Tifui Gratiana Mihaela AMG 3I

Mononucleoza:boala sarutului
Mononucleoza infectioasa se mai numeste si boala sarutului. Seamana destul de mult cu gripa
sau cu alte infectii streptococice. Denumirea de boala sarutului vine de la modul de transmitere
(prin sarut), pentru ca virusul se afla in saliva si mucus.

Afectiunea este provocata de un virusul Epstein-Barr si poate afecta atat copiii cat si adultii. Cel
putin unul din patru adolescenti si tineri care au luat virusul pot dezvolta mononucleoza
infectioasa. Odata ce ajunge in organism, virusul se instaleaza in nazofaringe si in limfocite si
acolo ramane intreaga viata, chiar daca afectiunea in sine trece in cateva saptamani. Boala apare
la 1-2 luni de la momentul infestarii. Aceasta este perioada de incubatie. In cele mai multe
cazuri, mononucleoza se vindeca complet, dar sunt cazuri in care afectiunea poate avea o
evolutie periculoasa, care se poate solda chiar cu decesul pacientului.

Odata ce o persoana a fost infectata cu virusul Epstein-Barr, organismul va crea anticorpi, adica
va deveni imun la mononucleoza.

Ce este virusul Epstein-Barr

Cea mai frecventa cauza a mononucleozei infectioase este virusul Epstein-Barr, dar exista si alte virusuri
care pot provoca boala:
 citomegalovirus;
 toxoplasmoza;
 HIV;
 rubeola;
 hepatita A, B, C;
 adenovirus.
Epstein-Barr este un virus herpetic care infecteaza pana la 95% din populatie pana la varsta
adulta. A fost descoperit in 1964, iar in 1968 a fost asociat cu mononucleoza infectioasa. La
copii, infectia este cel mai adesea asimptomatica.

Cauze, mod de transmitere

Manifestarea afectiunii pe care o produce virusul Epstein-Barr este in functie de clima. Intr-o
tara cu clima temperata (Romania), virusul provoaca mononucleoza, dar in tarile cu clima
tropicala poate duce la aparitia limfomului Burkitt si chiar a carcinomului nazofaringian.

Virusul uneori se poate transmite in principal prin sarut, dar si prin intermediul tusei, sau prin
folosirea tacamurilor si a veselei. O persoana infectata devine contagioasa in 4-5 saptamani, iar
perioada contagioasa poate varia de la cateva saptamani la toata viata.
Tifui Gratiana Mihaela AMG 3I

Simptomele mononucleozei infectioase

Simptomele mononucleozei infectioase apar de obicei la 4-7 saptamani de la contractarea
virusului. Copiii mai mici de 5 ani nu manifesta simptome atunci cand sunt infectati.
Adolescentii si adultii pot avea urmatoarele semne/simptome:

 dureri de cap;
 hepatomegalie (ficat marit);
 splenomegalie (splina marita);
 oboseala puternica;
 inflamatii ale ficatului/splinei;
 febra;
 slabiciune musculara;
 transpiratii abundente mai ales pe timpul noptii;
 faringita;
 pete albe la nivelul faringelui sau pe amigdale;
 inflamarea ganglionilor la nivelul gatului;
 respiratie ingreunata;
 eruptii cutanate (rush) in zona abdominala;
 depresie;
 iritabilitate;
 pierderea poftei de mancare.
In general, persoanele bolnave ajung sa se simta bine dupa 2-4 saptamani, dar unele persoane pot
resimti o oboseala puternica alte cateva saptamani. In cazurile mai grave, simptomele pot dura
peste 6 saptamani.