Mononucleoza este o afecțiune care apare mai frecvent in rândul adulților tineri (care nu au

prezentat o expunere anterioara la virus), fiind caracterizata de o evoluție limitata in urma căreia
apar anticorpi cu rol de protecție pe tot parcursul vieții. Mononucleoza este de asemenea
cunoscut sub numele de „boala sărutului“. Mononucleoza infecțioasă sau “boala sărutului“
reprezintă o boala contagioasa acuta frecvent întâlnită, produsa de virusul Epstein Barr (un
herpes virus).
Pacienții cu sistem imunitar competent care reintra in contact cu virusul nu mai dezvolta
simptomatologie, infecția rămânând sub clinică.

Cum se transmite virusul Epstein Barr

Virusul se localizează la nivelul epiteliului orofaringian si in saliva astfel ca o eventuala

contaminare se produce prin contact direct cu secrețiile bolnavului de aici si denumirea de „boala
a sărutului”, prin tuse sau strănut, dar si prin contactul cu vesela utilizata in comun, incorect
igienizata (tacâmuri, câni, pahare).
Este o infecție virala care produce o oboseala extrema, febra ridicata si inflamarea ganglionilor
limfatici. Simptomele mononucleozei apar la 4-6 săptămâni de la infectare. Perioada de incubație
poate fi mai scurta la copiii mai mici.

Simptomele cele mai frecvente ale bolii :

 Oboseala extrema
 Dureri in gat
 Febra
 Cefalee (dureri de cap)
 Dureri la nivelul corpului
 Ganglioni inflamați la nivelul gatului si al subrațului
 Amigdale inflamate
 Iritații ale pielii
 Ficat si/sau splina mărită

Trei simptome tipice pentru mononucleoza sunt durerile in gat, declanșarea febrei si ganglionii
limfatici umflați la nivelul gatului. Dar trăsătura clinica specifica mononucleozei si care ii ajuta
pe medici sa o distingă de alte infecții ale gatului bacteriene sau virale este oboseala accentuata si
debilitanta care însoțește toate aceste simptome si care poate dura si câteva luni după ce
simptomele dispar. Cei mai mulți contactează mononucleoza într-o forma ușoara, care trece in
câteva săptămâni; in unele cazuri, însă, pot sa apăra complicații, cum ar fi obstrucționarea cailor
respiratorii superioare, sindromul oboselii cronice, boli neurologice, citopenie hematologica
severa (o scădere a numărului de celule din sânge), hepatita si, in anumite cazuri, ruptura de
splina.

Cauze si factori de risc ai mononucleozei

Virusul Epstein-Barr (EPV) este cauza cea mai comuna a mononucleozei infecțioase, însă si alte
virusuri pot declanșa boala. Virusul Epstein-Barr (cunoscut si sub numele de virusul herpes
uman 4 sau HHV 4) este unul dintre cele opt virusuri din familia Herpesviridae si este si cel mai
frecvent la oameni. Virusul apare peste tot in lume. Cei mai mulți oameni vor fi afectați de acest
virus la un moment dat in viată.
Conform unui studiu publicat in Clinical & Translational Immunology, virusul Epstein-
Barr infectează cel puțin 90% din oamenii din întreaga lume, majoritatea dintre aceștia fără sa
manifeste vreo boala vizibila. Dar, la 50% dintre adolescenți, infecțiile cu virusul Epstein-Barr
duc la mononucleoza infecțioasă. 

Virusul care cauzează mononucleoza se răspândește prin fluidele din corp, in special prin saliva.
Dar mononucleoza se poate răspândi si prin sânge sau prin sperma la contact sexual, transfuzii de
sânge si transplanturi de organe.

Majoritatea celor care suferă de mononucleoza se vor vindeca in 2-4 săptămâni, însă simptomele
de oboseala, ganglioni limfatici măriți si splina mărită pot dura mai multe săptămâni.
Uneori, oboseala, durerea musculară și nevoia de somn pot dura si 6 luni sau chiar mai mult,
chiar si după ce infecția a fost vindecată. 
Ca si alte virusuri din familia herpesului, virusul Epstein-Barr rămâne in corp in stare latenta,
fără simptome. Se poate active oricând, in special in perioade de stres. Un studiu din 2010
publicat in Medicina Clinica si Experimentala a observat o diferența semnificativa a ratei de
infecție si de activare a virusului Epstein-Barr la participanții cu un nivel ridicat de epinefrina si
cortizol, sugerând ca un nivel ridicat de stres poate face virusul sa redevină activ. 
Infecția cronica cu virusul Epstein-Barr este rara, cu excepția persoanelor care au probleme
imunitare, cum sunt cei infectați cu HIV sau care au suferit un transplant.

Nu exista un tratament specific pentru mononucleoza. In general se administrează medicamente

care sa amelioreze simptomele. Fiind vorba de un virus, antibioticele nu au niciun efect.

bibliografie