CURS 2 DERMATOLOGIE

LECTOR DR. CABULEA SIMONA

INFECŢIILE VIRALE CUTANATE

Virozele cu papilomavirusuri

Infecţiile cu papilomavirusurile umane (HPV) sunt foarte frecvente cauzând apariţia de

leziuni cutanate sau mucoase care de cele mai multe ori sunt benigne (veruci şi condiloame) dar
pot uneori conduce la apariţia de neoplazii (cancerul de col uterin).
Etiologie
Au fost descrise 120 de genotipuri de HPV diferenţiate de secvenţa ADN.
Incubaţia HPV variază între 3 săptămâni şi mai multe luni în funcţie de starea de
imunitate a organismului.
1. VERUCILE VULGARE
Verucile vulgare sunt manifestarea clinică a unei infecţii active cutanate cu anumite
tipuri de papiloma virusuri umane (HPV).
Incidenţa verucilor vulgare este de 7-10% în populaţia generală fiind mai frecvente la
elevi şi adultul tânăr, infectarea făcându-se prin hetero sau autoinoculare. Transmiterea este
favorizată de microtraumatisme.
Importanţa medico-socială:
· Contagiozitate mare
· Frecvenţă de 7-10% în populaţia generală, frecvenţa cea mai mare la şcolari şi
adolescenţi
· Transmitere favorizată de microtraumatisme, de frecventarea piscinelor (verucile
plantare).
· Pot regresa spontan.
Clinic se prezintă ca papule infiltrate, reliefate de suprafaţa tegumentului (proeminente
papuloase, cornoase, dure si rugoase), având diametrul de 3-4 mm, dar putând ajunge la 1 cm, de
culoarea pielii sau cenuşie, a căror suprafaţă hemisferică sau aplatizată este neregulată, brăzdată
de şanţuri şi keratozică.

1
 Numărul lor variază de la câteva la zeci, de obicei sunt isolate, dar uneori pot conflua. Nu
se asociază cu simptome subiective si nu degenereaza. Apar la copii si la tineri.
Pot fi localizate oriunde pe tegument dar de obicei pe dosul mâinilor, degetelor,
picioarelor, genunchi şi gambe.
Localizările periunghiale şi subunghiale sunt dureroase, putând da modificări unghiale,
tulburari de crestere a unghiei.
La nivelul pielii pǎroase, pleoapelor şi gâtului verucile iau un aspect filiform, sesile, cu
lungimea de 3-5 mm şi extremitatea keratozică. Uneori pe pielea capului şi mai rar pe barbă
aspectul este cel al unui buchet de veruci filiforme care sângerează uşor la pieptănat sau
bărbierit.
Evoluţia verucilor vulgare este strâns corelată cu reactivitatea imună, îndeosebi cea
celulară, a individului. La copil verucile vulgare au o tendinţă de regresie spontană. În unele
cazuri verucile vulgare pot să apară sau să dispară după şocuri emoţionale.
In functie de localizarea topografica au aspect diiferite si anumite particularitati.
Variante:
 Verucile plantare
Apar la tineri şi adulţi, rareori la copii. Transmiterea se poate face direct prin portul
încălţămintei de la persoanele bolnave sau prin contact indirect din sălile de sport, terenurile de
sport, bazinele de înot, sălile de baie.
Localizarea este îndeosebi la baza degetului mare şi călcâi. La persoanele cu picior plat în
centrul boltei plantare.
Datorită greutăţii corpului evoluează spre profunzime în corion comprimând extremităţile
nervoase şi producând dureri vii la mers.
Se disting două varietăţi clinice:
- veruca plantară profundă, dureroasă la presiune, unică sau uneori multiple (doar câteva
leziuni) dar niciodată confluente. Leziunea cu diametrul până la 1 cm, de coloraţie galben-
cenuşie, prezintă o regiune centrală a cărei suprafaţă keratozică este presărată cu mici puncte
negre (microhemoragii) şi care este înconjurată de un inel gros, keratozic.
- verucile plantare superficiale şi multiple sunt date de HPV şi sunt grupate într-un placard
keratozic bombat, dând aspectul de mozaic.
Complicaţii: suprainfecţii microbiene, micotice

2
 Diagnostic diferential: veruci plane, clavusuri, fibroame, tuberculoza verucoasa, etc.
Tratament
Tratament preventiv. Nu există un tratament preventiv al verucilor decât evitarea
frecventării piscinelor şi sălilor de sport, contactul cu lenjeria umedă contaminată, expunerea la
soare pentru pacienţii imunodeprimaţi.
Tratament curativ:
- criocauterizare cu azot lichid repetata la 1-2 ori/ saptamana, de mai multe ori (metoda
de electie), precedată de decaparea stratului cornos cu bisturiul: CRYO Pharma
- diatermocauterizare, cu anestezie locala de contact sau infiltratii cu xilina
- electrocauterizarea
- terapii locale (utilitate redusa) de solutii cheratolitice: 5-fluoruracil (Efudix), solutie
alcoolica de glutaraldehida 10-20%, acidul retinoic aplicaţii topice (eficiente uneori în verucile
plane), injecţii intralezionale cu Bleomicină, Interferon ά.
- podofilina 25%: sol. alcoolice/creme 15-33% se pot utiliza în badijonaje locale pentru
verucile plane şi cele plantare.
- agenţi caustici: acid tricloracetic, acid azotic fumans, nitrat de argint – eficienţă
discutabilă, reacţii iritative frecvente.
- tratament general: metionina administrate 6 saptamani, retinoizi (Tigason, Acitretin),
Isoprinosine, Interferon ά, imunostimulare nespecifică cu Levamisol, BCG.
2. CONDILOAMELE ACUMINATE (VEGETAŢIILE VENERIENE)
Verucile genitale sunt manifestarea clinică a unei infecţii active cutaneo-mucoase a
regiunii genitale, perigenitale şi perianale masculine şi feminine cu anumite tipuri de
papiloma virusuri umane (HPV).
Incidenţa condiloamelor este într-o continuă creştere în ţările dezvoltate, afectând cu
predilecţie vârstele de 16-25 ani.
Importanţă medico-socială:
· Contagiozitate mare
· Este considerată cea mai frecventă boală sexual transmisă în unele ţări
· Se asociază frecvent cu alte boli sexual transmise
Transmiterea este sexuală dar şi nesexuală (mâini infectate, iatrogen, transmitere
prenatală sau perinatală la copii).

3
 Portajul asimptomatic al HPV la nivelul organelor genitale şi transmiterea sexuală, fac
din condiloame cea mai frecventă afecţiune cu transmitere sexuală. Există şi posibilitatea
transmiterii nesexuale îndeosebi prin lenjeria umedă contaminată sau în timpul naşterii dacă
mama prezintă condiloame (papilomatoza laringiană a copilului).
La imunodeprimaţi infecţiile cu HPV sunt mai frecvente şi mai agresive, existând un risc
oncogen crescut.
Diagnosticul de condiloame este aproape exclusiv clinic, impunând căutarea
localizărilor anale şi genitale. Condiloame acuminate: leziuni tumorale de mici dimensiuni cu
aspect conopidiform, albicioase, moi, multifocale, cu tendinţă de grupare în placarde.
Examinarea genitală trebuie completată prin colposcopie sau peniscopie. Pentru
leziunile anale trebuie efectuat un examen proctologic complet (anuscopie).
La femei condiloamele vulvare sunt localizate pe labiile mari şi mici, clitoris, vestibul.
Formele extensive se întind la vagin, perineu şi regiunea perianală, impunând un examen
ginecologic şi anal complet. Frecvenţa ridicată şi riscul de transformare malignă a condiloamelor
cervicale impune depistarea lor prin efectuarea frotiului cervical la toate femeile în perioada de
activitate genitală, în particular celor expuse bolilor cu transmitere sexuală.
La bărbat localizarea de predilecţie este faţa internă a prepuţului, fren, şanţul balano-
prepuţial şi mai rar pe gland. Localizarea uretrală este limitată pe meat.
Condiloamele pot fi observate şi la copil, deseori fiind datorate transmiterii prin mâna
afectată de veruci vulgare.
Complicaţii:
- Suprainfecţii microbiene, micotice
- Degenerare malignă: în infecţia cu tipurile 11,16,18 HPV ( condiloamele plane ale
colului uterin neoplazia cervical intraepidermică CIN, condiloamele gigante ale penisului
carcinom spinocelular)
Tratamentul condiloamelor
Netratată se dezvoltă exuberant luând aspectul de tumori gigante.
* Tratamentul preventiv al acestora constă în protecţia raporturilor sexuale cel puţin pe
durata tratamentului până la vindecarea celor doi pacienţi. Ţinându-se cont de transmiterea pe
cale sexuală a HPV genital, este obligatorie examinarea sistematică a partenerului sau partenerei.

4
 În plus se impune căutarea unei alte boli cu transmitere sexuală, îndeosebi efectuarea
serologiei HIV, pentru sifilis, hepatita de tip B, Chlamydia, precum şi prelevări microbiologice
în caz de uretrite sau vulvovaginite asociate.
De asemenea se impune depistarea sistematică a CIN pentru prevenirea cancerului
de col: frotiu cervical la doi sau trei ani în caz de displazie, colposcopie şi, dacă este necesar,
biopsia zonelor suspecte puse în evidenţă prin aplicare de acid acetic (soluţie 5%) sau Lugol.
* Tratamentul curativ:
Crioterapia cu azot lichid are inconvenientul de a fi dureroasă.
Electrocoagularea sub anestezie locală are inconvenientul de a fi dureroasă.
Laserul cu CO2 necesită anestezie locală şi lasă o cicatrice.
Podofilina este o rezină naturală care se utilizează în concentraţie de 25-40% în ulei de parafină,
în ulei de vaselină sau în tinctură de benzol sau alcool. Se aplică strict pe leziune protejând
mucoasa şi tegumentul din jur cu pastă zincată, apoi se spală după 4-5 ore de la aplicare.
Podofilotoxina în concentraţie de 5% (Condyline®, Wartec®) este nedureroasă în aplicaţii
locale. Protocolul constă într-o aplicaţie dimineaţa şi seara, de 3 ori pe săptămână sau, în caz de
iritaţie, o aplicaţie pe zi timp de 4 zile pe săptămână, în medie timp de 5 săptămâni.
5-fluorouracilul 5% (Efudix®), se aplică timp de 5-10 zile seara, dimineaţa clătindu-se
abundent, până la apariţia iritaţiei.
Imiquimodul (Aldara®) este un imunomodulator care se aplică o dată pe zi, de 3 ori pe
săptămână, timp de 16 săptămâni. Poate provoca iritaţie locală.