Bolile infecțioase cu evoluție

cronică în cavitatea bucală.

Principii de diagnostic și tratament
A efectuat :Joian Cristian
Agentul patogen al infecției HIV/SIDA. Date epidemiologice. Căile de
transmitere a infecției HIV.

 SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o afecțiune provocată de virusul

imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al 
organismului. Boala se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în
greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce,
HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism
prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în
timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi prezent în lichidele biologice, ca
sânge, spermă, secreții vaginale și laptele matern.[5] O persoană seropozitivă la HIV (al
cărei sânge conține anticorpi specifici îndreptați împotriva virusului HIV, ceea ce
dovedește infectarea sa cu acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii.
 Inocularea retrovirusului HIV în organism generează o infecţie cronică, ireversibilă, în care
se produce distrugerea progresivă a mecanismelor de apărare ale gazdei şi instalarea
sindromului de imunodeficienţă dobândită.
 Infectarea cu HIV nu produce reacții imediate și specifice. Intregul proces se întinde de-a
lungul anilor și afectează funcționarea mai multor organe.
 Stadiul final al infecției cu HIV produce SIDA. Astfel, imunitatea generală a organismului
scade, creand un mediu propice pentru apariția infecțiilor oportuniste.
 Sistemele și organele care pot suferi de pe urma scăderii imunității sunt sistemul nervos,
respirator, cardiovascular, circulator, la nivelul tegumentelor și mucoaselor vor apărea
leziuni variate iar în ceea ce privește organele, acestea pot dezvolta tumori maligne, ce vor
prezenta risc crescut de evoluție nefavorabilă.
 Căile de transmitere a infecției HIV.

 Transfuzii de sânge – prin introducerea în organism de sânge contaminat. Risc mai mare
prezintă pacienții cu insuficiență renală cronică dializați.
 Perinatal – de la mamă infectată la făt.
 Expunerea la sânge infectat – virusul, regăsit în materiile infectate, poate fi inoculat în
organism prin tegumente ce prezintă leziuni.
 Primul contact cu virusul este asimptomatic pentru mai mult din jumătate din cazuri.
Totuși, în cazul în care infecția se manifestă, aceasta poate lua forma de mononucleoză
infecțioasă, meningită, nevrite sau encefalită acută. Boala poate să rămână în stare latentă
primii 3-5 ani. Apoi, în majoritatea cazurilor, evoluția este verticală, rapidă, distructivă.
 Manifestările HIV în cavitatea orală.
 Cheilită angulară – apare în stadiile incipiente ale infecţiei
HIV; clinic, apar fisuri la nivelul comisurilor orale care sunt
dureroase iar în procesul de vindecare se formează cruste.
Cheilita angulară limitează deschiderea gurii. Producția de
salivă este scăzută de asemenea, ducând la deshidratarea
mucoaselor. Tratamentul constă în aplicarea locală de
substanțe antifungice, de 4 ori pe zi.
 Candidoză – se caracterizează prin prezența de plăci
multiple, albe, alb-albăstrui sau galbene, de dimensiuni
reduse, localizate pe o mucoasă normal colorată. Pot fi uşor
îndepărtate prin ştergere, în urma lor rămânând o arie roșie,
sângerândă.
 Leucoplazia păroasă – este generată de virusul Epstein-Barr, responsabil de instalarea mononucleozei
infecțioase. Afectează marginile laterale ale limbii, în general bilateral; se caracterizează prin prezența de
filamente multiple, verticale, albe, hipercheratinizate. Leziunile nu pot fi îndepărtate prin grataj.
 Herpes – este declanșat de prezența visurusul herpes simplex. Se caracterizează prin vezicule translucide
cu conținut seros sau sanguinolent. Infecția primară se manifestă în copilărie. La adulți, cei care dezvoltă
herpes recurent sunt doar cei care au sistemul imunitar deprimat. Gingia adiancentă este edemațiată și
dureroasă. Ingreunează mult procesele de vorbire și masticație. Apariția veziculelor se însoțesc de
alterarea stării generale, febră și oboseală.
 Afte bucale – reprezintă ulcerații circumscrise, albe, înconjurate de un halou roșu. Pot să apară prin
scăderea imunității organismului dar și în relație cu agenți mecanici ce produc mici traumatisme la
nivelul mucoaselor orale.
 Stomatita necrozantă – este o afecţiune localizată, foarte rapid distructivă a osului alveolar şi a gingiei
supraiacente. Debutează cu dureri intense. Gingia se descuamează și porțiuni din aceasta se necrozează.
 Sarcomul Kaposi impune testarea pacienţilor la testul HIV. Se prezintă sub formă de macule, noduli
sau ulceraţii, de culoare violacee sau roşie. Apare în special la bărbaţi, homosexuali. Diagnosticul
diferenţial include limfomul Hodgkin. Există mai multe variante de tratament: chirurgical, radiant sau
chimioterapic (Vinblastin).
 Eritem gingival în bandă. Se prezintă ca o bandă continuă eritematoasă la marginea gingiei, de cel
puţin 1 mm grosime, extinsă de-a lungul întregii arcade dentare. Gingivita necrotică. Distrugeri
ulcerative sau necrotice ale ţesutului gingival, adesea interesând şi papila interdentară. O formaţiune
pseudomembranoasă poate fi, de asemenea, prezentă. Distrugerile tisulare sunt limitate la ţesutul
gingival, nu interesează şi osul alveolar.
 Parodontopatia marginală este poate cea mai frecventă infecţie la pacienţii cu SIDA şi se manifestă
prin ulceraţii gingivale şi eritem marginal liniar. Evoluţia este rapidă, cu resorbţia osului alveolar,
dureri de intensitate mare, sângerări spontane şi halenă fetidă. Tratamentul include, pe lângă măsurile
clasice, irigaţii cu clorhexidină sau polividon-iodină.