Cancerul de colon

Tamas Diana Carmen

Clasa 3C

Definitie: Cancerul de colon este o boala ce se dezvoltă la nivelul celulelor care

căptuşesc colonul, şi apare când celulele de la acest nivel, sănătoase în mod obişnuit, încep să
se dezvolte necontrolat, formând tumori, cel mai adesea se dezvoltă din polipi, formaţiuni
necanceroase care se pot dezvolta în peretele intern al colonului sau rectului.
Cancerul de colon poate să nu se manifeste, până în stadiul avansat. Când produce
simptome, acestea pot fi:

 modificări de tranzit intestinal, ca diaree, constipaţie care durează mai multe zile la
rând;
 senzaţie constantă de nevoie de a defeca;
 sângerări rectale;
 sânge în materiile fecale;
 crampe abdominale;
 slăbiciune şi oboseală;
 scădere inexplicabilă în greutate.

În unele cazuri, cancerele de colon pot cauza sângerări la nivelul tractului digesttiv, ceea
ce duce la apariţia sângelui în fecale sau fecale de culoare închisă. Uneori cancerul poate bloca
colonul, numită obstrucţie intestinală. Aceasta se manifestă prin: dureri puternice abdominale,
balonare, constipaţie şi senzaţie constantă de rău. Obstrucţia intestinală este o urgenţă
medicală.

Deşi cauzele concrete ale cancerului colorectal nu se cunosc, anumiţi factori pot creşte
riscul de cancer de colon, cum ar fi:

 Vârsta -riscul de cancer colorectal creşte pe măsură ce o persoană înaintează în vârstă.

Deşi poate să apară şi la tineri şi adolescenţi, majoritatea cancerelor colorectale apar în
rândul persoanelor trecute de 50 ani. Vârsta medie de diagnosticare a cancerului de colon
la bărbaţi este 68 ani, iar la femei 72 ani. Pentru cancerul rectal, vârsta medie de
diagnosticare la bărbaţi şi femei este de 63 de ani.
 Genul – bărbaţii sunt mai predispuşi riscului de cancer colorectal decât femeile.
 Istoricul familial de cancer colorectal – cancerul colorectal se poate transmite de la o
generaţie la alta, astfel că dacă o rudă de gradul I are cancer colorectal, riscul creşte.
 Afecţiuni rare ereditare – membrii familiei cu anumite boli rare ereditare înnăscute au
un risc semnificativ mai mare de cancer de colon şi alte tipuri de cancere. Aceste boli includ:
polipoza adenomatoasă familială, polipoza adenomatoasă familială atenuată, sindromul
Gardner, sindromul Lynch, sindromul polipozei juvenile, sindromul Muir- Torre, polipoza
MYH- asociată, sindromul Peutz- Jeghers, sindromul Turcot.
 Boala inflamatorie intestinală – persoanele cu boli inflamatorii intestinale cum ar fi
colita ulcerativă sau boala Crohn pot dezvolta inflamaţii cronice la nivelul intestinului gros,
ceea ce creşte riscul de cancer colorectal; boala inflamatorie intestinală NU este similară cu
sindromul de colon iritabil, aceasta din urmă nu creşte riscul de cancer colorectal.
 Polipi adenomatoşi (adenoame) – polipii nu sunt cancer, dar unele tipuri de polipi numiţi
adenoame se pot transforma în cancer de colon în timp. Polipii pot fi complet îndepărtaţi
prin tehnici speciale.
 Istoricul personal de cancer – persoanele cu istoric personal de cancer colorectal şi
femeile cu istoric de cancer ovarian sau uterin sunt mai predispuse la dezvoltarea
cancerului de colon.
 Sedentarismul şi obezitatea – persoanele cu un stil de viaţă sedentar şi cele obeze sau
supraponderale au un risc mai mare de cancer de colon.
 Alimentaţia – consumul crescut de carne roşie şi carne procesată creşte riscul de cancer
colorectal, conform unor cercetări curente. De asemenea, consumul scăzut de fructe şi
legume este asociat cu un risc mai mare de cancer colorectal.
 Fumatul – fumătorii sunt mai predispuşi riscului de cancer colorectal decât nefumătorii.

Poate fi de mai multe tipuri şi în functie de tipul celulelor din regiunea de unde
porneşte:

 Adenocarcinoamele sunt responsabile de 95% dintre cancerele colorectale, cancere

care se formează la nivelul celulelor care produc mucus şi care lubrefiază interiorul
colonului şi rectului; adenocarcinoamele pot fi de două tipuri: tumori mucinoase şi tumori
seroase (tumori inel cu pecete).
 Tumori carcinoide care pornesc din celulele specializate producătoare de hormoni din
intestin; carcinoidul este un tip de tumoră cu dezvoltare lentă, numită tumoră
neuroendocrină, ce creşte în ţesutul ce produce hormoni, de obicei sistemul digestiv.
 Tumori stromale gastrointestinale care pornesc din celulele specializate din peretele
colonului, numite celulele interstiţiale ale lui Cajal.
 Limfoame care sunt cancere ale celulelor sistemului imunitar, care de obicei pornesc din
nodulii limfatici, dar şi din colon, rect sau alte organe.
 Sarcoamele care pornesc din vasele sangvine, celulele musculare sau ţesuturi colectoare
din peretele colonului sau rectului.

Pe lângă examinarea fizică, următoarele teste şi proceduri de diagnostic pot fi

recomandate:

 Colonoscopia – permite vizualizarea în interiorul rectului şi colonului;

 Biopsia – îndepărtarea unei probe de ţesut pentru examinare la microscop, pentru
depistarea prezenţei cancerului şi definitivarea diagnosticului de cancer;
 Testarea moleculară a tumorii – pentru identificarea genelor specifice, a proteinelor şi a
altor factori unici tumorali;
 Teste de sânge – numărătoarea celulelor roşii din sânge, parte a hemoleucogramei
complete, poate indica posibile sângerări la nivelul intestinului, cauzate de cancerul
colorectal;
 scanările CT – obţinerea de imagini tridimensionale din interiorul organsimului, putând
fi utilizate pentru a estima dimensiunea tumorii;
 scanările RMN – pentru măsurarea dimensiunii tumorii; se administrează o substanţă de
contrast înainte de scanare pentru obţinerea unor imagini clare;
 ecografia – ultrasonografia endorectală estre o tehnică utilizată pentru a depista
cancerele rectale profunde şi pentru stabilirea planului de tratament.

După diagnosticarea cancerului, urmează stabilirea opţiunilor de tratament.

Tratamentele locale ale cancerului de colon sunt numite şi terapii locale, adică tratează tumora
fără să afecteze restul corpului. Terapiile locale utilizate pentru cancerul colorectal includ:
intervenţiile chirurgicale, radioterapia, ablaţia sau embolizarea. Aceste tratamente sunt mai
eficiente în stadiile incipiente. Terapiile sistemice folosesc medicamente administrate pe cale
orală sau intravenos. Acestea pot ajunge la celulele canceroase peste tot în organism. În funcţie
de tipul cancerului colorectal, se foloseşte chimioterapia, terapia ţintită sau imunoterapia.

Intervenţia chirurgicală presupune rezecţia tumorală şi rezecţia unei părţi a ţesutului

din jur, putând fi intervenţie chirurgicală laparoscopică, colostomie pentru cancerul rectal sau
ablaţie prin radiofrecvenţă (crioablaţie).

Radioterapia este frecvent utilizată în tratamentul cancerului colorectal, putând fi

utilizată radioterapia cu fascicul extern (inclusiv radioterapia stereotactică), radioterapia
intraoperativă, brahiterapia sau radioterapia specifică pentru cancerului rectal, numită şi
terapie neoadjuvantă, pentru a reduce dimensiunea tumorii şi pentru a facilita îndepărtarea ei.

Chimioterapia se poate administra pe cale orală sau intravenos, fie un singur

medicament, fie o combinaţie de medicamente. Se poate administra după chirurgie pentru
eliminarea eventualelor celule canceroase rămase. În cazul cancerului colorectal, de obicei de
administrează chimioterapie şi radioterapie înainte de intervenţia chirurgicală pentru a reduce
dimensiunea tumorii rectale şi pentru a reduce riscul de recidivă canceroasă.

Se mai recomandă terapia ţintită cu agenţi de anti-angiogeneză, inhibitori ai

receptorilor factorilor de creştere epidermică (ca Cetuximab sau Panitumumab), inhibitori
imunoterapici, Pembrolizumab sau Nivolumab.