Infectii virale cutanate

Sunt afecţiuni dermatologice produse de virusuri de tip ADN şi ARN ce afectează pielea
şimucoasele. Se descriu mai multe forme clinice.
VERUCILE VULGAREApar mai frecvent la copii în perioada preşcolară şi şcolară.
Contagiozitatea: leziunile pot să apară în grupuri mici în colectivităţi de copii, prin
atingereamâinilor, utilizarea în comun a încălţămintei sau a suprafeţelor comune.
Etiologie: virusurile papilloma (subtipurile 1,2,3,4). Subtipurile 5 şi 8 ale virusului papilloma au
potenţial oncogen. Verucile apar în număr mai mare şi cu evoluţie mai trenantă la persoanele
imunodeprimate.
Manifestări clinice: se prezintă clinic ca papule keratozice, cu dimensiuni de 0,5–1cm,
binedelimitate, cu suprafaţa verucoasă, ce se localizează la nivelul mâinilor sau la nivel
plantar.Verucile vulgare plantare sunt localizate pe punctele de presiune, cu evoluţie în
profunzime,fiind foarte dureroase la presiune şi la mers.Au frecvenţă crescută şi tendinţă la
recidivă la copii, tinerii atopici, la pacienţi cu xerozăcutanată (tendinţă la uscăciune a
tegumentelor care scade apărarea locală cutanată şi favorizează inocularea virusului).
VERUCILE PLANE
Se prezintă clinic ca papule plane, foarte discret reliefate, cu dimensiuni de 1-2 mm, dispuse
izolat sau grupat, mai frecvent la nivelul feţei şi mâinilor. Papulele au culoare roz-gălbui, fiind
uşor strălucitoare.Sunt foarte contagioase, autoinoculabile pe zonele de mici traumatisme. Sunt
mai frecventela copiii şi tinerii cu predispoziţie atopică, având tendinţă de regresie spontană.
Tratamentul verucilor vulgare şi plane Nu este recomandată excizia chirurgicală a leziunilor
verucoase, deoarece pot rămâne celuleinfectate care predispun la recidivă locală.
Se pot efectua:
-aplicaţii de substanţe keratolitice (acid salicilic, acid lactic 15%);
- electrocauterizare sau electrocoagulare sub anestezie locală;
- electroexcizie sub anestezie locală;
- distrugere prin aplicarea strict controlată de substanţe caustice chimice: nitrat de argint,
acidtricloracetic, acid azotic;
- distrugere prin crioterapie sau dioxid de carbon;
- eliminarea leziunilor prin aplicaţii locale de DNCB (dinitroclorbenzen);
- citostatice locale: 5-fluorouracil (Efudix sau Verumal);- acid retinoic cremă 0,5%.
CONDILOMATOZA GENITALĂ (VEGETAŢII VENERIENE)
Epidemiologie Căi de transmitere: - pe cale sexuală (aprox.90%);- în afara contactului sexual
infectant (în condiţii de imunitate compromisă -sarcină, copii mici, pacienţi cu terapii citostatice,
imunosupresoare, transplantaţi)
Etiologie: virusurile papilloma (subtipurile 6, 11).
Tablou clinic: leziunile se găsesc localizate în zona genitală, respectiv la nivelul labiilor mari
şimici, vagin, col uterin, perineu la femei, iar la bărbaţi pe teaca peniană, la nivelul mucoasei
balano- prepuţiale, a frenului şi perianal (frecvent la homosexuali). Se prezintă clinic ca mase
tumoralevegetante, papilomatoase, bine delimitate, asemănătoare cu o “creastă de cocoş”, de
culoare roz-roşietică, consistenţă elastică, nedureroase, nepruriginoase.Uneori poate exista o
asociere a 2-3 boli cu transmitere sexuală: gonoree, sifilis, tricomoniază,herpes genital şi
vegetaţii veneriene. De aceea se recomandă efectuarea testelor serologice specifice,inclusiv
pentru sifilis, infecţia HIV-SIDA şi hepatita B şi C.
Tratament
- criochirurgie cu azot lichid;
- electrocauterizarea leziunilor;
- substanţe citotoxice: podofilină, condyline (contraindicate la femeile gravide şi lăuze);
- aplicare de acid salicilic şi acid tricloracetic 75%;
- aplicaţii locale de imiqimode (Aldara), cu efecte imunomodulatoare şi antivirale;
- interferon, pe cale generală sau locală, în cazurile rezistente la alte tratamente.
MOLUSCUM CONTAGIOSUM
Epidemiologie: este o afecţiune produsă de virusul moluscum contagiosum (VMC) ce
poateapărea atât la copii cât şi la adulţii tineri.
Clinic, se evidenţiază papule sau mici tumorete proeminente, reliefate, cu centrul ombilicatuşor
deprimat, cu dimensiuni de 2-5 mm, de consistenţă fermă, ce se localizează mai frecvent
lanivelul membrelor, pe faţă, periorbital, cervical şi la nivelul corpului. Prin enucleerea sau
chiuretarea leziunilor se elimină o substanţă albicioasă, ce reprezintăcorpusculii moluscum
contagiosum. Boala este contagioasă, prin autoinoculare de la o leziune laalta sau de la o
persoană la alta. Apare mai frecvent şi cu foarte multe leziuni la pacienţii HIV pozitivi, în special
la copiiiinfectaţi. Poate apărea la tinerii care au început viaţa sexuală, cu localizare particulară în
zonagenitală şi perigenitală.
Tratamentul are ca scop eliminarea leziunilor de moluscum contagiosum pentru a
preveniînmulţirea acestora, transmiterea bolii altor persoane sau creşterii în volum a leziunilor
existente.Se poate utiliza una din metodele de mai jos:
- crioterapie cu azot lichid;
- chiuretarea leziunilor urmată de aplicaţii de unguente cu eritromicină 3%- 4%;
- electrocauterizarea superficială a leziunilor mai mari;
- badijonarea zonei cu betadină pentru împiedicarea autoinoculării.
INFECŢIA CU VIRUSUL HERPES SIMPLEX
Etiologie: este produsă de virusul herpes simplex 1 şi 2 (sunt 8 tipuri de virusuri herpetice).În
funcţie de localizare se cunosc mai multe forme clinice:
Herpes labial sau tipul I: este localizat mai frecvent la nivelul buzelor, dar pot fi localizateşi la
faţă, nas, degete (panariţiu herpetic). Se prezintă ca leziuni de tip veziculos de 2-4 mm, ceconţin
un lichid seros, care au tendinţă de grupare în buchet, situate pe o pată eritematoasă,
uneoriedematoasă. Subiectiv apare senzaţia de arsură-înţepătură la nivelul zonei afectate.
Herpes genital sau tipul II: este localizat la nivelul mucoasei şi semimucoasei
organelor genitale (la femei pe labiile mari sau mici, zona introitului vaginal, la bărbat mai
frecvent localizatîn zona balano-prepuţială).Ambele localizări pot fi:
-manifestări de primoinfecţie,la primul contact al organismului cu virusul herpes simplex(când
virusul se transmite prin expunerea directă a tegumentelor şi mucoaselor);
-manifestări de recidivă, care apar la perioade variabile după primoinfecţie, în anumitesituaţii
favorabile care permite reactivarea şi înmulţirea virusului. Virusul herpes simpex 1 şi 2 est
neurotrop, după prima infecţie are tendinţa să se cantoneze în celulele nervoase ale
ganglionilor spinali. De aici, în anumite condiţii (stare febrilă, sarcină, cicluri menstruale, gripă,
expunere laradiaţii ultraviolete, tratament cu imunosupresoare) virusul se reactivează şi reapare
erupţiacaracteristică de recidivă.

Manifestări ale primoinfecţiei herpetice

Gingivostomatita herpetică: leziunile se localizează la nivelul mucoasei bucale,
jugale, palatine. Vezicule se sparg repede, sunt foarte dureroase, acoperite de depozite aftoide,
uneori cumiros fetid. Se poate asocia adenopatie satelită, dureroasă.Vindecarea se produce în 10-
14 zile.
Keratoconjunctivita herpetică : poate cauza eroziuni şi ulceraţii care netratate pot duce
lacecitate.
Herpes cutanat : se manifestă prin apariţia de vezicule grupate în buchet dispuse pe un
fonderitematos, care ulterior se vor sparge şi se vor acoperi de cruste, frecvent localizate în
regiunealombosacrată şi fesieră.
Herpesul genital : se manifestă prin apariţia unei erupţii de tip veziculos la
nivelulsemimucoasei sau mucoasei genitale la ambele sexe; apare mai frecvent în perioada
sexuală activăşi poate fi transmisă în cadrul cuplului. La nivelul veziculelor există o abundenţă
de particule virale,astfel încât leziunile sunt contagioase.
Panariţiu herpetic: reprezintă inocularea infecţiei herpetice la nivelul repliului unghial, ce
semanifestă prin vezicule mari pe fond eritemato-edematos, dureroase, cu localizare la un deget.
Infecţia herpetică la nou-născuţi: transmiterea infecţiei herpetice se face în cursul naşteriidin
secreţiile vaginale ale mamei infectată anterior. Apariţia infecţiei herpetice la nou născut
estegrefată de riscul apariţiei unor complicaţii severe (meningită şi encefalită herpetică), uneori
cuevoluţie spre exitus sau sechele neuro-psihice definitive.
Herpesul la imunodeprimaţi, apare mai frecvent la pacienţii infectaţi HIV, cu hemopatii
maligne, transplantaţi, trataţi cu citostatice, cu corticoterapie.
Evoluţia este de multe ori severă, cuexitus. Tratamentul antiviral parenteral este stric necesar.
Manifestările de recividă ale infecţiei herpetice sunt de cele mai multe ori mai atenuate caale
primoinfecţiei. Localizarea erupţiei este aproximativ aceeaşi. Subiectiv poate să apară un
pruritdiscret sau senzaţia de arsură-înţepătură, dar de mai mică intensitate. După vindecare, care
aparedupă 5-7 zile, poată să rămână o zonă hiperpigmentată reziduală, tranzitorie.
ZONA ZOSTER
Etiologie: zona zoster este o erupţie cutanată, de recidivă, produsă de virusul varicelo-zosterian
(face parte din grupa virusurilor herpetice).În condiţii de imunitate scăzută, virusul iese din
starea latentă, se înmulţeste în celulele nervoaseşi ia cale retrogradă, de-a lungul unui filet nervos
până la nivelul unui dermatom cutanat unde seexprimă clinic sub forma unor vezicule.
Contagiozitatea: zona zoster poate apărea doar la pacienţii care au avut varicelă anterior.Erupţia
dă imunitate pasageră, dar nu protejează organismul de o nouă recidivă.
Clinic se evidenţiază vezicule ce apar pe fond eritemato-edematos, grupate în buchet. Erupţia
sedispune întotdeauna unilateral şi se opreşte la nivelul liniei mediane (semn caracteristic). Se
asociază durere intensă, cu caracter de arsură şi exacerbare nocturnă. Durerea poate precede
erupţiacu cîteva zile înainte, putând fi confundată cu o durere de tip nevralgic, datorită localizării
petraiectul unui nerv.
Forme clinice(după localizare):
- zona zoster intercostală - cea mai frecventă;
- zona zoster trigeminală - pe traiectul nervului trigemen, fie pe ramura oftalmică cu afectarea
nervului oftalmic - zona zoster oftalmică, fie pe ramura facială, mandibulară;
- zona zoster auriculară (nervul VIII) - pot apărea tulburări de echilibru prin afectarea
urechiiinterne;- zona zoster sciatică;
- zona zoster lombo-abdominală
Forme clinice (după aspectul erupţiei):
- zona zoster clasică;- zona zoster cu leziuni veziculo-buloase;
- zona zoster hemoragică;- zona zoster ulcero-necrotică;
- zona zoster frustă (cu leziuni foarte discrete, localizate la un singur dermatom);
- zona zoster “sine herpete”(nevralgie prezentă, dar fără erupţie).
Evoluţia bolii: la cîteva zile după formarea veziculelor acestea se sparg, apoi se usucă,formându-
se cruste. La aproximativ 3 săptămâni crustele se detaşează, ulceraţiile superficiale seepitelizează
fără a lăsa cicatrici. În forme mai severe, cu leziuni profunde pot să apară zone denecroză, care
se elimină mai greu, lăsând ulceraţii şi ulterior, după vindecare, cicatrici.
Tratament: sistemic cu aciclovir, brivudină, vitaminoterapie (grupul B), antialgice,
antiinflamatorii.
Tratament local: unguente cu aciclovir, paste şi mixturi calmante

COLAGENOZE
Colagenozele sunt boli produse prin mecanism autoimun, în care pot fi afectate atâttegumentul
cât şi organele interne, prin agresiunea predilectă a ţesutului conjunctiv. Din aceastăcategorie fac
parte: lupusul eritematos, sclerodermia, dermatomiozita.
LUPUSUL ERITEMATOS Este o boală autoimună de etiologie necunoscută cu afectare
pluriorganică, ce se caracterizează prin producerea în exces de autoanticorpi şi de complexe
imune ce se localizează în diverse organe.
Se descriu următoarele forme de boală:
- lupus eritematos acut sistemic sau diseminat (LES);
- lupus eritematos subacut;
- lupus eritematos cronic cutanat sau lupus discoid (LEC).●
Lupus eritematos sistemic Este forma severă de lupus cu afectări cutanate şi viscerale, care pot
deveni ireversibile.
Factori favorizanţi:
- factori genetici;
- sexul feminin;
- perturbări imunologice.
Factori agravanţi şi declanşanţi
-expunerea la radiaţia solară;
- factori infecţioşi (streptococ, infecţii virale, TBC);
- medicamente: hidralazina, izoniazida, griseofulvina.
Manifestări clinice
● cutanate: erupţie la nivelul feţei în „fluture” sau „vespertilio”, ce poate debuta după expunere
laradiaţia solară. Se mai poate manifesta ca: erupţii discoide, leziuni vasculitice, leziuni
urticariene,eritem nodos, leziuni buloase, ulceraţii, hemoragii, sindrom Raynaud, alopecie.
● viscerale (sistemice):
- stare generală alterată cu subfebrilităţi;
- afectare renală (sindrom nefrotic ce poate evolua spre insuficienţă renală);
- afectare cardio-pulmonară (pleurezii, pneumonii, miocardită, pericardită,endocardită);
- afectare neuropsihică (nevrite, crize convulsive, plegii, reacţii meningeale, delir, psihoze);
- manifestări articulare (atralgii, artrite, impotenţă funcţională);
- afectare musculară (mialgii);
- afectare hematologică (anemii, leucopenii, trombocitopenii).
Investigaţiile de laborator evidenţiază: VSH accelerat, modificări ale HLG, ELFO
modificat,modificări ale ureei, creatininei, celule lupice prezente, CIC crescut, complement
scăzut.Modificările de laborator variază în funcţie de afecţiunile viscerale.
Criteriile de diagnostic pentru LES sunt:
- rash malar;
- rash discoid cu eritem, scuame, atrofie;
- fotosensibilitate;
- ulceraţii la nivel bucal;
- artrită;
- serozită;
- afectare renală;
- afectare neuropsihică;
- afectare hematologică;
- modificări imunologice;
- anticorpi antinucleari prezenţi.Pentru un diagnostic de LES sunt necesare cel puţin 4 criterii din
cele enunţate mai sus.
Tratament :
- corticoterapie, citostatice (ciclofosfamida, azatioprina, metotrexat), antipaludice de
sinteză(Clorochin, Hidroxiclorochin).
- creme fotoprotectoare, în special în anotimpul cald şi evitarea expunerilor la soare.
● Lupus eritematos cronic cutanat (LEC) Este o formă de lupus cu manifestări cutanate,
localizate mai frecvent pe zonele fotoexpuse,cu evoluţie cronică.
Manifestări clinice: plăci cu aspect eritemato-scuamo-atrofice + dopuri keratozice situate pe
zonelefotoexpuse (faţă, pavilioanele urechilor, ceafă, buze, zona decolteului, membrele
superioare).Pe mucoase leziunile iau aspect de eroziuni, iar la nivelul pielii păroase a capului duc
laalopecie definitivă. Leziunile pot fi fixe (LE cronic discoid) sau extinse (LE cronic
diseminat).Manifestările generale sunt discrete sau absente, iar investigaţiile de laborator sunt
în limite normale.
Tratament :
1. .fotoprotecţie vestimentară şi utilizarea de creme fotoprotectoare;
2. sistemic: antipaludice de sinteză (Hidroxiclorochin), corticoterapie (prednison);
 3. local: dermatocorticoizi (Locoid, Elocom, Dermovate, Advantan)
SCLERODERMIA Este o boală de colagen, ce se caracterizează prin apariţia unor scleroze atât
tegumentare cât şi aorganelor interne.
Poate fi:
Sclerodermia localizată (morfeea)
Clinic se caracterizează prin plăci unice sau multiple ce prezintă o zonă centrală galben-ceroasă,
sclero-infiltrativă şi o zonă periferică activă, eritematoasă. Leziunile sunt localizate petorace,
abdomen, rădăcina membrelor.
Alte forme de morfee sunt:
- sclerodermia în picături,
- sclerodermia inelară,
- sclerodermia liniară.
Tratament :
- local (dermatocorticoizi, PUVA-terapia, calcipotriol, pimecrolimus);
- sistemic (antibioterapie, vasodilatatoare, corticoterapie, vitamina A, antisclerozante,
antipaludice de sinteză).
Sclerodermia sistemică Este o formă severă de boală ce afectează tegumentele şi viscerele, cu
evoluţie progresivăspre agravare şi prognostic mai rezervat.
Manifestări cutanate:
- sindrom Raynaud;
- sclerodactilia (subţierea degetelor cu atrofie tegumentară, cu ulceraţii pe pulpa degetelor
şidistrugeri ale unghiilor);
- faţă cu aspect de „icoană bizantină” (nas şi buze efilate);
- extinderea sclerozei tegumentare la nivel cervical şi toracal anterior;
- depuneri calcare la nivelul articulaţiilor.
Manifestări sistemice:
- esofagiene (esofag în „tub de sticlă”);
- pulmonare (fibroză pulmonară severă cu insuficienţă pulmonară);
- afecţiuni cardio-vasculare (miocardite, tulburări de ritm cardiac, insuficienţă cardiacă);
- renale;
- osteoarticulare, musculare.
Tratament : corticoterapie, imunosupresoare, anti-sclerozante, vasodilatatoare.
DERMATOMIOZITA Este o boală de colagen autoimună majoră ce se caracterizează prin
sindrom inflamator mioziticşi manifestări cutanate şi viscerale.
Clinic se manifestă prin afectarea stării generale, sindrom muscular simetric (mialgii,miastenie),
manifestări cutanate (eriteme şi edeme heliotrope, de culoare liliachie, ce se exacerbează după
expunerea la soare). Pot să mai apară manifestări ale mucoaselor (stomatite, leziuni aftoide sau
de tip herpetic),manifestări sistemice (articulare, cardiace, pulmonare, digestive, ganglionare). Se
observă modicăriale electromiogramei şi modificări specifice ale biopsiei musculare.
Dermatomiozita paraneoplazică însoţeşte un neoplasm visceral sau precede diagnosticul unei
neoplazii.
Evoluţia este severă în lipsa tratamentului.
Tratament : - corticoterapie sistemică asociată cu imunosupresoare, anabolizante, kinetoterapie,
gimnastică medicală.