Universitatea de Stat de Medicină

și Farmacie “N.Testemițanu”
Disciplina : Otorinolaringologie

Mastoidita , Labirintita

A efectuat :Ostopovici Feodor

Coordonator: Chiaburu Anghelina
 Definitie
Mastoidita- include toate procesele inflamatorii
ale celulelor mastoidene ale osului temporal
întrucat mastoidul comunică cu urechea medie și
este o extensiune a acesteia.
Afecțiunea se dezvoltă, de regulă, când o otită
medie acută este netratată sau tratată
necorespunzator și se extinde de la urechea
medie la osul inconjurător.
Mastoidul
se dezvoltă dintr-un exces îngust al epitimpanului
posterior (aditus ad antrum). Pneumatizarea are
loc la scurt timp după naștere, odată ce urechea
medie devine aerată, iar acest process este
complet la vârsta de 10 ani. Celulele aerului
mastoid sunt create prin invazia sacilor cu epiteliu
între spicule de os nou și prin degenerarea și
rediferențierea spațiilor existente ale măduvei
osoase. Alte zone ale osului temporal sunt
pneumatize în mod similar, inclusiv apexul petros
și rădăcina zigomatică.
Severitatea mastoiditei variază de la :
• simplă (puțin lichid ajuns in celulele aerine ale
mastoidei, în urma unei infecții a urechii medii)
•complexă, atunci cand infectia invadeaza
periostul osului mastoidian,
•foarte gravă când este distrus chiar osul.
 Anatomie patologică
Se înregistrează următoarele modificări
anatomorfologice:
•În faza inițială hiperemia și congestia mucoasei
otoantrale, lipsa leziunilor osoase.
•În fază mai avansată a bolii (2-3 săptămâni de la
instalare), vasele intradiploice se trombează, tesutul
osos invadat de osteoclaste, apar infiltrații cu celule
rotunde, septurile intercelulare se topesc, formând
focare multiple de osteită care prin confluența lor
alcătuiesc osteoflegmonul sau empiemul
endomastoidian, abces intrasos adevărat.
 Etiologie
Factorii-gazdă: Factorii microbieni :
•Imunologia •Acoperirea
mucoasei, protectoare,
•Anatomia osului •Rezistența
temporal antimicrobiană
•Imunitatea •Capacitatea de a
sistemică. penetra țesuturile
sau vasele locale
(adică tulpini
invazive).
 Factori-gazdă
Majoritatea copiilor cu mastoidită acută sunt mai
mici de 2 ani și au puține istorii de otită medie. La
această vârstă sistemul imunitar este relativ
imatur, în special în ceea ce privește capacitatea
de a răspunde provocărilor generate de antigeni
polizaharidici.
 Factori microbiologici:
• Streptococcus pneumoniae – agentul patogen cel mai frecvent în mastoidita
acută, prevalența aproximativ 25%
Grupa A de streptococi beta-hemolitic
• Staphylococcus aureus
• Streptococcus pyogenes
• Moraxella catarrhalis
• Haemophilus influenzae
• Pseudomonas aeruginosa
• Speciile Mycobacterium
• Aspergillus fumigatus și alte ciuperci
• Nocardia asteroides
 Tablou clinic
• Reapariția durerii la un anumit timp după instalarea otitei medii cu
carcater pulsatil, iradieri înspre vertex, regiunea
mastoidooccipitală, temporală și orbitodentară, însoțite de
hemicranie cu exacerbări nocturne și insomnia sunt indici ai
contaminării mastoidiene.
• Febra, cu valori 38-39 °C
• Durerile locale sunt violente, deseori se constată prezența unui
torticolis, scurgerea auriculară devine abundentă și se produce o
alterare marcată a stării generale.
• Retroauricular se constată tumefacția țesuturilor moi uneori cu
fluctuație.
Examenul otoscopic
Arată prezența de puroi în conductul auditiv
extern în cantitate abundentă care, după toaleta
conductului, se reface usor. Membrana timpanică
modificată, lipsită de orice punct de reper cu o
perforație. În unele forme de mastoidită calibrul
conductului auditiv extern se modifică ca urmare a
căderii peretelui posterosuperior, cu predilecție în
porțiunea lui profundă.
 Examenul funcțional
• Proba Rinne negativă,
• Proba Weber lateralizată în partea bolnavă
• Proba Schwabach prelungită.
 Hemograma indică un oarecare grad de anemie cu leucocitoză.

• Radiografia în incidență Suler constată voali sau opacifieri,

distrucții sau chiar o cavitate în procesul mastoidian.
• CT
 Formele anatomoclinice ale ostomastoiditei:

• După caracterul evoluției :forma supraacută,

subacută și latentă ; mastoidites fără supurație
auriculară și cu supurație întârziată.
În funcție de grupul celular, afectat de procesul
supurativ, distingem otomastoidită:
Occipitală (posteroinferioară) .
Cervicală (abcesul substernocleidostoidian).
Temporală (temporozigomatica).
Jugodigastrică, numită și mastoidită cu exteriorizare
bazilară și laterofaringiană.
Petrozită
 Complicațiile mastoiditei :
• Pierderea auzului
• Paralizia nervului facial
• Implicarea nervului cranial
• Osteomielită
• Petrozită
• Labirintită
• Sindromul Gradenigo
• Extensiunea intracraniană – meningită, abces cerebral, abces epidural,
empiem subdural
• Tromboza sinusurilor sigmoide
 Tratamentul. Medicamentos și
chirurgical.
• Tratamentul conservator constă din:
• Toaleta urechii afectate,
• Aplicarea antisepticelor,
• Administrarea antibioticelor și
antiinflamatoarelor.
• În caz de ineficientă a terapiei medicale, este
indicate intervenția chirurgicală: antrotomia sau
antromastoidotomia.
 Labirintita
Este o afecţiune caracterizată prin
inflamarea labirintului – sistemului de cavităţi
şi canale ce formează urechea internă.
Labirintul este corelat cu urechea
medie, sistemul nervos central şi cu
meningele.
 Etiologie
• Infecţiile virale sau bacteriene,
• Alergiile,
• Bolile autoimune,
• Traumatismele craniene,
• Consumul excesiv de alcool,
• Bolile autoimune
• Accidentul vascular cerebral.
 Clasificarea

• Labirintita acută apare, de cele mai multe ori, ca urmare a unei

infecţii rinofaringiene şi se manifestă ca o stare de vertij ce poate
dura până la 30 de minute. Are şi alte simptome cum ar fi greaţa
sau vărsăturile.
• Labirintita supurată poate fi cauzată de o otită medie. Netratată
aceasta poate duce la distrugerea timpanului sau la apariţia unei
fistulei labirintice
• Labirintita cronică apare ca urmare a uzurii labirintului de către un
colesteatom (de exemplu, tumora benignă).
 Simptome:
• Principalele simptome ale acestei afecţiuni sunt
vertijurile, starea de greaţă sau vărsăturile.
Poate apărea la ambele urechi sau doar la una
dintre acestea, iar în majoritatea cazurilor
durerea persistă câteva zile. Afecţiunea este
specifică persoanelor trecute de 40 de ani, dar
poate apărea la orice vârstă.
 Tratamentul.
• Labirintitele virale se vindecă spontan, în câteva săptămâni.
• Tratamentul medicamentos presupune administratea de antibiotice, sedative
sau medicamente antivirale.
• Intervenţia chirurgicală este realizată foarte rar şi presupune drenarea
colecţiei purulente din urechea medie sau îndepărtarea colesteatomului.
• Hidratarea este şi ea foarte importantă pentru pacient cu labirintită deoarece
vărsăturile sau starea de greaţă pot duce la deshidratarea organismului.
• O altă metodă de tratament o reprezintă exerciţiile de reeducare vestibulară
care constau în realizarea unor mişcări ale capului şi corpului care să
corecteze senzaţia de pierdere a echilibrului. Pentru ca metoda de tratament
să aibă rezultate,specialiştii recomandă efectuarea exerciţiilor pe parcursul
a două săptămâni de trei ori pe zi sau invers, adică timp de trei săptămâni,
de două ori pe zi.