2.Analiza şi interpretarea datelor ne permit să punem în lumină problemele

specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat, adică elaborarea
„diagnosticului de îngrijire”.
2.Planificarea îngrijirilor ne permite:
a) determinarea scopurilor (obiectivelor) care trebuie urmărite - mai precis
determinarea obiectivelor de atins (rezultatul aşteptat);
b) stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor (pentru atingerea
rezultatelor).
4. Îndeplinirea, aplicarea intervenţiilor implică utilizarea planului de
intervenţii elaborat (precizarea concretă a intervenţiilor)

5. Evaluarea constă în analiza rezultatului obţinut (dacă intervenţiile au fost

adecvate, dacă s-a obţinut rezultatul dorit sau nu) şi dacă au apărut noi date în
evoluţia stării pacientului (care trebuie notate) şi, eventual, dacă este necesară
reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor (proces ciclic),

Avantajul cel mai mare este legat de faptul că procesul de nursing se sprijină pe
datele furnizate de pacient sau luate din alte surse sigure. Aceste date permit
evaluarea și aprecierea situaţiei în ansamblu şi a nevoilor reale ale fiecărui pacient
considerat ca o persoană diferită şi unică în sine.

Procesul de nursing constituie un instrument:

- de individualizare
- de personalizare
O altă calitate a procesului de nursing constă în faptul că informaţiile
constituie o resursă foarte utilă pentru controlul calităţii de îngrijire; pune la
dispoziţia întregii echipe de îngrijire - detaliile planificării îngrijirilor fiind posibilă
raţionalizarea îngrijirilor, coordonarea şi stabilirea priorităţii.
Prima etapă a procesului de nursing (demersului de îngrijire) -
colectarea de date
Culegerea datelor este faza iniţială sau debutul procesului de nursing. Culegerea
informaţiilor este un proces continuu, unde asistentul medical pe tot parcursul
activității sale, nu încetează să observe, întrebe să noteze datele privind fiecare
pacient.
 Începând cu sosirea pacientului în spital sau în momentul contactului
iniţial cu personalul de îngrijire, într-un centru de sănătate, în comunitate şi pe tot
parcursul îngrijirii, culegerea de date permite asistentului medical să-şi
stabilească acţiunile de îngrijire. În multe cazuri asistenții medicali din spital se
informează despre pacient încă înainte de a-l vedea (citesc dosarul, întreabă date
mai semnificative) pentru a-l aborda cu un spirit deschis.
Tipuri de informatii culese
Informaţiile culese sunt:
- date obiective - observate de către asistentul medical despre pacient
- date subiective- expuse de pacient
- date conţinând informaţii trecute
- date conţinând informaţii actuale
- date legate de viaţa pacientului, de obiceiurile sale, de anturajul sau sau
de mediul înconjurător.
Îngrijirea pacientului porneşte de la informaţiile primite. Scopul investigaţiilor
noastre este de a rezolva problemele pacientului, pe care acesta nu şi le poate
rezolva singur- identificarea problemelor. Identificarea problemelor de îngrijire a
pacientului se bazează pe:
-cunoaşterea pacientului
-cunoaşterea deficienţelor pacientului
-cunoaşterea aşteptărilor acestuia în ce priveşte:
*îngrijirea
*sănătatea
*spitalizarea sa
-cunoaşterea propriilor resurse pentru a face faţă nevoilor de sănătate.

Date stabile, variabile, surse de informație

Toate informaţiile culese pot fi grupate în două mari categorii:

- date relativ stabile

- date variabile

Datele relativ stabile includ:

*Informaţii generale: nume, vârstă, sex, stare civilă .
*Caracteristici individuale: rasă, limbă, religie, cultură, ocupaţie.
*Gusturi personale şi obiceiuri: alimentaţia, ritm de viaţă.
*Evenimente biografice legate de sănătate: boli anterioare, sarcini, intervenţii
chirurgicale, accidente etc.
*Elemente fizice şi reacţionale: grup sanguin, deficite senzoriale, proteze, alergii.
*Reţeaua de susţinere a pacientului: familie, prieteni.
 Datele variabile
Sunt date în continuă evoluţie, schimbare şi care cer o constantă reevaluare din
partea asistentului medical. Date variabile legate de starea fizică: temperatura,
tensiunea arterială, funcţia respiratorie, apetitul sau inapetența, eliminarea,
somnul, mişcarea, reacţii alergice, inflamaţii, infecţii, oboseală, intensitatea
durerii, reacţii la tratament, la medicamente etc. Date variabile legate de
condiţiile psiho-sociale: anxietate, stres, confort, disconfort, stare depresivă,
stare de conştiență, grad de autonomie, capacitatea de comunicare, acceptarea
sau neacceptarea rolului.
Aşa cum am mai menţionat, colectarea datelor este un proces continuu care
trebuie urmărit de către asistentul medical în activitatea sa zilnică pentru a
descoperi cum să se ajungă la satisfacerea nevoilor.

Surse de informaţie
Pentru culegerea datelor, asistentul medical trebuie să recurgă la diferite surse
de informaţii:
*sursa directă primară: pacientul
*surse secundare sau indirecte:
 familia şi anturajul pacientului
 membrii echipei de sănătate
 dosarul medical - actual - anterior
 scheme de referinţă (consultarea unor date; cazuri specifice: hemodializa)
Mijloacele principale cele mai eficace de a obţine informaţiile dorite sunt
fără îndoiala următoarele:
- observarea pacientului
- interviul cu pacientul
- consultarea surselor secundare
Observarea
Observarea rămâne elementul primordial de bază folosit de către asistentul
medical pe parcursul activităţii. Observarea presupune o capacitate intelectuală
deosebită de a sesiza prin intermediul simţurilor, detaliile lumii exterioare (diferite
detalii). Observarea este un proces mintal activ, ce se bazează pe subiectivitatea
celui ce observă și este filtrată prin mecanismele noastre senzoriale, de percepţie şi
emotivitate. Percepţia este un proces selectiv, care ne duce la a vedea ceea ce am
învăţat să vedem şi la ceea ce este de văzut. Trebuie ca în atenţia noastră să fie
diminuarea subiectivităţii (prin efort intelectual).
Implicarea simţurilor
Cu ajutorul organelor de simţ, vedere, auz, atingere şi miros, asistentul medical
poate aprecia starea pacientului.
 Vederea ne aduce o multitudine de informaţii privind caracteristicile fizice ale
unei persoane (fizionomia, privirea, comportamentul). Ea ne informează, de
asemenea, asupra anumitor semne şi simptome care indică o nevoie nesatisfacută,
o problemă de sănătate
- faţă tristă exprimă suferinţa
- agitaţie sau descurajare
- erupţii cutanate, icter.
Auzul: prin simţul auzului percepem:
- cuvintele
- intonaţia vocii
- gemete, văicăreli, plângeri
- zgomote emise de pacient, bătăi cardiace, evacuare de gaze
Atingerea joacă rol important la examenul fizic sau la palparea anumitor părţi
ale corpului, care permit cunoaşterea detaliilor (induraţie, grosimea unei mase,
căldura membrelor)
Mirosul: permite:
- depistarea unui miros relevant pentru gradul de curăţenie al pacientului
- procese patologice - infecţia unei plăgi care degajă miros dezagreabil
- halena - de exemplu la un diabetic (în acidoză)
Elemente de evitat: asistentul medical trebuie să se ferească de:
-subiectivism
- judecăţi preconcepute
- rutină şi superficialitate
- lipsă de concentraţie şi continuitate
Interviu, condiţii pentru interviu,
abilităţi ale asistentului medical de a facilita interviul
Interviul- întrevederea, dialogul, discuţia cu pacientul.
Interviul este o formă specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în
intimitate între asistent medical şi persoane care recurg la îngrijiri de sănătate.
Permite depistarea nevoilor nesatisfăcute ale persoanei şi diverse manifestări de
dependenţă pe care le determină.
Interviul este un instrument de personalizare a îngrijirilor (instrument de
cunoaştere a personalităţii).
Condiţiile pentru interviu
Trebuie să se ţină cont de anumiţi factori importanţi:
- alegerea momentului oportun pentru pacient
- respectarea orei de masă
- momentele de oboseală şi de repaus
- perioadele când pacientul se simte foarte suferind
- orele de vizită a rudelor
-asistentul medical să-şi organizeze astfel activitatea sa, încât să prevadă un timp
suficient de lung pentru a permite pacientului să se exprime în ritmul său
-asistentul medical trebuie, de asemenea, să creeze toate condiţiile ţinând cont de -
intimitatea la care pacientul are drept - şi de confortul pacientului
-interviul se bazează pe abilitatea asistentului medical de a stabili o comunicare
eficace şi clară
-interviul mai presupune - capacitatea asistentului medical de a manifesta un
comportament care să reflecte:
- atitudine de acceptare
- capacitate de ascultare
- atitudine de respect
- capacitate de empatie
Asistentul medical demonstrează acest comportament prin:
- menţinerea unui contact vizual — expresie (mimică) senină a feţei - surâzătoare
(după caz)
- printr-o poziţie comodă şi limbaj care dovedesc pacientului dorinţa sa de a-l
asculta şi de a-i uşura urmărirea interviului.
ABILITĂȚI ALE ASISTENTULUI MEDICAL DE A FACILITA INTERVIUL.
Sunt numeroase abilităţi. Vom enumera doar câteva:
Abilitatea de a pune întrebări adecvate
Întrebările pot fi: închise sau deschise si neapărat să conțină
„cuvintele fermecate” (va rog...., mulțumesc...., nu vă supărați.... fiți
amabil... ș.a.)
Întrebările închise -aduc un răspuns limitat prin „da" sau „nu". Exemplu de
întrebare închisă: „Aţi dormit bine?
Întrebările deschise - permit pacientului să se exprime. Exemplu de întrebări
deschise: „Vorbiţi-mi, vă rog, despre problema care v-a adus la spital".
Întrebările deschise pot fi de diverse tipuri:
-de tip narativ (ex. „Povestiţi-mi , vă rog, ce probleme vă mai creează boala").
- de tip descriptiv (ex. „Descrieţi-mi, vă rog, felul dumneavoastră de a proceda").
- de tip de calificare (ex. „De ce nu mâncaţi niciodată carne?").
Abilitatea de a confirma (valida) percepţiile sale în legătură cu pacientul, în aşa
fel încât să elimine subiectivismul observaţiei sale (ex. „Mi-aţi spus că sunt două
zile de când vomitaţi"). Cereţi-i să vă repete ceea ce credeţi că nu aţi înţeles.
Abilitatea de a readuce pacientul la răspunsurile necesare-atunci când face
digresiuni (ex. „Văd că vă preocupă mult digestia dvoastră, dar n-aţi putea să-mi
daţi amănunte şi despre somnul d-voastră?").
Abilitatea de a face o sinteză (ex. pe scurt, „Ceea ce dv. mi-aţi povestit,
demonstrează că nu puteţi niciodată să vă destindeţi din cauza nervozităţii dv.").
Abilitatea (capacitatea) de a aplica o ascultare activă:
 - prin repetarea ultimei părţi din fraza pacientului,
- prin extragerea şi reformularea conţinutului emotiv din enunţul pacientului şi
răspunzându-i în aşa fel ca să-i demonstrezi că înţelegi ceea ce el simte (trăieşte).
Aceste accesibilităţi sunt necesare pentru a nu-l face pe pacient să se închidă în
el, să nu mai răspundă. Asistentul medical să ştie cum să pună întrebări
suplimentare sau să treacă sub tăcere unele chestiuni care pun pacientul în
situaţii neplăcute.
Precizări: Cum favorizăm o relaţie de interacţiune cu pacientul?
- Asigurăm o anumită intimitate, ambianţă, ne instalăm într-un loc calm izolat să
nu fim deranjaţi;
- Ne adresăm pacientului, numindu-l pe nume
- Ne prezentăm, şi îi arătăm un real interes pentru starea sa de sănătate;
- Îi explicăm scopul interviului (întrebările au scopul de a-l cunoaşte, cu
problemele pe care le are, iar răspunsurile ne vor permite să-i asigurăm o mai
bună îngrijire-planificare a îngrijirilor);
- Îi acordăm toată atenţia printr-un contact vizual;
- NU NE GRĂBIM! îl lăsăm să-şi termine fraza, nu-l bruscăm. Să fim atenţi şi la
propria noastră atitudine (diferenţa de cultură poate fi uneori un obstacol în
comunicare);
- Utilizăm vocabular adaptat, nu începem prin întrebări intime, delicate;
- Să fim un ascultător activ - o înclinare din cap, o privire plină de interes care să
exprime înţelegerea faţă de problemele lui.
De reţinut:
Pentru obţinerea prin interviu (întrevedere) a unor informaţii care să folosească
la întocmirea unui plan de îngrijire individualizat este recomandabil:
- Să se culeagă în prealabil (din dosar sau de la colege) informaţii în legătură cu
pacientul (surd, agresiv)
- Să se pună o singură întrebare o dată. Mai multe întrebări simultan pot crea
confuzia pacientului
- Să se lase suficient timp pacientului pentru a răspunde
- Dacă este cazul - să se discute câteva minute despre lucruri banale
- Să se explice pacientului că informaţiile sunt necesare pentru planificarea unor
îngrijjri potrivit dorinţelor sale, respectarea obiceiurilor sale, astfel încât
spitalizarea să fie mai suportabilă
- Să se pună întrebarea în aşa fel încât să nu se sugereze răspunsul
- Să se folosească un sistem de înscriere a informaţiilor (a nu se baza pe memorie)
- Să se facă o concluzie a interviului şi să se aprecieze dacă pacientul consideră
folositor acest interviu
- Să se mulţumească pacientului pentru colaborare
Dacă interviul iniţial, din careva motive, nu poate fi finalizat - trebuie să se revină
- lucru care va fi menţionat pacientului.