Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
”RAISA PACALO”
DEGERĂTURILE-NOŢIUNE.
FACTORI DETERMINANŢI ŞI FAVORIZANŢI
MANIFESTĂRILE CLINICE.
ASISTENŢA DE URGENŢĂ.
PREVENŢIE
BIBLIOGRAFIE
DEGERĂTURILE SUNT LEZIUNI ALE ŢESUTURILOR CORPULUI CAUZATE DE
EXPUNEREA ÎNDELUNGATĂ LA TEMPERATURI FOARTE SCĂZUTE.
APARIŢIA LEZIUNILOR PRIN FRIG DEPINDE ÎN
PRIMUL RÂND DE FACTORI DETERMINANŢI:
1. Valoarea temperaturii atmosferice;
2. Durata expunerii la frig.
FACTORII FAVORIZANŢI:
• Viteza vântului - reprezintă unul dintre cei mai
importanţi factori favorizanţi.
O temperatură de - 6°C combinată cu un vânt de 70
km/oră, are un efect similar
cu o temperatură a mediului ambiant de -35°C.
• Umiditatea - favorizează apariţia leziunilor prin
frig datorită accelerării
transferului de căldură;
• Îmbrăcămintea, încălțămintea neadecvată -
produce zone de constricţie cu
tulburarea fluxului circulator într-un segment al
corpului;
• Hainele umede - contribuie la pierderea mai
rapidă de căldură a organismului.
Sunt utile hainele care reduc suprafaţa de contact cu
exteriorul.
• Starea psihică - studii clinice au arătat corelaţia
dintre oboseală, apatie şi
incidenţa leziunilor prin frig.
• Consumul de alcool - expunerea inconştientă la
frig a persoanelor aflate în stare
de ebrietate;
MANIFESTĂRI CLINICE
Degerăturile apar mai frecvent la
extremităţile corpului (mâini,
picioare, urechi, nas). Diagnosticul
degerăturii este foarte dificil. La
început manifestările sunt foarte
modeste. Apare o răcire accentuată,
paloarea tegumentelor, anestezie şi
parestezie(amorţeală,furnicătură). În
raport de gravitatea leziunilor,
degerăturile sunt clasificate în 4
grade.
Gr. I – sau degerătura edematoasă. Apare edemul din primele ore. Tegumentele devin
roşii-violacee, bolnavul acuză senzaţie de răceală, usturime, hiperestezii parestezii.
Edemul moderat şi cianoza pielii se menţin câteva săptămâni, după care tegumentele
încep să se descuameze. Ulterior rămâne o hipersensibilitate la frig.
Gr. II – formarea flictenelor cu conţinut
cicatrici.
Gr. III – necroza totală a pielii care are
aspectul unei gangrene umede.
Bolnavul acuză dureri variabile, parestezii,
amorţeli, prurit. Este posibilă asocierea
infecţiei.
Către ziua a 7-10 apare linia de demarcare
care separă ţesuturile sănătoase de cele
afectate.
După desprinderea ţesuturilor necrozate în
locul lor apar granulaţii cu cicatrizare şi
epitelizare, ce durează 1-2 luni. Se formează
cicatrici vicioase şi dereglări de funcţie.
Gr. IV- necroza totală a ţesuturilor moi profunde şi a oaselor. Se dezvoltă gangrena uscată cu
aspect mumificat, negru cu conturarea liniei de demarcaţie. Tot timpul există pericol mare de
asociere a infecţiei, în deosebi a infecţiei anaerobe.
Procesul de vindecare se prelungeşte până la 1 un an. Se formează cicatrici vaste şi monturi de
amputaţie, în urma amputării segmentelor necrozate.
ASISTENŢA DE URGENŢĂ