Sunteți pe pagina 1din 13

Aspecte generale și locale a pacienților

supuși intervenției de implantare dentară.


Evaluarea clinico-anatomică a arcadelor
dentare, ofertei țesuturilor moi și dure.

A efectuat : Joian Cristian, gr 1603


A evaluat: Slabari Eugeniu
Structura osoasă a maxilarului superior
şi inferior.Modificările legate de vârstă
 Se cunoaşte faptul că, structura oaselor maxilare este astfel organizată, încât să
reziste la solicitările care îi sunt impuse, solicitări de tipul tracţiunilor
musculare şi masticatorii.
 Astfel, în urma extracţiilor dentare, alveola postextracţională se reface pentru
început cu un os spongios, relativ fragil, deoarece lipsesc stimulii mecanici
necesari, pentru formarea unui os trabecular.
 Cauzele şi condiţiile acestor pierderi dentare condiţionează modificarea
crestelor alveolare. Astfel, resorbţia alveolară va fi evaluată în funcţie de
etiologie, care se clasifică în mai multe categorii.
 etiologia patologică a resorbţiei crestelor alveolare sunt următorii, şi anume:
resorbţia osoasă postextracţională; parodontopatia marginală cronică cu atrofie
osoasă; suprasolicitările ocluzale; leziunile endodontice; defectele postraumatice;
defectele osoase maxilare, după extirpări tumorale;
 etiologia congenitală a resorbţiei alveolare. Factorii care intervin în favorizarea
acestei etiologii sunt următorii: anomaliile de dezvoltare (de exemplu despicăturile
labio-velopalatine), patologiile osoase, malformaţiile congenitale, micro- şi
macrodonţiile, etc.
La nivelul mandiblei resorbția crestelor osoase în zona frontală este de 4 ori mai
rapidă decât cea de la maxilar. De asemenea, este mai accentuată lingual, modelul
de resorbție mandibular fiind unul centrifug, în comparație cu cel maxilar unde este
centripet.
Canalul mandibular situat în mod obișnuit la nivelul apexului dinților, consecutiv
resorbției va fi situat tot mai superior, afectând dimensiunea verticală a corpului
mandibulei (oferta osoasă verticală).
.
Clasă Dimensiuni Variante terapeutice
A >5 mm lăţime - implant şurub
>8-12 mm înălţime
>5 mm lungime
<30 grade angulaţie
<1 coroana/implant

B 2,5-5 mm lăţime - schimb de clasă chirurgical


>10 mm înălţime - osteoplastie
>15 mm lungime - augmentare osoasă
<20 grade angulatie - implant şurub
<1 coroană/implant
C - lăţime inadecvată - augmentare osoasă
- înălţime inadecvată - implant şurub
- lungime variabilă
- angulaţie mare
> 1 coroană/implant

D - atrofie severă - augmentare osoasă


- atrofie bazală - implant şurub
- maxilar neted - stabilizarea protezelor mobile pe
- mandibulă “creion” implanturi dentare
> 4 coroană/implant
 La maxilarul superior prezența sinusului maxilar afectează
oferta osoasă vericală, în special după extracția dentară când
sinusul poate trimite anumite prelungiri corespunzătoare zonelor
din care au fost extrase dinți – golfuri sinusale.
Principiile biologice ce ţin de implanturile dentare
endoosoase

Sunt niște principii fundamentale în implantologie și


prevede ca orice metodă de tratament sau intervenție să
aibă o influență pozitivă asupra organelor și tesuturilor,
atât a sistemului stomatognat cât și a întregului organism.
. Din acest considerent la finisarea examenului
clinic al pacientului, medicul trebuie să fie ferm convins
de raționalitatea metodelor de tratament alese și că ele nu
vor duce ulterior la consecințe negative. Medicul trebuie
să prevadă și să evite influența atât pe parcurs cât și după
finalizarea tratamentului.
Principiile biomecanice ce ţin de implanturile
dentare endoosoase
 Un echilibru eficient al raportului de rezistență dintre
substratul biologic al structurii osoase si implant. În vederea
cu succes a acestui principiu trebuie cunoscute legitățile
influenței forțelor ce se dezvoltă în timpul funcției implantului
și elementelor protetice și mecanismul de transmitere a acestor
forțe substratului biologic al câmpului protetic.
 Ca substratul biologic să suporte aceste acțiuni este necesar ca
materialul din care va fi confecționată structura protetică să
posede însușiri mecanice și fizice respective
(duritate,elasticitate,rezistență).
Factorii locali ce pot influenţa asupra contraindicaţiilor în implantologia
orală
 Relativi:
1. Igienă bucală nesatisfăcătoare;
2. Prezenţa unor resturi radiculare în grosimea crestei alveolare;
3. Afecţiuni ale mucoasei bucale;
4. Procese inflamatorii locale;
5. Ofertă osoasă insuficientă ;
6. Pat osos slab din punct de vedere calitativ;
7. Spaţii interdentare mărite și migrări dentare;
8. Ocluzie patologică.
 Absoluți:
1. Tumori maligne regionale;
2. Metastaze tumorale;
3. Afecţiuni ale mucoasei bucale (lupus eritematos difuz).
Coraportul diametrului implantului faţă de
oferta osoasă.
Diametrul se va alege în concordanță cu zona
topografică în care se vor insera respectivele implanturi.
Astfel, în edentațiile frontale mandibulare se aleg
implanturi mai înguste,cu diametrul de 3,3 sau 3,5 mm,
iar în edentațiile din zonele laterale ale arcadei
mandibulare și în cele ale arcadei maxilare cu diametru
mediu, de 4,2 sau 4,5 mm, în funcție de sistemul de
implanturi utilizat.
La pacienții cu bruxism în antecedente se vor alege
implanturi cu diametrul mai mare cu 1mm, dacă oferta
oasoasă permite acest lucru.
Planificarea numărului de implanturi în
dependenţă de breşele dentare.

Numărul implantelor trebuie să fie în concordanță atât cu întinderea restaurării


protetice cât și cu particularitățile câmpului protetic. Se indică înlocuirea prin câte
un implant a fiecărui dinte lipsă pentru a se asigura o distribuție a forțelor pe o
suprafață cât mai mare.
.

Vă mulțumesc pentru atenție!